Acordarea primului ajutor în caz de accident de muncă sau urgență medicală: obligații legale, reguli și măsuri practice în Republica Moldova

1. Ce este primul ajutor și de ce este esențial la locul de muncă

Primul ajutor reprezintă totalitatea măsurilor imediate acordate unei persoane accidentate sau aflate într-o situație de urgență medicală, înainte de preluarea acesteia de către personalul medical specializat. Scopul intervenției este menținerea funcțiilor vitale, prevenirea agravării stării victimei și creșterea șanselor de recuperare.

La locul de muncă, necesitatea acordării primului ajutor poate apărea atât în urma unui accident de muncă – de exemplu, cădere de la înălțime, tăiere, lovire, electrocutare, arsură sau expunere la o substanță periculoasă – cât și în cazul unei urgențe medicale fără legătură directă cu activitatea profesională, precum pierderea stării de conștiență, stopul cardiorespirator, infarctul, accidentul vascular cerebral, convulsiile sau sufocarea.

De ce sunt importante primele minute?

Într-o situație de urgență, intervalul dintre producerea evenimentului și sosirea serviciului medical poate fi decisiv. Persoanele aflate în apropierea victimei sunt, de regulă, primele care pot:

• identifica existența unui pericol și evita producerea altor accidente;
• verifica starea victimei;
• solicita ajutor prin Serviciul Național Unic pentru Apelurile de Urgență 112;
• aplica măsurile de prim ajutor pentru care sunt pregătite;
• supraveghea victima până la sosirea personalului medical.

Din acest motiv, primul ajutor la locul de muncă nu trebuie privit doar ca existența unei truse medicale, ci ca un sistem organizat care presupune personal pregătit, instrucțiuni, mijloace corespunzătoare, acces rapid la ajutor și proceduri clare pentru situații de urgență.

Primul ajutor este și o obligație în domeniul SSM

Organizarea primului ajutor face parte din responsabilitățile angajatorului în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM).

Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008 prevede că, în cazul unui pericol grav și imediat, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităților și dimensiunii unității. De asemenea, trebuie asigurate legăturile necesare cu serviciile externe, inclusiv cele de prim ajutor și asistență medicală de urgență, precum și desemnarea lucrătorilor care aplică măsurile respective.

Cerințele legale merg însă mai departe de simpla desemnare a unor persoane. În organizarea activităților de protecție și prevenire este prevăzută inclusiv asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor, iar instruirea lucrătorilor include elemente referitoare la primul ajutor.

Pentru anumite locuri de muncă, legislația stabilește cerințe suplimentare. De exemplu, HG nr. 353/2010 prevede că necesitatea uneia sau mai multor încăperi pentru acordarea primului ajutor se stabilește în funcție de dimensiunile spațiilor de lucru, tipul activității și frecvența accidentelor. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil acolo unde condițiile de lucru o cer, marcat corespunzător și ușor accesibil.

Primul ajutor nu înlocuiește asistența medicală

Este important să facem diferența dintre primul ajutor și tratamentul medical.

Persoana care acordă primul ajutor intervine în limita pregătirii sale și a situației existente, cu scopul de a proteja victima și de a-i menține funcțiile vitale până la sosirea personalului medical. Aceasta nu trebuie să încerce proceduri medicale pentru care nu este calificată.

În situațiile grave, prioritatea este organizarea corectă și rapidă a intervenției:

securizarea locului → evaluarea victimei → apelarea 112 → acordarea primului ajutor → supravegherea victimei până la sosirea serviciului medical.

Prin urmare, pentru angajator, organizarea primului ajutor trebuie să fie o componentă practică a sistemului de securitate și sănătate în muncă, adaptată numărului de lucrători, activităților desfășurate și riscurilor profesionale existente, nu doar o obligație îndeplinită formal prin existența unei truse medicale.

2. Cadrul legal privind primul ajutor la locul de muncă în Republica Moldova

Organizarea și acordarea primului ajutor la locul de muncă nu reprezintă doar o măsură recomandată de prevenire, ci face parte din obligațiile legale ale angajatorului în domeniul securității și sănătății în muncă.

Cerințele nu sunt prevăzute într-un singur act normativ. Ele rezultă din mai multe acte care reglementează, în mod complementar, organizarea primului ajutor, desemnarea și pregătirea lucrătorilor, instruirea SSM, trusele și echipamentele de prim ajutor, încăperile destinate primului ajutor, precum și acțiunile necesare după producerea unui accident de muncă.

2.1. Legea nr. 186/2008 privind securitatea și sănătatea în muncă

Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008 reprezintă actul legislativ de bază în domeniul SSM.

În ceea ce privește primul ajutor, art. 12 stabilește obligația angajatorului de a lua măsurile necesare pentru:

• acordarea primului ajutor;
• stingerea incendiilor;
• evacuarea lucrătorilor;
• stabilirea legăturilor necesare cu serviciile externe, în special cu serviciile de prim ajutor, serviciul medical de urgență, serviciile de salvare și pompieri;
• desemnarea lucrătorilor care vor aplica măsurile de prim ajutor, stingere a incendiilor și evacuare.

Numărul lucrătorilor desemnați, pregătirea acestora și echipamentul pus la dispoziție trebuie să fie adecvate mărimii unității și riscurilor specifice activității desfășurate.

Această prevedere este importantă deoarece arată că legislația nu stabilește o soluție identică pentru toate întreprinderile. Modul de organizare a primului ajutor trebuie raportat la situația concretă a angajatorului.

2.2. HG nr. 95/2009 privind organizarea activităților de protecție și prevenire

Hotărârea Guvernului nr. 95/2009 detaliază modul în care anumite obligații SSM trebuie implementate în cadrul unității.

Din perspectiva primului ajutor, actul normativ este important deoarece prevede inclusiv asigurarea fiecărui lucrător cu instrucțiuni SSM, inclusiv instrucțiuni privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

Totodată, primul ajutor este integrat în procesul de instruire SSM. În cadrul instruirii introductiv-generale sunt abordate măsurile la nivelul unității privind primul ajutor, prevenirea și stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor. Instruirea la locul de muncă include instrucțiunile de prim ajutor și exerciții practice privind utilizarea mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și prim ajutor.

HG nr. 95/2009 prevede, de asemenea, asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor.

Prin urmare, obligația angajatorului nu se limitează la cumpărarea unei truse medicale: primul ajutor trebuie integrat în instruirea și organizarea SSM a întreprinderii.

2.3. HG nr. 353/2010 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă

HG nr. 353/2010 stabilește cerințele minime privind amenajarea și organizarea locurilor de muncă. Documentul analizat include modificările introduse prin HG nr. 730/2025, în vigoare din 28 mai 2026.

Pentru primul ajutor sunt deosebit de importante pct. 83–86.

În funcție de:

• dimensiunile spațiilor de lucru;
• tipul activității desfășurate;
• frecvența accidentelor,

trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi de prim ajutor.

Aceste încăperi trebuie să fie dotate cu instalațiile și dispozitivele indispensabile acordării primului ajutor, să permită accesul cu brancarda și să fie semnalizate.

În același timp, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condițiile de muncă o cer, să fie marcat corespunzător și să fie ușor accesibil.

Așadar, existența unei încăperi separate pentru primul ajutor nu trebuie interpretată ca o obligație identică pentru fiecare întreprindere, deoarece norma stabilește criterii concrete pentru determinarea necesității acesteia.

HG nr. 353/2010 conține și cerințe speciale pentru lucrătorii care desfășoară activități în condiții de izolare. Aceștia trebuie informați inclusiv despre acordarea primului ajutor și despre utilizarea sistemului de supraveghere și legătură cu exteriorul.

2.4. HG nr. 918/2013 privind semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă

Semnalizarea are un rol practic important în situațiile de urgență. HG nr. 918/2013 trebuie avută în vedere pentru identificarea corespunzătoare a mijloacelor și locurilor destinate salvării și acordării primului ajutor.

În practică, o trusă, un echipament sau o încăpere de prim ajutor trebuie să poată fi identificate rapid, fără ca lucrătorii să piardă timp căutând mijloacele necesare intervenției.

Cerința este corelată și cu HG nr. 353/2010, care prevede expres că încăperile de prim ajutor trebuie semnalizate, iar echipamentul de prim ajutor trebuie marcat corespunzător și să fie ușor accesibil.

2.5. HG nr. 1361/2005 privind cercetarea accidentelor de muncă

HG nr. 1361/2005 devine relevantă atunci când situația în care s-a acordat primul ajutor este rezultatul unui accident de muncă.

Regulamentul stabilește procedura privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea și evidența accidentelor de muncă.

În cazul producerii unui accident, accidentatul sau martorul trebuie să informeze imediat conducătorul direct sau superior și să acorde, după caz, primul ajutor.

Conducătorul trebuie, la rândul său, să organizeze acordarea ajutorului medical și, dacă este necesar, transportarea accidentatului la o instituție medicală, să ia măsuri pentru prevenirea altor accidente și să informeze angajatorul.

Locul accidentului trebuie păstrat în starea în care se afla la momentul producerii evenimentului, dacă menținerea acestei situații nu generează alte pericole și nu pune în pericol viața sau sănătatea altor persoane. Dacă modificarea este necesară, situația trebuie documentată prin fotografii, scheme sau alte mijloace.

2.6. Ordinul MMPS nr. 98/2022 și Lista de verificare generală SSM-1

Pentru angajatori este util să cunoască nu doar obligațiile prevăzute de legislație, ci și ce poate fi verificat efectiv în cadrul controlului de stat în domeniul SSM.

Ordinul MMPS nr. 98/2022 aprobă, între altele, lista de verificare pentru controlul de stat în domeniul securității și sănătății în muncă.

Lista SSM-1 include aspecte precum existența instrucțiunilor privind acordarea primului ajutor.

De asemenea, sunt verificate trusele medicale pentru acordarea primului ajutor și asigurarea personalului pregătit pentru intervenție.

Această listă este deosebit de utilă pentru angajatori deoarece transformă cerințele generale ale legislației în elemente concrete care pot face obiectul unui control SSM.

2.7. NCM A.08.02–2014 – cerințe speciale pentru construcții

Pentru activitățile de construcții există cerințe sectoriale suplimentare. NCM A.08.02–2014 „Securitatea și sănătatea muncii în construcții” se aplică lucrărilor de construcții și altor activități prevăzute de domeniul său de aplicare.

Capitolul dedicat primului ajutor prevede, între altele, că angajatorul trebuie să asigure posibilitatea acordării primului ajutor în orice moment, pregătirea personalului, disponibilitatea mijloacelor de prim ajutor acolo unde acestea sunt necesare și afișarea vizibilă a adresei și numărului de telefon al serviciului local de urgență.

Aceste prevederi trebuie tratate ca cerințe specifice sectorului construcțiilor, nu extinse automat asupra tuturor întreprinderilor.

2.8. Codul contravențional – răspunderea pentru nerespectarea obligațiilor

Nerespectarea cerințelor privind securitatea și sănătatea în muncă poate atrage răspundere contravențională.

Art. 55³ din Codul contravențional al Republicii Moldova include între încălcările sancționabile neîndeplinirea obligației de a lua măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor.

Totodată, sunt sancționate și anumite încălcări privind comunicarea, cercetarea, evidența și raportarea accidentelor de muncă.

Sancțiunile și cuantumul acestora vor fi prezentate separat în capitolul dedicat răspunderii pentru nerespectarea obligațiilor privind primul ajutor, pentru a evita repetarea informației juridice în mai multe secțiuni ale articolului.

În ansamblu, cadrul normativ arată că organizarea primului ajutor la locul de muncă trebuie privită ca un sistem: angajatorul stabilește măsurile de intervenție, desemnează și pregătește personalul, asigură instruirea lucrătorilor, instrucțiunile, trusele și echipamentele necesare și organizează intervenția în funcție de riscurile profesionale existente.

3. Ce obligații are angajatorul privind organizarea primului ajutor

Organizarea primului ajutor la locul de muncă este o responsabilitate a angajatorului și trebuie integrată în sistemul general de securitate și sănătate în muncă al unității. Nu este suficient ca întreprinderea să dețină o trusă medicală; trebuie să existe măsuri organizatorice, persoane pregătite, instrucțiuni și mijloace care să permită intervenția rapidă atunci când se produce un accident sau o urgență.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 186/2008 privind securitatea și sănătatea în muncă, în cazul unui pericol grav și imediat, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, ținând cont de natura activităților și de dimensiunea unității. Totodată, trebuie să asigure legăturile necesare cu serviciile externe de protecție și prevenire, în special cu serviciile de prim ajutor, serviciul medical de urgență, serviciile de salvare și pompieri.

3.1. Organizarea măsurilor de prim ajutor

Angajatorul trebuie să stabilească din timp cum se va interveni în cazul unei urgențe, nu să improvizeze după producerea accidentului.

Organizarea trebuie să țină cont, în special, de:

• numărul de lucrători;
• dimensiunea și amplasarea locurilor de muncă;
• activitățile desfășurate;
• riscurile identificate prin evaluarea riscurilor profesionale;
• posibilitatea producerii unor accidente grave;
• existența lucrătorilor care muncesc singuri sau în condiții de izolare;
• timpul necesar pentru intervenția serviciului medical de urgență.

De exemplu, necesitățile unei întreprinderi cu activitate exclusiv administrativă pot fi diferite de cele ale unui șantier, ale unei întreprinderi de producție sau ale unui loc de muncă unde există riscuri de electrocutare, cădere de la înălțime, arsuri ori expunere la substanțe periculoase.

Prin urmare, măsurile de prim ajutor trebuie să fie proporționale cu riscurile reale ale unității.

3.2. Desemnarea lucrătorilor care vor aplica măsurile de prim ajutor

Una dintre obligațiile importante ale angajatorului este desemnarea lucrătorilor care vor aplica măsurile de prim ajutor atunci când situația o impune.

Legea nr. 186/2008 stabilește că numărul acestor lucrători, pregătirea lor și echipamentul pus la dispoziție trebuie să fie adecvate mărimii unității și riscurilor specifice.

Aceasta înseamnă că nu este corect să se stabilească automat același număr de persoane pentru orice întreprindere. Angajatorul trebuie să analizeze organizarea concretă a activității astfel încât, în mod real, să existe posibilitatea unei intervenții rapide.

Trebuie avute în vedere inclusiv programul de lucru, schimburile, concediile, deplasările și amplasarea lucrătorilor în spații diferite. Desemnarea unei singure persoane poate fi insuficientă dacă aceasta nu este prezentă atunci când apare urgența.

Lista generală de verificare SSM-1 include în control și verificarea faptului dacă angajatorul asigură personal pregătit pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

3.3. Pregătirea persoanelor desemnate

Simpla nominalizare a unui lucrător într-un ordin sau într-o decizie internă nu garantează capacitatea acestuia de a interveni corect.

Persoanele desemnate trebuie să cunoască modul de acțiune în situațiile de urgență relevante pentru locul de muncă și să poată aplica măsurile de prim ajutor pentru care au fost pregătite.

Pregătirea practică este deosebit de importantă pentru situații precum:

• pierderea stării de conștiență;
• stopul cardiorespirator;
• hemoragiile severe;
• sufocarea;
• electrocutarea;
• traumatismele;
• arsurile;
• alte urgențe care pot apărea în raport cu activitatea desfășurată.

În capitolele următoare vom analiza separat instruirea lucrătorilor și pregătirea pentru acordarea primului ajutor, pentru a nu dubla informația în această secțiune.

3.4. Asigurarea truselor și echipamentelor necesare

Angajatorul trebuie să asigure mijloacele necesare pentru ca primul ajutor să poată fi acordat efectiv.

HG nr. 95/2009 include între activitățile de protecție și prevenire asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor.

În același timp, HG nr. 353/2010 stabilește că echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condițiile de lucru îl impun, să fie marcat corespunzător și ușor accesibil.

