Înapoi la articole

20 august 2026

Verificarea, întreținerea și utilizarea în siguranță a echipamentelor de muncă la locul de muncă

1. Introducere: de ce este importantă utilizarea sigură a echipamentelor de muncă

Echipamentele de muncă sunt indispensabile pentru desfășurarea activităților în construcții, industrie, agricultură, transport, comerț, servicii și în numeroase alte domenii. Mașinile, utilajele, instalațiile, sculele, scările, schelele și echipamentele de transport contribuie la realizarea eficientă a sarcinilor de muncă, însă pot genera riscuri importante atunci când sunt alese greșit, instalate necorespunzător, întreținute insuficient sau utilizate de persoane neinstruite.

Un echipament poate fi aparent funcțional și, în același timp, să prezinte pericole ascunse: apărători deteriorate, cabluri defecte, elemente de fixare slăbite, sisteme de oprire nefuncționale, instabilitate, uzură excesivă sau depășirea parametrilor tehnici. În asemenea situații, utilizarea echipamentului poate conduce la accidente prin lovire, strivire, tăiere, electrocutare, cădere de la înălțime ori proiectarea unor obiecte.

Securitatea echipamentului de muncă nu depinde doar de caracteristicile tehnice ale acestuia. Ea este influențată și de modul în care angajatorul organizează activitatea, de rezultatele evaluării riscurilor, de existența instrucțiunilor proprii, de instruirea lucrătorilor și de efectuarea verificărilor la termenele aplicabile.

Articolul 9 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008 stabilește obligația angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea desfășurată. Această obligație include și alegerea, instalarea, verificarea, întreținerea și utilizarea echipamentelor de muncă.

Totodată, art. 10 alin. (1) lit. a) din aceeași lege obligă angajatorul să aplice cerințele de securitate și sănătate în muncă în raport cu toate elementele sistemului de muncă, inclusiv cu echipamentele de muncă, sarcina de muncă și mediul de muncă.

În conformitate cu art. 10 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 186/2008, riscurile profesionale trebuie evaluate, în special, la alegerea echipamentelor de lucru și la amenajarea locurilor de muncă. Prin urmare, echipamentul nu trebuie ales exclusiv după preț, productivitate sau disponibilitate, ci în funcție de riscurile pe care le poate genera în condițiile concrete de utilizare.

Prevederile pct. 1–4 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011 impun ca echipamentul pus la dispoziția lucrătorilor să corespundă activității desfășurate, să fie menținut într-o stare tehnică sigură și să fie utilizat potrivit cerințelor aplicabile.

Utilizarea în siguranță a echipamentelor presupune o abordare permanentă și organizată, care trebuie să includă:

alegerea echipamentului potrivit;
evaluarea riscurilor profesionale;
instalarea și amplasarea corectă;
întreținerea tehnică;
verificarea inițială, periodică și excepțională;
instruirea și informarea lucrătorilor;
elaborarea instrucțiunilor proprii;
remedierea imediată a deficiențelor;
păstrarea documentelor care confirmă măsurile întreprinse.

Respectarea acestor cerințe nu reprezintă doar o obligație formală a angajatorului. Ea contribuie direct la prevenirea accidentelor, protejarea sănătății lucrătorilor, reducerea întreruperilor activității și demonstrarea conformității unității în cazul unui control al inspectorului de muncă sau al cercetării unui accident de muncă.

În continuare, articolul explică ce se consideră echipament de muncă, care sunt obligațiile angajatorului și ale lucrătorilor și cum trebuie organizate verificarea, întreținerea și utilizarea în siguranță a acestuia.

2. Ce este echipamentul de muncă și ce riscuri poate genera

Definiția echipamentului de muncă

În sensul legislației privind securitatea și sănătatea în muncă, echipamentul de muncă reprezintă orice mașină, aparat, unealtă sau instalație utilizată în procesul de muncă.

Pot fi considerate echipamente de muncă:

mașinile și utilajele tehnologice;
aparatele electrice și instalațiile tehnice;
uneltele manuale și mecanizate;
echipamentele de transport;
echipamentele de ridicare;
scările portabile;
schelele și eșafodajele;
platformele de lucru;
compresoarele și generatoarele;
echipamentele utilizate pentru lucrul la înălțime.

Conform pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, folosirea echipamentului de muncă include nu doar operarea acestuia, ci și pornirea, oprirea, transportul, repararea, modificarea, întreținerea și curățarea.

Prin urmare, obligațiile de securitate se aplică pe întreaga durată de existență și utilizare a echipamentului, de la alegerea și instalarea acestuia până la scoaterea din funcțiune.

Diferența dintre echipamentul de muncă și echipamentul individual de protecție

Echipamentul de muncă este utilizat pentru executarea sarcinilor de muncă. De exemplu, o mașină de găurit, un polizor, o scară sau un utilaj de ridicare reprezintă echipamente de muncă.

Echipamentul individual de protecție este destinat protejării lucrătorului împotriva unuia sau mai multor riscuri. Din această categorie pot face parte casca de protecție, încălțămintea de securitate, mănușile, ochelarii, centura de siguranță și antifoanele.

Cele două categorii nu se exclud reciproc. Un lucrător care utilizează o schelă, o scară sau un utilaj poate avea obligația de a folosi, în același timp, și echipament individual de protecție corespunzător riscurilor identificate.

Riscurile generate de echipamentele de muncă

Riscurile depind de tipul echipamentului, de modul de utilizare, de mediul de muncă și de pregătirea lucrătorului. Cele mai frecvente sunt:

riscuri mecanice, generate de elemente mobile, muchii tăioase, strivire, forfecare, lovire sau antrenare;
riscuri electrice, cauzate de cabluri deteriorate, lipsa împământării, contacte neprotejate sau intervenții neautorizate;
riscuri de cădere, asociate scărilor, schelelor, platformelor și lucrărilor la înălțime;
riscuri de răsturnare sau alunecare, determinate de amplasarea necorespunzătoare ori de lipsa fixării;
riscuri provocate de zgomot și vibrații;
riscuri termice, generate de suprafețe fierbinți, flăcări, abur sau materiale incandescente;
riscuri provocate de proiectarea obiectelor, desprinderea pieselor sau căderea materialelor;
riscuri ergonomice, cauzate de poziții incorecte, efort fizic excesiv sau manipularea repetitivă.

Un echipament poate deveni periculos nu doar din cauza unei defecțiuni tehnice, ci și atunci când este utilizat în alte scopuri decât cele pentru care a fost proiectat, când este suprasolicitat sau când lucrătorul nu respectă instrucțiunile de utilizare.

Zonele periculoase

Hotărârea Guvernului nr. 603/2011 definește zona periculoasă ca orice zonă din interiorul sau din jurul echipamentului de muncă în care poate exista un risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătorului expus.

În asemenea zone, angajatorul trebuie să adopte măsuri tehnice și organizatorice, precum:

instalarea apărătorilor;
delimitarea și semnalizarea zonei;
limitarea accesului;
utilizarea dispozitivelor de protecție;
stabilirea unor reguli de circulație;
instruirea lucrătorilor;
supravegherea activității;
folosirea echipamentului individual de protecție.

Articolul 10 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 186/2008 prevede că accesul în zonele cu risc grav și specific trebuie permis numai lucrătorilor care au pregătirea, calificarea, experiența, echipamentele și instrucțiunile necesare.

De ce este necesară identificarea corectă a echipamentelor?

Inventarierea echipamentelor permite angajatorului să stabilească:

ce echipamente sunt utilizate în unitate;
cine are dreptul să le folosească;
ce riscuri sunt asociate fiecărui echipament;
ce verificări sunt necesare;
la ce intervale trebuie efectuate verificările;
ce instruire trebuie organizată;
ce documente tehnice trebuie păstrate;
când echipamentul trebuie reparat sau scos din exploatare.

O unitate care nu deține o evidență clară a echipamentelor nu poate demonstra în mod eficient că acestea sunt verificate, întreținute și utilizate în condiții de securitate.

Conform art. 13 lit. a), h) și i) din Legea nr. 186/2008, angajatorul trebuie să dețină evaluarea riscurilor profesionale, să asigure elaborarea instrucțiunilor SSM și să controleze cunoașterea și aplicarea acestora de către lucrători. Aceste obligații trebuie aplicate și în raport cu fiecare echipament utilizat la locul de muncă.

3. Obligațiile legale ale angajatorului privind echipamentele de muncă

Angajatorul este principalul responsabil pentru organizarea și menținerea condițiilor de securitate la locul de muncă. Această responsabilitate include întregul ciclu de utilizare a echipamentului: alegerea, procurarea, instalarea, verificarea, întreținerea, exploatarea, repararea și scoaterea din funcțiune.

3.1. Asigurarea echipamentelor sigure

Potrivit art. 13 lit. u) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008, angajatorul trebuie să asigure lucrătorii cu echipamente de lucru neprimejdioase.

Aceasta înseamnă că echipamentul trebuie:

să fie potrivit pentru activitatea desfășurată;
să corespundă condițiilor concrete de muncă;
să fie instalat și amplasat stabil;
să fie dotat cu apărători și dispozitive de siguranță;
să poată fi utilizat fără a expune lucrătorii unor riscuri nejustificate;
să fie întreținut și reparat corespunzător.

Angajatorul nu își îndeplinește obligația doar prin procurarea unui echipament nou. Echipamentul trebuie menținut în stare tehnică sigură pe toată durata exploatării.

3.2. Evaluarea riscurilor la alegerea echipamentului

Art. 10 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 186/2008 obligă angajatorul să evalueze riscurile profesionale, în special la alegerea echipamentelor de lucru și la amenajarea locurilor de muncă.

Evaluarea trebuie să țină cont de:

natura și complexitatea lucrării;
nivelul de calificare al lucrătorilor;
posibilitatea contactului cu elementele mobile;
riscul de electrocutare;
riscul de cădere de la înălțime;
zgomotul și vibrațiile;
condițiile de iluminare și ventilație;
stabilitatea echipamentului;
necesitatea utilizării echipamentului individual de protecție.

Conform pct. 41–44 din HG nr. 95/2009, rezultatele evaluării riscurilor trebuie consemnate și trebuie să fundamenteze măsurile tehnice, organizatorice și igienico-sanitare necesare.

3.3. Elaborarea planului de protecție și prevenire

Conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 186/2008 și pct. 43 din HG nr. 95/2009, angajatorul trebuie să elaboreze un plan de protecție și prevenire atunci când natura și nivelul riscurilor profesionale impun acest lucru.

În plan trebuie prevăzute, după caz:

verificarea și testarea echipamentelor;
întreținerea și repararea utilajelor;
instalarea apărătorilor;
delimitarea zonelor periculoase;
elaborarea instrucțiunilor;
instruirea lucrătorilor;
dotarea cu echipament individual de protecție;
măsuri pentru lucrul la înălțime;
desemnarea persoanelor responsabile;
termenele și resursele necesare.

Planul trebuie revizuit atunci când se modifică condițiile de muncă sau apar riscuri noi.

3.4. Elaborarea instrucțiunilor proprii

Articolul 13 lit. h) din Legea nr. 186/2008 obligă angajatorul să asigure elaborarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă, ținând cont de particularitățile activităților și locurilor de muncă.

Conform pct. 76–79 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie elaborate pentru toate ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate și trebuie să fie:

clare;
concise;
logice;
adaptate activității concrete;
bazate pe documentația tehnică și instrucțiunile producătorului;
lipsite de formulări ambigue.

Instrucțiunile trebuie să stabilească cel puțin:

condițiile de utilizare;
ordinea operațiunilor;
riscurile existente;
echipamentul individual de protecție necesar;
interdicțiile aplicabile;
procedura de oprire;
măsurile în caz de defecțiune;
regulile de întreținere permise operatorului;
acțiunile în caz de accident sau pericol grav.

3.5. Organizarea verificărilor și întreținerii

Potrivit pct. 4–8 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, angajatorul trebuie să organizeze:

verificarea inițială;
verificarea după remontarea echipamentului;
verificarea periodică;
verificarea excepțională;
testarea periodică, atunci când este necesară;
înregistrarea rezultatelor;
păstrarea documentelor timp de 5 ani.

În conformitate cu pct. 6 din HG nr. 353/2010, angajatorul trebuie să asigure întreținerea tehnică a echipamentelor și corectarea cât mai curând posibil a deficiențelor care pot afecta securitatea și sănătatea lucrătorilor.

3.6. Limitarea accesului la echipamentele cu risc specific

Conform pct. 9 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, echipamentele cu risc specific trebuie utilizate numai de lucrătorii desemnați să le folosească.

Lucrările de reparație, transformare și întreținere pot fi efectuate numai de lucrătorii care au atribuții în acest sens.

Angajatorul trebuie să se asigure că persoanele respective:

cunosc modul de funcționare;
au fost instruite;
cunosc riscurile;
respectă instrucțiunile;
folosesc echipamentul individual de protecție;
sunt apte pentru sarcina încredințată.

3.7. Informarea și instruirea lucrătorilor

Articolul 10 alin. (1) lit. c), art. 13 lit. i) și art. 14 din Legea nr. 186/2008 obligă angajatorul să informeze și să instruiască lucrătorii cu privire la riscurile profesionale și măsurile de prevenire.

Conform pct. 11–14 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, lucrătorii trebuie să primească instrucțiuni scrise privind:

condițiile de folosire a echipamentului;
situațiile anormale previzibile;
riscurile profesionale;
măsurile de protecție;
procedura în caz de defecțiune.

Pct. 69 din HG nr. 95/2009 impune instruirea suplimentară la introducerea unui echipament nou sau la modificarea echipamentului existent.

3.8. Asigurarea documentelor pentru control

Angajatorul trebuie să poată prezenta, la solicitarea inspectorului de muncă, documentele care confirmă organizarea activităților SSM.

Conform art. 13 lit. q) din Legea nr. 186/2008 și pct. 7 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, pot fi solicitate:

evaluarea riscurilor;
planul de protecție și prevenire;
instrucțiunile proprii;
registrul echipamentelor;
procesele-verbale de verificare;
actele de reparație și întreținere;
documentele de instruire;
certificatele și pașapoartele tehnice;
dovezile remedierii deficiențelor.

3.9. Responsabilitatea nu poate fi transferată integral lucrătorului

Angajatorul poate desemna lucrători, poate crea un serviciu intern sau poate contracta un serviciu extern SSM, însă această organizare nu elimină responsabilitatea sa generală.

Articolul 9 alin. (2) din Legea nr. 186/2008 prevede expres că apelarea la servicii externe de protecție și prevenire nu exonerează angajatorul de responsabilitățile în domeniul securității și sănătății în muncă.

Prin urmare, lucrătorul are obligația să utilizeze corect echipamentul, însă angajatorul rămâne responsabil pentru alegerea echipamentului, organizarea verificărilor, întreținerea acestuia, instruirea personalului și controlul respectării cerințelor SSM.

4. Alegerea, procurarea și instalarea corectă a echipamentului

Alegerea echipamentului de muncă trebuie făcută înainte de procurare, prin raportare la activitatea concretă, riscurile existente și capacitatea lucrătorilor care urmează să îl utilizeze. Un echipament poate fi modern și performant, dar nepotrivit pentru anumite condiții de muncă.

4.1. Criterii pentru alegerea echipamentului

Conform pct. 1 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, echipamentul pus la dispoziția lucrătorilor trebuie să corespundă muncii prestate sau să fie adaptat acestui scop și să poată fi utilizat fără a pune în pericol securitatea și sănătatea lucrătorilor.

Înainte de procurare, angajatorul trebuie să analizeze:

natura și complexitatea lucrării;
caracteristicile tehnice ale echipamentului;
frecvența și durata utilizării;
calificarea și experiența lucrătorilor;
condițiile de mediu;
spațiul disponibil pentru instalare și operare;
riscurile mecanice și electrice;
necesitatea utilizării echipamentului individual de protecție;
posibilitatea efectuării lucrărilor de curățare, reglare și întreținere;
disponibilitatea instrucțiunilor tehnice și a pieselor de schimb.

Potrivit pct. 2 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, la alegerea echipamentului trebuie luate în considerare condițiile de lucru, caracteristicile specifice ale acestuia și pericolele existente în unitate sau la locul de muncă.

4.2. Alegerea echipamentului pe baza evaluării riscurilor

Articolul 10 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 186/2008 obligă angajatorul să evalueze riscurile profesionale, în special la alegerea echipamentelor de lucru și la amenajarea locurilor de muncă.

Aceasta înseamnă că echipamentul trebuie analizat nu doar ca produs tehnic, ci și în raport cu:

lucrătorul care îl va utiliza;
sarcina efectivă de muncă;
mediul în care va funcționa;
interacțiunea cu alte echipamente;
circulația persoanelor în zona de lucru;
lucrările de întreținere și reparație;
consecințele posibile ale unei defecțiuni.

Dacă riscul nu poate fi eliminat complet, angajatorul trebuie să adopte măsuri pentru reducerea acestuia, conform pct. 3 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011.

4.3. Procurarea echipamentelor conforme

Conform pct. 3 din HG nr. 603/2011, echipamentele de muncă puse pentru prima dată la dispoziția lucrătorilor după 31 decembrie 2014 trebuie să respecte actele normative naționale aplicabile și cerințele minime prevăzute în anexa nr. 2 la hotărâre, în măsura în care nu există alte reglementări speciale aplicabile.

În cazul echipamentelor utilizate în construcții, pct. 12.1.1 din NCM A.08.02-2014 prevede că mașinile, utilajele, dispozitivele, echipamentele de muncă și uneltele trebuie să corespundă standardelor și normelor de securitate și să dețină documentele de conformitate corespunzătoare.

La procurare, angajatorul trebuie să solicite și să păstreze, după caz:

instrucțiunile de utilizare;
documentația tehnică;
certificatul de conformitate;
pașaportul tehnic;
declarația de conformitate;
documentele privind verificarea și testarea;
condițiile de instalare și exploatare;
sarcina maximă admisă;
termenul și modul de efectuare a verificărilor;
lista pieselor și dispozitivelor de protecție.

Lipsa documentației tehnice poate îngreuna stabilirea modului corect de utilizare, a intervalelor de întreținere și a condițiilor de verificare.

4.4. Echipamente noi, închiriate sau reparate capital

În conformitate cu pct. 12.1.3 din NCM A.08.02-2014, mijloacele de mecanizare noi, închiriate sau supuse unei reparații capitale pot fi admise la exploatare numai după efectuarea reviziei tehnice și verificarea de către persoana responsabilă.

Această cerință este importantă deoarece echipamentul închiriat nu poate fi utilizat automat doar pentru faptul că aparține unei alte persoane sau companii. Înainte de exploatare trebuie confirmat că:

echipamentul este într-o stare tehnică sigură;
apărătorile sunt instalate;
dispozitivele de comandă funcționează;
documentele sunt disponibile;
lucrătorii cunosc modul de utilizare;
echipamentul corespunde activității concrete.

După introducerea unui echipament nou, lucrătorii trebuie instruiți suplimentar, conform pct. 69 subpct. 8) din HG nr. 95/2009.

4.5. Instalarea și amplasarea echipamentului

Instalarea trebuie realizată astfel încât echipamentul să fie stabil, accesibil pentru operare și întreținere și să nu creeze riscuri pentru lucrătorii din apropiere.

Potrivit pct. 5 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, echipamentul a cărui securitate depinde de condițiile de instalare trebuie verificat după instalare și înainte de prima punere în funcțiune.

De asemenea, acesta trebuie verificat după fiecare montare într-un loc nou sau într-un amplasament nou.

Conform pct. 2 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, echipamentele trebuie instalate, amplasate și utilizate astfel încât să reducă riscurile pentru operator și pentru ceilalți lucrători.

La amplasarea echipamentului trebuie asigurate:

stabilitatea;
spațiul suficient pentru operare;
accesul sigur la comenzile echipamentului;
posibilitatea opririi rapide;
distanța față de alte utilaje;
protecția împotriva lovirii sau căderii obiectelor;
iluminarea corespunzătoare;
menținerea liberă a căilor de acces;
evacuarea sigură în caz de pericol.

4.6. Prevenirea accesului în zonele periculoase

Dacă echipamentul are componente mobile sau zone în care există risc de strivire, forfecare, tăiere, antrenare ori proiectare a obiectelor, aceste zone trebuie protejate și, după caz, delimitate.

Conform pct. 4 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, dispozitivele de comandă trebuie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, astfel încât punerea în funcțiune să nu genereze riscuri suplimentare.

Potrivit pct. 5 din aceeași anexă, operatorul trebuie să poată verifica dacă în zona periculoasă nu se află persoane. Dacă acest lucru nu este posibil, pornirea trebuie precedată de un semnal de avertizare sonor sau vizual.

4.7. Montarea și demontarea echipamentelor

Conform pct. 3 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, montarea și demontarea echipamentelor de muncă trebuie realizate în condiții de securitate, cu respectarea instrucțiunilor producătorului.

În timpul acestor operațiuni trebuie:

delimitată zona de lucru;
prevenit accesul persoanelor neimplicate;
utilizate scule și dispozitive corespunzătoare;
respectată succesiunea operațiunilor;
prevenită căderea componentelor;
utilizate mijloacele de ridicare adecvate;
verificată stabilitatea după montare;
efectuată verificarea înainte de punerea în funcțiune.

În cazul schelelor și eșafodajelor, montarea și demontarea trebuie efectuate de echipe specializate și autorizate, după instruire specială, conform pct. 12.5.16 din NCM A.08.02-2014.

4.8. Instalarea echipamentului în apropierea excavațiilor

În lucrările de construcții, amplasarea mașinilor și utilajelor în apropierea excavațiilor, gropilor de fundație sau șanțurilor cu pereți nesprijiniți trebuie realizată în afara prismei de surpare, la distanța stabilită prin documentația de proiect.

Această cerință este prevăzută la pct. 12.2.2 din NCM A.08.02-2014.

Nerespectarea acestei reguli poate provoca răsturnarea utilajului, surparea malurilor sau căderea lucrătorilor în excavație.

4.9. Verificarea înainte de prima utilizare

După instalare, echipamentul nu trebuie pus direct la dispoziția lucrătorilor. Înainte de prima utilizare trebuie verificat dacă:

este amplasat stabil;
dispozitivele de protecție sunt instalate;
comenzile sunt funcționale;
sistemele de oprire funcționează;
nu există scurgeri sau deteriorări;
căile de acces sunt sigure;
;
sarcina maximă este indicată;
documentația tehnică este disponibilă;
lucrătorii au fost instruiți.

Numai după finalizarea verificării și remedierea eventualelor deficiențe echipamentul poate fi admis la exploatare.

Alegerea și instalarea corectă reprezintă etapa inițială a prevenirii. Un echipament sigur trebuie să fie potrivit activității, conform cerințelor tehnice, instalat corect și verificat înainte de a fi utilizat de lucrători.

5. Evaluarea riscurilor profesionale asociate echipamentelor

Evaluarea riscurilor profesionale este etapa prin care se identifică pericolele generate de echipamentele de muncă și se stabilesc măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor și bolilor profesionale.

Evaluarea nu trebuie făcută doar la nivel general al unității. Ea trebuie să reflecte riscurile concrete existente la fiecare loc de muncă, post de lucru, echipament și etapă a procesului de muncă.

5.1. Obligația legală de evaluare a riscurilor

Articolul 10 alin. (4) lit. a) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008 obligă angajatorul să evalueze riscurile profesionale, în special la alegerea echipamentelor de lucru și la amenajarea locurilor de muncă.

Articolul 13 lit. a) din aceeași lege prevede că angajatorul trebuie să fie în posesia unei evaluări a riscurilor profesionale, inclusiv a riscurilor referitoare la grupurile sensibile.

Conform pct. 41 din HG nr. 95/2009, evaluarea riscurilor se efectuează printr-o metodă însușită de evaluatori și se finalizează cu propunerea măsurilor de prevenire.

5.2. Ce trebuie evaluat în cazul echipamentelor

Evaluarea trebuie să analizeze echipamentul în condițiile reale în care acesta este utilizat, inclusiv în timpul:

pornirii și opririi;
exploatării normale;
reglării;
alimentării;
curățării;
întreținerii;
reparării;
transportării;
montării și demontării;
intervenției în cazul unei defecțiuni;
lucrului în condiții meteorologice nefavorabile.

În funcție de tipul echipamentului, trebuie analizate cel puțin următoarele pericole:

contactul cu piesele mobile;
strivirea, tăierea și forfecarea;
agățarea sau antrenarea hainelor și membrelor;
proiectarea pieselor sau materialelor;
căderea echipamentului sau a componentelor;
răsturnarea și alunecarea;
electrocutarea;
contactul cu suprafețe fierbinți;
zgomotul și vibrațiile;
emisiile de gaze, vapori, lichide sau pulberi;
căderea lucrătorilor de la înălțime;
suprasolicitarea fizică și pozițiile de lucru neergonomice.

5.3. Analiza tuturor elementelor sistemului de muncă

Evaluarea nu trebuie să se limiteze la starea tehnică a utilajului. Articolul 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 186/2008 obligă angajatorul să aplice cerințele SSM în raport cu toate elementele sistemului de muncă:

lucrătorul;
echipamentul de muncă;
sarcina de muncă;
mediul de muncă.

De exemplu, același polizor poate prezenta riscuri diferite în funcție de:

experiența lucrătorului;
materialul prelucrat;
poziția de lucru;
spațiul disponibil;
existența altor persoane în apropiere;
nivelul de zgomot;
starea instalației electrice;
utilizarea sau neutilizarea echipamentului individual de protecție.

Prin urmare, echipamentul trebuie evaluat în legătură cu modul concret în care este folosit, nu separat de procesul de muncă.

5.4. Stabilirea măsurilor de prevenire

În urma evaluării trebuie stabilite măsuri tehnice, organizatorice și, după caz, igienico-sanitare.

Măsurile tehnice pot include:

instalarea apărătorilor;
montarea dispozitivelor de oprire;
fixarea echipamentului;
izolarea componentelor electrice;
instalarea sistemelor de ventilație;
delimitarea zonelor periculoase;
montarea balustradelor și protecțiilor colective;
reducerea zgomotului și vibrațiilor.

Măsurile organizatorice pot include:

desemnarea operatorilor;
limitarea accesului;
elaborarea instrucțiunilor;
stabilirea programului de verificare;
instruirea lucrătorilor;
supravegherea activității;
stabilirea procedurii de oprire și intervenție;
interzicerea anumitor lucrări de pe scări sau schele.

Măsurile individuale pot include utilizarea:

căștii de protecție;
mănușilor;
ochelarilor;
încălțămintei de securitate;
antifoanelor;
centurii de siguranță;
sistemelor individuale de protecție împotriva căderii.

Potrivit art. 10 alin. (3) lit. h) din Legea nr. 186/2008, trebuie acordată prioritate măsurilor de protecție colectivă față de cele individuale.

5.5. Evaluarea riscurilor la introducerea unui echipament nou

Introducerea unui echipament nou poate modifica riscurile existente la locul de muncă. Din acest motiv, angajatorul trebuie să verifice dacă evaluarea existentă mai este actuală.

Evaluarea trebuie revizuită, după caz, atunci când:

este procurat un echipament nou;
echipamentul existent este modificat;
se schimbă tehnologia;
se schimbă locul de amplasare;
se schimbă materialele utilizate;
se schimbă operatorul sau modul de lucru;
se produce un accident sau incident;
apar deficiențe repetate;
sunt adoptate acte normative noi.

Conform pct. 69 subpct. 8)–11) din HG nr. 95/2009, introducerea unui echipament nou, modificarea echipamentului, introducerea unei tehnologii noi sau schimbarea locului de muncă impun efectuarea instruirii periodice suplimentare.

5.6. Evaluarea riscurilor pentru scări și schele

În cazul scărilor trebuie analizate:

stabilitatea suportului;
riscul de alunecare;
înălțimea de lucru;
durata lucrării;
posibilitatea menținerii unei prize sigure;
transportarea materialelor;
apropierea de instalații electrice;
existența vibrațiilor sau utilajelor în funcțiune;
necesitatea folosirii unui echipament mai sigur.

Conform pct. 25 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, scările pot fi folosite ca posturi de lucru la înălțime numai atunci când utilizarea altui echipament mai sigur nu este justificată, ținând cont de nivelul riscului, durata scurtă a lucrării și caracteristicile locului de muncă.

Pentru schele trebuie evaluată stabilitatea, capacitatea portantă, accesul, protecția împotriva căderii, sarcina admisă și condițiile de montare și demontare.

5.7. Consemnarea rezultatelor evaluării

Conform pct. 42 din HG nr. 95/2009, rezultatele evaluării riscurilor trebuie consemnate într-o fișă de evaluare a riscurilor profesionale.

Fișa trebuie să permită identificarea:

locului de muncă;
echipamentului analizat;
pericolelor identificate;
persoanelor expuse;
nivelului de risc;
măsurilor de prevenire;
persoanelor responsabile;
termenelor de realizare.

Evaluarea riscurilor trebuie să fie un document aplicat în practică, nu doar un act păstrat în dosar. Măsurile stabilite trebuie incluse în planul de protecție și prevenire și urmărite până la realizare.

5.8. Legătura dintre evaluare și planul de protecție și prevenire

Conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 186/2008 și pct. 43 din HG nr. 95/2009, măsurile de prevenire trebuie incluse în planul de protecție și prevenire atunci când natura și nivelul riscurilor o impun.

Pentru echipamentele de muncă, planul poate include:

termenele verificărilor;
lucrările de întreținere;
instruirea operatorilor;
elaborarea instrucțiunilor;
procurarea echipamentului individual de protecție;
instalarea protecțiilor colective;
verificarea scărilor și schelelor;
efectuarea măsurătorilor și testărilor;
scoaterea din funcțiune a echipamentelor neconforme.

Evaluarea riscurilor, instrucțiunile, instruirea și verificarea echipamentului trebuie să formeze un sistem unitar. Dacă una dintre aceste componente lipsește, măsurile de prevenire pot deveni incomplete sau ineficiente.

6. Întreținerea tehnică și remedierea deficiențelor

Întreținerea tehnică a echipamentelor de muncă urmărește menținerea acestora într-o stare sigură de funcționare și prevenirea apariției defecțiunilor care pot provoca accidente. Întreținerea trebuie organizată preventiv și realizată pe toată durata utilizării echipamentului, nu doar după producerea unei avarii.

6.1. Obligația de a menține echipamentul în stare sigură

Conform pct. 4 subpct. 1) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă să fie menținut, prin metode de întreținere corespunzătoare, la un nivel tehnic sigur pe toată durata folosirii.

Această obligație presupune organizarea lucrărilor de:

curățare;
reglare;
lubrifiere;
verificare;
revizie;
reparare;
înlocuire a pieselor uzate;
testare a dispozitivelor de protecție;
verificare a sistemelor de comandă și oprire.

Întreținerea trebuie realizată potrivit instrucțiunilor producătorului, documentației tehnice, programului intern de întreținere și cerințelor rezultate din evaluarea riscurilor.

6.2. Întreținerea tehnică a locului de muncă

Pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 353/2010 obligă angajatorul să asigure întreținerea tehnică a locului de muncă, a echipamentelor și a dispozitivelor.

Aceeași prevedere impune:

corectarea cât mai curând posibil a deficiențelor care pot afecta securitatea și sănătatea lucrătorilor;
curățarea periodică a locurilor de muncă, echipamentelor și dispozitivelor;
întreținerea și controlul echipamentelor și dispozitivelor de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor.

Prin urmare, întreținerea nu se referă doar la utilajul propriu-zis, ci și la spațiul în care acesta este instalat, la căile de acces, la dispozitivele de protecție și la elementele auxiliare.

6.3. Întreținerea preventivă și întreținerea după defecțiune

Întreținerea preventivă se efectuează înainte de apariția unei defecțiuni și urmărește reducerea probabilității producerii unui accident.

Aceasta poate include:

verificarea periodică a componentelor;
înlocuirea planificată a pieselor cu durată limitată de utilizare;
controlul elementelor de fixare;
verificarea cablurilor și conexiunilor;
testarea sistemelor de oprire;
curățarea componentelor;
verificarea nivelului de ulei sau a altor fluide;
controlul apărătorilor și al dispozitivelor de protecție.

Întreținerea corectivă se efectuează după depistarea unei defecțiuni și urmărește restabilirea stării tehnice sigure a echipamentului.

Un echipament nu trebuie repus în funcțiune doar pentru că „încă mai poate fi utilizat”. Dacă deficiența poate afecta securitatea lucrătorilor, echipamentul trebuie oprit până la remediere.

6.4. Cine poate efectua lucrările de întreținere

Conform pct. 9 subpct. 2) din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, lucrările de reparație, transformare și întreținere ale echipamentelor cu risc specific trebuie efectuate numai de lucrătorii care au atribuții în acest sens.

Persoanele care efectuează întreținerea trebuie să dispună de:

pregătire profesională corespunzătoare;
instruire pentru echipamentul respectiv;
cunoștințe despre riscurile existente;
acces la instrucțiunile producătorului;
scule și dispozitive adecvate;
echipament individual de protecție;
autorizațiile prevăzute de legislația specială, dacă este cazul.

În lucrările de construcții, pct. 12.1.3 din NCM A.08.02-2014 prevede că mijloacele de mecanizare noi, închiriate sau reparate capital pot fi admise la exploatare numai după revizia tehnică și verificarea de către persoana responsabilă.

6.5. Măsuri de securitate în timpul întreținerii

Înainte de efectuarea lucrărilor de întreținere sau reparare, trebuie prevenită pornirea accidentală a echipamentului.

În funcție de tipul echipamentului, pot fi necesare:

oprirea completă;
deconectarea de la sursa de energie;
blocarea dispozitivelor de pornire;
evacuarea presiunii;
golirea fluidelor;
răcirea componentelor fierbinți;
fixarea elementelor mobile;
instalarea avertismentelor;
delimitarea zonei de lucru;
verificarea absenței energiei reziduale.

Lucrătorii care nu participă la lucrări nu trebuie să aibă acces în zona de întreținere atunci când există riscuri de pornire, cădere, lovire, electrocutare sau proiectare a componentelor.

6.6. Curățarea echipamentelor

Curățarea este parte a întreținerii și trebuie realizată într-un mod care să nu creeze riscuri suplimentare.

Înainte de curățare trebuie stabilit dacă echipamentul trebuie:

oprit;
deconectat;
răcit;
golit;
ventilat;
protejat împotriva pornirii accidentale.

Este interzisă curățarea componentelor mobile în timpul funcționării dacă aceasta poate expune lucrătorul la prindere, tăiere, strivire sau electrocutare.

Substanțele utilizate pentru curățare trebuie păstrate și utilizate în conformitate cu instrucțiunile aplicabile, iar lucrătorii trebuie dotați cu echipamentul individual de protecție necesar.

6.7. Remedierea deficiențelor

Atunci când este depistată o deficiență, trebuie stabilite măsuri concrete și un termen de remediere.

Procedura recomandată este:

oprirea echipamentului, dacă există un pericol;
informarea conducătorului locului de muncă;
înregistrarea deficienței;
marcarea echipamentului ca fiind defect;
interzicerea utilizării;
efectuarea reparației de către o persoană competentă;
verificarea după remediere;
documentarea repunerii în funcțiune.

Conform art. 19 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 186/2008, lucrătorul trebuie să comunice imediat angajatorului sau lucrătorilor desemnați orice situație pe care o consideră un pericol grav pentru securitate și sănătate, precum și orice defecțiune a sistemelor de protecție.

6.8. Documentarea întreținerii

Lucrările de întreținere și reparație trebuie documentate, în special atunci când echipamentul prezintă risc ridicat.

Documentele pot include:

programul de întreținere;
registrul de revizie;
fișa tehnică a echipamentului;
procesul-verbal de reparație;
actul de înlocuire a pieselor;
raportul de testare;
certificatul de repunere în funcțiune;
mențiuni privind deficiențele constatate;
documente privind verificarea efectuată după reparație.

Documentarea permite demonstrarea faptului că deficiențele au fost identificate, analizate și remediate, precum și stabilirea persoanelor care au efectuat lucrările.

6.9. Situații în care echipamentul trebuie scos din funcțiune

Echipamentul trebuie oprit și scos din exploatare atunci când:

prezintă fisuri, rupturi sau deformări;
lipsesc apărători sau dispozitive de siguranță;
sistemul de oprire nu funcționează;
există cabluri deteriorate sau contacte neprotejate;
sunt observate scurgeri periculoase;
prezintă vibrații, zgomote sau încălziri anormale;
a fost suprasolicitat;
a fost implicat într-un accident;
a stat neutilizat o perioadă îndelungată;
a fost modificat sau reparat fără verificare;
nu mai există documentația tehnică necesară;
a expirat termenul unei verificări speciale.

Repunerea în funcțiune se poate face numai după remedierea deficienței și efectuarea verificării corespunzătoare.

Întreținerea tehnică eficientă presupune un sistem preventiv, documentat și adaptat riscurilor concrete. Un echipament sigur nu este doar un echipament reparat după defectare, ci unul verificat și menținut permanent într-o stare care permite exploatarea fără pericol pentru lucrători.

7. Verificarea echipamentelor de muncă

Verificarea echipamentului de muncă este procedura prin care se confirmă dacă acesta poate fi utilizat în condiții de securitate și dacă își păstrează caracteristicile tehnice și dispozitivele de protecție necesare.

Verificarea trebuie diferențiată de întreținere. Întreținerea urmărește menținerea sau restabilirea stării tehnice a echipamentului, în timp ce verificarea urmărește constatarea și documentarea faptului că echipamentul este sigur pentru utilizare.

7.1. Tipurile de verificări prevăzute de legislație

Hotărârea Guvernului nr. 603/2011 stabilește trei categorii principale de verificări:

verificarea inițială;
verificarea periodică;
verificarea excepțională.

Aceste verificări trebuie efectuate în funcție de caracteristicile echipamentului, condițiile de instalare, nivelul riscului și influențele la care acesta este supus.

7.2. Verificarea inițială

Conform pct. 5 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, echipamentul a cărui securitate depinde de condițiile de instalare trebuie supus unei verificări inițiale:

după instalare;
înainte de prima punere în funcțiune;
după fiecare montare într-un loc nou sau într-un amplasament nou.

Scopul verificării inițiale este de a confirma:

instalarea corectă;
stabilitatea echipamentului;
respectarea condițiilor tehnice;
funcționarea corespunzătoare;
existența și eficiența dispozitivelor de protecție;
accesul sigur la posturile de lucru;
posibilitatea opririi echipamentului în condiții de securitate.

Verificarea trebuie efectuată de lucrători competenți, iar rezultatul trebuie consemnat într-un document corespunzător.

Echipamentul nu trebuie pus la dispoziția lucrătorilor înainte de finalizarea verificării inițiale și remedierea eventualelor neconformități.

7.3. Verificarea după mutarea echipamentului

Atunci când un echipament este mutat într-un alt loc, trebuie analizat dacă siguranța acestuia depinde de noul amplasament.

Verificarea după mutare poate fi necesară atunci când se modifică:

suportul sau fundația;
poziția față de alte utilaje;
racordarea la sursele de energie;
căile de acces;
stabilitatea;
condițiile de iluminare;
zona periculoasă;
posibilitatea evacuării;
condițiile de operare și întreținere.

Conform pct. 5 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, după fiecare montare într-un loc nou sau într-un amplasament nou trebuie confirmată instalarea corectă și buna funcționare a echipamentului.

7.4. Verificarea periodică

Conform pct. 6 subpct. 1) din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, echipamentele supuse unor influențe care pot genera deteriorări trebuie să facă obiectul unor verificări periodice și, după caz, al unor testări periodice.

Aceste verificări urmăresc identificarea la timp a:

uzurii;
deformărilor;
fisurilor;
slăbirii elementelor de fixare;
defectării apărătorilor;
deteriorării cablurilor;
nefuncționării sistemelor de oprire;
modificării parametrilor tehnici;
instabilității;
altor deficiențe care pot genera o situație periculoasă.