Din punct de vedere practic, trusa nu ar trebui amplasată într-un spațiu încuiat sau într-un loc greu de identificat în timpul unei urgențe. Lucrătorii trebuie să știe unde se află și să poată ajunge rapid la ea.

Conținutul, amplasarea, verificarea și întreținerea truselor vor fi analizate separat în capitolul dedicat truselor și echipamentelor de prim ajutor.

3.5. Asigurarea instrucțiunilor privind primul ajutor

Organizarea primului ajutor presupune și existența unor instrucțiuni corespunzătoare.

HG nr. 95/2009 prevede asigurarea fiecărui lucrător cu instrucțiuni de securitate și sănătate în muncă, inclusiv cu instrucțiuni privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

Instrucțiunile trebuie să fie adaptate activităților și riscurilor existente, astfel încât lucrătorii să înțeleagă ce trebuie să facă atunci când apare o situație de urgență.

Nu este suficient ca documentul să existe într-un dosar SSM. Informația trebuie să fie cunoscută de lucrători și aplicabilă în practică.

3.6. Asigurarea legăturii cu serviciile externe de urgență

Angajatorul trebuie să organizeze și posibilitatea solicitării rapide a ajutorului extern.

Art. 12 din Legea nr. 186/2008 prevede asigurarea legăturilor necesare cu serviciile externe, în special în ceea ce privește primul ajutor, asistența medicală de urgență, salvarea și stingerea incendiilor.

În practică, acest lucru presupune ca lucrătorii să poată solicita rapid ajutor și să poată comunica informații suficiente pentru localizarea locului accidentului și accesul serviciilor de intervenție.

Pentru puncte de lucru greu accesibile, spații extinse sau activități desfășurate în afara sediului, această organizare devine cu atât mai importantă.

3.7. Măsuri suplimentare pentru lucrătorii care muncesc în condiții de izolare

Riscul este mai mare atunci când un lucrător își desfășoară activitatea fără contact vizual și comunicare verbală directă cu alte persoane și nu poate primi imediat ajutor în cazul unui accident.

HG nr. 353/2010 prevede că lucrătorii aflați în condiții de izolare trebuie informați inclusiv cu privire la riscurile de accidentare, modul de acțiune în situații critice, acordarea primului ajutor și utilizarea sistemului de supraveghere și legătură cu exteriorul.

De asemenea, angajatorul trebuie să numească prin decizie scrisă o persoană cu atribuții concrete privind supravegherea lucrătorilor izolați, iar locurile respective trebuie dotate cu mijloace tehnice care permit stabilirea legăturii cu persoana care asigură supravegherea, astfel încât să poată fi realizată o intervenție în timp util în caz de accident sau avarie.

3.8. Adaptarea măsurilor de prim ajutor la riscurile întreprinderii

Un principiu esențial este că sistemul de prim ajutor trebuie construit pornind de la riscurile profesionale reale.

O întreprindere în care există riscuri de electrocutare trebuie să acorde atenție pregătirii pentru accidente electrice. Pe un șantier sunt relevante căderile de la înălțime, traumatismele, hemoragiile și accidentele produse de echipamente. În activitățile cu substanțe periculoase trebuie luate în considerare expunerile chimice, intoxicațiile și arsurile.

De aceea, evaluarea riscurilor profesionale trebuie să contribuie și la stabilirea măsurilor de urgență: cine poate interveni, ce pregătire este necesară, unde se amplasează mijloacele de prim ajutor și cât de repede poate fi solicitat ajutor medical specializat.

Astfel, obligația angajatorului nu se rezumă la îndeplinirea formală a unor cerințe documentare. Scopul organizării este ca, atunci când se produce efectiv un accident de muncă sau o urgență medicală, întreprinderea să poată reacționa rapid, organizat și în condiții de securitate.

4. Cine trebuie să fie pregătit pentru acordarea primului ajutor

În cazul unui accident de muncă sau al unei urgențe medicale, intervenția din primele minute este realizată, de regulă, de persoanele aflate în apropierea victimei. Din acest motiv, angajatorul trebuie să organizeze activitatea astfel încât să existe lucrători pregătiți pentru acordarea primului ajutor, disponibili atunci când situația o impune.

Legea nr. 186/2008 privind securitatea și sănătatea în muncă stabilește obligația angajatorului de a desemna lucrătorii care vor aplica măsurile de prim ajutor, stingere a incendiilor și evacuare. Numărul acestora, pregătirea și echipamentul pus la dispoziție trebuie să fie adecvate mărimii unității și riscurilor specifice.

4.1. Cine poate fi desemnat pentru acordarea primului ajutor

Persoanele desemnate sunt lucrători ai unității pregătiți să intervină în limita competențelor dobândite, până la sosirea personalului medical specializat.

La alegerea acestora, angajatorul trebuie să urmărească în primul rând posibilitatea unei intervenții reale. Este recomandabil ca persoanele desemnate să:

• fie prezente în mod obișnuit la locul de muncă;
• cunoască activitatea și riscurile existente;
• poată reacționa rapid în cazul unui accident;
• cunoască amplasarea truselor și echipamentelor de prim ajutor;
• știe cum se solicită ajutorul medical de urgență;
• fie pregătite pentru situațiile de urgență relevante pentru activitatea unității.

Desemnarea unei persoane doar pentru completarea documentației SSM, fără ca aceasta să fie pregătită și disponibilă în practică, nu asigură un sistem eficient de prim ajutor.

4.2. Câte persoane trebuie pregătite pentru acordarea primului ajutor

Nu trebuie aplicată automat o regulă de tipul „un lucrător desemnat la X angajați” dacă o asemenea proporție nu este prevăzută de norma aplicabilă situației concrete.

Legea nr. 186/2008 utilizează o abordare bazată pe risc: numărul persoanelor desemnate, pregătirea acestora și echipamentul trebuie să fie adecvate dimensiunii unității și riscurilor specifice.

În practică, la stabilirea numărului necesar trebuie analizate:

• efectivul de lucrători;
• numărul de puncte de lucru;
• suprafața și organizarea teritorială a unității;
• lucrul în schimburi;
• programul de activitate;
• riscurile profesionale;
• probabilitatea și gravitatea accidentelor;
• activitățile desfășurate în exterior sau în locuri izolate;
• posibilitatea ca persoana desemnată să lipsească din cauza concediului, bolii, deplasărilor sau altor situații.

De exemplu, desemnarea unei singure persoane într-o întreprindere care lucrează în două sau trei schimburi poate să nu asigure prezența unei persoane pregătite atunci când se produce accidentul.

Scopul trebuie să fie acoperirea efectivă a activității, nu doar existența unui nume într-o decizie internă.

4.3. Ce înseamnă „personal pregătit” pentru acordarea primului ajutor

Persoana desemnată trebuie să știe nu doar că are această responsabilitate, ci și cum să acționeze.

Lista de verificare generală SSM-1 utilizată în cadrul controlului de stat conține expres verificarea dacă angajatorul asigură personal pregătit pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

Pregătirea trebuie să urmărească formarea capacității de reacție în situații reale. În funcție de riscurile existente, aceasta poate include recunoașterea unei urgențe, securizarea locului, evaluarea victimei, solicitarea serviciului 112 și aplicarea măsurilor de prim ajutor corespunzătoare până la sosirea personalului medical.

Pentru manevre precum resuscitarea cardiopulmonară (RCP), intervenția în caz de sufocare sau controlul unei hemoragii severe, pregătirea practică are o importanță deosebită. Citirea unei instrucțiuni nu poate substitui complet exersarea corectă a intervenției.

4.4. Pregătirea trebuie adaptată riscurilor profesionale

Conținutul pregătirii nu ar trebui să fie identic pentru toate locurile de muncă.

Într-un birou sunt mai probabile anumite urgențe medicale, căderi sau traumatisme minore. În construcții pot exista căderi de la înălțime, traumatisme severe, plăgi și hemoragii. În activitățile electrice trebuie luat în considerare riscul de electrocutare și arsuri, iar în activitățile cu substanțe chimice – intoxicațiile, arsurile chimice și contaminarea.

Prin urmare, evaluarea riscurilor profesionale trebuie avută în vedere și atunci când se stabilește ce situații trebuie să poată gestiona persoanele pregătite pentru acordarea primului ajutor.

4.5. Trebuie să existe o persoană pregătită în fiecare schimb?

Legislația trebuie interpretată prin prisma obligației de a asigura posibilitatea reală de intervenție.

Dacă întreprinderea desfășoară activitate în mai multe schimburi, desemnarea unor persoane care sunt prezente numai în schimbul de zi poate lăsa celelalte schimburi fără personal pregătit.

De aceea, organizarea trebuie realizată astfel încât programul de lucru și repartizarea persoanelor pregătite să permită acordarea rapidă a primului ajutor atunci când unitatea funcționează.

Aceeași logică se aplică întreprinderilor cu mai multe hale, etaje, puncte de lucru sau echipe care desfășoară activități la distanță unele de altele.

4.6. Ce se întâmplă dacă persoana desemnată lipsește

Concediul, incapacitatea temporară de muncă, deplasările sau alte absențe trebuie luate în calcul încă din etapa de organizare.

Din acest motiv, pentru multe unități este justificată pregătirea mai multor lucrători, astfel încât absența unei persoane să nu lase locul de muncă fără posibilitatea unei intervenții rapide.

Cu cât activitatea prezintă riscuri mai mari sau serviciile medicale pot ajunge mai greu la locul accidentului, cu atât organizarea acestui sistem devine mai importantă.

4.7. Lucrătorii care muncesc în condiții de izolare necesită măsuri speciale

O situație aparte este cea a persoanelor care lucrează în condiții de izolare, adică fără contact vizual și comunicare verbală directă cu alți lucrători și fără posibilitatea acordării imediate a ajutorului în cazul unui accident.

HG nr. 353/2010 prevede că acești lucrători trebuie informați inclusiv despre riscurile de accidentare, modul de acțiune în situații critice, acordarea primului ajutor și utilizarea sistemului de supraveghere și legătură cu exteriorul.

Pentru intervenția în timp util, angajatorul trebuie să numească prin decizie scrisă o persoană cu atribuții concrete privind supravegherea lucrătorilor care muncesc în condiții de izolare. Locurile respective trebuie dotate cu mijloace tehnice care permit comunicarea cu persoana care asigură supravegherea.

În aceste situații, organizarea primului ajutor trebuie analizată împreună cu sistemul de comunicare, alarmare și intervenție, deoarece simpla desemnare a unei persoane aflate la distanță nu garantează acordarea rapidă a ajutorului.

4.8. Desemnarea nu înlocuiește pregătirea

Pentru angajator este importantă diferența dintre două acțiuni: desemnarea stabilește cine are atribuția de a interveni, iar pregătirea trebuie să îi ofere persoanei cunoștințele și deprinderile necesare pentru a reacționa corespunzător.

Prin urmare, o decizie internă cu numele persoanelor desemnate nu este suficientă dacă acestea nu știu cum să acționeze în situații reale.

Modalitatea în care primul ajutor trebuie integrat în instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă este analizată în capitolul următor.

5. Instruirea lucrătorilor privind acordarea primului ajutor

Pregătirea pentru acordarea primului ajutor la locul de muncă nu trebuie tratată separat de sistemul de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă. Lucrătorii trebuie să cunoască modul general de acțiune în cazul unui accident, iar persoanele desemnate pentru acordarea primului ajutor trebuie să fie pregătite astfel încât să poată interveni efectiv până la sosirea personalului medical specializat.

HG nr. 95/2009 include primul ajutor atât în instruirea introductiv-generală, cât și în instruirea la locul de muncă. Actul normativ prevede inclusiv exerciții practice privind utilizarea mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și prim ajutor.

5.1. Primul ajutor în cadrul instruirii introductiv-generale

Instruirea introductiv-generală reprezintă primul contact organizat al lucrătorului cu regulile generale de securitate și sănătate aplicabile în cadrul unității.

În această etapă, lucrătorul trebuie să fie informat inclusiv despre măsurile existente la nivelul unității privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor.

Din punct de vedere practic, lucrătorul trebuie să înțeleagă cel puțin:

• cum trebuie să reacționeze atunci când observă un accident sau o urgență;
• cui trebuie să comunice evenimentul;
• cum poate solicita ajutor;
• unde sunt amplasate trusele și mijloacele de prim ajutor;
• cine sunt persoanele pregătite pentru intervenție;
• ce trebuie să facă pentru a nu se expune el însuși unui pericol.

Scopul nu este transformarea fiecărui lucrător într-un cadru medical, ci formarea unui comportament corect în situații de urgență.

5.2. Primul ajutor în cadrul instruirii la locul de muncă

Instruirea la locul de muncă trebuie să apropie informația de riscurile concrete ale postului și activității desfășurate.

HG nr. 95/2009 include în această etapă instrucțiunile privind acordarea primului ajutor și prevede efectuarea unor demonstrații și exerciții practice privind utilizarea mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și prim ajutor.

Astfel, instruirea unui lucrător dintr-un birou nu trebuie să fie identică, din punct de vedere practic, cu cea a unui electrician, sudor, muncitor în construcții sau lucrător care manipulează substanțe periculoase.

Riscurile identificate la locul de muncă trebuie să determine și situațiile de urgență asupra cărora se pune accent în timpul instruirii.

5.3. Primul ajutor în cadrul instruirii periodice

Cunoștințele dobândite la angajare trebuie menținute pe parcursul activității profesionale.

Instruirea periodică are rolul de a actualiza și consolida cunoștințele lucrătorilor privind securitatea și sănătatea în muncă. În ceea ce privește primul ajutor, aceasta este o oportunitate pentru reamintirea procedurilor interne și a modului de acțiune în situații de urgență.

În practică, instruirea periodică poate fi utilizată pentru a verifica dacă lucrătorii mai cunosc:

• modul de alarmare și solicitare a ajutorului;
• persoanele desemnate pentru acordarea primului ajutor;
• amplasarea truselor;
• procedurile interne aplicabile;
• principalele reguli de comportament în cazul unui accident.

Conținutul trebuie adaptat modificărilor apărute în activitate, riscurilor noi, accidentelor produse și neconformităților constatate.

5.4. De ce sunt importante exercițiile practice

În domeniul primului ajutor există o diferență importantă între a cunoaște teoretic o procedură și a putea să o aplici într-o situație reală.

Într-o urgență, persoana trebuie să poată evalua rapid situația, să solicite ajutor și să aplice măsurile pentru care este pregătită. Stresul, prezența unei victime și necesitatea unei reacții rapide pot face dificilă aplicarea unor informații cunoscute numai dintr-un material scris.

Tocmai de aceea, HG nr. 95/2009 nu se limitează la transmiterea informațiilor, ci include și exerciții practice privind mijloacele de prim ajutor.

Pregătirea practică este deosebit de utilă pentru deprinderi precum evaluarea victimei, poziționarea acesteia atunci când situația o permite, resuscitarea cardiopulmonară, utilizarea unui AED, intervenția în caz de sufocare sau controlul unei hemoragii.

5.5. Pregătirea persoanelor desemnate pentru acordarea primului ajutor

Trebuie făcută distincția între instruirea generală a tuturor lucrătorilor și pregătirea persoanelor desemnate să aplice măsurile de prim ajutor.

Toți lucrătorii trebuie să cunoască regulile aplicabile situațiilor de urgență în cadrul unității. Persoanele desemnate trebuie însă să beneficieze de o pregătire suficientă pentru rolul concret pe care îl au.

Lista de verificare generală SSM-1 urmărește expres dacă angajatorul asigură personal pregătit pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

Din acest motiv, simpla includere a numelui unui lucrător într-o decizie internă nu trebuie confundată cu pregătirea efectivă a acestuia.

5.6. Este obligatoriu un curs separat de prim ajutor?

Această întrebare necesită o formulare juridică atentă.

Actele analizate stabilesc obligația angajatorului de a organiza primul ajutor, de a desemna lucrătorii care aplică măsurile respective și de a asigura o pregătire adecvată. De asemenea, HG nr. 95/2009 integrează primul ajutor în instruirea SSM și în exercițiile practice.