Periodicitatea verificării se stabilește în funcție de:

instrucțiunile producătorului;
actele normative speciale;
tipul și complexitatea echipamentului;
intensitatea utilizării;
condițiile de mediu;
nivelul riscurilor;
rezultatele verificărilor anterioare;
consecințele posibile ale unei defecțiuni.

Nu există un singur termen aplicabil tuturor echipamentelor. Pentru unele echipamente pot fi necesare verificări zilnice sau înainte de utilizare, iar pentru altele verificări lunare, trimestriale, semestriale sau anuale, potrivit cerințelor tehnice aplicabile.

7.5. Verificarea excepțională

Potrivit pct. 6 subpct. 2) din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, verificarea excepțională se efectuează ori de câte ori au avut loc evenimente care ar fi putut afecta securitatea echipamentului.

Printre aceste evenimente se numără:

transformările sau modificările tehnice;
accidentele;
incidentele;
avariile;
fenomenele naturale;
incendiile;
lovirea sau răsturnarea echipamentului;
suprasarcina;
reparațiile importante;
perioadele prelungite de neutilizare;
schimbarea amplasamentului, dacă aceasta afectează securitatea.

Verificarea excepțională trebuie să stabilească dacă echipamentul:

poate fi utilizat în continuare;
necesită reparație;
trebuie supus unei testări;
poate fi repus în funcțiune cu anumite condiții;
trebuie scos definitiv din exploatare.

Până la finalizarea verificării, echipamentul trebuie oprit atunci când există suspiciunea unui pericol pentru lucrători.

7.6. Ce trebuie verificat efectiv

Verificarea trebuie adaptată tipului de echipament, însă poate include următoarele elemente:

Integritatea fizică

fisuri;
rupturi;
deformări;
coroziune;
uzură;
elemente desprinse;
componente lipsă.

Dispozitivele de protecție

apărători;
capace;
grilaje;
balustrade;
limitatoare;
dispozitive antiderapante;
sisteme împotriva căderii.

Comenzile și oprirea

butoane de pornire și oprire;
oprirea de urgență;
semnale luminoase și sonore;
funcționarea comenzilor;
prevenirea pornirii accidentale.

Stabilitatea și amplasarea

fixarea echipamentului;
starea suportului;
stabilitatea platformelor;
poziția față de alte echipamente;
accesul și evacuarea;
delimitarea zonelor periculoase.

Parametrii de exploatare

sarcina maximă;
viteza;
presiunea;
temperatura;
capacitatea de ridicare;
limitele stabilite de producător.

7.7. Verificarea scărilor

Pentru lucrările de construcții, pct. 12.5.28 din NCM A.08.02-2014 prevede că:

înainte de exploatare, scările trebuie supuse unei încercări cu sarcină statică de 1200 N, echivalentul a 120 kgf;
scările din lemn trebuie verificate la fiecare 6 luni;
scările metalice trebuie verificate o dată pe an.

Verificarea trebuie să urmărească:

starea vangurilor;
integritatea treptelor;
existența fisurilor;
fixarea elementelor;
starea saboților sau dispozitivelor antiderapante;
funcționarea sistemelor de blocare;
lipsa deformărilor;
stabilitatea în poziția de lucru.

Aceste cerințe se completează cu pct. 31–34 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011 privind sprijinirea, imobilizarea și utilizarea scărilor.

7.8. Verificarea schelelor

Pentru schele și eșafodaje trebuie verificată:

stabilitatea generală;
verticalitatea;
fixarea elementelor;
starea platformelor;
prezența balustradelor;
existența bordurilor de protecție;
accesul prin scări sau rampe;
sarcina maximă admisă;
lipsa elementelor deteriorate;
protecția împotriva deplasării accidentale.

Conform pct. 12.5.19 și pct. 12.5.20 din NCM A.08.02-2014, platformele schelelor nu trebuie încărcate peste limita admisă, iar sarcina maximă trebuie indicată într-un loc vizibil.

7.9. Persoana care efectuează verificarea

Verificările prevăzute la pct. 5 și 6 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011 trebuie efectuate de lucrători competenți.

Persoana competentă trebuie să aibă:

cunoștințe tehnice;
instruire corespunzătoare;
experiență practică;
acces la documentația tehnică;
capacitatea de a identifica deficiențele;
dreptul sau autorizarea necesară, dacă aceasta este prevăzută de legislația specială.

Pentru instalații de ridicare, instalații electrice, echipamente sub presiune sau alte echipamente reglementate special, trebuie respectate și cerințele actelor normative aplicabile domeniului respectiv.

7.10. Înregistrarea rezultatelor verificării

Conform pct. 7 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, rezultatele verificărilor trebuie înregistrate și păstrate de angajator timp de 5 ani.

Documentul de verificare trebuie să indice, după caz:

denumirea și identificarea echipamentului;
data verificării;
tipul verificării;
persoana care a efectuat verificarea;
deficiențele constatate;
măsurile dispuse;
termenul de remediere;
concluzia privind posibilitatea utilizării;
data următoarei verificări;
semnătura persoanei competente.

Dacă echipamentul este utilizat în exteriorul unității, acesta trebuie să fie însoțit de dovada ultimei verificări, conform pct. 8 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011.

7.11. Concluzia verificării

În urma verificării, echipamentul poate fi:

declarat corespunzător și admis la utilizare;
admis condiționat, cu măsuri obligatorii și termen de remediere;
oprit temporar până la efectuarea reparației;
supus unei testări suplimentare;
scos definitiv din exploatare.

Un echipament cu deficiențe care pot afecta securitatea lucrătorilor nu trebuie utilizat până la remedierea acestora și confirmarea stării de securitate.

Verificarea echipamentului de muncă trebuie să fie o activitate reală, efectuată de persoane competente și susținută prin documente. Un registru completat fără examinarea efectivă a echipamentului nu poate demonstra îndeplinirea obligațiilor SSM și nu previne producerea accidentelor.

8. Cine poate efectua verificarea echipamentelor de muncă

Verificarea echipamentelor de muncă trebuie efectuată de persoane care au cunoștințele, pregătirea și experiența necesare pentru a identifica deficiențele tehnice și riscurile asociate echipamentului verificat.

8.1. Cerința privind lucrătorul competent

Conform pct. 5 și pct. 6 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, verificările inițiale, periodice și excepționale trebuie efectuate de lucrători competenți.

Noțiunea de lucrător competent presupune existența capacității reale de a:

înțelege modul de funcționare a echipamentului;
identifica defectele și uzura;
aprecia riscurile generate de deficiențe;
verifica dispozitivele de protecție;
analiza rezultatele testărilor;
decide dacă echipamentul poate fi utilizat;
propune măsuri de remediere.

Simpla desemnare prin ordin intern nu este suficientă dacă persoana nu are pregătirea și experiența necesare.

8.2. Competența trebuie să corespundă tipului de echipament

Persoana care verifică un echipament trebuie să dețină competențe corespunzătoare complexității și riscurilor acestuia.

De exemplu, verificarea unei scări portabile nu presupune aceleași cunoștințe ca verificarea:

unei instalații de ridicare;
unui utilaj autopropulsat;
unei instalații electrice;
unui echipament sub presiune;
unei schele suspendate;
unui echipament utilizat pentru lucrul la înălțime.

În cazul echipamentelor reglementate prin acte normative speciale, trebuie respectate și cerințele privind autorizarea, examinarea tehnică, testarea și certificarea.

8.3. Persoana desemnată din cadrul unității

Angajatorul poate desemna o persoană din cadrul unității pentru efectuarea verificărilor atunci când:

natura verificării permite acest lucru;
persoana are pregătirea necesară;
a fost instruită pentru echipamentul respectiv;
cunoaște instrucțiunile producătorului;
dispune de mijloacele necesare;
poate documenta rezultatele verificării.

Persoana desemnată trebuie să cunoască riscurile specifice echipamentului și să aibă autoritatea de a interzice utilizarea acestuia atunci când constată deficiențe periculoase.

8.4. Implicarea persoanelor sau organizațiilor autorizate

Pentru unele echipamente, verificarea trebuie efectuată de persoane sau organizații autorizate, în conformitate cu actele normative speciale aplicabile.

Această situație poate apărea în cazul:

echipamentelor de ridicare;
instalațiilor electrice;
recipientelor și instalațiilor sub presiune;
echipamentelor utilizate în domenii cu risc ridicat;
mijloacelor tehnice supuse examinării sau încercării obligatorii;
echipamentelor pentru care producătorul solicită verificări specializate.

În aceste situații, verificarea internă efectuată de un lucrător al unității nu înlocuiește verificarea tehnică sau autorizarea prevăzută de legislație.

8.5. Competența în cazul lucrărilor de construcții

Această persoană trebuie să verifice, după caz:

starea tehnică generală;
funcționarea mecanismelor;
dispozitivele de protecție;
stabilitatea;
documentația tehnică;
conformitatea cu destinația;
rezultatele reparației sau reviziei.

În cazul schelelor, pct. 12.5.16 din NCM A.08.02-2014 prevede că montarea și demontarea trebuie efectuate de echipe specializate și autorizate, după instruire specială și dotarea cu echipament de protecție.

8.6. Verificarea scărilor

Verificarea scărilor poate fi efectuată de o persoană competentă desemnată de angajator, dacă aceasta cunoaște cerințele tehnice aplicabile și poate identifica deficiențele.

Pentru lucrările de construcții, persoana care verifică scările trebuie să țină cont de pct. 12.5.25–12.5.29 din NCM A.08.02-2014, inclusiv de:

stabilitatea scării;
integritatea treptelor și vangurilor;
dispozitivele împotriva alunecării;
sarcina și condițiile de utilizare;
încercarea cu sarcină statică de 1200 N;
verificarea scărilor din lemn la fiecare 6 luni;
verificarea scărilor metalice o dată pe an.

Dacă scara prezintă fisuri, deformări, rupturi, trepte slăbite sau dispozitive antiderapante deteriorate, aceasta trebuie retrasă din utilizare.

8.7. Responsabilitatea persoanei care efectuează verificarea

Persoana care efectuează verificarea trebuie să consemneze corect rezultatele și să indice toate deficiențele constatate.

Aceasta nu trebuie:

să confirme utilizarea unui echipament neverificat;
să ignore o deficiență evidentă;
să permită exploatarea echipamentului cu dispozitive de protecție defecte;
să semneze verificări care nu au fost efectuate;
să stabilească termene nerealiste pentru remedierea riscurilor grave.

Dacă există un pericol imediat, persoana competentă trebuie să dispună oprirea sau scoaterea echipamentului din exploatare până la remedierea deficienței.

8.8. Documentele care confirmă competența

Pentru a demonstra că verificarea a fost efectuată de o persoană competentă, unitatea trebuie să poată prezenta, după caz:

ordinul de desemnare;
diploma sau certificatul de calificare;
certificatul de instruire;
documentul privind absolvirea cursului relevant;
autorizația sau permisul necesar;
fișa postului;
dovada experienței;
procesul-verbal de verificare;
instrucțiunile după care a fost efectuat controlul.

Conform art. 13 lit. q) din Legea nr. 186/2008, angajatorul trebuie să prezinte inspectorilor de muncă documentele și informațiile privind securitatea și sănătatea în muncă solicitate în timpul controlului.

8.9. Rolul serviciului extern SSM

Serviciul extern de protecție și prevenire poate ajuta angajatorul la:

identificarea echipamentelor;
evaluarea riscurilor;
stabilirea programului de verificări;
elaborarea procedurilor;
verificarea documentației;
organizarea instruirii;
controlul respectării măsurilor;
formularea recomandărilor de remediere.

Totuși, serviciul extern SSM nu înlocuiește automat persoana tehnică autorizată pentru examinarea echipamentelor care necesită verificări specializate.

De asemenea, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 186/2008, contractarea unui serviciu extern nu exonerează angajatorul de responsabilitatea sa legală.

Verificarea echipamentului trebuie efectuată de o persoană competentă, iar nivelul competenței trebuie să corespundă tipului de echipament și riscului generat.

Pentru echipamentele simple, angajatorul poate utiliza personal instruit și desemnat corespunzător. Pentru echipamentele tehnice complexe sau supuse unor reglementări speciale, trebuie implicate persoane ori organizații autorizate.

O verificare legală și eficientă presupune trei elemente:

persoană competentă;
examinare efectivă;
documentarea corectă a rezultatului.

9. Echipamentele de muncă cu risc specific și controlul accesului

Unele echipamente pot genera riscuri deosebit de grave din cauza modului de funcționare, energiei utilizate, vitezei, presiunii, înălțimii sau operațiunilor efectuate. În asemenea cazuri, simpla instruire generală nu este suficientă. Utilizarea trebuie limitată la lucrătorii desemnați și instruiți corespunzător.

9.1. Ce înseamnă echipament cu risc specific

Pot fi considerate echipamente cu risc specific acele echipamente a căror utilizare poate provoca accidente grave dacă sunt operate, reglate sau reparate de persoane fără pregătirea necesară.

În această categorie pot intra, în funcție de riscurile identificate:

utilajele cu piese mobile accesibile;
mașinile de tăiere și debitare;
echipamentele de ridicare;
utilajele autopropulsate;
instalațiile electrice;
echipamentele sub presiune;
schelele suspendate;
echipamentele pentru lucrul la înălțime;
utilajele cu risc de strivire, forfecare sau antrenare;
echipamentele utilizate în zone cu atmosferă periculoasă.

Încadrarea trebuie făcută în funcție de riscurile reale ale echipamentului și de rezultatele evaluării riscurilor profesionale.

9.2. Limitarea accesului la echipamente

Conform pct. 9 subpct. 1) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, atunci când utilizarea unui echipament este susceptibilă să prezinte un risc specific, angajatorul trebuie să se asigure că accesul la acesta este permis numai lucrătorilor însărcinați să îl folosească.

Aceasta presupune că angajatorul trebuie:

să identifice echipamentele cu risc specific;
să stabilească persoanele autorizate sau desemnate;
să limiteze accesul altor lucrători;
să afișeze avertismente și interdicții;
să asigure supravegherea, atunci când este necesar;
să prevină accesul persoanelor neinstruite.

Accesul nu trebuie permis doar pentru că lucrătorul este angajat al unității. Acesta trebuie să aibă pregătirea și instruirea necesare pentru echipamentul concret.

9.3. Cerințele pentru lucrătorii desemnați

Lucrătorii care utilizează echipamente cu risc specific trebuie să:

aibă calificarea necesară, dacă aceasta este prevăzută;
fie instruiți pentru echipamentul respectiv;
cunoască instrucțiunile producătorului;
cunoască riscurile și măsurile de prevenire;
utilizeze echipamentul individual de protecție;
respecte limitele tehnice;
cunoască procedura de oprire;
știe cum să acționeze în caz de defecțiune sau avarie.

Articolul 10 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 186/2008 prevede că în zonele cu risc grav și specific trebuie să aibă acces numai lucrătorii care dispun de pregătirea profesională, calificarea și experiența necesară, sunt dotați cu echipamentele corespunzătoare și au primit instrucțiuni adecvate.

9.4. Reparațiile și lucrările de întreținere

Conform pct. 9 subpct. 2) din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, lucrările de reparație, transformare sau întreținere ale echipamentelor cu risc specific trebuie efectuate numai de lucrătorii care au atribuții în acest sens.

Operatorul echipamentului nu poate efectua automat orice lucrare de reparație. Instrucțiunile interne trebuie să stabilească exact:

ce operațiuni sunt permise operatorului;
ce operațiuni pot fi efectuate de personalul de întreținere;
ce lucrări necesită persoană autorizată;
când trebuie solicitat producătorul sau o organizație specializată;
ce măsuri trebuie luate înainte de intervenție.

Înainte de orice reparație trebuie prevenită pornirea accidentală și, după caz, deconectate sursele de energie, eliminate presiunea și fixate componentele mobile.

9.5. Accesul în zonele cu risc grav și specific

Zonele cu risc grav și specific trebuie identificate în urma evaluării riscurilor și evidențiate în documentele unității.

Conform pct. 12 subpct. 12) și pct. 84 din HG nr. 95/2009, unitatea trebuie să țină evidența zonelor cu risc ridicat și specific și să stabilească măsurile de prevenire aplicabile.

În asemenea zone pot fi necesare:

delimitarea fizică;
porți sau bariere;
semnalizare de securitate;
controlul accesului;
permis de lucru;
supraveghere;
instruire specială;
echipament individual de protecție;
proceduri pentru situații de urgență.

9.6. Instruirea pentru echipamente cu risc specific

Instruirea trebuie să fie adaptată riscurilor echipamentului și să includă atât explicații teoretice, cât și exerciții practice.

Lucrătorul trebuie să cunoască:

componentele echipamentului;
zonele periculoase;
dispozitivele de protecție;
comenzile și semnalele;
pornirea și oprirea;
limitele de utilizare;
procedura în caz de defecțiune;
măsurile de prim ajutor;
procedura de evacuare;
modul de raportare a pericolelor.

Conform pct. 14 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, lucrătorii însărcinați cu folosirea echipamentului trebuie să fie instruiți corespunzător, inclusiv cu privire la riscurile profesionale posibile determinate de folosirea echipamentului.

9.7. Instruirea suplimentară

Conform pct. 69 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează suplimentar atunci când:

este introdus un echipament nou;
echipamentul existent este modificat;
se introduce o tehnologie nouă;
se schimbă procedura de lucru;
se schimbă locul sau postul de muncă;
lucrătorul execută lucrări speciale sau ocazionale;
au fost încălcate instrucțiunile de securitate;
lucrătorul a lipsit de la muncă mai mult de 30 de zile;
activitatea este reluată după un accident.

Instruirea trebuie consemnată în fișa personală de instruire, iar lucrătorul poate fi admis la utilizarea echipamentului numai după verificarea cunoștințelor.

9.8. Semnalizarea și avertizarea

Echipamentele cu risc specific și zonele periculoase trebuie semnalizate corespunzător.

Semnalizarea poate include:

interzicerea accesului;
obligativitatea purtării echipamentului individual de protecție;
avertizarea privind piese mobile;
pericol electric;
pericol de cădere;
pericol de strivire;
obligația opririi înainte de intervenție;
indicarea sarcinii maxime;
indicarea operatorilor autorizați.

Semnalizarea nu înlocuiește protecția tehnică, dar contribuie la prevenirea accesului neautorizat și la informarea lucrătorilor.

9.9. Răspunderea pentru utilizarea neautorizată

Utilizarea echipamentului cu risc specific de către o persoană neinstruită sau neautorizată poate indica deficiențe în organizarea activității SSM.

Răspunderea poate fi analizată în raport cu:

persoana care a permis accesul;
conducătorul locului de muncă;
persoana care trebuia să controleze utilizarea;
lucrătorul care a folosit echipamentul fără autorizare;
angajatorul, dacă nu a organizat corespunzător controlul accesului și instruirea.

Prin urmare, unitatea trebuie să aibă reguli clare privind desemnarea operatorilor și să poată demonstra că aceștia au fost instruiți.

10. Informarea și instruirea lucrătorilor

Informarea și instruirea lucrătorilor reprezintă condiții obligatorii pentru utilizarea sigură a echipamentelor de muncă. Un echipament tehnic corespunzător poate deveni periculos dacă este folosit de o persoană care nu cunoaște riscurile, modul de operare și măsurile aplicabile în cazul unei defecțiuni.

10.1. Obligația angajatorului de a informa lucrătorii

Conform art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008, angajatorul trebuie să asigure informarea și instruirea lucrătorilor, precum și mijloacele necesare pentru prevenirea riscurilor profesionale.

Articolul 14 alin. (1) din aceeași lege obligă angajatorul să asigure informarea lucrătorilor cu privire la:

riscurile profesionale;
măsurile de protecție și prevenire;
activitățile desfășurate în unitate;
riscurile specifice postului de muncă;
regulile aplicabile echipamentelor utilizate.

Informarea trebuie să fie adaptată funcției, locului de muncă, nivelului de pregătire și echipamentului folosit de lucrător.

10.2. Informațiile care trebuie comunicate

Conform pct. 11 și pct. 12 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, lucrătorii trebuie să dispună de informații adecvate și instrucțiuni scrise privind folosirea echipamentului de muncă.

Acestea trebuie să cuprindă cel puțin:

condițiile de utilizare;
scopul și destinația echipamentului;
riscurile existente;
situațiile anormale previzibile;
dispozitivele de protecție;
modul de pornire și oprire;
limitele tehnice;
sarcina maximă admisă;
măsurile în caz de defecțiune;
condițiile de curățare și întreținere;
echipamentul individual de protecție necesar;
regulile de raportare a pericolelor.

Instrucțiunile trebuie formulate într-un limbaj accesibil și trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor care urmează să le aplice.

10.3. Instruirea la locul de muncă

Conform pct. 65 din HG nr. 95/2009, instruirea la locul de muncă are scopul de a prezenta riscurile profesionale și măsurile de protecție și prevenire aplicabile postului de lucru.

În cazul echipamentelor, instruirea trebuie să includă:

prezentarea echipamentului;
identificarea zonelor periculoase;
demonstrarea modului corect de operare;
utilizarea dispozitivelor de protecție;
procedura de pornire și oprire;
folosirea echipamentului individual de protecție;
procedura în caz de blocare sau defecțiune;
interdicțiile de utilizare;
măsurile de urgență;
exerciții practice.

Instruirea trebuie să fie realizată la echipamentul concret sau, atunci când acest lucru nu este posibil, prin metode care permit lucrătorului să înțeleagă modul real de utilizare și riscurile existente.

10.4. Verificarea cunoștințelor înainte de admiterea la lucru

Conform pct. 66 din HG nr. 95/2009, lucrătorul poate fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor și consemnarea rezultatului în fișa personală de instruire.

Verificarea poate include:

întrebări teoretice;
demonstrarea modului de utilizare;
identificarea pericolelor;
executarea operațiunilor de pornire și oprire;
aplicarea măsurilor în cazul unei defecțiuni;
utilizarea corectă a echipamentului individual de protecție.

Dacă lucrătorul nu demonstrează că a însușit cerințele, acesta nu trebuie admis la exploatarea independentă a echipamentului.

10.5. Instruirea periodică

Conform pct. 68 din HG nr. 95/2009, intervalul dintre două instruiri periodice este stabilit de angajator în funcție de condițiile locului de muncă și nu poate depăși:

6 luni pentru lucrători;
12 luni pentru funcționarii administrativi.

Instruirea periodică trebuie să reamintească:

riscurile echipamentului;
regulile de exploatare;
interdicțiile;
modul de raportare a deficiențelor;
măsurile în caz de avarie;
utilizarea echipamentului individual de protecție.

Periodicitatea poate fi mai mică atunci când riscurile sunt ridicate sau când specificul activității impune instruiri mai frecvente.

10.6. Instruirea suplimentară

Conform pct. 69 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează suplimentar în următoarele situații:

introducerea unui echipament nou;
modificarea echipamentului existent;
introducerea unei tehnologii noi;
modificarea procedurilor de lucru;
schimbarea locului sau postului de muncă;
executarea unor lucrări ocazionale sau speciale;
încălcarea instrucțiunilor SSM;
lipsa de la muncă mai mult de 30 de zile;
revenirea după un accident de muncă.

Instruirea suplimentară trebuie efectuată înainte ca lucrătorul să înceapă activitatea în noile condiții.

10.7. Instruirea pentru scări, schele și lucrări la înălțime

Lucrătorii care utilizează scări, schele sau alte echipamente pentru lucrul la înălțime trebuie instruiți cu privire la:

alegerea echipamentului potrivit;
verificarea stării tehnice;
stabilitatea și fixarea echipamentului;
prevenirea alunecării și răsturnării;
utilizarea sistemelor de protecție împotriva căderii;
transportarea materialelor;
interdicțiile aplicabile;
condițiile meteorologice;
delimitarea zonei periculoase;
salvarea și evacuarea în caz de accident.

Conform pct. 25 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, scările pot fi utilizate ca posturi de lucru la înălțime numai atunci când folosirea unui echipament mai sigur nu este justificată.

În cazul lucrărilor de construcții, pct. 11.2 din NCM A.08.02-2014 prevede că lucrătorii admiși la lucrări la înălțime trebuie să fie apți medical, instruiți și să fi efectuat instruirea practică sub îndrumarea unui lucrător experimentat.

10.8. Consemnarea instruirii

Conform pct. 53 și pct. 54 din HG nr. 95/2009, rezultatul instruirii trebuie consemnat în Fișa personală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Fișa trebuie semnată de:

lucrătorul instruit;
persoana care a efectuat instruirea;
persoana care a verificat cunoștințele, atunci când aceasta este diferită.

Înregistrarea trebuie să reflecte instruirea efectivă, nu doar o formalitate administrativă. Dacă instruirea nu a fost realizată sau nu poate fi demonstrată, angajatorul poate întâmpina dificultăți în cazul unui control sau al cercetării unui accident.

10.9. Instruirea lucrătorilor care nu utilizează direct echipamentul

Conform pct. 13 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, lucrătorii trebuie informați și despre riscurile echipamentelor aflate în imediata lor apropiere, chiar dacă nu le utilizează direct.

Această regulă este importantă în cazul:

utilajelor din hale;
echipamentelor mobile;
zonelor de ridicare;
lucrărilor de construcții;
schelelor și platformelor;
echipamentelor cu piese mobile;
zonelor în care există risc de cădere a obiectelor.

Un lucrător poate fi expus unui pericol chiar dacă nu este operatorul echipamentului.

11. Elaborarea instrucțiunilor proprii pentru utilizarea echipamentelor

Instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă stabilesc modul în care echipamentele trebuie utilizate, întreținute și oprite în condiții de siguranță. Acestea trebuie adaptate activității concrete a unității și nu pot fi înlocuite integral cu instrucțiunile generale ale producătorului.

11.1. Obligația elaborării instrucțiunilor

Conform art. 13 lit. h) din Legea nr. 186/2008, angajatorul trebuie să asigure elaborarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă pentru aplicarea actelor normative, ținând cont de particularitățile activităților și locurilor de muncă din unitate.

Potrivit pct. 76 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie elaborate pentru toate ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate.

Prin urmare, instrucțiunile trebuie să existe nu doar pentru funcții, ci și pentru lucrări sau echipamente care presupun riscuri specifice.

11.2. Sursele utilizate la elaborarea instrucțiunilor

Conform pct. 77 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie elaborate pe baza:

actelor normative de securitate și sănătate în muncă;
instrucțiunilor de utilizare emise de producător;
instrucțiunilor privind echipamentul individual de protecție;
documentației tehnice;
tehnologiei de lucru;
rezultatelor evaluării riscurilor;
condițiilor concrete de la locul de muncă.

Instrucțiunile producătorului trebuie respectate, însă acestea nu înlocuiesc obligația angajatorului de a elabora reguli proprii adaptate activității sale.

De exemplu, producătorul poate descrie modul de funcționare al unui utilaj, dar instrucțiunea proprie trebuie să stabilească și:

cine poate utiliza echipamentul;
ce instruire este necesară;
cum se delimitează zona de lucru;
ce echipament individual de protecție se utilizează;
cine efectuează verificarea;
cum se raportează defecțiunile;
ce se întâmplă în caz de urgență.

11.3. Cerințele de redactare

Potrivit pct. 77 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie formulate în cerințe clare și distincte, care să excludă interpretările diferite.

Instrucțiunile trebuie să fie:

clare;
concise;
logice;
aplicabile;
adaptate lucrătorilor;
structurate în ordinea desfășurării activității;
lipsite de formulări contradictorii;
ușor accesibile la locul de muncă.

Nu este recomandată copierea unor modele generale de pe internet fără adaptarea lor la echipamentul și procesul de muncă concret.

11.4. Structura recomandată a unei instrucțiuni

O instrucțiune pentru utilizarea echipamentului poate include următoarele capitole:

dispoziții generale;
cerințe înainte de începerea lucrului;
cerințe în timpul utilizării;
cerințe după terminarea lucrului;
măsuri în caz de defecțiune sau avarie;
acțiuni în caz de accident;
interdicții;
cerințe privind întreținerea și curățarea;
echipamentul individual de protecție obligatoriu;
responsabilitățile lucrătorului și ale conducătorului locului de muncă.

11.5. Cerințele înainte de începerea lucrului

Instrucțiunea trebuie să stabilească verificările care trebuie efectuate înainte de utilizare, precum:

integritatea echipamentului;
funcționarea comenzilor;
existența apărătorilor;
starea cablurilor și conexiunilor;
stabilitatea;
lipsa scurgerilor;
funcționarea sistemului de oprire;
existența semnalizărilor;
curățenia zonei de lucru;
utilizarea echipamentului individual de protecție.

În cazul scărilor, trebuie prevăzute verificarea treptelor, vangurilor, saboților antiderapanți și dispozitivelor de blocare.

11.6. Cerințele în timpul utilizării

Instrucțiunea trebuie să precizeze:

modul corect de pornire;
succesiunea operațiunilor;
limitele de utilizare;
sarcina maximă;
viteza admisă;
distanța față de alte persoane;
interdicția îndepărtării apărătorilor;
interdicția efectuării reglajelor nepermise;
condițiile de oprire;
obligația raportării oricărei deficiențe.

Regulile trebuie formulate concret. De exemplu, în loc de formularea generală „utilizați echipamentul cu atenție”, este mai util să se precizeze: „Este interzisă utilizarea echipamentului cu apărătoarea demontată sau cu butonul de oprire de urgență nefuncțional”.

11.7. Cerințele după terminarea lucrului

Instrucțiunea trebuie să prevadă:

oprirea echipamentului;
deconectarea, atunci când este necesar;
curățarea în condiții de securitate;
verificarea eventualelor defecțiuni;
depozitarea sculelor și accesoriilor;
menținerea echipamentului într-o poziție sigură;
informarea conducătorului despre problemele constatate.

Echipamentul nu trebuie lăsat într-o poziție care poate provoca pornirea accidentală, căderea, răsturnarea sau accesul neautorizat.

11.8. Măsurile în caz de defecțiune sau avarie

Instrucțiunea trebuie să stabilească o procedură clară:

oprirea echipamentului;
deconectarea sursei de energie, dacă este necesar;
avertizarea persoanelor din apropiere;
delimitarea zonei;
informarea conducătorului locului de muncă;
interzicerea reparației neautorizate;
solicitarea persoanei competente;
repunerea în funcțiune numai după verificare.

Această cerință este corelată cu art. 19 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 186/2008, care obligă lucrătorul să comunice imediat orice pericol grav și orice defecțiune a sistemelor de protecție.

11.9. Instrucțiuni pentru scări și schele

Pentru scări, instrucțiunea trebuie să includă:

verificarea înainte de utilizare;
amplasarea pe suport stabil;
imobilizarea împotriva alunecării;
interdicția folosirii scărilor deteriorate;
păstrarea prizei sigure cu mâna;
interdicția lucrului în apropierea conductorilor electrici neizolați;
termenele de verificare prevăzute de NCM A.08.02-2014.

Pentru schele, trebuie prevăzute:

condițiile de montare;
verificarea stabilității;
accesul prin scări sau rampe;
sarcina maximă admisă;
utilizarea balustradelor;
prevenirea căderii obiectelor;
interdicția modificării improvizate;
regulile de demontare.

11.10. Reexaminarea instrucțiunilor

Conform pct. 78 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie reexaminate:

la apariția unor acte normative noi;
la modificarea procesului tehnologic;
la schimbarea condițiilor de lucru;
la introducerea unor echipamente noi;
după o avarie;
după un accident produs din cauza unor instrucțiuni necorespunzătoare.

Instrucțiunile nu trebuie păstrate neschimbate ani de zile dacă echipamentele, tehnologiile sau riscurile s-au modificat.

11.11. Înregistrarea și comunicarea instrucțiunilor

Conform pct. 79 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie înregistrate într-un registru, multiplicate în numărul necesar și puse la dispoziția lucrătorilor.

Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii:

au acces la instrucțiuni;
le-au studiat;
le-au înțeles;
le aplică în activitatea de zi cu zi.

Instrucțiunile trebuie păstrate într-un loc accesibil, iar lucrătorii trebuie informați despre modificările efectuate.

12. Reguli generale pentru utilizarea în siguranță a echipamentelor

Utilizarea în siguranță presupune respectarea destinației echipamentului, a parametrilor tehnici, a instrucțiunilor producătorului și a instrucțiunilor proprii SSM. Un lucrător nu trebuie să utilizeze echipamentul într-un mod diferit de cel pentru care a fost proiectat sau instruit.

Conform pct. 4 subpct. 2) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, angajatorul trebuie să se asigure că echipamentele puse la dispoziția lucrătorilor sunt utilizate în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa nr. 3 la hotărâre.

12.1. Verificarea înainte de începerea lucrului

Înainte de utilizare, lucrătorul trebuie să se asigure că:

echipamentul este într-o stare tehnică corespunzătoare;
apărătorile și dispozitivele de protecție sunt instalate;
comenzile sunt vizibile și funcționale;
butonul de oprire funcționează;
cablurile, prizele și conexiunile nu sunt deteriorate;
echipamentul este stabil;
nu există scurgeri, zgomote sau vibrații neobișnuite;
zona de lucru este curată și iluminată;
căile de acces sunt libere;
sarcina maximă admisă nu este depășită;
echipamentul individual de protecție este disponibil și utilizat.

Această verificare practică nu înlocuiește verificarea inițială, periodică sau excepțională efectuată de lucrătorul competent, conform pct. 5 și pct. 6 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011.

12.2. Utilizarea conform destinației

Echipamentul trebuie utilizat numai:

pentru lucrările pentru care a fost proiectat;
în limitele parametrilor tehnici;
conform instrucțiunilor producătorului;
de către lucrătorii desemnați și instruiți;
în condițiile de mediu admise;
cu dispozitivele de protecție instalate.

Este interzisă utilizarea unei scule sau a unui utilaj pentru o operațiune pentru care nu a fost conceput. Improvizațiile pot modifica modul de funcționare și pot crea riscuri neprevăzute.

12.3. Respectarea capacității și parametrilor tehnici

Lucrătorii nu trebuie să depășească:

sarcina maximă admisă;
viteza stabilită;
presiunea de lucru;
înălțimea sau raza de acțiune;
temperatura admisă;
durata de funcționare;
capacitatea de ridicare;
limitele prevăzute în documentația tehnică.

În cazul schelelor, pct. 12.5.19 și pct. 12.5.20 din NCM A.08.02-2014 interzic încărcarea platformelor peste sarcina admisă și impun afișarea sarcinii maxime într-un loc vizibil.

12.4. Protecția împotriva pornirii accidentale

Conform pct. 7 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, pornirea echipamentului trebuie să fie posibilă numai prin acționarea intenționată a dispozitivului de comandă.

Aceeași cerință se aplică repornirii echipamentului după o oprire, indiferent de cauza opririi.

În timpul lucrărilor de curățare, reglare, întreținere sau reparație trebuie prevenită pornirea accidentală prin:

oprirea echipamentului;
deconectarea sursei de energie;
blocarea dispozitivului de pornire;
aplicarea unei avertizări;
evacuarea presiunii;
fixarea componentelor mobile;
delimitarea zonei.

12.5. Utilizarea apărătorilor și dispozitivelor de protecție

Conform pct. 11 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, echipamentele care prezintă riscuri de cădere sau proiectare a obiectelor trebuie prevăzute cu dispozitive de protecție corespunzătoare.

Lucrătorul nu are dreptul:

să demonteze apărătorile;
să blocheze dispozitivele de protecție;
să modifice sistemele de comandă;
să utilizeze echipamentul cu protecții lipsă;
să înlocuiască o protecție cu o improvizație.

Articolul 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 186/2008 obligă lucrătorii să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecție.

12.6. Menținerea zonei de lucru în condiții sigure

În timpul utilizării trebuie asigurate:

spațiu suficient pentru operare;
iluminare corespunzătoare;
ventilație adecvată;
căi de acces libere;
delimitarea zonelor periculoase;
îndepărtarea persoanelor neimplicate;
lipsa materialelor care pot provoca împiedicarea sau alunecarea;
menținerea distanței față de alte echipamente.

Conform pct. 2 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, echipamentele trebuie instalate și utilizate astfel încât să reducă riscurile pentru operator și pentru ceilalți lucrători.

12.7. Utilizarea echipamentului individual de protecție

Echipamentul individual de protecție trebuie ales în funcție de riscurile identificate și utilizat conform instrucțiunilor.

În funcție de activitate, pot fi necesare:

cască de protecție;
ochelari sau vizieră;
mănuși;
încălțăminte de securitate;
antifoane;
mască sau respirator;
îmbrăcăminte de protecție;
centură și sistem individual împotriva căderii.

Echipamentul individual de protecție nu elimină riscul de la sursă, motiv pentru care trebuie acordată prioritate măsurilor de protecție colectivă, conform art. 10 alin. (3) lit. h) din Legea nr. 186/2008.

12.8. Îmbrăcămintea și comportamentul lucrătorului

În timpul utilizării echipamentelor cu piese mobile, lucrătorul trebuie să evite:

hainele largi;
mânecile desfăcute;
bijuteriile;
accesoriile care se pot agăța;
părul neprotejat;
folosirea telefonului în timpul operării;
consumul de alcool sau substanțe care afectează capacitatea de muncă;
lucrul în stare de oboseală extremă sau indispoziție.

Lucrătorul trebuie să păstreze o poziție stabilă, să nu se apropie inutil de componentele mobile și să nu distragă atenția operatorului.

12.9. Intervențiile în timpul funcționării

Reglarea, curățarea, deblocarea sau repararea echipamentului în timpul funcționării este interzisă atunci când lucrătorul poate intra în contact cu elemente periculoase.

Intervenția este permisă numai dacă:

procedura este prevăzută de producător;
există dispozitive speciale de protecție;
lucrătorul este instruit;
riscul este evaluat și controlat;
sunt utilizate scule adecvate;
sunt respectate instrucțiunile proprii.

În celelalte situații, echipamentul trebuie oprit și izolat înainte de intervenție.

12.10. Oprirea echipamentului

Conform pct. 8–10 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, echipamentul trebuie prevăzut cu dispozitive care permit oprirea completă și, atunci când riscurile o impun, oprirea de urgență.

Oprirea trebuie efectuată imediat atunci când:

apare o defecțiune;
se aude un zgomot neobișnuit;
apar vibrații excesive;
se observă fum, scântei sau supraîncălzire;
se desprinde o componentă;
este deteriorată o apărătoare;
apare un risc pentru lucrător sau pentru alte persoane.

12.11. Obligația de raportare a pericolelor

Articolul 19 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 186/2008 obligă lucrătorul să comunice imediat angajatorului sau lucrătorilor desemnați orice situație considerată un pericol grav pentru securitate și sănătate, precum și orice defecțiune a sistemelor de protecție.

Raportarea trebuie făcută chiar dacă defecțiunea pare minoră. O problemă neînsemnată la început poate deveni cauza unui accident dacă nu este remediată.

Utilizarea în siguranță a echipamentelor presupune respectarea simultană a mai multor reguli: verificarea înainte de lucru, respectarea destinației, utilizarea apărătorilor, menținerea parametrilor tehnici, prevenirea pornirii accidentale și raportarea imediată a deficiențelor.

Conform art. 19 din Legea nr. 186/2008, fiecare lucrător are obligația de a utiliza corect echipamentele și de a respecta instrucțiunile SSM. Nerespectarea acestor reguli poate pune în pericol atât lucrătorul, cât și persoanele aflate în apropierea echipamentului.

13. Dispozitivele de comandă, protecție și oprire de urgență

Dispozitivele de comandă și protecție au rolul de a preveni pornirea accidentală, accesul la componentele periculoase și producerea accidentelor în timpul funcționării echipamentului.