Totuși, aceste prevederi nu trebuie interpretate automat ca instituind, pentru fiecare angajator și în toate situațiile, obligația unui curs separat de prim ajutor cu o anumită durată sau a unui anumit tip de certificat, dacă o asemenea cerință nu rezultă dintr-o normă aplicabilă activității respective.

Cerința esențială este ca organizarea și nivelul pregătirii să fie adecvate dimensiunii unității și riscurilor existente, iar personalul desemnat să fie realmente pregătit pentru rolul său.

5.7. Cursul de prim ajutor ca modalitate de pregătire practică

Pentru angajator, participarea persoanelor desemnate la un curs de prim ajutor reprezintă o modalitate practică de dezvoltare și consolidare a cunoștințelor necesare intervenției.

Un curs bine organizat trebuie să combine explicațiile teoretice cu demonstrațiile și exercițiile practice și să trateze situațiile care pot apărea în mediul profesional: pierderea stării de conștiență, stopul cardiorespirator, RCP, hemoragiile, traumatismele, arsurile, electrocutarea, sufocarea, intoxicațiile și alte urgențe medicale.

Centrul de Instruire SSM Expert organizează cursuri/seminare privind acordarea primului ajutor, destinate inclusiv angajatorilor și lucrătorilor desemnați pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor. Informațiile privind programul și înscrierea vor fi prezentate la finalul articolului, astfel încât partea educațională a ghidului să rămână separată de prezentarea serviciului de instruire.

În acest mod, articolul răspunde atât întrebării frecvente „Este obligatorie instruirea de prim ajutor?”, cât și intenției de căutare pentru „curs prim ajutor Moldova” și „curs prim ajutor Chișinău”, fără a transforma capitolul într-o secțiune comercială.

6. Instrucțiunea privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă

Instrucțiunea privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă este unul dintre documentele importante ale sistemului de securitate și sănătate în muncă. Rolul acesteia este de a oferi lucrătorilor reguli clare privind modul de acțiune atunci când se produce un accident sau apare o situație de urgență.

HG nr. 95/2009 prevede asigurarea fiecărui lucrător cu instrucțiuni de securitate și sănătate în muncă, inclusiv cu instrucțiuni privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

Existența acestor instrucțiuni este și un element verificat în cadrul controlului de stat SSM. Lista de verificare generală SSM-1 urmărește dacă fiecare lucrător este asigurat inclusiv cu instrucțiuni privind primul ajutor.

6.1. Care este scopul instrucțiunii de prim ajutor

Instrucțiunea trebuie să ajute lucrătorul să înțeleagă ce trebuie să facă și, la fel de important, ce nu trebuie să facă atunci când o persoană este accidentată.

Într-o situație reală, documentul trebuie să ofere un cadru logic de acțiune:

identificarea pericolului → securizarea zonei → evaluarea victimei → solicitarea ajutorului → acordarea primului ajutor în limita pregătirii → supravegherea victimei până la sosirea personalului medical.

Instrucțiunea nu trebuie confundată cu un manual medical și nici nu poate înlocui pregătirea practică a persoanelor desemnate pentru acordarea primului ajutor.

6.2. Ce trebuie să conțină instrucțiunea

Conținutul instrucțiunii trebuie stabilit în raport cu activitatea unității și cu riscurile profesionale existente.

În mod practic, documentul poate cuprinde:

• regulile generale de intervenție;
• securizarea locului accidentului;
• modalitatea de alarmare și solicitare a ajutorului;
• evaluarea inițială a victimei;
• reguli pentru persoana inconștientă;
• măsuri în caz de stop cardiorespirator;
• hemoragii și plăgi;
• sufocare;
• fracturi și traumatisme;
• arsuri;
• electrocutare;
• intoxicații și expuneri la substanțe periculoase, dacă acestea sunt relevante;
• urgențe provocate de temperaturi extreme;
• alte situații specifice riscurilor existente;
• acțiunile interzise sau care pot agrava starea victimei;
• modalitatea de predare a victimei către serviciul medical de urgență.

Nu este necesar ca fiecare instrucțiune să conțină în mod artificial toate urgențele medicale posibile. Conținutul trebuie să fie relevant pentru activitatea și riscurile unității.

6.3. Instrucțiunea trebuie adaptată riscurilor profesionale

O greșeală frecventă este utilizarea aceleiași instrucțiuni generale pentru întreprinderi cu activități complet diferite.

Într-un birou, accentul poate fi pus pe urgențe medicale generale, căderi sau traumatisme. Pe un șantier sunt relevante suplimentar căderile de la înălțime, traumatismele severe, plăgile și hemoragiile. Pentru lucrările electrice trebuie tratat riscul de electrocutare și arsuri, iar acolo unde sunt utilizate substanțe periculoase trebuie prevăzute măsuri corespunzătoare expunerilor chimice și intoxicațiilor.

Prin urmare, evaluarea riscurilor profesionale trebuie utilizată ca reper atunci când se elaborează sau se actualizează instrucțiunea de prim ajutor.

6.4. Instrucțiunea trebuie să fie clară și ușor de aplicat

Într-o urgență, lucrătorul nu are nevoie de formulări juridice complicate sau de explicații medicale excesiv de tehnice.

Instrucțiunea trebuie redactată într-un limbaj clar, cu pași ușor de urmărit și cu delimitarea situațiilor în care trebuie solicitat imediat ajutorul medical.

Pentru anumite proceduri pot fi utile scheme sau reprezentări vizuale, cu condiția ca acestea să fie corecte și actualizate.

Datele esențiale – de exemplu numărul unic pentru apelurile de urgență, persoanele desemnate, amplasarea mijloacelor de prim ajutor sau particularitățile punctului de lucru – trebuie prezentate astfel încât să poată fi identificate rapid.

6.5. Lucrătorii trebuie să cunoască instrucțiunea, nu doar să existe documentul

Existența unei instrucțiuni într-un dosar nu este suficientă dacă lucrătorii nu cunosc regulile pe care aceasta le conține.

HG nr. 95/2009 integrează instrucțiunile privind acordarea primului ajutor în procesul de instruire la locul de muncă și prevede inclusiv demonstrații și exerciții practice privind utilizarea mijloacelor de prim ajutor.

Astfel, documentația și instruirea trebuie să funcționeze împreună: instrucțiunea stabilește regulile, iar instruirea ajută lucrătorul să le înțeleagă și să le aplice.

6.6. Când trebuie revizuită instrucțiunea

Instrucțiunea nu trebuie privită ca un document elaborat o singură dată și păstrat neschimbat indiferent de evoluția activității.

Necesitatea revizuirii trebuie analizată atunci când apar modificări relevante, de exemplu:

• se schimbă procesele sau metodele de lucru;
• apar echipamente ori tehnologii noi;
• sunt introduse substanțe periculoase;
• apar riscuri profesionale noi;
• se modifică organizarea locurilor de muncă;
• un accident sau incident evidențiază deficiențe ale procedurii existente;
• se modifică cerințele normative aplicabile;
• se constată în cadrul unui control că instrucțiunea este incompletă sau necorespunzătoare.

Actualizarea trebuie să urmărească permanent concordanța dintre document, riscurile reale și modul efectiv de organizare a primului ajutor în unitate.

6.7. Instrucțiunea de prim ajutor și persoanele desemnate

Instrucțiunea este destinată informării și stabilirii regulilor de acțiune, însă nu transformă automat orice lucrător într-o persoană pregătită să execute toate manevrele de prim ajutor.

Angajatorul trebuie să facă distincția între informarea generală a lucrătorilor și pregătirea persoanelor desemnate pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor.

În special pentru manevre care necesită deprinderi practice – cum sunt resuscitarea cardiopulmonară, intervenția în caz de sufocare sau controlul unei hemoragii severe – pregătirea practică este esențială.

În acest fel, instrucțiunea de prim ajutor devine un instrument practic al sistemului SSM: este adaptată riscurilor, cunoscută de lucrători și corelată cu instruirea, persoanele desemnate și mijloacele de prim ajutor existente la locul de muncă.

7. Trusa medicală și echipamentele de prim ajutor la locul de muncă

Trusa medicală reprezintă unul dintre mijloacele de bază pentru acordarea primului ajutor la locul de muncă. Existența acesteia trebuie însă privită împreună cu amplasarea corectă, accesibilitatea, verificarea periodică și adaptarea mijloacelor de prim ajutor la riscurile profesionale existente.

Cu alte cuvinte, o trusă cumpărată și păstrată într-un dulap încuiat nu înseamnă, în sine, că primul ajutor este organizat corespunzător.

7.1. Este obligatorie trusa medicală la locul de muncă?

Da. HG nr. 95/2009 include între activitățile de protecție și prevenire asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

Această cerință apare și în Lista de verificare generală SSM-1 utilizată în cadrul controlului de stat, unde este verificată asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor.

Prin urmare, trusa medicală nu trebuie tratată ca un accesoriu opțional, ci ca parte a măsurilor de securitate și sănătate în muncă pe care angajatorul trebuie să le organizeze.

7.2. Unde trebuie amplasată trusa de prim ajutor?

Criteriul principal este accesul rapid în caz de urgență.

HG nr. 353/2010 stabilește că echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile în care condițiile de lucru o cer, să fie marcat corespunzător și să fie ușor accesibil.

În practică, amplasarea trebuie stabilită în funcție de organizarea concretă a întreprinderii. Pentru o unitate cu mai multe etaje, hale, secții, ateliere sau puncte de lucru, existența unei singure truse într-un punct îndepărtat poate să nu asigure o intervenție suficient de rapidă.

Trusa nu ar trebui amplasată într-un spațiu permanent încuiat, ascuns sau cunoscut numai de o singură persoană. Lucrătorii trebuie să știe unde se află și să o poată identifica rapid.

7.3. Câte truse de prim ajutor sunt necesare?

Legislația analizată nu stabilește o formulă generală de tipul „o trusă la X lucrători” aplicabilă automat tuturor întreprinderilor.

Numărul și amplasarea truselor trebuie analizate în raport cu:

• dimensiunea și configurația locului de muncă;
• numărul și repartizarea lucrătorilor;
• numărul de etaje, hale, secții sau puncte de lucru;
• riscurile profesionale;
• distanța dintre zonele de lucru;
• activitatea în schimburi;
• existența unor locuri de muncă izolate;
• posibilitatea accesării rapide a mijloacelor de prim ajutor.

Principiul urmărit este simplu: în cazul unui accident, mijloacele necesare acordării primului ajutor trebuie să poată fi obținute rapid și fără obstacole inutile.

7.4. Ce trebuie să conțină trusa medicală?

Aici este important să evităm o confuzie frecventă.

Nu este corect să preluăm automat conținutul obligatoriu al unei truse medicale pentru autovehicule și să îl prezentăm drept lista universal obligatorie pentru toate locurile de muncă.

Pentru întreprindere, dotarea trebuie analizată în raport cu cerințele normative aplicabile și cu riscurile profesionale existente. În mod practic, trusa trebuie să permită intervenția inițială în accidentele previzibile pentru activitatea respectivă.

De exemplu, necesitățile unui birou pot fi diferite de cele ale unui atelier mecanic, șantier, unități de producție sau loc de muncă în care se utilizează substanțe chimice.

În articol nu vom prezenta o listă arbitrară de produse ca fiind „conținutul obligatoriu prevăzut de lege” dacă actul normativ aplicabil nu stabilește expres o asemenea listă.

7.5. Trusa trebuie adaptată riscurilor profesionale

Evaluarea riscurilor profesionale este un reper important pentru stabilirea necesarului de mijloace de prim ajutor.

De exemplu, în funcție de activitate, trebuie avute în vedere accidente precum:

• tăieturi și hemoragii;
• arsuri;
• accidente electrice;
• traumatisme;
• contactul cu substanțe chimice;
• contaminarea ochilor;
• alte accidente specifice procesului de muncă.

Aceasta nu înseamnă că trusa trebuie transformată într-o farmacie. Înseamnă că angajatorul trebuie să analizeze ce accidente sunt rezonabil previzibile și ce mijloace de prim ajutor sunt necesare pentru intervenția inițială.

7.6. Medicamentele în trusa de prim ajutor

Prezența medicamentelor în trusele utilizate la locul de muncă trebuie tratată cu prudență.

Acordarea primului ajutor de către un lucrător nu trebuie confundată cu prescrierea sau administrarea unui tratament medical. Pot exista contraindicații, alergii, interacțiuni sau afecțiuni necunoscute ale victimei.

Din acest motiv, angajatorul nu ar trebui să transforme trusa de prim ajutor într-un stoc general de medicamente administrate lucrătorilor după aprecierea colegilor sau a persoanei responsabile.

Mijloacele puse la dispoziție trebuie să corespundă scopului lor: acordarea primului ajutor până la preluarea victimei de către personalul medical, atunci când este necesară intervenția acestuia.

7.7. Verificarea periodică a trusei

Simpla achiziționare a trusei nu este suficientă. Aceasta trebuie menținută într-o stare care să permită utilizarea efectivă.

În cadrul verificărilor interne trebuie urmărite, după caz:

• existența materialelor stabilite;
• integritatea ambalajelor;
• termenele de valabilitate;
• înlocuirea materialelor utilizate;
• condițiile de păstrare;
• starea și accesibilitatea trusei;
• menținerea semnalizării corespunzătoare.

Frecvența verificării trebuie organizată astfel încât materialele lipsă, deteriorate sau expirate să fie identificate și înlocuite la timp.

O practică utilă este păstrarea unei evidențe a verificărilor, mai ales în întreprinderile cu mai multe truse sau puncte de lucru.

7.8. Cine trebuie să verifice trusa medicală?

Angajatorul trebuie să organizeze responsabilitatea pentru verificarea și menținerea truselor într-o stare corespunzătoare.

În practică, poate fi desemnată o persoană care să urmărească periodic starea trusei, necesitatea completării acesteia și termenele de valabilitate ale materialelor.

Important este ca responsabilitatea să fie clar stabilită, astfel încât verificarea să nu depindă de inițiativa întâmplătoare a unui lucrător.

Persoana care verifică trusa nu trebuie confundată automat cu persoana desemnată pentru acordarea primului ajutor. Aceste responsabilități pot fi organizate împreună sau separat, în funcție de structura unității.

7.9. Semnalizarea trusei și a echipamentului de prim ajutor

Într-o situație de urgență, lucrătorii trebuie să poată identifica rapid locul unde se găsesc mijloacele de prim ajutor.

HG nr. 353/2010 prevede expres că echipamentul de prim ajutor trebuie să fie marcat corespunzător și ușor accesibil.

Semnalizarea trebuie realizată astfel încât să permită localizarea rapidă a trusei sau a altor echipamente, inclusiv de către persoane care nu lucrează permanent în încăperea respectivă.

7.10. Trusa de prim ajutor de la locul de muncă și trusa auto nu sunt același lucru

Este importantă diferențierea dintre cele două.

Trusa de prim ajutor la locul de muncă face parte din organizarea măsurilor SSM ale întreprinderii și trebuie raportată la locul de muncă și la riscurile existente.

Trusa medicală a autovehiculului este reglementată separat, iar cerințele privind dotarea acesteia nu trebuie transferate automat asupra tuturor locurilor de muncă.

Dacă întreprinderea deține autovehicule, obligațiile privind trusele acestora se analizează separat de obligația de asigurare a mijloacelor de prim ajutor în cadrul unității.

7.11. Trusa medicală nu înlocuiește organizarea primului ajutor

O întreprindere poate avea o trusă completă și, totuși, să nu fie pregătită corespunzător pentru o urgență.

Trusa trebuie să funcționeze împreună cu celelalte componente ale sistemului:

personal pregătit + instruirea lucrătorilor + instrucțiuni clare + truse și echipamente accesibile + posibilitatea apelării rapide a serviciului 112 + proceduri de intervenție adaptate riscurilor.