Un echipament nu poate fi considerat sigur doar pentru că motorul, mecanismul sau instalația funcționează. Comenzile, apărătorile, sistemele de blocare și dispozitivele de oprire trebuie să fie disponibile, accesibile și funcționale.

13.1. Cerințe privind dispozitivele de comandă

Conform pct. 3 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, dispozitivele de comandă care afectează securitatea lucrătorilor trebuie să fie:

vizibile;
ușor de identificat;
amplasate corespunzător;
marcate, atunci când este necesar.

Dispozitivele de comandă trebuie să permită operarea echipamentului fără expunerea lucrătorului la riscuri suplimentare.

13.2. Amplasarea comenzilor în afara zonelor periculoase

Potrivit pct. 4 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, dispozitivele de comandă trebuie amplasate în exteriorul zonelor periculoase.

Acestea trebuie poziționate astfel încât:

operatorul să nu fie nevoit să introducă mâna în zona periculoasă;
pornirea să nu provoace contactul cu piesele mobile;
comenzile să nu fie acționate accidental;
lucrătorul să poată opri echipamentul rapid;
accesul la comenzi să fie liber și sigur.

Dispozitivele de comandă nu trebuie să genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintenționate.

13.3. Controlul zonei periculoase înainte de pornire

Conform pct. 5 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, operatorul trebuie să aibă posibilitatea să verifice dacă nicio persoană nu se află în zona periculoasă înainte de pornire.

Dacă acest lucru nu este posibil, pornirea trebuie precedată automat de un semnal de avertizare sonor sau vizual.

Semnalul trebuie să ofere lucrătorilor suficient timp și posibilitatea de a părăsi zona periculoasă înainte ca echipamentul să înceapă să funcționeze.

13.4. Prevenirea pornirii accidentale

Conform pct. 7 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, pornirea echipamentului trebuie să fie posibilă numai prin acționarea intenționată a dispozitivului de comandă.

Aceeași regulă se aplică repornirii echipamentului după:

o oprire normală;
o întrerupere a energiei;
o defecțiune;
o oprire de urgență;
o intervenție de întreținere;
o blocare mecanică.

Repornirea automată după revenirea energiei este interzisă atunci când poate crea un pericol pentru lucrători.

13.5. Dispozitivul de oprire

Potrivit pct. 8 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, toate echipamentele de muncă trebuie prevăzute cu un dispozitiv care să permită oprirea completă și în condiții de securitate.

Dispozitivul de oprire trebuie să fie:

accesibil;
identificabil;
funcțional;
menținut într-o stare corespunzătoare;
ușor de acționat în caz de pericol.

Conform pct. 9 din aceeași anexă, posturile de lucru trebuie prevăzute cu un dispozitiv de comandă care să permită întreruperea funcționării echipamentului sau a unei părți a acestuia, în funcție de riscurile existente.

Comanda de oprire trebuie să aibă prioritate față de comanda de pornire.

13.6. Oprirea de urgență

Conform pct. 10 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, echipamentul trebuie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgență atunci când riscurile și timpul normal de oprire impun acest lucru.

Oprirea de urgență trebuie să permită reducerea rapidă a riscului în situații precum:

prinderea unui lucrător;
ruperea unei componente;
proiectarea unui obiect;
blocarea mecanismului;
apariția unui incendiu;
electrocutare;
pierderea stabilității;
funcționare necontrolată.

Dispozitivul de oprire de urgență trebuie să fie u

13. Dispozitivele de comandă, protecție și oprire de urgență

Dispozitivele de comandă și protecție sunt componente esențiale ale echipamentului de muncă. Acestea permit pornirea, oprirea și controlul echipamentului, împiedică accesul la zonele periculoase și reduc consecințele unei defecțiuni sau ale unei situații de urgență.

Un echipament nu trebuie utilizat dacă dispozitivele sale de siguranță lipsesc, sunt deteriorate, blocate sau nu funcționează corespunzător.

13.1. Cerințe pentru dispozitivele de comandă

Conform pct. 3 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, dispozitivele de comandă care afectează securitatea lucrătorilor trebuie să fie:

vizibile;
ușor de identificat;
marcate corespunzător, atunci când este necesar;
accesibile operatorului;
protejate împotriva acționării accidentale.

Comenzile trebuie amplasate astfel încât lucrătorul să le poată acționa fără să intre într-o zonă periculoasă.

13.2. Amplasarea comenzilor în afara zonelor periculoase

Comenzile nu trebuie să fie amplasate:

în apropierea pieselor mobile neprotejate;
în zone în care operatorul poate fi lovit;
în locuri greu accesibile;
în zone unde există risc de alunecare sau cădere;
într-o poziție care permite acționarea accidentală.

Comanda trebuie să permită operatorului să controleze echipamentul fără a se expune inutil.

13.3. Verificarea zonei înainte de pornire

Conform pct. 5 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, operatorul trebuie să poată verifica dacă nicio persoană nu se află în zona periculoasă înainte de pornirea echipamentului.

Dacă verificarea vizuală nu este posibilă, pornirea trebuie precedată de un sistem de siguranță, cum ar fi:

semnal sonor;
semnal luminos;
avertizare automată;
dispozitiv de temporizare;
sistem de confirmare a pornirii.

Lucrătorii expuși trebuie să aibă timpul și mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile generate de pornirea echipamentului.

13.4. Prevenirea pornirii accidentale

Conform pct. 7 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, pornirea echipamentului trebuie să fie posibilă numai prin acționarea intenționată a dispozitivului de comandă prevăzut în acest scop.

Aceeași cerință se aplică:

repornirii după o oprire normală;
repornirii după întreruperea energiei;
repornirii după o avarie;
modificării semnificative a condițiilor de funcționare.

Este interzisă utilizarea unor improvizații pentru pornire sau menținerea echipamentului în funcțiune prin blocarea manuală a comenzii.

13.5. Dispozitivele de oprire

Conform pct. 8 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, toate echipamentele de muncă trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să permită oprirea completă și în condiții de securitate.

Dispozitivul de oprire trebuie să fie:

accesibil;
vizibil;
funcțional;
ușor de acționat;
menținut într-o stare tehnică corespunzătoare.

Potrivit pct. 9 din aceeași anexă, posturile de lucru trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de comandă care să permită întreruperea funcționării echipamentului sau a componentelor sale, în funcție de riscurile existente.

Comanda de oprire trebuie să aibă prioritate față de comanda de pornire.

13.6. Oprirea de urgență

Conform pct. 10 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, echipamentul trebuie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgență atunci când riscurile profesionale și timpul normal de oprire impun acest lucru.

Oprirea de urgență trebuie să permită întreruperea rapidă a funcționării în cazul:

prinderii unui lucrător;
apariției unei defecțiuni;
desprinderii unei componente;
proiectării unui obiect;
fumului sau scânteilor;
supraîncălzirii;
pierderii controlului asupra echipamentului;
unui pericol pentru persoanele din apropiere.

După acționarea opririi de urgență, echipamentul nu trebuie repornit până când cauza pericolului nu este identificată și remediată.

13.7. Apărătorile și dispozitivele de protecție

Conform pct. 11 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, echipamentele care prezintă riscuri de cădere sau proiectare a obiectelor trebuie dotate cu dispozitive de securitate corespunzătoare.

Aceste dispozitive pot include:

apărători fixe;
apărători mobile;
grilaje;
ecrane;
capace;
limitatoare;
dispozitive de blocare;
senzori;
balustrade;
sisteme împotriva căderii.

Dispozitivele trebuie să împiedice accesul la zonele periculoase sau să oprească mișcarea elementelor periculoase atunci când lucrătorul ajunge în zona de risc.

13.8. Protecția împotriva emisiilor periculoase

Dacă echipamentul generează gaze, vapori, lichide sau pulberi periculoase, acesta trebuie prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de reținere sau evacuare, conform pct. 11 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011.

Măsurile pot include:

ventilare locală;
sisteme de captare;
filtre;
carcase;
conducte de evacuare;
instalații de neutralizare;
etanșarea surselor de emisie.

Utilizarea echipamentului nu trebuie să expună lucrătorii la substanțe periculoase peste limitele admise.

13.9. Stabilizarea echipamentului

Conform pct. 12 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, atunci când securitatea lucrătorilor impune acest lucru, echipamentul și componentele sale trebuie stabilizate prin fixare sau prin alte mijloace.

Stabilizarea poate fi necesară pentru:

utilaje instalate permanent;
echipamente cu vibrații;
scări și platforme;
schele;
echipamente mobile utilizate pe teren înclinat;
utilaje care pot fi răsturnate;
echipamente care suportă sarcini sau forțe laterale.

Fixarea trebuie să fie suficient de rezistentă pentru condițiile reale de utilizare și nu trebuie înlocuită cu soluții improvizate.

13.10. Verificarea dispozitivelor de protecție

Dispozitivele de comandă și protecție trebuie verificate periodic și ori de câte ori există motive să se creadă că nu funcționează corespunzător.

Verificarea trebuie să urmărească:

integritatea fizică;
fixarea;
funcționarea;
accesibilitatea;
marcarea;
compatibilitatea cu echipamentul;
lipsa modificărilor neautorizate;
eficiența în caz de pericol.

Conform pct. 6 din HG nr. 353/2010, angajatorul trebuie să asigure întreținerea și controlul echipamentelor și dispozitivelor de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor.

13.11. Interdicția dezactivării dispozitivelor de protecție

Articolul 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 186/2008 obligă lucrătorii să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecție ale mașinilor, aparatelor, uneltelor, instalațiilor și construcțiilor.

Este interzisă:

demontarea apărătorilor;
blocarea senzorilor;
scurtcircuitarea sistemelor de protecție;
menținerea apăsată a butoanelor prin improvizații;
utilizarea echipamentului cu oprirea de urgență defectă;
înlocuirea dispozitivelor cu elemente improvizate.

Dacă un dispozitiv de protecție nu funcționează, echipamentul trebuie oprit și reparat înainte de continuarea lucrului.

14. Verificarea și utilizarea în siguranță a scărilor

Scările portabile sunt echipamente de muncă utilizate frecvent pentru acces și pentru executarea unor lucrări la înălțime. Deși par simple, acestea pot provoca accidente grave prin alunecare, răsturnare, ruperea unei trepte, pierderea echilibrului sau contactul cu instalații electrice.

Scările trebuie utilizate numai după verificarea stării tehnice, stabilității și condițiilor concrete de lucru.

14.1. Când pot fi utilizate scările ca post de lucru

Conform pct. 25 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, scările pot fi folosite ca posturi de lucru la înălțime numai dacă:

utilizarea unui echipament mai sigur nu este justificată;
riscul profesional este redus;
durata lucrării este scurtă;
caracteristicile locului de muncă nu permit utilizarea unui alt echipament;
angajatorul a evaluat riscurile și a stabilit măsuri de prevenire.

Scara nu trebuie aleasă automat ca soluție pentru orice lucrare la înălțime. Pentru lucrări de durată, lucrări care necesită forță sau utilizarea ambelor mâini, trebuie analizată folosirea unei platforme, schele sau a unui alt echipament mai sigur.

14.2. Verificarea scării înainte de utilizare

Înainte de fiecare utilizare este necesară o verificare vizuală și funcțională a scării, chiar dacă aceasta a fost verificată periodic.

Trebuie controlate:

vangurile;
treptele;
îmbinările;
elementele de fixare;
balamalele;
dispozitivele de blocare;
cârligele;
saboții antiderapanți;
platformele;
elementele de extensie;
existența fisurilor, rupturilor sau deformărilor;
urmele de coroziune;
curățenia treptelor.

Scara nu trebuie utilizată dacă prezintă defecte care pot afecta stabilitatea sau rezistența.

14.3. Amplasarea scărilor

Conform pct. 31 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, scările trebuie amplasate astfel încât să fie stabile pe întreaga durată a utilizării.

Scările portabile trebuie sprijinite pe:

un suport stabil;
o suprafață rezistentă;
un teren imobil;
o bază suficient de mare;
o suprafață care permite menținerea treptelor în poziție orizontală.

Este interzisă amplasarea scărilor pe:

cutii;
butoaie;
paleți instabili;
scaune;
schele improvizate;
suprafețe alunecoase;
materiale vrac;
obiecte care pot cădea sau se pot deplasa.

14.4. Prevenirea alunecării și răsturnării

Conform pct. 32 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, alunecarea picioarelor scărilor portabile trebuie împiedicată prin:

imobilizarea părții superioare;
imobilizarea părții inferioare;
utilizarea dispozitivelor antiderapante;
aplicarea altor măsuri cu eficacitate echivalentă.

Potrivit pct. 12.5.26 din NCM A.08.02-2014, scările trebuie asigurate împotriva alunecării sau răsturnării prin cârlige, saboți metalici ascuțiți sau saboți de cauciuc, în funcție de natura suprafeței.

Nu este suficient ca scara să fie ținută de un alt lucrător dacă lucrarea necesită o stabilitate permanentă sau dacă există risc de cădere.

14.5. Scările utilizate pentru acces

Conform pct. 33 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, scările utilizate pentru acces trebuie să fie suficient de lungi pentru a se prelungi dincolo de platforma de acces, cu excepția cazului în care există alte măsuri care asigură o priză fermă.

În cazul scărilor de extensie sau al scărilor cu mai multe tronsoane trebuie împiedicată mișcarea relativă a secțiunilor.

Scările mobile trebuie imobilizate înainte ca lucrătorul să pășească pe ele.

14.6. Poziția lucrătorului și priza sigură

Conform pct. 34 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, scările trebuie utilizate astfel încât lucrătorul să se poată prinde cu mâna și să se sprijine în condiții de securitate.

Dacă lucrătorul transportă o greutate pe scară, aceasta nu trebuie să împiedice menținerea unei prinderi sigure cu mâna.

Potrivit pct. 12.5.25 din NCM A.08.02-2014, dimensiunea scării sprijinite trebuie să permită executarea lucrării de pe o treaptă aflată la cel puțin 1 m de capătul superior al scării.

Lucrătorul nu trebuie să se întindă lateral până la pierderea echilibrului. În asemenea situații, scara trebuie coborâtă și repoziționată.

14.7. Lucrul la înălțimi mai mari de 1,3 m

Conform pct. 12.5.25 din NCM A.08.02-2014, atunci când lucrătorul execută lucrări de pe o scară sprijinită la o înălțime mai mare de 1,3 m, acesta trebuie să poarte centură de siguranță fixată de elemente stabile și rezistente.

Centura poate fi fixată de elemente ale clădirii sau de scară numai dacă aceasta este întărită și asigurată la partea superioară.

Sistemul de protecție trebuie ales în funcție de evaluarea riscului și trebuie să împiedice căderea sau să limiteze consecințele acesteia.

14.8. Verificarea periodică și încercarea scărilor

Conform pct. 12.5.28 din NCM A.08.02-2014:

înainte de exploatare, scările trebuie supuse unei încercări cu sarcină statică de 1200 N, echivalentul a 120 kgf;
scările din lemn trebuie verificate la fiecare 6 luni;
scările metalice trebuie verificate o dată pe an.

Verificarea trebuie efectuată de o persoană competentă, iar rezultatele trebuie consemnate în documentele unității.

Aceste verificări periodice nu înlocuiesc controlul înainte de utilizare. Dacă scara este deteriorată după ultima verificare, ea trebuie retrasă imediat din exploatare.

14.9. Lucrări interzise de pe scări

Conform pct. 12.5.27 din NCM A.08.02-2014, este interzis lucrul de pe scări:

deasupra utilajelor în funcțiune;
în apropierea conductorilor electrici neizolați aflați sub tensi;
în locuri unde există surse de vibrații.

De asemenea, scările sprijinite nu trebuie utilizate pentru operațiuni care necesită forță mare, stabilitate permanentă sau folosirea ambelor mâini, dacă nu sunt adoptate măsuri speciale de protecție.

În funcție de prevederile pct. 12.5.29 din NCM A.08.02-2014, pot fi interzise de pe scări lucrări precum:

sudura electrică sau autogenă;
lucrări cu unelte mecanizate;
operațiuni care pot provoca pierderea echilibrului;
lucrări care implică forțe laterale importante;
lucrări care pot expune lucrătorul la vibrații.

14.10. Transportarea materialelor pe scară

Materialele, sculele sau obiectele transportate nu trebuie să împiedice:

menținerea unei prize sigure;
vizibilitatea treptelor;
păstrarea echilibrului;
urcarea și coborârea în siguranță.

Obiectele grele sau voluminoase trebuie ridicate prin mijloace adecvate sau transportate cu ajutorul altor lucrători, astfel încât persoana care urcă pe scară să poată folosi mâinile pentru menținerea stabilității.

14.11. Depozitarea și scoaterea din uz

Scările trebuie depozitate astfel încât să fie protejate împotriva:

umezelii;
temperaturilor extreme;
loviturilor;
deformării;
coroziunii;
contactului cu substanțe chimice;
căderii sau răsturnării.

Scara trebuie scoasă din uz atunci când prezintă:

trepte rupte sau slăbite;
fisuri;
deformări;
vanguri deteriorate;
balamale defecte;
saboți uzați;
sisteme de blocare nefuncționale;
coroziune severă;
urme de ardere sau deteriorare termică.

Repararea este permisă numai dacă poate restabili starea de securitate și este efectuată de o persoană competentă.

Utilizarea scărilor trebuie să fie justificată prin nivelul și durata lucrării și să se bazeze pe verificarea stării tehnice, stabilitatea amplasării și instruirea lucrătorului.

Pentru lucrările de construcții, trebuie respectate în special:

pct. 23–25 și pct. 31–34 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011;
pct. 12.5.25–12.5.29 din NCM A.08.02-2014.

O scară deteriorată, instabilă, neasigurată sau utilizată într-un scop necorespunzător nu poate fi considerată un echipament sigur de muncă.

15. Utilizarea și întreținerea schelelor și eșafodajelor

Schelele și eșafodajele sunt echipamente de muncă utilizate pentru acces și executarea lucrărilor la înălțime. Din cauza înălțimii, sarcinilor suportate și posibilității de deplasare sau prăbușire, utilizarea acestora trebuie organizată și supravegheată cu atenție.

15.1. Alegerea schelei

Schela trebuie aleasă în funcție de:

natura lucrării;
înălțimea de lucru;
durata utilizării;
numărul lucrătorilor;
sarcina suportată;
materialele care urmează să fie amplasate pe platformă;
condițiile meteorologice;
configurația clădirii;
necesitatea deplasării pe platformă.

Conform pct. 35 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, cerințele aplicabile schelelor trebuie stabilite în funcție de caracteristicile și riscurile echipamentului utilizat.

15.2. Schele tipizate și documentația tehnică

Conform pct. 12.5.1 din NCM A.08.02-2014, schelele și eșafodajele folosite la lucrările de construcții-montaj trebuie să fie tipizate, iar elementele lor trebuie să corespundă documentației tehnice.

În funcție de complexitate, trebuie să existe:

instrucțiuni de montare;
instrucțiuni de utilizare;
instrucțiuni de demontare;
date privind sarcina maximă;
plan de montare și demontare;
documentația tehnică;
informații privind fixarea și ancorarea;
documente privind verificarea și recepția.

Conform pct. 36 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, pentru schelele complexe trebuie elaborat de către un lucrător competent un plan de montare, utilizare și demontare.

15.3. Montarea schelelor

Montarea schelelor trebuie efectuată conform proiectului, documentației tehnice și instrucțiunilor producătorului.

În timpul montării trebuie asigurate:

stabilitatea bazei;
nivelarea terenului;
fixarea elementelor;
instalarea contravântuirilor;
ancorarea de construcție;
montarea platformelor;
instalarea balustradelor;
montarea bordurilor de protecție;
realizarea accesului sigur;
delimitarea zonei de lucru.

Conform pct. 12.5.16 din NCM A.08.02-2014, montarea și demontarea schelelor trebuie efectuate de echipe specializate și autorizate, după instruire specială și dotarea cu echipament de protecție corespunzător.

15.4. Stabilitatea schelelor

Elementele de sprijin ale schelei trebuie împiedicate să alunece și să se deplaseze.

Conform pct. 37 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, stabilitatea schelei trebuie asigurată prin:

fixarea elementelor de sprijin;
ancorarea de construcție;
utilizarea contravântuirilor;
blocarea roților;
aplicarea altor măsuri tehnice echivalente.

Schelele cu roți trebuie împiedicate să se deplaseze accidental în timpul lucrului. Roțile trebuie blocate înainte de urcarea lucrătorilor pe platformă.

Este interzisă amplasarea schelelor pe suporturi improvizate, materiale instabile sau suprafețe care nu pot asigura rezistența necesară.

15.5. Platformele și punțile de lucru

Conform pct. 38 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, dimensiunile, forma și dispunerea platformelor trebuie să fie adecvate lucrării și sarcinilor suportate.

Platformele trebuie:

să fie rezistente;
să fie fixate;
să nu prezinte goluri periculoase;
să fie suficient de late;
să fie menținute curate;
să nu fie alunecoase;
să permită circulația sigură;
să fie prevăzute cu protecții împotriva căderii.

În timpul lucrărilor, platformele nu trebuie încărcate cu materiale inutile sau cu sarcini mai mari decât limita admisă.

15.6. Balustradele și protecția împotriva căderii

Platformele situate la înălțime trebuie protejate împotriva căderii lucrătorilor și a obiectelor.

Protecția poate include:

balustrade;
parapete;
borduri de protecție;
plase;
platforme de protecție;
sisteme individuale împotriva căderii.

Conform pct. 28 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, atunci când este necesar, trebuie instalate dispozitive de protecție colectivă împotriva căderii, suficient de solide pentru a preveni sau opri căderea lucrătorilor.

Dacă o protecție colectivă trebuie îndepărtată temporar, conform pct. 29, trebuie adoptate în prealabil măsuri compensatorii eficiente. Protecția trebuie reinstalată imediat după finalizarea lucrării.

15.7. Accesul pe schele

Conform pct. 12.5.22 din NCM A.08.02-2014, urcarea și coborârea de pe eșafodaje trebuie realizate prin rampe de acces sau scări reglementare și bine fixate.

Este interzisă:

urcarea pe exteriorul schelei;
folosirea elementelor de sprijin ca trepte;
coborârea prin sărituri;
utilizarea scărilor improvizate;
trecerea între platforme prin locuri neprotejate;
folosirea unei schele cu acces deteriorat.

Accesul trebuie menținut liber, curat și iluminat.

15.8. Sarcina maximă admisă

Conform pct. 12.5.19 din NCM A.08.02-2014, este interzisă încărcarea platformei schelei cu sarcini peste limitele prevăzute în pașaportul sau instrucțiunea de exploatare.

Potrivit pct. 12.5.20, sarcina maximă admisă trebuie indicată într-un loc vizibil pe schelă și nu trebuie depășită.

La calcularea încărcării trebuie luate în considerare:

greutatea lucrătorilor;
sculele;
materialele;
echipamentele;
reziduurile rezultate din lucru;
sarcinile dinamice;
deplasarea lucrătorilor pe platformă.

Materialele trebuie distribuite uniform și nu trebuie depozitate astfel încât să blocheze accesul sau să creeze risc de împiedicare.

15.9. Verificarea înainte de utilizare

Înainte de utilizarea schelei trebuie verificată:

stabilitatea;
verticalitatea;
fixarea și ancorarea;
integritatea elementelor;
starea platformelor;
prezența balustradelor;
existența bordurilor;
accesul;
blocarea roților;
respectarea sarcinii maxime;
lipsa deformărilor și a elementelor lipsă.

Conform pct. 6 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, schela trebuie verificată periodic și ori de câte ori au loc evenimente care ar fi putut afecta securitatea acesteia.

15.10. Utilizarea schelelor mobile

Schelele mobile trebuie deplasate numai atunci când nu există lucrători, materiale sau scule pe platformă, cu excepția situațiilor în care documentația tehnică permite altfel și sunt prevăzute măsuri de securitate.

Înainte de lucru:

roțile trebuie blocate;
platforma trebuie să fie stabilă;
traseul trebuie să fie liber;
terenul trebuie să fie rezistent și nivelat;
trebuie prevenită apropierea de instalații electrice sau obstacole.

15.11. Lucrul pe schele autoridicătoare și suspendate

Conform pct. 12.5.21 din NCM A.08.02-2014, lucrătorii care execută lucrări de pe schele autoridicătoare trebuie să:

poarte centuri de siguranță fixate de puncte stabile;
poarte căști de protecție;
lucreze numai de pe platformă.

Conform pct. 12.5.23, schelele suspendate trebuie supuse încercărilor statice și dinamice prevăzute de normativ înainte de admiterea la exploatare.

Lucrătorii care folosesc schele suspendate trebuie să fie instruiți, apți medical pentru lucrul la înălțime și dotați cu echipament individual de protecție, potrivit pct. 12.5.24 din NCM A.08.02-2014.

15.12. Condiții meteorologice

Conform pct. 30 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, lucrările temporare la înălțime pot fi efectuate numai atunci când condițiile meteorologice nu pun în pericol securitatea și sănătatea lucrătorilor.

Lucrările de pe schele trebuie oprite în caz de:

vânt puternic;
ploaie abundentă;
ninsoare;
polei;
furtună;
vizibilitate redusă;
suprafețe înghețate;
alte condiții care afectează stabilitatea sau echilibrul.

15.13. Demontarea schelelor

Demontarea trebuie efectuată de sus în jos, în ordinea stabilită prin documentația tehnică.

Conform pct. 12.5.16 din NCM A.08.02-2014, este interzisă:

aruncarea elementelor de la înălțime;
dărâmarea necontrolată;
demontarea fără instruire;
demontarea fără supraveghere;
accesul persoanelor străine în zona de lucru.

Materialele trebuie coborâte cu ajutorul macaralelor, scripeților sau frânghiilor, în condiții care previn căderea și lovirea persoanelor.

Conform pct. 12.5.18, demontarea schelelor trebuie efectuată în baza unei dispoziții scrise și sub supravegherea permanentă a unei persoane responsabile.

16. Echipamentele utilizate pentru lucrul la înălțime

Lucrul la înălțime presupune un risc sporit de accidentare, în special prin căderea lucrătorilor, a materialelor sau a sculelor. Din acest motiv, echipamentul trebuie ales în funcție de natura lucrării, durata activității, înălțimea de lucru și posibilitatea utilizării unor măsuri de protecție colectivă.

16.1. Alegerea echipamentului pentru lucrul la înălțime

Conform pct. 23 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 603/2011, atunci când lucrările temporare la înălțime nu pot fi executate în siguranță de pe o suprafață adecvată, trebuie ales echipamentul de muncă cel mai potrivit pentru asigurarea și menținerea condițiilor de muncă sigure.

La alegerea echipamentului trebuie analizate:

înălțimea la care se execută lucrarea;
durata lucrării;
frecvența deplasării;
natura operațiunilor;
numărul lucrătorilor;
greutatea materialelor și sculelor;
condițiile meteorologice;
posibilitatea evacuării;
stabilitatea suprafeței;
existența altor echipamente mai sigure.

Dimensionarea echipamentului trebuie să corespundă lucrării și să permită circulația fără pericol.

16.2. Prioritatea protecției colective

Conform pct. 23 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, trebuie acordată prioritate măsurilor de protecție colectivă față de măsurile individuale.

Protecția colectivă poate include:

balustrade;
parapete;
platforme de lucru;
schele;
plase de protecție;
borduri;
acoperirea golurilor;
delimitarea zonelor periculoase;
platforme de protecție împotriva obiectelor căzătoare.

Centura de siguranță sau sistemul individual împotriva căderii nu trebuie utilizat ca substitut automat pentru o protecție colectivă care poate fi instalată.

16.3. Alegerea mijlocului de acces

Conform pct. 24 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, trebuie ales cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare situate la înălțime.

Alegerea trebuie să țină cont de:

frecvența circulației;
înălțimea la care trebuie ajuns;
durata utilizării;
necesitatea transportării materialelor;
evacuarea în caz de pericol;
stabilitatea și lățimea accesului;
riscul de cădere la urcare și coborâre.

Mijlocul de acces trebuie să permită deplasarea în ambele sensuri fără riscuri suplimentare.

16.4. Folosirea scărilor la înălțime

Conform pct. 25 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, scările pot fi folosite ca posturi de lucru la înălțime numai atunci când utilizarea unui alt echipament mai sigur nu este justificată.

Utilizarea scării trebuie să fie limitată la situații în care:

riscul este redus;
lucrarea este de scurtă durată;
poziția de lucru este stabilă;
nu sunt necesare forțe laterale importante;
lucrătorul poate păstra o priză sigură;
scara poate fi fixată și imobilizată;
condițiile locului de muncă nu permit folosirea unui echipament mai sigur.

Pentru lucrări de durată sau operațiuni care necesită folosirea ambelor mâini, trebuie analizată utilizarea unei schele, platforme sau a unui echipament de ridicare.

16.5. Protecția împotriva căderilor

Conform pct. 28 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, atunci când este necesar, trebuie instalate dispozitive de protecție împotriva căderii.

Acestea trebuie:

să aibă o configurație adecvată;
să fie suficient de rezistente;
să prevină sau să oprească o eventuală cădere;
să reducă, pe cât posibil, gravitatea rănirilor;
să fie verificate și întreținute.

Protecțiile colective împotriva căderii pot fi întrerupte numai în punctele de acces ale scărilor.

16.6. Îndepărtarea temporară a protecției colective

Conform pct. 29 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, dacă executarea unei lucrări impune îndepărtarea temporară a unui dispozitiv de protecție colectivă, trebuie adoptate în prealabil măsuri compensatorii eficiente.

Lucrarea poate începe numai după:

aprobarea măsurilor;
instalarea sistemului alternativ de protecție;
instruirea lucrătorilor;
delimitarea zonei;
verificarea echipamentului individual împotriva căderii.

După finalizarea lucrării, protecția colectivă trebuie reinstalată imediat.

16.7. Utilizarea centurii și a sistemului individual împotriva căderii

Sistemul individual de protecție împotriva căderii trebuie ales în funcție de:

tipul lucrării;
înălțimea de cădere;
punctul de ancorare;
posibilitatea efectului de pendul;
spațiul liber de sub lucrător;
riscul de lovire în timpul opririi căderii;
durata purtării;
compatibilitatea componentelor.

Înainte de utilizare trebuie verificată:

integritatea centurii;
starea cusăturilor;
elementele metalice;
carabinierele;
frânghiile;
absorbitorul de energie;
punctele de ancorare;
data ultimei verificări;
absența tăieturilor, arsurilor și deformărilor.

Echipamentul deteriorat sau care a oprit o cădere trebuie retras din utilizare până la verificarea de către o persoană competentă.

16.8. Lucrările la înălțime în construcții

Conform pct. 11.1 din NCM A.08.02-2014, lucrul la înălțime prin metoda alpinismului industrial reprezintă o activitate cu risc sporit și se efectuează cu permis de lucru.

Potrivit pct. 11.2, lucrătorii pot fi admiși la asemenea lucrări dacă:

au împlinit vârsta de 18 ani;
au fost declarați apți medical;
au fost instruiți;
au efectuat instruirea practică sub îndrumarea unui lucrător experimentat.

Înainte de începerea lucrării trebuie verificată disponibilitatea și starea echipamentului, siguranța punctelor de fixare, traseul de coborâre și delimitarea zonei periculoase, conform pct. 11.3 din NCM A.08.02-2014.

16.9. Cerințe privind funiile și punctele de ancorare

În cazul lucrărilor prin alpinism industrial, NCM A.08.02-2014 prevede verificarea:

funiei principale;
funiei de siguranță;
punctelor de ancorare;
traseului de coborâre;
protecției împotriva frecării;
absenței suprafețelor tăioase;
distanței dintre punctele de fixare;
asigurării instrumentelor împotriva căderii.

Funiile principală și secundară trebuie amplasate la o distanță de cel puțin 3 m una față de cealaltă și fixate de puncte diferite, conform pct. 11.3 din NCM A.08.02-2014.

16.10. Măsuri în timpul lucrului la înălțime

În timpul lucrului trebuie:

purtată casca atunci când există risc de cădere a obiectelor;
asigurate sculele și materialele;
menținută delimitarea zonei de pericol;
verificată periodic zona de sub lucrător;
prevenită căderea obiectelor;
utilizat echipamentul individual conform instrucțiunilor;
respectate condițiile meteorologice;
păstrată legătura între lucrători.

Este interzisă aruncarea obiectelor de la înălțime. Sculele trebuie ridicate și coborâte prin mijloace sigure.

16.11. Condițiile meteorologice

Activitatea trebuie oprită în caz de:

vânt puternic;
ploaie;
ninsoare;
polei;
furtună;
vizibilitate redusă;
suprafețe umede sau înghețate;
temperaturi care afectează prinderea sau stabilitatea.

16.12. Interdicții speciale

Conform pct. 11.5 din NCM A.08.02-2014, în lucrările prin alpinism industrial este interzis:

lucrul pe o singură funie;
fixarea funiei principale și a celei de siguranță în același punct;
lucrul fără sistem de asigurare;
lucrul pe acoperiș umed sau înghețat fără protecție;
lucrul în stare de ebrietate;
lucrul cu instrumente neasigurate;
apropierea de marginea acoperișului fără asigurare;
accesul persoanelor neautorizate pe acoperiș;
lucrul vertical unul sub altul;
aruncarea obiectelor în jos.

17. Ce trebuie făcut în cazul unei defecțiuni sau al unui pericol

Orice defecțiune a echipamentului de muncă trebuie tratată imediat, deoarece o problemă aparent minoră se poate transforma într-un accident grav. Utilizarea echipamentului defect sau a unui echipament cu dispozitive de protecție nefuncționale este inadmisibilă atunci când există un risc pentru lucrători.

17.1. Obligația lucrătorului de a raporta deficiențele

Conform art. 19 alin. (2) lit. d) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008, lucrătorul este obligat să comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați:

orice situație de muncă pe care o consideră un pericol grav pentru securitate și sănătate;
orice defecțiune a sistemelor de protecție;
orice deficiență care poate provoca accidentarea sa sau a altor persoane.

Raportarea trebuie făcută indiferent dacă defecțiunea a fost observată înainte de începerea lucrului sau în timpul utilizării.

17.2. Oprirea imediată a echipamentului

Atunci când apare o defecțiune sau un pericol, lucrătorul trebuie să oprească echipamentul în condiții de securitate.

Oprirea este necesară în cazul:

zgomotelor neobișnuite;
vibrațiilor excesive;
fumului sau scânteilor;
mirosului de ars;
supraîncălzirii;
blocării componentelor;
desprinderii unei piese;
defectării apărătorilor;
nefuncționării butonului de oprire;
deteriorării cablurilor;
scurgerilor de lichide sau gaze;
instabilității;
pierderii controlului asupra echipamentului.

Conform pct. 8–10 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011, echipamentele trebuie să dispună de dispozitive care permit oprirea completă și, atunci când este necesar, oprirea de urgență.

17.3. Izolarea și marcarea echipamentului

După oprire, echipamentul trebuie împiedicat să fie utilizat din greșeală.

În funcție de situație, trebuie:

deconectat de la sursa de energie;
blocat dispozitivul de pornire;
evacuată presiunea;
fixate componentele mobile;
instalată o avertizare;
delimitată zona;
aplicată eticheta „Nu utilizați”;
restricționat accesul persoanelor neautorizate.

Dacă defecțiunea poate afecta și persoanele aflate în apropiere, zona periculoasă trebuie delimitată și semnalizată până la eliminarea riscului.

17.4. Informarea conducătorului locului de muncă

Lucrătorul trebuie să informeze imediat conducătorul locului de muncă și, după caz:

persoana desemnată în domeniul SSM;
responsabilul tehnic;
persoana responsabilă de echipament;
serviciul extern de protecție și prevenire;
serviciile de urgență, dacă există un pericol grav și iminent.

Informarea trebuie să conțină, pe cât posibil:

denumirea echipamentului;
locul unde a apărut defecțiunea;
natura problemei;
momentul producerii;
persoanele expuse;
măsurile deja întreprinse;
existența unor victime sau pagube.

17.5. Interzicerea reparațiilor improvizate

Lucrătorii nu trebuie să efectueze reparații pentru care nu au atribuții, pregătire sau autorizare.

Sunt interzise:

blocarea apărătorilor;
înlocuirea siguranțelor cu improvizații;
legarea directă a conductorilor;
dezactivarea senzorilor;
utilizarea pieselor necorespunzătoare;
repararea în timpul funcționării, dacă există risc;
repunerea în funcțiune fără verificare;
continuarea lucrului „până la sfârșitul schimbului”.

17.6. Constatarea pericolului grav și imediat

În cazul unui pericol grav și imediat, angajatorul trebuie să aplice măsuri pentru protejarea lucrătorilor și prevenirea accidentului.

Măsurile pot include:

oprirea activității;
evacuarea lucrătorilor;
izolarea echipamentului;
delimitarea zonei;
acordarea primului ajutor;
chemarea serviciilor specializate;
prevenirea accesului în zona periculoasă;
informarea persoanelor expuse;
înlăturarea cauzei pericolului.

Conform procedurilor stabilite prin HG nr. 95/2009, unitatea trebuie să dispună de un plan de acțiune în caz de pericol grav și imediat.

17.7. Verificarea după remedierea defecțiunii

După efectuarea reparației, echipamentul nu trebuie utilizat automat. Înainte de repunerea în funcțiune trebuie verificat dacă:

defecțiunea a fost eliminată;
piesele au fost instalate corect;
apărătorile au fost reinstalate;
dispozitivele de comandă funcționează;
oprirea de urgență este funcțională;
nu există scurgeri sau conexiuni periculoase;
echipamentul este stabil;
parametrii de lucru sunt respectați.

Dacă defecțiunea a fost cauzată de un accident, incident, modificare, suprasarcină sau perioadă lungă de neutilizare, trebuie efectuată o verificare excepțională, conform pct. 6 subpct. 2) din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011.

17.8. Documentarea defecțiunii și a reparației

Defecțiunea și măsurile întreprinse trebuie consemnate în documentele unității.

Documentarea poate include:

fișa de constatare;
raportul de defecțiune;
procesul-verbal de reparație;
actul de verificare după reparație;
documentul de repunere în funcțiune;
fotografii;
nota privind înlocuirea pieselor;
mențiunea privind instruirea suplimentară.

Documentele trebuie să permită identificarea:

echipamentului;
defecțiunii;
datei constatării;
cauzei probabile;
persoanei care a efectuat reparația;
măsurilor aplicate;
rezultatului verificării;
datei reluării exploatării.

17.9. Dreptul lucrătorului de a refuza lucrul periculos

Articolul 20 lit. c) din Legea nr. 186/2008 prevede dreptul lucrătorului de a refuza efectuarea lucrării în cazul apariției unui pericol pentru viața sau sănătatea sa, până la înlăturarea acestuia.

Refuzul trebuie să fie comunicat imediat conducătorului locului de muncă și să fie motivat prin existența unui pericol concret.

Lucrătorul nu trebuie sancționat pentru refuzul justificat de a executa o lucrare periculoasă înainte de eliminarea riscului, cu condiția să acționeze cu bună-credință și să respecte procedura internă de raportare.

17.10. Repunerea în funcțiune

Repunerea în funcțiune poate avea loc numai după:

remedierea deficienței;
verificarea echipamentului;
testarea, dacă este necesară;
reinstalarea apărătorilor;
înlăturarea zonei de pericol;
consemnarea rezultatului;
informarea lucrătorilor;
instruirea suplimentară, dacă echipamentul sau tehnologia a fost modificată.

Dacă echipamentul nu mai poate fi adus într-o stare sigură, acesta trebuie scos definitiv din exploatare.

18. Documentele necesare privind echipamentele de muncă

Documentarea activităților privind echipamentele de muncă este necesară pentru a demonstra că acestea au fost alese, instalate, verificate, întreținute și utilizate în condiții de securitate.

Documentele trebuie să reflecte situația reală din unitate și să fie actualizate atunci când se modifică echipamentele, tehnologiile sau condițiile de muncă.