În anumite situații, pe lângă truse și echipamente, caracteristicile locului de muncă pot impune și existența unor încăperi special destinate acordării primului ajutor. Condițiile în care acestea sunt necesare și cerințele privind dotarea și semnalizarea lor sunt prezentate în capitolul următor.

8. Încăperile pentru acordarea primului ajutor – când sunt necesare

În anumite locuri de muncă, existența unei truse medicale și a echipamentelor de prim ajutor poate să nu fie suficientă. În funcție de dimensiunea spațiilor de lucru, tipul activității desfășurate și frecvența accidentelor, legislația prevede asigurarea uneia sau mai multor încăperi destinate acordării primului ajutor.

Cerințele sunt stabilite expres de HG nr. 353/2010 cu privire la aprobarea cerințelor minime de securitate și sănătate la locul de muncă, în forma actualizată inclusiv prin HG nr. 730/2025, în vigoare din 28 mai 2026.

8.1. Este obligatorie o încăpere de prim ajutor în fiecare întreprindere?

Nu trebuie interpretată existența unei încăperi separate de prim ajutor ca o obligație identică pentru fiecare angajator.

Potrivit pct. 83 din HG nr. 353/2010, una sau mai multe încăperi de prim ajutor trebuie asigurate în funcție de:

• dimensiunile spațiilor de lucru;
• tipul activității desfășurate;
• frecvența accidentelor.

Prin urmare, necesitatea unei asemenea încăperi trebuie analizată în raport cu caracteristicile concrete ale locului de muncă.

De exemplu, situația unui birou cu un număr redus de lucrători nu poate fi apreciată în același mod ca cea a unei unități mari de producție, cu sute de lucrători și un nivel mai ridicat al riscurilor profesionale.

8.2. Ce trebuie să conțină încăperea de prim ajutor?

Conform pct. 84 din HG nr. 353/2010, încăperile de prim ajutor trebuie să fie echipate cu instalațiile și dispozitivele indispensabile pentru acordarea primului ajutor.

Dotarea trebuie stabilită astfel încât spațiul să poată fi utilizat efectiv pentru scopul pentru care a fost amenajat.

În funcție de activitate și de riscurile existente, trebuie analizate mijloacele necesare pentru intervenția inițială, păstrarea materialelor de prim ajutor și asistarea temporară a victimei până la preluarea acesteia de către personalul medical.

Nu este recomandată stabilirea unei liste universale de dotări fără raportare la cerințele normative aplicabile și la riscurile locului de muncă.

8.3. Accesul cu brancarda

HG nr. 353/2010 conține o cerință foarte concretă: încăperile de prim ajutor trebuie să permită accesul cu brancarda.

Această prevedere trebuie avută în vedere încă din etapa alegerii și amenajării spațiului.

Nu este suficient ca angajatorul să denumească formal o încăpere drept „Prim ajutor” dacă accesul către aceasta este îngust, blocat sau configurat astfel încât transportarea unei persoane cu brancarda să fie dificilă.

Trebuie analizate practic accesul, ușile și traseul dintre locurile de muncă, încăperea de prim ajutor și zona prin care poate ajunge echipajul medical.

8.4. Semnalizarea încăperii de prim ajutor

Potrivit pct. 85 din HG nr. 353/2010, încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să fie semnalizate.

Scopul semnalizării este ca lucrătorii, vizitatorii sau persoanele care intervin în situația de urgență să poată identifica rapid spațiul.

Semnalizarea trebuie corelată cu cerințele aplicabile privind semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă, inclusiv cele prevăzute de HG nr. 918/2013.

8.5. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie ușor accesibil

Cerințele HG nr. 353/2010 nu se limitează la încăperile speciale.

Pct. 86 stabilește că echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condițiile de lucru o cer, să fie marcat corespunzător și să fie ușor accesibil.

Această prevedere este importantă pentru întreprinderile mari sau pentru cele cu activități dispersate. Existența unei încăperi centrale de prim ajutor nu înseamnă automat că toate echipamentele trebuie concentrate exclusiv acolo.

Dacă anumite zone de lucru se află la distanță sau prezintă riscuri care impun o intervenție rapidă, mijloacele necesare trebuie organizate astfel încât să poată fi accesate fără întârzieri nejustificate.

8.6. Cum se stabilește dacă întreprinderea are nevoie de o încăpere de prim ajutor?

Angajatorul trebuie să pornească de la criteriile stabilite de HG nr. 353/2010 și de la situația reală din unitate.

În această analiză sunt relevante, în special, dimensiunea spațiilor de lucru, tipul activității și frecvența accidentelor, acestea fiind criteriile prevăzute expres la pct. 83.

Practic, pot fi avute în vedere și elementele care descriu aceste criterii în situația concretă: distribuția lucrătorilor, amplasarea secțiilor și halelor, riscurile identificate, accidentele produse anterior și posibilitatea transportării rapide a unei persoane accidentate.

Decizia trebuie să poată fi justificată prin caracteristicile reale ale locului de muncă, nu printr-o abordare formală.

8.7. Temperatura în încăperea pentru acordarea primului ajutor

HG nr. 353/2010 conține și o cerință referitoare la condițiile din aceste spații.

Conform pct. 24, temperatura în încăperile pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă trebuie să corespundă destinației specifice a încăperii, conform cerințelor prevăzute de hotărâre.

Prin urmare, încăperea trebuie să fie nu doar desemnată și dotată, ci și menținută în condiții corespunzătoare utilizării sale.

8.8. Ce poate verifica inspectorul de muncă?

Cerințele privind încăperile și echipamentele de prim ajutor nu sunt doar prevederi teoretice.

Lista generală de verificare SSM-1 include verificări referitoare la încăperile pentru acordarea primului ajutor, dotarea acestora cu instalațiile și dispozitivele indispensabile, posibilitatea accesului cu brancarda, semnalizarea și disponibilitatea echipamentului de prim ajutor acolo unde condițiile de lucru o cer.

Astfel, în cazul în care necesitatea unei încăperi de prim ajutor rezultă din condițiile concrete ale unității, angajatorul trebuie să poată demonstra că aceasta este amenajată, dotată, accesibilă și semnalizată corespunzător.

Un aspect juridic important este domeniul de aplicare: HG nr. 353/2010 precizează că prevederile sale nu se aplică șantierelor temporare sau mobile, pentru acestea existând cerințe specifice care vor fi analizate separat în capitolul dedicat primului ajutor în construcții.

În continuare, după ce am stabilit cum trebuie organizate persoanele, instrucțiunile, trusele, echipamentele și, după caz, încăperile de prim ajutor, trecem la partea practică: cum trebuie să reacționeze o persoană în primele minute după producerea unui accident sau apariția unei urgențe medicale.

9. Cum se acționează corect în primele minute ale unei urgențe

Primele minute după producerea unui accident de muncă sau a unei urgențe medicale sunt importante pentru protejarea victimei și prevenirea agravării situației. Persoana care intervine trebuie să acționeze organizat, fără să se expună unui pericol suplimentar și fără să efectueze manevre pentru care nu este pregătită.

O succesiune practică de acțiune este:

securizarea locului → evaluarea victimei → solicitarea ajutorului → acordarea primului ajutor → supravegherea victimei până la sosirea serviciilor medicale.

9.1. Verifică mai întâi dacă locul este sigur

Înainte de apropierea de victimă trebuie identificat dacă există un pericol care poate afecta atât persoana accidentată, cât și salvatorul sau alte persoane din apropiere.

La locul de muncă pot exista, de exemplu:

• instalații electrice aflate sub tensiune;
• incendiu, fum sau temperaturi ridicate;
• gaze, vapori sau substanțe chimice periculoase;
• utilaje sau echipamente aflate în funcțiune;
• elemente instabile sau obiecte care pot cădea;
• trafic auto sau utilaje mobile;
• risc de cădere de la înălțime;
• spații închise sau atmosfere periculoase.

Salvatorul nu trebuie să devină o a doua victimă.

Dacă pericolul nu poate fi eliminat în siguranță, trebuie solicitat ajutor specializat și împiedicat, pe cât posibil, accesul altor persoane în zona periculoasă.

9.2. Oprește sau izolează sursa pericolului, dacă acest lucru poate fi făcut în siguranță

În funcție de natura accidentului, poate fi necesară oprirea unui utilaj, întreruperea alimentării cu energie electrică, delimitarea zonei sau îndepărtarea altor persoane expuse.

Intervenția trebuie făcută numai dacă persoana poate acționa fără să își pună propria viață sau sănătate în pericol.

De exemplu, în cazul unui accident electric, victima nu trebuie atinsă direct atât timp cât există posibilitatea ca aceasta să fie în contact cu o sursă electrică activă.

9.3. Evaluează rapid starea victimei

După ce apropierea poate fi realizată în siguranță, trebuie verificată rapid starea persoanei accidentate.

În primul rând se urmăresc elementele care pot indica o urgență vitală:

• victima răspunde sau este inconștientă?
• respiră normal?
• există o hemoragie severă?
• există semne evidente ale unei leziuni grave?
• mecanismul accidentului sugerează un traumatism important?

Evaluarea trebuie făcută rapid, deoarece identificarea unei probleme care amenință imediat viața victimei determină următoarele măsuri de prim ajutor.

Procedura de evaluare a victimei va fi explicată separat în capitolul următor.

9.4. Solicită ajutor cât mai repede

În cazul unei urgențe grave trebuie solicitat Serviciul 112 cât mai rapid.

Dacă sunt prezente mai multe persoane, este eficient ca una dintre ele să apeleze serviciul de urgență, în timp ce persoana pregătită începe acordarea primului ajutor.

La întreprindere trebuie să fie cunoscută și procedura internă de alarmare: informarea persoanelor desemnate pentru primul ajutor, a conducătorului locului de muncă și, după caz, a altor persoane responsabile.

Solicitarea ajutorului medical nu trebuie amânată pentru completarea unor formalități interne.

9.5. Acordă primul ajutor în limita pregătirii

După evaluarea situației, se aplică măsurile corespunzătoare stării victimei.

În funcție de situație, acestea pot include:

• inițierea resuscitării cardiopulmonare;
• utilizarea unui AED, dacă este disponibil și indicat;
• oprirea unei hemoragii severe;
• intervenția în cazul obstrucției căilor respiratorii;
• poziționarea corespunzătoare a unei persoane inconștiente care respiră normal;
• răcirea corespunzătoare a unei arsuri;
• protejarea și supravegherea unei persoane traumatizate;
• alte măsuri pentru care salvatorul este pregătit.

Principiul important este că persoana care acordă primul ajutor trebuie să acționeze în limita pregătirii sale, fără a încerca proceduri medicale pe care nu le cunoaște.

9.6. Nu deplasa inutil victima

O persoană accidentată nu trebuie mutată fără motiv, în special atunci când mecanismul accidentului poate indica traumatisme grave, cădere de la înălțime sau leziuni ale coloanei vertebrale.

Deplasarea poate fi însă necesară atunci când menținerea victimei în locul respectiv prezintă un pericol imediat care nu poate fi eliminat în alt mod.

Aceeași logică este reflectată și în reglementările privind accidentele de muncă. HG nr. 1361/2005 prevede că trebuie luate măsuri pentru acordarea ajutorului medical și prevenirea altor accidente, iar situația de la locul accidentului se păstrează dacă aceasta nu generează alte accidente și nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanelor.

Viața și securitatea persoanelor au prioritate față de conservarea locului accidentului.

9.7. Organizează accesul serviciului medical de urgență

Într-o întreprindere mare, pe un șantier, într-o hală industrială sau într-un punct de lucru cu acces dificil, simplul apel la 112 poate să nu fie suficient pentru o intervenție rapidă.

Este util ca o persoană să fie desemnată pentru:

• întâmpinarea echipajului;
• indicarea căii de acces;
• deschiderea porților sau barierelor;
• ghidarea echipajului către victimă;
• îndepărtarea obstacolelor de pe traseu.

Legea nr. 186/2008 impune angajatorului să asigure legăturile necesare cu serviciile externe relevante pentru primul ajutor, asistența medicală de urgență, salvare și stingerea incendiilor.

9.8. Supraveghează permanent victima

După acordarea măsurilor inițiale, victima nu trebuie abandonată.

Până la sosirea personalului medical trebuie urmărite, în funcție de situație:

• starea de conștiență;
• respirația;
• apariția unor modificări ale stării;
• reluarea unei hemoragii;
• apariția altor semne de agravare.

Dacă starea victimei se modifică, trebuie reevaluată situația și aplicate măsurile de prim ajutor corespunzătoare pentru care salvatorul este pregătit.

9.9. Predarea victimei către personalul medical

La sosirea echipajului medical, persoana care a acordat primul ajutor trebuie să poată comunica succint informațiile relevante, dacă le cunoaște: ce s-a întâmplat, mecanismul accidentului, starea inițială a victimei, modificările observate și măsurile de prim ajutor deja aplicate.

După preluarea victimei, dacă evenimentul este un accident de muncă, urmează obligațiile privind informarea angajatorului, comunicarea, cercetarea și evidența accidentului, care vor fi analizate separat în capitolele dedicate.

Înainte de acestea, este necesar să înțelegem mai detaliat cum se realizează evaluarea rapidă a victimei, deoarece aceasta determină prioritățile intervenției de prim ajutor.

10. Evaluarea rapidă a victimei

După securizarea locului accidentului, următorul pas este evaluarea rapidă a victimei. Scopul acesteia este identificarea situațiilor care pot pune imediat viața în pericol și stabilirea priorităților de intervenție până la sosirea serviciului medical de urgență.

Evaluarea trebuie făcută rapid, sistematic și fără manevre inutile. Persoana care acordă primul ajutor trebuie să urmărească în primul rând starea de conștiență, respirația, existența unei hemoragii severe și semnele unui traumatism grav.

10.1. Asigură-te că apropierea de victimă este sigură

Înainte de evaluarea propriu-zisă trebuie verificat încă o dată dacă apropierea de victimă nu expune salvatorul unui pericol.

Acest lucru este deosebit de important în accidentele produse prin:

• electrocutare;
• incendiu sau explozie;
• expunere la gaze ori substanțe chimice;
• funcționarea unor utilaje;
• căderea unor obiecte;
• accidente rutiere;
• lucrări la înălțime;
• spații închise sau alte zone periculoase.

Dacă pericolul persistă și nu poate fi eliminat în siguranță, intervenția directă poate pune în pericol și salvatorul.

10.2. Verifică starea de conștiență

Persoana care acordă primul ajutor trebuie să stabilească dacă victima este conștientă și reacționează.

Victima poate fi abordată verbal, de exemplu printr-o întrebare simplă, pentru a observa dacă răspunde și dacă reacționează corespunzător.

Dacă persoana răspunde, trebuie evaluată în continuare starea acesteia și identificat ce s-a întâmplat, dacă poate comunica.

Dacă victima nu răspunde, situația trebuie tratată ca o urgență și se trece imediat la verificarea respirației și solicitarea ajutorului.

10.3. Verifică dacă victima respiră normal

La o persoană inconștientă, verificarea respirației este esențială.

Trebuie urmărit dacă victima respiră normal, nu doar dacă prezintă mișcări sau sunete ocazionale. În primele momente ale unui stop cardiac pot apărea respirații anormale, rare sau neregulate, care nu trebuie confundate cu o respirație normală.

Dacă victima este inconștientă și nu respiră normal, situația trebuie considerată o urgență vitală: se solicită imediat ajutor prin 112 și se începe resuscitarea cardiopulmonară conform pregătirii salvatorului.

Procedura de RCP va fi prezentată separat în capitolul dedicat stopului cardiorespirator.

10.4. Verifică existența unei hemoragii severe

În paralel cu evaluarea stării generale trebuie observat dacă există o hemoragie importantă.

O pierdere masivă de sânge poate deveni rapid o amenințare pentru viață și necesită intervenție imediată.