18.1. Lista echipamentelor de muncă

Unitatea trebuie să dețină o evidență a echipamentelor utilizate, care poate include:

denumirea echipamentului;
producătorul;
modelul;
numărul de serie;
anul fabricării;
data procurării;
locul de amplasare;
persoana responsabilă;
operatorii desemnați;
termenul următoarei verificări;
starea echipamentului.

Lista trebuie actualizată la procurarea, mutarea, scoaterea din funcțiune sau casarea echipamentului.

18.2. Documentația tehnică și instrucțiunile producătorului

Pentru fiecare echipament trebuie păstrată documentația tehnică disponibilă, după caz:

pașaportul tehnic;
certificatul de conformitate;
declarația de conformitate;
instrucțiunile de utilizare;
schema tehnică;
datele privind sarcina maximă;
instrucțiunile de întreținere;
condițiile de instalare;
lista verificărilor necesare;
documentele privind garanția și reparațiile.

Instrucțiunile producătorului trebuie utilizate la elaborarea instrucțiunilor proprii SSM, conform pct. 77 din HG nr. 95/2009.

18.3. Evaluarea riscurilor profesionale

Conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 186/2008 și pct. 41–42 din HG nr. 95/2009, angajatorul trebuie să fie în posesia evaluării riscurilor profesionale.

Documentul trebuie să reflecte, după caz:

echipamentul analizat;
postul de lucru;
pericolele identificate;
lucrătorii expuși;
nivelul riscului;
măsurile de prevenire;
echipamentul individual de protecție;
termenele de realizare;
persoanele responsabile.

Evaluarea trebuie actualizată atunci când se introduce un echipament nou, se modifică tehnologia sau apar riscuri suplimentare.

18.4. Planul de protecție și prevenire

În plan pot fi incluse măsuri privind:

procurarea echipamentelor sigure;
verificarea tehnică;
întreținerea și repararea;
elaborarea instrucțiunilor;
instruirea operatorilor;
montarea apărătorilor;
verificarea scărilor și schelelor;
lucrul la înălțime;
dotarea cu echipament individual de protecție;
scoaterea din funcțiune a echipamentelor neconforme.

Planul trebuie să stabilească termene, responsabili și resursele necesare.

18.5. Instrucțiunile proprii SSM

Conform art. 13 lit. h) din Legea nr. 186/2008 și pct. 76–79 din HG nr. 95/2009, unitatea trebuie să elaboreze, să înregistreze și să pună la dispoziția lucrătorilor instrucțiuni de securitate și sănătate în muncă.

Instrucțiunile trebuie să fie disponibile pentru:

utilizarea echipamentului;
lucrările de întreținere;
lucrul cu scări;
utilizarea schelelor;
lucrul la înălțime;
intervenția în caz de defecțiune;
oprirea echipamentului;
utilizarea echipamentului individual de protecție.

18.6. Documentele privind verificările

Conform pct. 7 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, rezultatele verificărilor echipamentului trebuie înregistrate și păstrate timp de 5 ani.

Documentele pot include:

registrul de verificare;
fișe de control;
procese-verbale;
rapoarte de testare;
acte de examinare tehnică;
certificate de verificare;
dovezi privind efectuarea ultimei verificări;
documente privind verificarea după mutare;
documente privind verificarea după reparație.

În cazul echipamentelor utilizate în exteriorul unității, pct. 8 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011 impune păstrarea unei dovezi a ultimei verificări împreună cu echipamentul.

18.7. Documentele privind întreținerea și reparațiile

Pentru lucrările de întreținere și reparație trebuie păstrate, după caz:

programul de întreținere;
fișa de revizie;
ordinul de efectuare a lucrării;
procesul-verbal de reparație;
actul de înlocuire a pieselor;
raportul tehnic;
documentul privind verificarea după reparație;
documentul de repunere în funcțiune;
factura sau actul serviciului specializat.

Documentarea este importantă pentru stabilirea modului în care a fost întreținut echipamentul și a persoanelor care au efectuat intervenția.

18.8. Documentele pentru scări

Pentru scări, în special în domeniul construcțiilor, trebuie păstrate documente privind:

inventarierea scărilor;
verificarea înainte de exploatare;
încercarea cu sarcină statică;
verificarea scărilor din lemn la 6 luni;
verificarea scărilor metalice anual;
deficiențele constatate;
scoaterea din utilizare;
repararea sau înlocuirea.

Aceste cerințe rezultă din pct. 12.5.28 din NCM A.08.02-2014.

18.9. Documentele pentru schele și eșafodaje

În cazul schelelor trebuie să existe, după caz:

documentația tehnică;
planul de montare, utilizare și demontare;
instrucțiuni de exploatare;
actul de montare;
actul de verificare;
informații despre sarcina maximă;
documente privind ancorarea și stabilitatea;
procese-verbale de control;
ordinul de demontare;
documentele privind instruirea echipei.

Conform pct. 36 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, pentru schelele complexe trebuie întocmit un plan de montare, utilizare și demontare de către un lucrător competent.

18.10. Documentele privind instruirea lucrătorilor

Conform pct. 53–54 din HG nr. 95/2009, rezultatele instruirii trebuie consemnate în Fișa personală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Trebuie documentate:

instruirea introductiv-generală;
instruirea la locul de muncă;
instruirea periodică;
instruirea suplimentară;
instruirea la introducerea unui echipament nou;
verificarea cunoștințelor;
instruirea pentru lucrul la înălțime;
instruirea pentru utilizarea scărilor și schelelor.

Fișa trebuie semnată de lucrător și de persoana care a efectuat instruirea și a verificat cunoștințele.

18.11. Ordinele și desemnările interne

Unitatea trebuie să emită, după caz, ordine sau dispoziții privind:

desemnarea persoanelor responsabile de echipamente;
desemnarea operatorilor;
desemnarea persoanelor care efectuează verificările;
admiterea la lucrări speciale;
organizarea întreținerii;
scoaterea din funcțiune;
repunerea în funcțiune;
organizarea lucrărilor la înălțime;
aprobarea instrucțiunilor proprii.

Desemnarea trebuie să fie corelată cu pregătirea, atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în fișa postului.

18.12. Prezentarea documentelor la control

Documentele trebuie:

să fie actualizate;
să corespundă echipamentelor existente;
să fie semnate și datate;
să nu conțină înregistrări contradictorii;
să confirme efectuarea reală a verificărilor;
să fie accesibile persoanelor responsabile.

Un document completat formal, fără ca verificarea sau instruirea să fi fost efectuată în realitate, nu asigură conformitatea unității.

19. Obligațiile lucrătorilor și dreptul de a refuza lucrul periculos

Securitatea echipamentelor de muncă nu depinde numai de măsurile organizate de angajator. Fiecare lucrător are obligația de a utiliza corect echipamentele, de a respecta instrucțiunile SSM și de a comunica imediat orice pericol sau deficiență observată.

19.1. Respectarea pregătirii și a instrucțiunilor

Conform art. 19 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008, lucrătorul trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu:

pregătirea profesională;
instruirea primită;
instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă;
regulile stabilite pentru postul de lucru;
indicațiile conducătorului locului de muncă.

Lucrătorul trebuie să acționeze astfel încât să nu își expună propria persoană și să nu pună în pericol alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale.

19.2. Utilizarea corectă a echipamentelor

Conform art. 19 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 186/2008, lucrătorii sunt obligați să utilizeze corect:

mașinile;
aparatele;
uneltele;
substanțele periculoase;
echipamentele de transport;
celelalte mijloace de producție.

Această obligație presupune respectarea destinației echipamentului, a parametrilor tehnici și a instrucțiunilor producătorului.

Lucrătorul nu trebuie să utilizeze echipamentul:

pentru o lucrare pentru care nu este destinat;
fără instruirea necesară;
cu apărătorile demontate;
peste sarcina maximă;
în condiții de mediu nepermise;
dacă prezintă defecțiuni;
în zone în care nu are dreptul de acces.

19.3. Utilizarea echipamentului individual de protecție

Articolul 19 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 186/2008 obligă lucrătorul să utilizeze corect echipamentul individual de protecție pus la dispoziție și, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl păstreze în locul destinat.

Lucrătorul trebuie:

să verifice starea echipamentului individual;
să îl folosească pe toată durata expunerii;
să nu îl modifice;
să comunice deteriorarea sau pierderea calităților de protecție;
să respecte modul de păstrare și întreținere.

19.4. Interdicția modificării dispozitivelor de protecție

Conform art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 186/2008, lucrătorul trebuie să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecție ale:

mașinilor;
aparatelor;
uneltelor;
instalațiilor;
clădirilor;
construcțiilor;
altor echipamente de muncă.

Este interzisă:

demontarea unei apărători;
blocarea unui senzor;
dezactivarea opririi de urgență;
modificarea unei comenzi;
eliminarea unei balustrade;
înlocuirea unui dispozitiv cu o improvizație;
utilizarea echipamentului după ce protecția a fost deteriorată.

19.5. Obligația de a comunica deficiențele

Conform art. 19 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 186/2008, lucrătorul trebuie să comunice imediat orice situație pe care o consideră un pericol grav pentru securitate și sănătate, precum și orice defecțiune a sistemelor de protecție.

Trebuie raportate, de exemplu:

fisurile sau rupturile;
cablurile deteriorate;
scurgerile;
zgomotele neobișnuite;
vibrațiile excesive;
lipsa apărătorilor;
instabilitatea scării sau schelei;
funcționarea defectuoasă a opririi de urgență;
iluminarea insuficientă;
riscul de cădere a obiectelor;
apariția unui pericol electric.

Raportarea trebuie făcută conducătorului locului de muncă, angajatorului sau lucrătorului desemnat, potrivit procedurii interne.

19.6. Obligația de a respecta instrucțiunile

Articolul 19 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 186/2008 obligă lucrătorul să însușească și să respecte instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă.

Respectarea instrucțiunilor presupune:

participarea la instruiri;
cunoașterea regulilor de utilizare;
aplicarea măsurilor stabilite;
respectarea interdicțiilor;
utilizarea corectă a echipamentului individual;
oprirea lucrului în caz de pericol;
raportarea deficiențelor.

Semnarea fișei de instruire nu este suficientă dacă lucrătorul nu aplică în practică regulile însușite.

19.7. Cooperarea cu angajatorul

Conform art. 19 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 186/2008, lucrătorii trebuie să coopereze cu angajatorul și cu lucrătorii desemnați pentru realizarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă.

Cooperarea poate include:

participarea la evaluarea riscurilor;
comunicarea deficiențelor;
participarea la instruiri;
respectarea măsurilor dispuse;
participarea la exerciții;
furnizarea informațiilor despre incidente;
respectarea procedurilor în caz de urgență.

19.8. Dreptul de a refuza lucrul periculos

Conform art. 20 lit. c) din Legea nr. 186/2008, lucrătorul are dreptul să refuze efectuarea lucrării în cazul apariției unui pericol pentru viața sau sănătatea sa, până la înlăturarea acestuia.

Refuzul poate fi justificat, de exemplu, atunci când:

echipamentul este defect;
lipsește o apărătoare;
scara este instabilă;
schela nu este verificată;
nu există protecție împotriva căderii;
cablurile electrice sunt deteriorate;
sarcina depășește capacitatea echipamentului;
lucrătorul nu a fost instruit;
condițiile meteorologice sunt periculoase;
nu este disponibil echipamentul individual de protecție necesar.

Refuzul trebuie comunicat imediat conducătorului locului de muncă și trebuie motivat prin existența unui pericol concret.

19.9. Diferența dintre refuzul justificat și neexecutarea nejustificată

Dreptul de a refuza lucrul se referă la existența unui pericol real pentru viața sau sănătatea lucrătorului. Acesta nu trebuie confundat cu refuzul nejustificat de a executa o sarcină sigură și legală.

Pentru clarificarea situației, angajatorul trebuie să:

analizeze pericolul indicat;
oprească echipamentul, dacă este necesar;
efectueze verificarea;
remedieze deficiența;
informeze lucrătorul;
documenteze măsurile întreprinse.

19.10. Interdicția continuării lucrului cu echipamente defecte

Lucrătorul nu trebuie să continue activitatea pentru a finaliza lucrarea sau schimbul atunci când observă o deficiență care poate conduce la accident.

Sunt inacceptabile justificări precum:

„mai lucrez doar câteva minute”;
„defecțiunea este minoră”;
„echipamentul a mai fost folosit așa”;
„nu avem alt utilaj”;
„reparația se va face mai târziu”.

Orice deficiență cu potențial de accidentare trebuie raportată și analizată înainte de continuarea activității.

20. Cele mai frecvente neconformități în utilizarea echipamentelor

Neconformitățile privind echipamentele de muncă apar, de regulă, atunci când verificarea, întreținerea, instruirea și controlul sunt tratate ca formalități. O deficiență aparent minoră poate deveni cauza directă a unui accident dacă este ignorată sau repetată.

20.1. Utilizarea echipamentelor defecte

Una dintre cele mai grave neconformități este folosirea echipamentelor care prezintă:

fisuri;
deformări;
cabluri deteriorate;
scurgeri;
vibrații excesive;
zgomote neobișnuite;
piese slăbite;
apărători lipsă;
sisteme de oprire nefuncționale.

Conform pct. 4 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, echipamentul trebuie menținut într-o stare tehnică sigură pe toată durata utilizării.

20.2. Lipsa verificărilor documentate

O altă neconformitate frecventă este existența echipamentelor fără dovezi privind:

verificarea inițială;
verificarea periodică;
verificarea excepțională;
testarea tehnică;
verificarea după reparație;
verificarea după mutare.

Conform pct. 7 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, rezultatele verificărilor trebuie înregistrate și păstrate timp de 5 ani.

Un registru completat formal, fără efectuarea reală a verificării, nu demonstrează îndeplinirea obligației legale.

20.3. Lipsa evaluării riscurilor

Unele unități utilizează echipamente fără ca riscurile asociate acestora să fie incluse în evaluarea riscurilor profesionale.

Această situație poate apărea la:

introducerea unui utilaj nou;
schimbarea tehnologiei;
modificarea amplasamentului;
utilizarea unei scări sau schele;
începerea lucrărilor la înălțime;
utilizarea unor echipamente închiriate.

Conform art. 10 alin. (4) lit. a) și art. 13 lit. a) din Legea nr. 186/2008, riscurile trebuie evaluate, iar măsurile de prevenire trebuie stabilite în funcție de rezultatele evaluării.

20.4. Utilizarea echipamentului în alte scopuri

Echipamentul este uneori utilizat pentru lucrări pentru care nu a fost proiectat.

Exemple:

folosirea unei scări ca platformă permanentă;
utilizarea unui utilaj pentru ridicarea persoanelor, deși nu este destinat acestui scop;
utilizarea unui polizor fără apărătoare;
folosirea unui echipament la o sarcină mai mare decât cea admisă;
utilizarea unei scule improvizate;
folosirea unui utilaj în condiții de mediu nepermise.

Conform pct. 1–2 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011, echipamentul trebuie să corespundă muncii prestate și să fie utilizat în condițiile pentru care a fost ales.

20.5. Îndepărtarea sau blocarea dispozitivelor de protecție

Este interzisă demontarea sau blocarea apărătorilor, senzorilor, limitatoarelor și sistemelor de oprire.

Articolul 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 186/2008 obligă lucrătorul să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecție.

Această neconformitate este deosebit de gravă deoarece elimină protecția prevăzută chiar de proiectantul echipamentului.

20.6. Lipsa instruirii la introducerea unui echipament nou

Introducerea unui echipament nou nu înseamnă doar procurarea și instalarea acestuia.

Conform pct. 69 subpct. 8) din HG nr. 95/2009, instruirea periodică trebuie efectuată atunci când este introdus un nou echipament de lucru sau când echipamentul existent este modificat.

Lucrătorul trebuie instruit înainte de utilizare și admis la lucru independent numai după verificarea cunoștințelor, conform pct. 66 din HG nr. 95/2009.

20.7. Lipsa instrucțiunilor proprii

Unele unități se limitează la păstrarea manualului producătorului și nu elaborează instrucțiuni proprii.

Conform art. 13 lit. h) din Legea nr. 186/2008 și pct. 76–79 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie elaborate pentru ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate și adaptate condițiilor concrete de muncă.

Instrucțiunea producătorului nu stabilește întotdeauna:

cine poate utiliza echipamentul;
cum se organizează zona de lucru;
ce echipament individual este obligatoriu;
cum se raportează defecțiunile;
ce măsuri se aplică în caz de accident.

20.8. Verificarea necorespunzătoare a scărilor

În practică, scările sunt frecvent utilizate fără:

verificarea treptelor;
controlul vangurilor;
verificarea saboților antiderapanți;
imobilizarea scării;
respectarea termenului de verificare;
încercarea cu sarcină statică;
retragerea scărilor deteriorate.

Conform pct. 12.5.28 din NCM A.08.02-2014, scările trebuie încercate înainte de exploatare cu o sarcină statică de 1200 N, scările din lemn trebuie verificate la fiecare 6 luni, iar cele metalice o dată pe an.

20.9. Utilizarea schelelor instabile sau supraîncărcate

Neconformitățile frecvente la schele includ:

lipsa ancorării;
platforme incomplete;
lipsa balustradelor;
lipsa bordurilor;
acces improvizat;
roți neblocate;
încărcare peste limita admisă;
modificări neautorizate;
demontare fără supraveghere.

Conform pct. 12.5.19 și pct. 12.5.20 din NCM A.08.02-2014, sarcina maximă admisă trebuie respectată și indicată într-un loc vizibil.

20.10. Lipsa protecției la lucrul la înălțime

Este neconformă executarea lucrărilor la înălțime fără:

balustrade;
platforme stabile;
protecție colectivă;
centură sau sistem individual adecvat;
puncte de ancorare;
delimitarea zonei;
instruire specială;
verificarea condițiilor meteorologice.

Conform pct. 23 și pct. 28–30 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011, trebuie ales echipamentul cel mai sigur, trebuie acordată prioritate protecției colective și lucrările trebuie oprite atunci când vremea pune în pericol lucrătorii.

20.11. Efectuarea reparațiilor de persoane necompetente

O deficiență gravă este efectuarea reparațiilor de către lucrători care nu au atribuții, calificare sau instruire.

20.12. Lipsa documentelor tehnice

În timpul controlului pot fi solicitate:

pașaportul tehnic;
instrucțiunile producătorului;
certificatul de conformitate;
actele de verificare;
procesele-verbale de reparație;
documentele privind instruirea;
evidența echipamentelor;
documentele privind sarcina maximă.

Lipsa acestor documente poate împiedica demonstrarea conformității echipamentului și a respectării obligațiilor SSM.

20.13. Neîndeplinirea obligației de raportare

Uneori lucrătorii observă deficiențe, dar nu le comunică sau continuă lucrul „până la terminarea sarcinii”.

Articolul 19 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 186/2008 obligă lucrătorul să raporteze imediat pericolele grave și defecțiunile sistemelor de protecție.

Angajatorul trebuie să creeze o procedură simplă și clară prin care deficiențele să fie raportate și remediate fără întârziere.

21. Checklist practic pentru angajator

Următoarea listă poate fi utilizată de angajator, conducătorul locului de muncă sau persoana responsabilă de securitate și sănătate în muncă pentru verificarea organizării activității privind echipamentele de muncă.

21.1. Evidența echipamentelor

Toate echipamentele de muncă sunt inventariate.
Pentru fiecare echipament sunt indicate denumirea, modelul și numărul de identificare.
Este stabilit locul de amplasare.
Este desemnată persoana responsabilă.
Sunt identificați lucrătorii autorizați sau instruiți să utilizeze echipamentul.
Sunt cunoscute termenele următoarelor verificări.

21.2. Alegerea și instalarea echipamentului

Echipamentul corespunde activității desfășurate.
Riscurile au fost evaluate înainte de procurare.
Sunt disponibile instrucțiunile producătorului.
Există documentația tehnică și certificatele necesare.
Echipamentul este instalat stabil.
Căile de acces și evacuare sunt libere.
Există spațiu suficient pentru operare și întreținere.
Zona periculoasă este delimitată și semnalizată.
După instalare a fost efectuată verificarea inițială.