Trebuie urmărite:

• sângerarea abundentă;
• hainele îmbibate rapid cu sânge;
• acumularea unei cantități importante de sânge;
• plăgile traumatice severe;
• amputările sau alte traumatisme majore.

Dacă este identificată o hemoragie severă, controlul acesteia devine o prioritate imediată, concomitent cu solicitarea ajutorului medical.

Măsurile concrete pentru plăgi și hemoragii vor fi explicate în capitolul dedicat acestora.

10.5. Identifică semnele unui traumatism grav

Trebuie observat și mecanismul prin care s-a produs accidentul.

O victimă poate prezenta leziuni grave chiar dacă acestea nu sunt imediat vizibile. Trebuie acordată atenție deosebită situațiilor precum:

• căderea de la înălțime;
• lovirea de către un vehicul sau utilaj;
• strivirea;
• loviturile puternice la cap;
• accidentele produse de obiecte grele;
• traumatismele toracelui sau abdomenului;
• suspiciunea unei leziuni a coloanei vertebrale.

În asemenea situații, victima nu trebuie ridicată sau deplasată inutil. Mișcarea este justificată atunci când rămânerea în locul respectiv reprezintă un pericol imediat care nu poate fi eliminat în alt mod.

10.6. Observă alte semne care pot indica o urgență medicală

Nu toate urgențele de la locul de muncă sunt provocate de un traumatism.

Persoana care acordă primul ajutor trebuie să fie atentă și la apariția unor manifestări precum:

• dificultăți severe de respirație;
• durere puternică sau presiune în piept;
• slăbiciune sau paralizie bruscă pe o parte a corpului;
• tulburări bruște de vorbire;
• convulsii;
• pierderea bruscă a stării de conștiență;
• confuzie accentuată;
• semne de sufocare;
• reacții severe după expunerea la o substanță;
• deteriorarea rapidă a stării generale.

Astfel de manifestări pot indica o urgență gravă chiar dacă persoana nu a suferit un accident de muncă propriu-zis.

10.7. Dacă victima este conștientă

Dacă persoana este conștientă și poate comunica, salvatorul poate obține rapid informații utile:

Ce s-a întâmplat? Unde doare? Ce simptome are? A fost expusă la o substanță sau la energie electrică? Are o afecțiune cunoscută relevantă pentru situația actuală?

Victima trebuie liniștită și supravegheată. Dacă există suspiciunea unui traumatism grav, nu trebuie încurajată să se ridice sau să se deplaseze inutil.

Starea unei persoane conștiente se poate deteriora, motiv pentru care evaluarea nu se încheie după primul contact.

10.8. Dacă victima este inconștientă, dar respiră normal

O persoană inconștientă care respiră normal necesită supraveghere permanentă și solicitarea ajutorului medical atunci când situația o impune.

Trebuie menținută libertatea căilor respiratorii și urmărită continuu respirația. În situațiile în care nu există un motiv pentru menținerea victimei într-o anumită poziție, poate fi necesară poziționarea acesteia în poziția laterală de siguranță.

Dacă există suspiciunea unui traumatism major, în special al coloanei vertebrale, poziționarea și deplasarea victimei necesită o atenție suplimentară.

Aceste situații vor fi explicate în detaliu în capitolul dedicat persoanei inconștiente.

10.9. Reevaluează permanent victima

Evaluarea victimei nu se face o singură dată.

Până la sosirea serviciului medical trebuie urmărite periodic:

• starea de conștiență;
• respirația;
• hemoragiile;
• modificarea simptomelor;
• apariția unor semne noi;
• agravarea stării generale.

Dacă o victimă care inițial respira normal încetează să respire normal, prioritățile intervenției se schimbă imediat și trebuie aplicate măsurile corespunzătoare unei suspiciuni de stop cardiorespirator.

10.10. Evaluarea victimei trebuie să conducă la acțiune

Scopul evaluării rapide nu este stabilirea unui diagnostic medical de către lucrător. Persoana care acordă primul ajutor trebuie să identifice problemele evidente și amenințările imediate pentru viață, să solicite ajutor și să aplice măsurile pentru care este pregătită.

O schemă simplă pentru lucrători este:

SIGURANȚĂ → CONȘTIENȚĂ → RESPIRAȚIE → HEMORAGIE SEVERĂ → 112 → PRIMUL AJUTOR → SUPRAVEGHERE

Atunci când starea victimei este gravă sau există dubii privind severitatea situației, solicitarea ajutorului medical nu trebuie amânată.

În capitolul următor vom explica când se apelează serviciul 112 și ce informații trebuie comunicate, astfel încât echipajele de urgență să poată interveni cât mai eficient.

11. Apelarea serviciului 112 – când și ce informații trebuie comunicate

În cazul unui accident de muncă sau al unei urgențe medicale grave, solicitarea rapidă a ajutorului specializat este una dintre cele mai importante măsuri de prim ajutor. Persoana care intervine nu trebuie să amâne apelul la serviciile de urgență atunci când starea victimei poate pune în pericol viața sau sănătatea acesteia.

La locul de muncă, procedura trebuie organizată astfel încât lucrătorii să știe cum solicită ajutorul, ce informații comunică și cum facilitează accesul echipajului de intervenție la victimă.

11.1. Când trebuie apelat 112

Serviciul 112 trebuie solicitat atunci când există sau se suspectează o situație care necesită intervenție medicală urgentă.

Astfel de situații pot include:

• victima este inconștientă sau își pierde starea de conștiență;
• victima nu respiră normal;
• există suspiciunea unui stop cardiorespirator;
• există o hemoragie severă;
• persoana prezintă dificultăți majore de respirație sau sufocare;
• există suspiciunea unui infarct sau accident vascular cerebral;
• victima prezintă convulsii prelungite sau repetate;
• s-a produs o electrocutare;
• există arsuri grave sau extinse;
• s-a produs o cădere de la înălțime;
• există traumatisme severe, striviri sau suspiciune de leziune a coloanei vertebrale;
• s-a produs o intoxicație sau o expunere periculoasă la substanțe chimice;
• starea victimei se agravează rapid;
• mecanismul accidentului sugerează posibilitatea unor leziuni grave.

Dacă persoana care acordă primul ajutor nu poate aprecia cu certitudine gravitatea situației, este mai sigur să solicite serviciul de urgență și să urmeze indicațiile operatorului.

11.2. Cine trebuie să efectueze apelul

Dacă la locul accidentului se află mai multe persoane, sarcinile pot fi împărțite.

Persoana pregătită pentru primul ajutor poate rămâne cu victima, iar unui alt lucrător i se poate solicita explicit să efectueze apelul la 112 și să revină cu informația că apelul a fost realizat.

De exemplu, este mai eficientă o indicație precisă adresată unei persoane concrete decât o solicitare generală către grup.

Dacă salvatorul este singur, acesta trebuie să urmeze procedura adecvată situației și indicațiile serviciului de urgență, fără a întârzia nejustificat solicitarea ajutorului.

11.3. Ce informații trebuie comunicate operatorului 112

Informațiile trebuie transmise clar, scurt și cât mai exact.

În funcție de situație, operatorul poate avea nevoie să cunoască:

• locul exact al urgenței – localitatea, strada, numărul clădirii, denumirea întreprinderii, hala, etajul, secția sau punctul de lucru;
• ce s-a întâmplat – cădere, electrocutare, incendiu, accident cu utilaj, expunere chimică, pierdere a stării de conștiență etc.;
• numărul victimelor;
• starea aparentă a victimei – este conștientă sau nu, respiră sau nu respiră normal, există hemoragie severă etc.;
• existența unor pericole suplimentare – incendiu, electricitate, gaze, substanțe periculoase, risc de explozie sau alte riscuri;
• datele suplimentare solicitate de operator.

Este important ca persoana care efectuează apelul să răspundă întrebărilor operatorului și să urmeze indicațiile primite.

11.4. Localizarea exactă este esențială

În mediul profesional, simpla comunicare a adresei juridice a întreprinderii poate fi insuficientă.

O fabrică poate avea mai multe hale, un șantier poate avea mai multe căi de acces, iar un complex industrial poate ocupa o suprafață mare. De aceea, trebuie comunicată cât mai exact poziția victimei și modalitatea prin care echipajul poate ajunge la aceasta.

Pentru punctele de lucru cu acces dificil este util ca angajatorul să stabilească din timp:

• adresa exactă care trebuie comunicată;
• poarta sau intrarea utilizată de serviciile de urgență;
• reperele de orientare;
• persoana care va întâmpina echipajul;
• traseul cel mai rapid până la victimă.

Aceste elemente pot face parte din procedura internă pentru situații de urgență.

11.5. Nu închide apelul înainte de indicația operatorului

După comunicarea informațiilor inițiale, persoana care apelează trebuie să rămână disponibilă pentru întrebările operatorului.

Operatorul poate solicita informații suplimentare despre starea victimei sau despre circumstanțele accidentului și poate transmite instrucțiuni care trebuie urmate până la sosirea echipajului.

Din acest motiv, apelul nu trebuie încheiat în grabă. Operatorul 112 trebuie lăsat să conducă discuția și să indice momentul în care comunicarea poate fi încheiată.

11.6. Ce trebuie făcut în timp ce echipajul este în drum

Apelarea 112 nu înseamnă oprirea măsurilor de prim ajutor.

După solicitarea serviciului de urgență trebuie continuată intervenția corespunzătoare stării victimei, în limita pregătirii salvatorului.

Dacă sunt disponibile mai multe persoane, acestea pot ajuta la:

• aducerea trusei sau a echipamentului de prim ajutor;
• aducerea unui AED, dacă este disponibil;
• îndepărtarea persoanelor care împiedică intervenția;
• deschiderea porților și căilor de acces;
• întâmpinarea echipajului;
• ghidarea personalului medical până la victimă.

Victima trebuie supravegheată permanent, deoarece starea sa se poate modifica înainte de sosirea ambulanței.

11.7. Obligația angajatorului de a organiza legătura cu serviciile externe

Necesitatea contactării serviciilor de urgență nu trebuie lăsată exclusiv la inițiativa spontană a lucrătorilor.

Legea nr. 186/2008 prevede că angajatorul trebuie să stabilească legăturile necesare cu serviciile externe de protecție și prevenire, în special în ceea ce privește primul ajutor, serviciul medical de urgență, serviciile de salvare și pompieri.

Această obligație trebuie transpusă practic printr-un sistem de alarmare și comunicare care funcționează în condițiile reale ale întreprinderii.

Pentru lucrătorii care muncesc în condiții de izolare, necesitatea comunicării este și mai evidentă. HG nr. 353/2010 prevede dotarea acestor locuri de muncă cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea, astfel încât să se poată interveni în timp util în caz de accident sau avarie.

11.8. Apelul 112 și informarea internă sunt două acțiuni diferite

În cazul unui accident de muncă, trebuie făcută distincția între:

solicitarea ajutorului medical de urgență și informarea conducerii despre producerea accidentului.

Într-o situație gravă, acordarea primului ajutor și solicitarea serviciilor de urgență au prioritate. Informarea internă și procedurile ulterioare privind comunicarea și cercetarea accidentului nu trebuie să întârzie intervenția medicală.

HG nr. 1361/2005 prevede că, după aflarea despre producerea accidentului, conducătorul locului de muncă trebuie să organizeze acordarea ajutorului medical și, dacă este necesar, transportarea accidentatului la o instituție medicală.

Pentru o intervenție eficientă, fiecare lucrător trebuie să cunoască din timp cum solicită ajutorul și unde se află, iar persoanele desemnate pentru acordarea primului ajutor trebuie să poată continua măsurile necesare până la preluarea victimei de către personalul medical.

12. Persoana inconștientă și poziția laterală de siguranță

Pierderea stării de conștiență reprezintă o urgență medicală care necesită evaluare imediată. O persoană inconștientă nu poate răspunde normal la stimuli și poate să nu își poată proteja căile respiratorii, motiv pentru care starea sa trebuie supravegheată permanent până la revenire sau până la preluarea de către personalul medical.

În această situație, prioritatea este stabilirea rapidă a două elemente: victima răspunde? victima respiră normal?

Recomandările medicale din această secțiune sunt aliniate la European Resuscitation Council (ERC) Guidelines 2025, cele mai recente ghiduri europene disponibile privind resuscitarea și primul ajutor. (erc.edu)

12.1. Cum verificăm dacă persoana este conștientă

După ce salvatorul s-a asigurat că locul poate fi abordat în siguranță, victima trebuie verificată pentru a vedea dacă răspunde.

Persoana poate fi abordată verbal, clar și suficient de tare, pentru a observa dacă deschide ochii, răspunde sau reacționează.

Dacă victima răspunde, aceasta trebuie lăsată, pe cât posibil, într-o poziție sigură și confortabilă, evaluată pentru eventuale leziuni și supravegheată.

Dacă nu răspunde, trebuie solicitat ajutor și verificată imediat respirația.

12.2. Verificarea respirației

La o persoană inconștientă trebuie stabilit dacă aceasta respiră normal.

Conform ERC 2025, evaluarea respirației trebuie să urmărească respirația normală, iar verificarea nu trebuie prelungită peste aproximativ 10 secunde. (erc.edu)

Este foarte important ca respirațiile rare, neregulate, zgomotoase sau de tip gâfâit care pot apărea în stopul cardiac să nu fie confundate cu o respirație normală.

Dacă persoana este inconștientă și nu respiră normal, trebuie suspectat stopul cardiorespirator, solicitat imediat serviciul de urgență și începută resuscitarea cardiopulmonară. ERC 2025 recomandă inițierea imediată a RCP la persoana care nu răspunde și prezintă respirație anormală. (erc.edu)

12.3. Când se utilizează poziția laterală de siguranță

Poziția laterală de siguranță este utilizată pentru o persoană cu nivel redus al stării de conștiență care respiră normal și nu necesită resuscitare imediată, în situațiile în care această poziționare este adecvată.

Scopul este menținerea căilor respiratorii deschise și reducerea riscului ca secrețiile sau vărsăturile să compromită respirația.

ERC 2025 recomandă poziția laterală pentru adulții și copiii cu nivel redus al stării de conștiență care nu îndeplinesc criteriile pentru RCP. (erc.edu)

12.4. Cum se așază victima în poziția laterală de siguranță

Pentru un lucrător fără pregătire medicală, cel mai important este să cunoască principiul: persoana inconștientă care respiră normal trebuie poziționată, atunci când situația permite, pe o parte, într-o poziție stabilă care menține căile respiratorii deschise.

Manevra trebuie realizată controlat, evitând mișcările inutile și urmărind permanent respirația victimei.

După poziționare:

• capul trebuie menținut astfel încât căile respiratorii să rămână deschise;
• poziția trebuie să fie stabilă;
• respirația trebuie verificată în continuare;
• victima trebuie protejată de frig sau căldură excesivă;
• starea acesteia trebuie supravegheată până la sosirea ajutorului.

Pentru însușirea corectă a tehnicii este recomandată exersarea practică în cadrul unui curs de prim ajutor, deoarece executarea unei manevre pe o persoană reală este dificil de învățat exclusiv din text sau imagini.

12.5. Când NU se utilizează automat poziția laterală de siguranță

Poziția laterală de siguranță nu trebuie aplicată mecanic oricărei persoane inconștiente.

Conform ERC 2025, în caz de respirație agonică sau traumatism, persoana nu trebuie plasată în poziția laterală de siguranță. Pentru o persoană inconștientă cu respirație normală, poziția laterală este recomandată în special atunci când cauza este netraumatică și nu sunt necesare intervenții imediate de resuscitare. (erc.edu)

Această diferențiere este foarte importantă la locul de muncă, unde pierderea stării de conștiență poate apărea după o cădere de la înălțime, lovirea capului, strivire sau alt accident grav.

Dacă există suspiciunea unei leziuni a coloanei vertebrale sau a unui traumatism major, victima nu trebuie deplasată inutil, cu excepția situației în care rămânerea în acel loc o expune unui pericol imediat.

12.6. Victima inconștientă trebuie supravegheată permanent

Poziția laterală de siguranță nu înseamnă că intervenția s-a încheiat.

Starea victimei se poate deteriora, iar o persoană care inițial respiră normal poate ulterior să nu mai respire normal.

De aceea trebuie urmărite permanent:

• respirația;
• starea de conștiență;
• culoarea pielii și alte modificări evidente;
• apariția vărsăturilor;
• orice semn de agravare.

ERC recomandă reevaluarea persoanei aflate în poziție laterală pentru semne de obstrucție a căilor respiratorii, respirație insuficientă sau agonică și modificări ale stării de conștiență. (erc.edu)

Dacă victima încetează să respire normal, aceasta trebuie repoziționată corespunzător pentru resuscitare, trebuie solicitat ajutor și trebuie începută RCP.

12.7. Ce NU trebuie făcut unei persoane inconștiente

Unele acțiuni aparent „de ajutor” pot întârzia intervenția corectă sau pot pune victima în pericol.

Nu trebuie:

• lăsată singură;
• obligată să se ridice imediat după revenirea stării de conștiență;
• deplasată inutil dacă se suspectează un traumatism grav;
• administrate alimente, băuturi sau medicamente pe cale orală unei persoane inconștiente;
• presupus că „doarme” fără verificarea stării și a respirației;
• așteptat pasiv atunci când persoana nu respiră normal.

Regula practică pentru lucrători poate fi reținută astfel:

NU RĂSPUNDE + RESPIRĂ NORMAL → solicită ajutor → poziție laterală dacă este indicată → supraveghează permanent.

NU RĂSPUNDE + NU RESPIRĂ NORMAL → 112 → RCP → AED cât mai repede, dacă este disponibil. (erc.edu)

Ultima situație reprezintă un posibil stop cardiorespirator și necesită intervenție imediată. Modul de recunoaștere și efectuare a resuscitării cardiopulmonare este prezentat în capitolul următor.

13. Stopul cardiorespirator și resuscitarea cardiopulmonară (RCP)

Stopul cardiorespirator este una dintre cele mai grave urgențe care pot apărea la locul de muncă. În această situație, persoana este inconștientă și nu respiră normal, iar intervenția trebuie începută imediat.

Recunoașterea rapidă a stopului cardiac, apelarea serviciului 112, începerea precoce a resuscitării cardiopulmonare (RCP) și utilizarea rapidă a unui defibrilator extern automat (AED), atunci când este disponibil, sunt elemente esențiale ale lanțului supraviețuirii. Recomandările de mai jos sunt bazate pe European Resuscitation Council Guidelines 2025 – Adult Basic Life Support, ghidurile europene actuale pentru suportul vital de bază. (ERC)

13.1. Cum recunoaștem un posibil stop cardiorespirator

Trebuie suspectat un stop cardiac atunci când persoana:

• nu răspunde;
• nu respiră normal.

Nu trebuie pierdut timp încercând stabilirea unui diagnostic medical exact.

Uneori, în primele minute după instalarea stopului cardiac pot exista respirații rare, neregulate, zgomotoase sau de tip gâfâit. Acestea nu trebuie confundate cu respirația normală.

Algoritmul ERC 2025 pentru suportul vital de bază pornește tocmai de la verificarea răspunsului victimei, solicitarea ajutorului, evaluarea respirației și începerea RCP atunci când respirația este absentă sau anormală. (ERC)

13.2. Solicită imediat ajutor

Dacă persoana nu răspunde și nu respiră normal, trebuie activat rapid sistemul medical de urgență.

Dacă este disponibil un telefon mobil, acesta poate fi utilizat pe difuzor, astfel încât salvatorul să poată comunica cu operatorul și, în același timp, să înceapă măsurile necesare.

Dacă sunt prezente mai multe persoane, una dintre ele poate apela 112 și poate aduce AED-ul, dacă există, în timp ce alta începe resuscitarea.

ERC recomandă solicitarea ajutorului fără întârziere și urmarea instrucțiunilor oferite de dispecer. (ERC)

13.3. Începerea compresiilor toracice

Victima trebuie așezată pe spate, pe o suprafață cât mai fermă, dacă acest lucru poate fi realizat în siguranță.

Pentru un adult, salvatorul se poziționează lângă victimă și aplică podul unei palme în centrul toracelui, cu cealaltă mână deasupra. Brațele se mențin drepte, iar compresiile sunt efectuate vertical.

Conform ERC 2025, pentru adult se recomandă:

ritm: 100–120 compresii/minut

adâncime: 5–6 cm

După fiecare compresie trebuie permisă revenirea completă a toracelui, fără menținerea unei presiuni continue asupra acestuia. Întreruperile compresiilor trebuie reduse cât mai mult posibil. (ERC)

Calitatea compresiilor este esențială, deoarece acestea contribuie la menținerea circulației sângelui către creier și alte organe vitale până la reluarea circulației sau intervenția echipajului medical.

13.4. Raportul dintre compresii și ventilații

Pentru persoana instruită și capabilă să efectueze ventilații, schema standard utilizată la adult este:

30 compresii toracice → 2 ventilații → 30 compresii → 2 ventilații

Ventilațiile trebuie administrate astfel încât să producă o ridicare vizibilă a toracelui, fără întreruperi prelungite ale compresiilor. ERC menține abordarea de 30 de compresii urmate de două ventilații atunci când căile respiratorii nu sunt protejate printr-un dispozitiv avansat. (ERC)

Dacă salvatorul nu este instruit sau nu poate efectua ventilații, compresiile toracice nu trebuie abandonate. În această situație se efectuează compresii și se urmează instrucțiunile operatorului serviciului de urgență.

13.5. Compresiile trebuie întrerupte cât mai puțin

Una dintre regulile importante ale RCP este reducerea pauzelor inutile.

Nu trebuie oprite compresiile pentru perioade lungi pentru:

• verificări repetate fără motiv;
• căutarea materialelor din trusă;
• mutarea obiectelor care nu împiedică intervenția;
• discuții între persoanele prezente.

ERC recomandă minimizarea timpului în care compresiile toracice sunt întrerupte. (ERC)

Dacă există doi salvatori pregătiți, aceștia se pot coordona astfel încât resuscitarea să continue cât mai eficient.

13.6. AED-ul trebuie adus cât mai repede

Dacă întreprinderea dispune de un defibrilator extern automat (AED), acesta trebuie adus la victimă cât mai rapid.

RCP continuă până când AED-ul este disponibil. După pornirea aparatului trebuie urmate instrucțiunile vocale sau vizuale furnizate de acesta.

ERC include în algoritmul universal de suport vital de bază atașarea AED-ului cât mai curând posibil și continuarea RCP până la sosirea serviciului medical sau a echipei de resuscitare. (ERC)

Utilizarea AED va fi explicată separat în capitolul următor.

13.7. Când se continuă RCP

Resuscitarea trebuie continuată până când apare unul dintre motivele pentru oprirea intervenției, de exemplu:

• victima începe să prezinte semne clare de viață și să respire normal;
• personalul medical preia resuscitarea;
• salvatorul nu mai poate continua fizic;
• locul devine periculos și continuarea intervenției ar pune salvatorul în pericol.

Dacă sunt disponibile mai multe persoane pregătite, acestea pot alterna efectuarea compresiilor pentru a limita scăderea calității provocată de oboseală.

13.8. De ce instruirea practică pentru RCP este esențială

RCP este dificil de însușit corect numai prin citirea unei instrucțiuni.

În cadrul pregătirii practice, participantul poate exersa pe manechin:

• poziția corectă a mâinilor;
• ritmul compresiilor;
• adâncimea corespunzătoare;
• revenirea toracelui;
• coordonarea compresiilor cu ventilațiile;
• lucrul în echipă;
• utilizarea unui AED de instruire.

Chiar ERC subliniază rolul pregătirii practice și încurajează publicul să participe la cursuri de RCP și salvare a vieții. (ERC)

Pentru un loc de muncă, valoarea instruirii nu constă doar în faptul că lucrătorul poate explica teoretic ce înseamnă RCP, ci în capacitatea sa de a recunoaște rapid stopul cardiac și de a începe compresiile fără întârzieri inutile.

Schema de bază pentru un adult poate fi reținută astfel:

NU RĂSPUNDE + NU RESPIRĂ NORMAL → 112 → RCP 30:2 → AED CÂT MAI REPEDE → CONTINUĂ PÂNĂ LA PRELUAREA DE CĂTRE SERVICIILE MEDICALE. (ERC)

14. Utilizarea defibrilatorului extern automat (AED)

Defibrilatorul extern automat (AED) este un dispozitiv conceput pentru a analiza ritmul cardiac al unei persoane aflate în stop cardiorespirator și, atunci când identifică un ritm care poate beneficia de defibrilare, pentru a indica sau administra un șoc electric.

AED-ul este conceput astfel încât să poată fi utilizat și de persoane fără pregătire medicală avansată: dispozitivul analizează ritmul și oferă instrucțiuni vocale sau vizuale utilizatorului. Conform European Resuscitation Council (ERC) Guidelines 2025, utilizarea cât mai rapidă a AED, împreună cu RCP de calitate, reprezintă una dintre intervențiile esențiale în stopul cardiac. (ERC)

14.1. Când trebuie utilizat AED-ul

AED-ul trebuie adus și utilizat cât mai repede atunci când o persoană:

• nu răspunde;
• nu respiră normal;
• prezintă semne compatibile cu un stop cardiorespirator.

În această situație se solicită ajutor prin 112, se începe RCP și se aduce AED-ul cât mai repede, dacă acesta este disponibil.

Dacă sunt prezente mai multe persoane, una poate continua resuscitarea, iar alta poate aduce defibrilatorul. RCP nu trebuie întreruptă inutil în timp ce dispozitivul este căutat sau pregătit. (ERC)

14.2. Cum funcționează un AED

AED-ul utilizează electrozi adezivi aplicați pe torace pentru a analiza activitatea electrică a inimii.

Dispozitivul stabilește automat dacă ritmul detectat necesită defibrilare. Dacă șocul este indicat, aparatul va solicita utilizatorului să îl administreze sau, în cazul unui model complet automat, îl va administra conform funcționării dispozitivului.

Un aspect important pentru lucrători este că utilizatorul nu decide dacă victima are nevoie de șoc. AED-ul analizează ritmul și nu indică defibrilarea dacă nu detectează un ritm corespunzător pentru aceasta. (ERC)

14.3. Cum se utilizează AED-ul

După aducerea dispozitivului la victimă:

1. Pornește AED-ul.
Se deschide capacul sau se apasă butonul de pornire, în funcție de model. Din acel moment trebuie urmate instrucțiunile vocale și vizuale ale aparatului.

2. Expune toracele victimei.
Electrozii trebuie aplicați direct pe piele. Dacă toracele este umed, acesta trebuie uscat suficient pentru aplicarea corectă a electrozilor.

3. Aplică electrozii conform desenelor de pe aceștia.
În configurația uzuală pentru adult, un electrod este amplasat în partea superioară dreaptă a toracelui, sub claviculă, iar celălalt în partea stângă, lateral, sub axilă. Trebuie urmate imaginile de pe electrozi și instrucțiunile aparatului. (ERC)

4. Permite AED-ului să analizeze ritmul.
În timpul analizei, nimeni nu trebuie să atingă victima.

5. Dacă AED-ul recomandă șocul, asigură-te că nimeni nu atinge victima.
La un AED semiautomat, șocul este administrat prin apăsarea butonului indicat. În cazul unui aparat complet automat, trebuie respectate avertizările dispozitivului.

6. Reîncepe imediat RCP după șoc.
Nu se pierde timp verificând imediat pulsul sau așteptând să se vadă dacă șocul „a funcționat”. Compresiile toracice trebuie reluate imediat și continuate conform indicațiilor AED-ului. (ERC)

Dacă dispozitivul anunță că șocul nu este recomandat, se reia de asemenea imediat RCP și se continuă conform instrucțiunilor aparatului. (ERC)

14.4. Siguranța în timpul defibrilării

În momentul în care AED-ul analizează ritmul și, mai ales, când urmează administrarea șocului, nimeni nu trebuie să atingă victima.

Persoana care utilizează dispozitivul trebuie să verifice vizual că ceilalți salvatori și persoanele din jur nu se află în contact cu victima înainte de administrarea șocului.

Imediat după administrarea acestuia, RCP trebuie reluată cu o întrerupere cât mai scurtă a compresiilor. ERC recomandă minimizarea pauzelor din jurul defibrilării și reluarea imediată a compresiilor după șoc. (ERC)

14.5. AED-ul în situații speciale

Pot exista situații care necesită o atenție suplimentară.

Dacă toracele este ud, suprafața pe care se aplică electrozii trebuie uscată. Dacă există pilozitate abundentă care împiedică lipirea electrozilor, aceasta poate necesita îndepărtarea rapidă în zona respectivă. (ERC)

Electrozii trebuie aplicați direct pe piele și conform indicațiilor producătorului. Dacă există situații particulare care împiedică amplasarea obișnuită, trebuie urmate instrucțiunile specifice ale AED-ului și pregătirea dobândită în cadrul cursului de prim ajutor.

14.6. Poate AED-ul să administreze un șoc unei persoane care nu are nevoie de el?

AED-ul este proiectat să analizeze ritmul cardiac și să permită defibrilarea numai atunci când identifică un ritm pentru care șocul este indicat.

Prin urmare, salvatorul nu trebuie să evite utilizarea AED-ului din teama că ar putea „decide greșit” administrarea șocului. Aparatul realizează analiza și oferă instrucțiunile corespunzătoare. (ERC)

Rolul utilizatorului este să pornească dispozitivul, să aplice corect electrozii și să urmeze instrucțiunile acestuia.

14.7. Unde ar trebui amplasat AED-ul la locul de muncă

Dacă întreprinderea dispune de un AED, amplasarea acestuia trebuie gândită astfel încât dispozitivul să poată fi adus rapid la victimă.

ERC 2025 pune accent pe accesibilitatea, identificarea și recuperarea rapidă a defibrilatoarelor și recomandă ca AED-urile destinate accesului public să fie ușor accesibile și bine semnalizate. (ERC)

Pentru un loc de muncă, aceeași logică practică este importantă: un AED aflat într-un dulap încuiat, într-o încăpere greu accesibilă sau într-un loc necunoscut lucrătorilor își pierde o parte importantă din utilitate.

Dacă unitatea dispune de AED, lucrătorii ar trebui să cunoască amplasarea acestuia, iar persoanele pregătite pentru primul ajutor trebuie să știe cum se utilizează.

14.8. Este obligatoriu AED-ul pentru fiecare întreprindere din Republica Moldova?

Trebuie făcută diferența dintre utilitatea medicală a AED-ului și existența unei obligații legale generale.

Actele normative SSM analizate pentru acest articol prevăd obligații privind organizarea primului ajutor, personalul pregătit, trusele, echipamentele și, în anumite condiții, încăperile de prim ajutor. Din aceste prevederi nu rezultă o obligație generală potrivit căreia fiecare întreprindere din Republica Moldova trebuie să dețină obligatoriu un AED.

Aceasta nu înseamnă că dispozitivul nu este util. Pentru anumite organizații, achiziționarea unui AED poate reprezenta o măsură suplimentară importantă de pregătire pentru situații de urgență, în special în spații cu un număr mare de persoane sau acolo unde profilul de risc justifică o asemenea dotare.

14.9. AED-ul nu înlocuiește RCP

Una dintre cele mai importante reguli este că AED-ul și resuscitarea cardiopulmonară nu sunt alternative.

Ele se completează reciproc.