Temei legal: pct. 1–5 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011; art. 10 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 186/2008.

21.3. Evaluarea riscurilor

Evaluarea riscurilor include echipamentele de muncă.
Sunt analizate riscurile mecanice și electrice.
Sunt analizate riscurile de cădere, strivire și lovire.
Sunt evaluate zgomotul și vibrațiile.
Sunt stabilite măsuri tehnice și organizatorice.
Evaluarea este actualizată după introducerea unui echipament nou.
Rezultatele evaluării sunt consemnate.
Măsurile sunt incluse în planul de protecție și prevenire.

Temei legal: art. 10 alin. (4) lit. a)–b) și art. 13 lit. a), f) din Legea nr. 186/2008; pct. 41–44 din HG nr. 95/2009.

21.4. Verificarea și întreținerea

Temei legal: pct. 4–9 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011; pct. 6 din HG nr. 353/2010.

21.5. Dispozitivele de protecție și comandă

Dispozitivele de comandă sunt vizibile și ușor de identificat.
Pornirea se poate realiza numai intenționat.
Dispozitivul de oprire funcționează.
Oprirea de urgență este disponibilă atunci când riscul o impune.
Apărătorile sunt instalate și fixate.
Senzorii și limitatoarele funcționează.
Nu există dispozitive de protecție blocate sau dezactivate.
Componentele periculoase sunt protejate.

Temei legal: pct. 3–14 din anexa nr. 2 la HG nr. 603/2011.

21.6. Instruirea lucrătorilor

Temei legal: pct. 11–14 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011; pct. 48–54 și pct. 65–70 din HG nr. 95/2009.

21.7. Instrucțiunile proprii

Temei legal: art. 13 lit. h) din Legea nr. 186/2008; pct. 76–79 din HG nr. 95/2009.

21.8. Scările

Temei legal: pct. 25 și pct. 31–34 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011; pct. 12.5.25–12.5.29 din NCM A.08.02-2014.

21.9. Schelele și eșafodajele

Temei legal: pct. 35–40 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011; pct. 12.5.1–12.5.24 din NCM A.08.02-2014.

21.10. Lucrul la înălțime

Temei legal: pct. 23–30 din anexa nr. 3 la HG nr. 603/2011; pct. 11.1–11.5 din NCM A.08.02-2014.

21.11. Situații de defecțiune și pericol

Lucrătorii cunosc obligația de a raporta deficiențele.
Există o procedură de oprire a echipamentului.
Echipamentul defect este marcat și izolat.
Este prevenită pornirea accidentală.
Reparațiile sunt efectuate de persoane competente.
După reparație se efectuează verificarea necesară.
Repunerea în funcțiune este documentată.
Lucrătorii cunosc dreptul de a refuza lucrul periculos.

Temei legal: art. 19 alin. (2) lit. d) și art. 20 lit. c) din Legea nr. 186/2008; pct. 6 din anexa nr. 1 la HG nr. 603/2011.

Checklistul trebuie utilizat periodic de angajator și de persoanele responsabile SSM pentru identificarea neconformităților înainte ca acestea să provoace accidente.

Rezultatele controlului trebuie consemnate, iar pentru fiecare deficiență trebuie stabilite:

măsura de remediere;
persoana responsabilă;
termenul de realizare;
modul de verificare;
confirmarea înlăturării riscului.

O verificare organizată și documentată permite angajatorului să demonstreze că echipamentele de muncă sunt gestionate în conformitate cu cerințele legislației SSM și că măsurile de prevenire sunt aplicate efectiv.

22. Cum poate ajuta SSM Expert compania dumneavoastră

Respectarea cerințelor privind echipamentele de muncă presupune mai mult decât existența unor documente sau completarea unui registru. Angajatorul trebuie să demonstreze că echipamentele sunt alese corespunzător, verificate, întreținute, utilizate de persoane instruite și gestionate în baza unor proceduri clare.

Serviciile oferite de SSM Expert

SSM Expert oferă servicii integrate de securitate și sănătate în muncă, adaptate domeniului de activitate, numărului de lucrători și nivelului riscurilor profesionale.

Serviciile pot include:

evaluarea riscurilor profesionale;
elaborarea și actualizarea planului de protecție și prevenire;
elaborarea instrucțiunilor proprii SSM;
elaborarea procedurilor pentru utilizarea echipamentelor de muncă;
verificarea documentației privind utilajele, scările și schelele;
organizarea instruirii lucrătorilor;
instruirea la introducerea echipamentelor noi;
elaborarea procedurilor pentru lucrul la înălțime;
instruirea privind utilizarea scărilor și schelelor;
efectuarea auditurilor interne SSM;
identificarea și documentarea neconformităților;
elaborarea măsurilor de remediere;
pregătirea unității pentru controlul Inspectoratului de Stat al Muncii;
consultanță în cazul accidentelor, incidentelor și situațiilor periculoase.

De ce este importantă o abordare integrată

Echipamentele de muncă nu pot fi analizate separat de celelalte elemente ale procesului de muncă. O soluție SSM eficientă trebuie să coreleze:

echipamentul utilizat;
lucrătorul care îl operează;
sarcina de muncă;
mediul de lucru;
instrucțiunile aplicabile;
măsurile de protecție;
documentele de verificare;
instruirea personalului.

SSM Expert poate ajuta angajatorul să identifice neconformitățile și să construiască un sistem de prevenire adaptat activității reale a companiei, nu doar un set de documente generale.

Ce poate obține compania

Prin organizarea corectă a activităților SSM, compania poate:

reduce riscul de accidente de muncă;
identifica din timp echipamentele defecte;
preveni utilizarea neautorizată a utilajelor;
asigura instruirea corespunzătoare a lucrătorilor;
îmbunătăți controlul documentelor;
demonstra conformitatea în timpul inspecțiilor;
reduce pierderile generate de accidente și întreruperi ale activității;
clarifica responsabilitățile persoanelor implicate.

Aveți nevoie de o verificare a documentației SSM sau de organizarea corectă a activităților privind echipamentele de muncă?

Contactați SSM Expert pentru evaluarea riscurilor, elaborarea documentelor SSM, instruirea lucrătorilor și implementarea măsurilor necesare pentru o activitate sigură și conformă cu legislația Republicii Moldova.

SSM Expert – securitatea muncii organizată corect, aplicată practic și adaptată companiei dumneavoastră.

23. Concluzie

Verificarea, întreținerea și utilizarea corectă a echipamentelor de muncă reprezintă componente esențiale ale sistemului de securitate și sănătate în muncă. Prevenirea accidentelor nu depinde de o singură măsură, ci de aplicarea consecventă a unui ansamblu de acțiuni tehnice, organizatorice și educaționale.

Pentru ca echipamentele să fie utilizate în siguranță, angajatorul trebuie să asigure:

alegerea echipamentelor potrivite pentru activitatea desfășurată;
evaluarea riscurilor profesionale;
instalarea și amplasarea corectă;
verificarea inițială, periodică și excepțională;
întreținerea și repararea corespunzătoare;
funcționarea dispozitivelor de protecție;
elaborarea instrucțiunilor proprii;
instruirea și verificarea cunoștințelor lucrătorilor;
limitarea accesului la echipamentele cu risc specific;
documentarea tuturor verificărilor și măsurilor întreprinse.

O atenție deosebită trebuie acordată scărilor, schelelor și echipamentelor utilizate pentru lucrul la înălțime. Acestea trebuie alese în funcție de riscuri, amplasate stabil, verificate la termenele aplicabile și utilizate numai de lucrători instruiți.

La rândul lor, lucrătorii trebuie să respecte instrucțiunile SSM, să utilizeze corect echipamentele și echipamentul individual de protecție, să nu modifice dispozitivele de siguranță și să raporteze imediat orice defecțiune sau pericol.

Conform art. 20 lit. c) din Legea nr. 186/2008, lucrătorul are dreptul să refuze efectuarea unei lucrări atunci când există un pericol pentru viața sau sănătatea sa, până la înlăturarea acestuia.

Un sistem SSM eficient nu se rezumă la existența unor documente. Acesta trebuie să funcționeze în practică, prin verificări reale, întreținere preventivă, instruire aplicată și control permanent.

Respectarea cerințelor privind echipamentele de muncă protejează viața și sănătatea lucrătorilor, reduce riscul accidentelor și ajută angajatorul să demonstreze conformitatea cu legislația Republicii Moldova.

24. Temeiuri legale aplicabile

Prevederile privind verificarea, întreținerea și utilizarea echipamentelor de muncă rezultă din mai multe acte normative. Aplicarea acestora trebuie realizată în funcție de tipul echipamentului, domeniul de activitate și riscurile existente la locul de muncă.

24.1. Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008

Pentru tema analizată sunt relevante:

art. 9 alin. (1)–(2) – responsabilitatea generală a angajatorului și faptul că apelarea la servicii externe nu îl exonerează de răspundere;
art. 10 alin. (1) lit. a) – aplicarea cerințelor SSM în raport cu omul, echipamentul de muncă, sarcina și mediul de muncă;
art. 10 alin. (1) lit. c) – prevenirea riscurilor, informarea și instruirea lucrătorilor;
art. 10 alin. (3) – principiile generale de prevenire;
art. 10 alin. (3) lit. h) – prioritatea măsurilor de protecție colectivă;
art. 10 alin. (4) lit. a) – evaluarea riscurilor la alegerea echipamentelor și amenajarea locurilor de muncă;
art. 10 alin. (4) lit. e) – accesul în zonele cu risc grav și specific;
art. 13 lit. a) – obligația deținerii evaluării riscurilor profesionale;
art. 13 lit. f) – planul de protecție și prevenire;
art. 13 lit. h) – elaborarea instrucțiunilor proprii SSM;
art. 13 lit. i) – controlul cunoașterii și aplicării măsurilor SSM;
art. 13 lit. o) – funcționarea sistemelor și dispozitivelor de protecție;
art. 13 lit. q) – prezentarea documentelor solicitate de inspectorii de muncă;
art. 13 lit. u) – asigurarea echipamentelor de lucru neprimejdioase;
art. 14 – informarea lucrătorilor;
art. 19 alin. (1) – obligația lucrătorului de a respecta pregătirea, instruirea și instrucțiunile SSM;
art. 19 alin. (2) lit. a) – utilizarea corectă a mașinilor, aparatelor, uneltelor și echipamentelor;
art. 19 alin. (2) lit. b) – utilizarea corectă a echipamentului individual de protecție;
art. 19 alin. (2) lit. c) – interzicerea modificării sau dezactivării dispozitivelor de protecție;
art. 19 alin. (2) lit. d) – raportarea pericolelor și defecțiunilor;
art. 19 alin. (2) lit. f) – cooperarea lucrătorului cu angajatorul;
art. 19 alin. (2) lit. g) – respectarea instrucțiunilor SSM;
art. 20 lit. c) – dreptul lucrătorului de a refuza lucrul periculos.

24.2. Hotărârea Guvernului nr. 603/2011

Hotărârea Guvernului nr. 603/2011 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă stabilește cerințele tehnice și organizatorice principale.

Sunt relevante:

Anexa nr. 1

pct. 1–3 – alegerea echipamentului și reducerea riscurilor;
pct. 4 – întreținerea și utilizarea echipamentului;
pct. 5 – verificarea inițială și verificarea după montarea într-un loc nou;
pct. 6 – verificarea periodică și excepțională;
pct. 7 – înregistrarea și păstrarea rezultatelor verificărilor timp de 5 ani;
pct. 8 – dovada ultimei verificări pentru echipamentele utilizate în exterior;
pct. 9 – echipamentele cu risc specific;
pct. 10 – ergonomia și poziția lucrătorului;
pct. 11–12 – informațiile și instrucțiunile scrise;
pct. 13 – informarea lucrătorilor expuși la echipamentele din apropiere;
pct. 14 – instruirea lucrătorilor.

Anexa nr. 2

pct. 3–6 – dispozitivele de comandă și control;
pct. 7 – prevenirea pornirii accidentale;
pct. 8–10 – oprirea normală și oprirea de urgență;
pct. 11–14 – protecția împotriva căderii, proiectării obiectelor și contactului cu piesele mobile;
pct. 12 – stabilizarea echipamentului;
pct. 15 și următoarele – cerințe tehnice suplimentare aplicabile echipamentelor.

Anexa nr. 3

pct. 2–4 – instalarea, montarea și demontarea;
pct. 5–9 – utilizarea echipamentelor mobile;
pct. 10–22 – echipamentele pentru ridicarea sarcinilor;
pct. 23–30 – lucrările temporare la înălțime;
pct. 31–34 – utilizarea scărilor;
pct. 35–40 – utilizarea schelelor.

24.3. Hotărârea Guvernului nr. 353/2010

HG nr. 353/2010 cu privire la aprobarea cerințelor minime de securitate și sănătate la locul de muncă este relevantă în special prin:

pct. 6 – întreținerea tehnică a locului de muncă, echipamentelor și dispozitivelor, remedierea deficiențelor, curățarea și controlul echipamentelor de securitate;
pct. 7 – informarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora;
pct. 8 – informarea lucrătorilor care lucrează în condiții de izolare cu privire la manevrarea și starea echipamentului, riscurile de accidentare și modul de acțiune în situații critice.

24.4. Hotărârea Guvernului nr. 95/2009

HG nr. 95/2009 pentru aprobarea unor acte normative privind implementarea Legii securității și sănătății în muncă nr. 186/2008 conține prevederi relevante privind organizarea activităților SSM:

pct. 4 – activitățile de protecție și prevenire;
pct. 41–44 – evaluarea riscurilor și planul de protecție și prevenire;
pct. 48–54 – organizarea și consemnarea instruirii;
pct. 65–66 – instruirea la locul de muncă și admiterea la lucrul independent;
pct. 68 – periodicitatea instruirii;
pct. 69 – instruirea suplimentară;
pct. 70 – verificarea cunoștințelor după instruire;
pct. 76–79 – elaborarea, reexaminarea, înregistrarea și distribuirea instrucțiunilor proprii;
pct. 84 – evidența zonelor cu risc grav și specific.

24.5. NCM A.08.02-2014

NCM A.08.02-2014 – „Securitatea și sănătatea muncii în construcții” se aplică în special lucrărilor de construcții și conține cerințe tehnice privind utilajele, scările, schelele și lucrul la înălțime.

Sunt relevante:

pct. 11.1–11.5 – lucrările la înălțime prin metoda alpinismului industrial;
pct. 12.1.1 – conformitatea mașinilor, utilajelor și uneltelor;
pct. 12.1.3 – admiterea la exploatare a mijloacelor de mecanizare noi, închiriate sau reparate capital;
pct. 12.2.1–12.2.2 – exploatarea mașinilor mobile și amplasarea în apropierea excavațiilor;
pct. 12.5.1–12.5.24 – exploatarea schelelor și eșafodajelor;
pct. 12.5.25–12.5.29 – utilizarea, verificarea și încercarea scărilor.

În mod special, pct. 12.5.28 prevede:

încercarea scărilor înainte de exploatare cu o sarcină statică de 1200 N;
verificarea scărilor din lemn la fiecare 6 luni;
verificarea scărilor metalice o dată pe an.

24.6. Observație privind aplicarea legislației

Prevederile trebuie aplicate împreună cu:

instrucțiunile producătorului;
documentația tehnică;
rezultatele evaluării riscurilor;
actele normative speciale aplicabile anumitor echipamente;
condițiile concrete de lucru.

NCM A.08.02-2014 se aplică în principal lucrărilor de construcții. Pentru alte domenii trebuie verificate și reglementările tehnice speciale aplicabile echipamentului respectiv.

Legislația SSM trebuie verificată periodic, deoarece actele normative pot fi modificate sau completate. Cadrul legal menționat în prezentul articol corespunde documentelor analizate și prevederilor disponibile la data elaborării materialului.

Preluăm integral responsabilitatea securității și sănătății în muncă în compania dumneavoastră

1. Introducere: de ce este importantă utilizarea sigură a echipamentelor de muncă

2. Ce este echipamentul de muncă și ce riscuri poate genera

Definiția echipamentului de muncă

Diferența dintre echipamentul de muncă și echipamentul individual de protecție

Riscurile generate de echipamentele de muncă

Zonele periculoase

De ce este necesară identificarea corectă a echipamentelor?

3. Obligațiile legale ale angajatorului privind echipamentele de muncă

3.1. Asigurarea echipamentelor sigure

3.2. Evaluarea riscurilor la alegerea echipamentului

3.3. Elaborarea planului de protecție și prevenire

3.4. Elaborarea instrucțiunilor proprii

3.5. Organizarea verificărilor și întreținerii

3.6. Limitarea accesului la echipamentele cu risc specific

3.7. Informarea și instruirea lucrătorilor

3.8. Asigurarea documentelor pentru control

3.9. Responsabilitatea nu poate fi transferată integral lucrătorului

4. Alegerea, procurarea și instalarea corectă a echipamentului

4.1. Criterii pentru alegerea echipamentului

4.2. Alegerea echipamentului pe baza evaluării riscurilor

4.3. Procurarea echipamentelor conforme

4.4. Echipamente noi, închiriate sau reparate capital

4.5. Instalarea și amplasarea echipamentului

4.6. Prevenirea accesului în zonele periculoase

4.7. Montarea și demontarea echipamentelor

4.8. Instalarea echipamentului în apropierea excavațiilor

4.9. Verificarea înainte de prima utilizare

5. Evaluarea riscurilor profesionale asociate echipamentelor

5.1. Obligația legală de evaluare a riscurilor

5.2. Ce trebuie evaluat în cazul echipamentelor

5.3. Analiza tuturor elementelor sistemului de muncă

5.4. Stabilirea măsurilor de prevenire

5.5. Evaluarea riscurilor la introducerea unui echipament nou

5.6. Evaluarea riscurilor pentru scări și schele

5.7. Consemnarea rezultatelor evaluării

5.8. Legătura dintre evaluare și planul de protecție și prevenire

6. Întreținerea tehnică și remedierea deficiențelor

6.1. Obligația de a menține echipamentul în stare sigură

6.2. Întreținerea tehnică a locului de muncă

6.3. Întreținerea preventivă și întreținerea după defecțiune

6.4. Cine poate efectua lucrările de întreținere

6.5. Măsuri de securitate în timpul întreținerii

6.6. Curățarea echipamentelor

6.7. Remedierea deficiențelor

6.8. Documentarea întreținerii

6.9. Situații în care echipamentul trebuie scos din funcțiune

7. Verificarea echipamentelor de muncă

7.1. Tipurile de verificări prevăzute de legislație

7.2. Verificarea inițială

7.3. Verificarea după mutarea echipamentului

7.4. Verificarea periodică

7.5. Verificarea excepțională

7.6. Ce trebuie verificat efectiv

Integritatea fizică

Dispozitivele de protecție

Comenzile și oprirea

Stabilitatea și amplasarea

Parametrii de exploatare

7.7. Verificarea scărilor

7.8. Verificarea schelelor

7.9. Persoana care efectuează verificarea

7.10. Înregistrarea rezultatelor verificării

7.11. Concluzia verificării

8. Cine poate efectua verificarea echipamentelor de muncă

8.1. Cerința privind lucrătorul competent

8.2. Competența trebuie să corespundă tipului de echipament

8.3. Persoana desemnată din cadrul unității

8.4. Implicarea persoanelor sau organizațiilor autorizate

8.5. Competența în cazul lucrărilor de construcții

8.6. Verificarea scărilor

8.7. Responsabilitatea persoanei care efectuează verificarea

8.8. Documentele care confirmă competența

8.9. Rolul serviciului extern SSM

9. Echipamentele de muncă cu risc specific și controlul accesului

9.1. Ce înseamnă echipament cu risc specific

9.2. Limitarea accesului la echipamente

9.3. Cerințele pentru lucrătorii desemnați

9.4. Reparațiile și lucrările de întreținere

9.5. Accesul în zonele cu risc grav și specific