RCP contribuie la menținerea circulației sângelui, iar defibrilarea poate trata anumite ritmuri cardiace asociate stopului cardiac. ERC 2025 reunește tocmai aceste două intervenții în veriga privind RCP precoce și defibrilarea precoce din Lanțul Supraviețuirii. (ERC)

Schema practică poate fi reținută astfel:

NU RĂSPUNDE + NU RESPIRĂ NORMAL → 112 → ÎNCEPE RCP → ADU AED-UL → PORNEȘTE-L → APLICĂ ELECTROZII → URMEAZĂ INSTRUCȚIUNILE → REIA IMEDIAT RCP DUPĂ ȘOC SAU DACĂ ȘOCUL NU ESTE INDICAT.

Utilizarea unui AED este relativ simplă, însă exersarea pe un dispozitiv de instruire ajută lucrătorii să se familiarizeze cu electrozii, comenzile aparatului și coordonarea dintre RCP și defibrilare înainte de apariția unei situații reale.

15. Sufocarea și obstrucția căilor respiratorii cu un corp străin

Sufocarea prin obstrucția căilor respiratorii apare atunci când un corp străin, cel mai frecvent un aliment, împiedică parțial sau complet trecerea aerului. Este o urgență care poate evolua rapid spre pierderea stării de conștiență și stop cardiorespirator.

La locul de muncă, o asemenea situație poate apărea în timpul mesei sau pauzelor și necesită recunoaștere și intervenție rapidă. Recomandările din acest capitol sunt bazate pe European Resuscitation Council (ERC) Guidelines 2025 – First Aid. (ERC)

15.1. Cum recunoaștem sufocarea

Obstrucția cu un corp străin trebuie suspectată mai ales atunci când o persoană, în timp ce mănâncă, devine brusc incapabilă să vorbească sau să tușească eficient. ERC recomandă întrebarea directă: „Te-ai înecat?” / „Te sufoci?”. (ERC)

Este important să diferențiem între o persoană care încă poate tuși eficient și una la care obstrucția devine severă.

15.2. Dacă persoana poate tuși eficient

Dacă persoana este conștientă și poate tuși eficient, aceasta trebuie încurajată să continue să tușească.

Tusea reprezintă mecanismul natural prin care organismul încearcă să elimine corpul străin. În această etapă nu trebuie aplicate automat lovituri pe spate sau compresiuni abdominale dacă persoana tușește eficient. (ERC)

Persoana trebuie supravegheată, deoarece o obstrucție parțială se poate transforma într-o obstrucție severă.

15.3. Dacă tusea devine ineficientă

Dacă persoana nu mai poate tuși eficient sau tusea devine ineficientă, este necesară intervenția.

Conform ERC 2025:

1. Se aplică până la 5 lovituri între omoplați.
Persoana este aplecată înainte, iar loviturile sunt aplicate ferm între omoplați.

După fiecare lovitură trebuie observat dacă obiectul a fost eliminat. Nu este necesar să fie administrate toate cele cinci lovituri dacă obstrucția s-a rezolvat mai devreme.

2. Dacă loviturile pe spate nu sunt eficiente, se aplică până la 5 compresiuni abdominale.

3. Dacă obstrucția persistă, se alternează câte 5 lovituri pe spate cu câte 5 compresiuni abdominale, până când corpul străin este eliminat sau persoana își pierde starea de conștiență. (ERC)

15.4. Cum se efectuează compresiunile abdominale

Pentru o persoană adultă conștientă, salvatorul se poziționează în spatele acesteia și își plasează brațele în jurul abdomenului.

Un pumn este poziționat în zona abdominală, deasupra ombilicului și sub extremitatea inferioară a sternului, apoi este prins cu cealaltă mână. Se aplică mișcări ferme spre interior și în sus.

Manevra trebuie învățată și exersată practic în cadrul unei instruiri de prim ajutor. Executarea incorectă poate provoca leziuni.

15.5. Când se apelează 112

În cazul unei obstrucții severe care nu se rezolvă rapid, trebuie solicitat ajutor prin 112.

Dacă sunt prezente mai multe persoane, una poate efectua manevrele de prim ajutor, iar alta poate apela serviciul de urgență.

ERC 2025 recomandă apelarea serviciului de urgență atunci când obstrucția persistă și intervenția continuă, fără a abandona persoana afectată. (ERC)

15.6. Ce facem dacă persoana devine inconștientă

Dacă persoana care se sufocă își pierde starea de conștiență, situația devine critică.

Victima trebuie poziționată în siguranță pentru resuscitare, trebuie solicitat imediat serviciul 112 dacă acest lucru nu a fost deja făcut și trebuie începută RCP.

ERC 2025 recomandă începerea resuscitării cardiopulmonare atunci când persoana cu obstrucție a căilor respiratorii devine inconștientă. (ERC)

Dacă este disponibil un AED, acesta trebuie adus și utilizat conform instrucțiunilor dispozitivului.

15.7. Nu încerca să scoți corpul străin „pe nevăzute” cu degetele

Una dintre greșelile importante este introducerea degetelor în gura victimei fără a vedea obiectul.

ERC recomandă explicit să nu se efectueze explorări oarbe cu degetele pentru îndepărtarea corpului străin. (ERC)

O asemenea manevră poate împinge obiectul mai adânc și poate agrava obstrucția.

Dacă un corp străin este clar vizibil și poate fi îndepărtat în siguranță, situația este diferită, însă nu trebuie „căutat” cu degetele în interiorul gurii sau gâtului.

15.8. Persoana trebuie evaluată și după eliminarea corpului străin

Faptul că persoana începe din nou să respire nu înseamnă întotdeauna că problema s-a încheiat.

ERC 2025 recomandă evaluarea de către un profesionist medical a persoanelor la care obstrucția a fost tratată prin compresiuni abdominale sau compresiuni toracice, deoarece aceste manevre pot produce leziuni sau alte complicații. (ERC)

De asemenea, trebuie solicitat ajutor medical dacă persistă dificultățile de respirație, tusea, durerea sau senzația că obiectul nu a fost eliminat complet.

15.9. Schema practică de intervenție în caz de sufocare

Pentru un adult conștient, algoritmul poate fi reținut astfel:

POATE TUȘI EFICIENT → încurajează tusea și supraveghează.

NU POATE TUȘI EFICIENT → până la 5 lovituri între omoplați → dacă nu funcționează, până la 5 compresiuni abdominale → alternează 5 + 5 și solicită 112 dacă obstrucția persistă.

DEVINE INCONȘTIENT → 112 → începe RCP → utilizează AED dacă este disponibil. (ERC)

Pentru angajatori, această urgență demonstrează din nou de ce pregătirea practică a lucrătorilor desemnați pentru primul ajutor este importantă. Loviturile interscapulare, compresiunile abdominale și trecerea la RCP sunt manevre care se însușesc mult mai eficient prin demonstrație și exercițiu practic decât exclusiv prin citirea unei instrucțiuni.

16. Plăgi, hemoragii și corpi străini

Plăgile și hemoragiile se numără printre cele mai frecvente situații în care poate fi necesară acordarea primului ajutor la locul de muncă. Ele pot apărea în urma utilizării uneltelor și echipamentelor de muncă, contactului cu obiecte ascuțite, spargerii sticlei, căderilor, accidentelor cu utilaje sau altor evenimente traumatice.

Prioritatea este identificarea rapidă a unei hemoragii care poate pune viața în pericol și controlarea acesteia cât mai repede, concomitent cu solicitarea ajutorului medical atunci când situația este gravă.

Recomandările practice din acest capitol sunt aliniate ghidurilor European Resuscitation Council (ERC) 2025 privind primul ajutor.

16.1. Ce este o plagă

Plaga reprezintă o leziune care afectează integritatea pielii și, în funcție de mecanismul accidentului, poate implica și țesuturile mai profunde.

La locul de muncă pot apărea:

• tăieturi;
• înțepături;
• plăgi zdrobite sau contuze;
• plăgi produse prin smulgere;
• plăgi produse de utilaje;
• plăgi cu corp străin;
• mușcături;
• traumatisme asociate cu hemoragii importante.

Gravitatea nu trebuie apreciată exclusiv după dimensiunea vizibilă a rănii. O plagă aparent mică poate fi profundă sau poate afecta vase de sânge, nervi ori alte structuri.

16.2. Cum recunoaștem o hemoragie severă

O hemoragie severă trebuie tratată ca o urgență majoră.

Semnele de alarmă pot include o sângerare abundentă sau continuă, acumularea rapidă de sânge, îmbibarea rapidă a hainelor sau materialelor aplicate și deteriorarea stării generale a victimei.

Persoana poate deveni palidă, slăbită, amețită, confuză sau își poate pierde starea de conștiență.

În cazul unei hemoragii care amenință viața, intervenția pentru oprirea sângerării nu trebuie amânată.

16.3. Protejează-te înainte de contactul cu sângele

Înainte de acordarea ajutorului trebuie redus, pe cât posibil, contactul direct cu sângele și alte fluide biologice.

Dacă sunt disponibile, se utilizează mănuși de protecție de unică folosință din trusa de prim ajutor. Dacă situația impune intervenție imediată și echipamentul de protecție nu este la îndemână, trebuie evitat pe cât posibil contactul direct cu sângele.

După intervenție, materialele contaminate trebuie gestionate corespunzător, iar mâinile trebuie igienizate.

16.4. Presiunea directă asupra plăgii

În cazul unei hemoragii externe severe, una dintre măsurile principale este aplicarea unei presiuni directe ferme asupra plăgii.

Poate fi utilizat un pansament, tifon sau alt material corespunzător disponibil. Presiunea trebuie menținută suficient și fără întreruperi inutile.

ERC 2025 recomandă aplicarea unei presiuni manuale ferme și directe pentru controlul hemoragiei externe severe.

Dacă este posibil, victima trebuie menținută într-o poziție sigură și supravegheată permanent.

16.5. Pansamentul compresiv

După controlarea inițială a sângerării prin presiune directă, poate fi aplicat un pansament compresiv, atunci când este adecvat situației.

Acesta trebuie să mențină o presiune suficientă asupra plăgii, fără a compromite inutil circulația în zona afectată.

Dacă materialul aplicat se îmbibă cu sânge, intervenția trebuie reevaluată și trebuie menținut controlul eficient al hemoragiei. Nu este utilă pierderea timpului prin verificări repetate ale plăgii atunci când sângerarea este severă.

16.6. Utilizarea garoului în hemoragiile care amenință viața

În cazul unei hemoragii severe la nivelul unui membru, care amenință viața și nu poate fi controlată corespunzător prin presiune directă, un garou comercial poate fi necesar.

ERC 2025 recomandă utilizarea garoului pentru hemoragiile amenințătoare de viață ale membrelor atunci când presiunea directă nu controlează sângerarea. Garoul se aplică conform instrucțiunilor dispozitivului, se strânge până la oprirea hemoragiei și se notează ora aplicării.

Garoul aplicat pentru o hemoragie severă nu trebuie slăbit sau îndepărtat de salvator până la preluarea victimei de către personalul medical.

Aplicarea corectă a garoului este o manevră pentru care instruirea practică este deosebit de importantă.

16.7. Ce facem dacă există un corp străin în plagă

Dacă un obiect a rămas înfipt în plagă, acesta nu trebuie scos în mod obișnuit de către persoana care acordă primul ajutor.

Îndepărtarea lui poate provoca sau agrava o hemoragie și poate produce leziuni suplimentare.

Obiectul trebuie lăsat pe loc, iar presiunea pentru controlarea hemoragiei se aplică în jurul acestuia, fără apăsarea directă sau împingerea corpului străin mai adânc. Obiectul poate fi stabilizat cu materiale de pansament până la sosirea ajutorului medical.

În cazul unui obiect mare înfipt în corp, al unei plăgi profunde sau al unei hemoragii importante trebuie solicitat ajutor medical de urgență.

16.8. Amputațiile traumatice

Accidentele cu utilaje sau echipamente de muncă pot produce amputarea completă sau parțială a unui deget, a unei mâini sau a altei părți a corpului.

Prioritatea absolută este victima și controlul hemoragiei.

Partea amputată trebuie manipulată cu grijă. În principiu, aceasta se protejează într-un material curat, se introduce într-un recipient sau ambalaj impermeabil și se menține rece, fără a fi pusă în contact direct cu gheața și fără a fi congelată.

Aceasta trebuie predată echipajului medical împreună cu victima.

16.9. Plăgile minore

În cazul unei plăgi superficiale, fără hemoragie severă, intervenția poate presupune curățarea corespunzătoare și protejarea rănii cu un pansament adecvat.

Trebuie solicitată evaluare medicală atunci când există elemente precum o plagă profundă, contaminare importantă, corp străin, imposibilitatea controlării sângerării, pierderea sensibilității sau funcției, o mușcătură ori alte elemente care pot necesita tratament medical.

16.10. Plăgile produse prin mușcături

Mușcăturile de animale sau de persoane pot prezenta un risc crescut de infecție.

Plaga trebuie curățată corespunzător și protejată, iar persoana trebuie îndrumată spre evaluare medicală, în special în cazul plăgilor profunde, mușcăturilor de animale, contaminării importante sau existenței unui risc privind tetanosul ori rabia.

În cazul unei hemoragii severe, controlul sângerării rămâne prioritatea imediată.

16.11. Semnele de șoc după o hemoragie

Pierderea importantă de sânge poate determina instalarea șocului, o stare care poate pune viața în pericol.

Victima poate prezenta paloare, transpirații, slăbiciune, amețeli, confuzie, respirație modificată sau deteriorarea progresivă a stării de conștiență.

În această situație trebuie solicitat ajutor medical urgent, controlată hemoragia și supravegheate permanent starea de conștiență și respirația victimei.

Dacă victima devine inconștientă și nu mai respiră normal, se aplică algoritmul pentru stop cardiorespirator și se începe RCP.

16.12. Ce NU trebuie făcut în cazul unei plăgi sau hemoragii

Trebuie evitate acțiunile care pot agrava leziunea. În special, nu trebuie scos un obiect mare înfipt în plagă, nu trebuie introdus nimic în interiorul unei plăgi profunde și nu trebuie pierdut timp cu curățarea unei răni atunci când victima prezintă o hemoragie care îi amenință viața.

De asemenea, nu trebuie aplicate în plagă pulberi, creme, unguente sau alte substanțe improvizate.

În cazul unei hemoragii severe, prioritatea este simplă:

SIGURANȚĂ → IDENTIFICĂ HEMORAGIA → PRESIUNE DIRECTĂ FERMĂ → 112 → GAROU DACĂ ESTE INDICAT ȘI SALVATORUL ȘTIE SĂ-L UTILIZEZE → SUPRAVEGHEAZĂ VICTIMA.

Pentru întreprinderile unde evaluarea riscurilor identifică posibilitatea producerii unor tăieturi grave, amputări sau hemoragii masive, pregătirea practică a personalului și disponibilitatea mijloacelor corespunzătoare de prim ajutor sunt deosebit de importante.

17. Fracturi, traumatisme și suspiciunea de leziune a coloanei vertebrale

Fracturile și traumatismele pot apărea la locul de muncă în urma căderilor, lovirii de obiecte, accidentelor cu utilaje, strivirilor, alunecărilor sau accidentelor rutiere produse în timpul activității profesionale.

În astfel de situații, obiectivul persoanei care acordă primul ajutor nu este să stabilească diagnosticul sau să „pună osul la loc”, ci să protejeze victima, să evite agravarea leziunilor, să identifice urgențele care amenință viața și să solicite ajutor medical atunci când este necesar.

Recomandările practice trebuie aplicate în limita pregătirii salvatorului. ERC 2025 subliniază ca principii generale verificarea siguranței locului, solicitarea rapidă a serviciilor de urgență și utilizarea numai a echipamentelor și tehnicilor pentru care persoana este pregătită. (ERC)

17.1. Cum recunoaștem o posibilă fractură

O fractură poate fi evidentă, dar în multe situații nu poate fi confirmată fără investigații medicale. De aceea, dacă mecanismul accidentului și simptomele sugerează o fractură, membrul sau zona afectată trebuie tratată cu precauție.

Semnele care pot indica o fractură includ:

• durere importantă în zona traumatizată;
• umflarea rapidă;
• deformarea vizibilă;
• imposibilitatea sau dificultatea de a mișca membrul;
• durere accentuată la mișcare;
• scurtarea sau poziția anormală a membrului;
• plagă asociată traumatismului;
• os vizibil în cazul unei fracturi deschise.

Absența deformării nu exclude o fractură.

17.2. Ce trebuie făcut în cazul unei fracturi suspectate

Victima trebuie încurajată să nu miște inutil zona traumatizată.

În cazul unei leziuni a unui membru, acesta trebuie menținut, pe cât posibil, într-o poziție confortabilă și stabilă. Nu trebuie efectuate mișcări repetate pentru a „verifica” dacă osul este rupt.

Dacă este necesară imobilizarea, aceasta trebuie efectuată numai de o persoană care știe să aplice corect tehnica și fără a produce mișcări inutile ale membrului.

Pentru traumatismele severe, deformările importante, fracturile deschise, durerea intensă sau imposibilitatea deplasării victimei trebuie solicitată evaluare medicală.

17.3. Nu încerca să îndrepți o fractură

Un membru deformat nu trebuie tras, răsucit sau îndreptat forțat de către persoana care acordă primul ajutor.

De asemenea, un fragment osos vizibil într-o fractură deschisă nu trebuie împins înapoi.

În cazul unei fracturi deschise, dacă există hemoragie, aceasta trebuie controlată fără a exercita presiune directă asupra osului proeminent. Plaga trebuie protejată cât mai corespunzător până la intervenția personalului medical.

17.4. Hemoragia are prioritate

Un traumatism poate fi asociat cu o hemoragie severă. Dacă victima prezintă o sângerare care amenință viața, controlul hemoragiei devine o prioritate imediată.

Astfel, în cazul unei fracturi deschise sau al unui accident cu utilaj, atenția nu trebuie concentrată exclusiv asupra osului fracturat. Trebuie evaluată întreaga stare a victimei: conștiența, respirația și existența unei hemoragii severe.

ERC 2025 tratează controlul hemoragiei care amenință viața ca una dintre intervențiile prioritare în urgențele traumatice. (ERC)

17.5. Căderea de la înălțime și traumatismele majore

La locul de muncă, căderea de la înălțime trebuie tratată cu o atenție deosebită.

Chiar dacă victima este conștientă și afirmă că se simte relativ bine, mecanismul accidentului poate fi asociat cu leziuni ale capului, coloanei vertebrale, toracelui, abdomenului sau membrelor.

În cazul unui traumatism major:

• nu încuraja victima să se ridice imediat;
• nu o obliga să meargă;
• evită deplasările inutile;
• verifică starea de conștiență și respirația;
• verifică existența hemoragiilor severe;
• solicită ajutor medical atunci când mecanismul sau starea victimei indică o posibilă leziune gravă.

O persoană care a căzut de la înălțime nu trebuie ridicată automat „pentru a vedea dacă poate merge”.

17.6. Suspiciunea unei leziuni a coloanei vertebrale

O leziune a coloanei vertebrale trebuie suspectată în special după traumatisme importante, precum căderea de la înălțime, accidente rutiere, striviri sau lovituri puternice la nivelul capului, gâtului ori spatelui.

Pot exista simptome precum durere la nivelul gâtului sau spatelui, slăbiciune, amorțeală, furnicături sau dificultăți de mișcare a membrelor. Totuși, absența acestor simptome nu permite unei persoane fără pregătire medicală să excludă o leziune.

Într-o asemenea situație, victima trebuie încurajată să rămână cât mai nemișcată, dacă nu există un pericol imediat care impune deplasarea.

ERC 2025 include restricționarea mișcării coloanei cervicale între intervențiile de prim ajutor pentru traumă și subliniază rolul pregătirii corespunzătoare pentru asemenea manevre. (ERC)

17.7. Victima nu trebuie deplasată inutil

După un traumatism major, deplasarea inutilă poate agrava leziunile existente.

Totuși, regula nu este absolută. Victima poate necesita deplasare dacă locul în care se află prezintă un pericol imediat și necontrolabil, de exemplu incendiu, risc de explozie, prăbușire, trafic sau alt pericol grav.

În acest caz, salvarea vieții are prioritate.

Aceeași logică este prevăzută și de reglementările privind accidentele de muncă: situația de la locul accidentului trebuie păstrată dacă aceasta nu generează alte accidente și nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanelor.

17.8. Traumatismele craniene

O lovitură la cap poate avea consecințe importante chiar dacă inițial victima este conștientă.

Trebuie acordată atenție unor semne precum:

• pierderea stării de conștiență, chiar și pentru scurt timp;
• confuzie sau comportament neobișnuit;
• somnolență accentuată;
• vărsături;
• durere de cap importantă sau în agravare;
• convulsii;
• probleme de echilibru;
• tulburări de vedere;
• deteriorarea progresivă a stării victimei.

ERC 2025 include recunoașterea comoției cerebrale între situațiile traumatice relevante pentru primul ajutor. (ERC)

Dacă apar semne de alarmă sau mecanismul traumatismului este important, trebuie solicitată evaluare medicală urgentă.

17.9. Traumatismele toracelui și abdomenului

Loviturile puternice, strivirile și căderile pot produce leziuni interne care nu sunt întotdeauna vizibile.

Dificultățile de respirație, durerea toracică importantă, o plagă penetrantă, durerea abdominală severă, deteriorarea stării de conștiență sau semnele de șoc necesită solicitarea rapidă a ajutorului medical.

O plagă penetrantă a toracelui nu trebuie tratată ca o simplă tăietură. ERC 2025 include plăgile toracice deschise în categoria urgențelor traumatice care necesită o conduită specifică. (ERC)

17.10. Ce NU trebuie făcut în cazul fracturilor și traumatismelor

Persoana care acordă primul ajutor nu trebuie să încerce să stabilească diagnosticul prin manipularea zonei traumatizate.

În special, trebuie evitate îndreptarea forțată a membrelor deformate, împingerea osului înapoi într-o fractură deschisă, ridicarea victimei imediat după o cădere gravă, mobilizarea repetată pentru „testarea” durerii și deplasarea inutilă a unei persoane cu suspiciune de traumatism al coloanei vertebrale.

În cazul unui accident grav, prioritățile rămân:

SIGURANȚA LOCULUI → CONȘTIENȚĂ ȘI RESPIRAȚIE → CONTROLUL HEMORAGIEI SEVERE → 112 → LIMITAREA MIȘCĂRILOR INUTILE → SUPRAVEGHEREA VICTIMEI.

Persoana care acordă primul ajutor trebuie să evite manevrele pentru care nu este pregătită și să urmărească permanent starea victimei până la preluarea acesteia de către personalul medical. Acest principiu este în concordanță cu recomandările ERC 2025 privind intervenția în limita competențelor salvatorului. (ERC)

18. Arsuri termice și chimice – primul ajutor la locul de muncă

Arsurile pot apărea la locul de muncă prin contact cu flăcări, suprafețe sau lichide fierbinți, abur, substanțe chimice ori alte surse de energie. Gravitatea unei arsuri depinde de profunzimea și întinderea leziunii, zona corpului afectată, mecanismul producerii și starea generală a victimei.

În acordarea primului ajutor, prioritatea este îndepărtarea în siguranță a victimei de sursa care produce leziunea, oprirea procesului de ardere sau contaminare și solicitarea ajutorului medical atunci când situația este gravă.

Recomandările medicale din acest capitol sunt raportate la European Resuscitation Council Guidelines 2025 – First Aid, care reprezintă ghidurile europene actuale bazate pe evaluarea dovezilor ILCOR. (ERC)

18.1. Arsura termică

Arsurile termice pot fi produse prin:

• contact direct cu flacăra;
• lichide fierbinți;
• abur;
• suprafețe sau obiecte fierbinți;
• alte surse de temperatură ridicată.

Primul pas este oprirea expunerii, fără ca salvatorul să se pună în pericol.

Dacă hainele victimei ard, procesul de ardere trebuie oprit cât mai rapid și în condiții de siguranță. Victima trebuie îndepărtată de sursa termică numai atunci când acest lucru poate fi făcut fără producerea unui risc suplimentar.

18.2. Răcirea arsurii termice

După îndepărtarea sursei, arsura termică trebuie răcită cât mai curând.

ERC 2025 recomandă răcirea imediată a arsurilor termice cu apă curentă rece sau călduță timp de 20 de minute. Dacă apa nu este disponibilă imediat, poate fi utilizată temporar o altă metodă adecvată de răcire, dar apa curentă rămâne metoda preferată. (ERC)

Răcirea are rolul de a limita efectul termic asupra țesuturilor și de a reduce durerea.

Trebuie răcită zona arsă, nu întreaga victimă. În special în cazul arsurilor extinse trebuie evitată răcirea excesivă a întregului corp, deoarece poate favoriza hipotermia.

18.3. Îndepărtarea hainelor și obiectelor din zona arsă

Dacă acest lucru poate fi făcut ușor, obiectele care pot deveni constrictive în urma apariției edemului – de exemplu, inelele, ceasurile sau anumite bijuterii – trebuie îndepărtate cât mai devreme.

Îmbrăcămintea fierbinte sau contaminată poate necesita, de asemenea, îndepărtare.

Materialul lipit de pielea arsă nu trebuie smuls. Încercarea de a-l îndepărta forțat poate agrava leziunea.

18.4. Protejarea arsurii după răcire

După răcirea corespunzătoare, arsura trebuie protejată împotriva contaminării și traumatizării suplimentare.

Poate fi utilizat un pansament corespunzător pentru arsuri sau un material curat, neaderent, aplicat fără compresie excesivă.

Scopul este protejarea zonei, nu aplicarea unui tratament improvizat.

În cazul arsurilor grave, prioritatea rămâne solicitarea ajutorului medical.

18.5. Ce NU trebuie aplicat pe o arsură

Pe suprafața arsă nu trebuie aplicate produse improvizate precum ulei, grăsimi, unt, creme cosmetice, făină, pastă de dinți sau alte remedii casnice.

De asemenea, nu trebuie aplicată gheață direct pe arsură. Răcirea excesivă poate produce leziuni suplimentare.

Bășicile formate în urma arsurii nu trebuie sparte intenționat de persoana care acordă primul ajutor.

În primul ajutor trebuie urmărite măsuri simple și eficiente: oprirea expunerii → răcirea corespunzătoare → protejarea arsurii → evaluarea necesității ajutorului medical.

18.6. Când arsura necesită ajutor medical urgent

Nu toate arsurile au aceeași gravitate. Evaluarea medicală urgentă este importantă mai ales în cazul:

• arsurilor extinse;
• arsurilor profunde;
• arsurilor feței, gâtului sau căilor respiratorii;
• arsurilor importante ale mâinilor, picioarelor, articulațiilor majore sau zonei genitale;
• arsurilor chimice;
• arsurilor electrice;
• arsurilor asociate cu inhalarea fumului;
• arsurilor produse în cadrul unei explozii;
• victimelor care prezintă dificultăți de respirație, pierderea stării de conștiență sau alte semne grave.

În aceste situații trebuie solicitat 112, în funcție de gravitatea și circumstanțele evenimentului.

18.7. Suspiciunea unei arsuri a căilor respiratorii

Incendiile produse în spații închise pot provoca nu doar arsuri ale pielii, ci și leziuni prin inhalarea fumului și a gazelor fierbinți sau toxice.

Trebuie acordată atenție unei victime care prezintă, după expunerea la incendiu sau fum:

• dificultăți de respirație;
• tuse persistentă;
• răgușeală sau modificarea vocii;
• arsuri la nivelul feței;
• deteriorarea stării de conștiență.

O asemenea situație poate evolua rapid și necesită evaluare medicală urgentă.

18.8. Arsurile chimice ale pielii

În mediul profesional, arsurile chimice pot apărea prin contactul cu acizi, baze sau alte substanțe corozive.

Prima regulă este protejarea salvatorului. Persoana care intervine nu trebuie să intre în contact direct cu substanța periculoasă.

Dacă există contaminare, aceasta trebuie oprită cât mai rapid. Îmbrăcămintea contaminată trebuie îndepărtată cu atenție atunci când acest lucru poate fi făcut în siguranță.

În cazul contaminării cu o substanță chimică uscată, produsul trebuie îndepărtat cu grijă de pe suprafață înaintea irigării, dacă natura substanței și instrucțiunile de securitate permit acest lucru.

Zona afectată trebuie apoi spălată abundent cu apă, cu respectarea fișei cu date de securitate (FDS/SDS) și a instrucțiunilor specifice produsului.

În mediul profesional, informațiile din fișa cu date de securitate sunt deosebit de importante deoarece anumite substanțe pot necesita măsuri specifice de prim ajutor.

18.9. Contactul substanțelor chimice cu ochii

Contaminarea chimică a ochilor este o urgență care necesită intervenție imediată.

ERC 2025 recomandă, în cazul expunerii chimice a ochiului, irigarea imediată și continuă cu apă curată, având grijă ca lichidul contaminat să nu ajungă în celălalt ochi sau pe alte zone neafectate. Este necesară solicitarea evaluării medicale. (ERC)

La locurile de muncă unde evaluarea riscurilor indică posibilitatea contactului cu substanțe corozive sau iritante, accesul rapid la mijloace adecvate pentru spălarea ochilor și decontaminare trebuie analizat încă din etapa de organizare a măsurilor de securitate.

18.10. Nu neutraliza substanța chimică prin improvizație

În cazul unei arsuri chimice, nu trebuie încercată „neutralizarea” unei substanțe prin aplicarea alteia – de exemplu, aplicarea empirică a unui acid peste o bază sau invers.

O asemenea reacție poate produce căldură și poate agrava leziunea.

Persoana care acordă primul ajutor trebuie să respecte instrucțiunile produsului, fișa cu date de securitate și procedurile stabilite la locul de muncă, iar în situațiile grave să solicite ajutor medical.

18.11. Importanța fișei cu date de securitate în cazul expunerilor chimice

În întreprinderile în care se utilizează substanțe sau amestecuri periculoase, măsurile de prim ajutor trebuie corelate cu informațiile specifice produselor utilizate.

Fișa cu date de securitate poate conține informații importante privind:

măsurile de prim ajutor → simptomele și efectele expunerii → măsurile necesare în caz de contact cu pielea sau ochii, inhalare ori ingestie.

De aceea, procedurile de prim ajutor pentru un loc de muncă unde există risc chimic nu trebuie redactate exclusiv pe baza unor reguli generale.

18.12. Arsurile la locul de muncă trebuie prevenite prin măsuri adaptate riscului

Pentru angajator, primul ajutor reprezintă ultima componentă a unui sistem care trebuie să înceapă cu prevenirea accidentului.

Dacă evaluarea riscurilor identifică posibilitatea producerii arsurilor, trebuie analizate măsurile tehnice și organizatorice, echipamentul individual de protecție, instruirea lucrătorilor, mijloacele de prim ajutor și posibilitatea intervenției rapide.

ERC 2025 recomandă ca trusele și resursele de prim ajutor să fie adaptate riscurilor și persoanelor care le utilizează, nu alcătuite după o formulă identică pentru orice mediu. (ERC)

Pentru lucrător, schema de bază în cazul unei arsuri termice poate fi reținută astfel:

OPREȘTE EXPUNEREA ÎN SIGURANȚĂ → RĂCEȘTE ARSURA CU APĂ CURENTĂ TIMP DE 20 MINUTE → ÎNDEPĂRTEAZĂ OBIECTELE CONSTRICTIVE DACĂ SE POT SCOATE UȘOR → PROTEJEAZĂ ZONA → SOLICITĂ AJUTOR MEDICAL DACĂ ARSURA ESTE GRAVĂ.

În cazul unei arsuri chimice, prioritatea este diferită: protejarea salvatorului → oprirea contaminării → decontaminarea conform substanței și FDS → irigare corespunzătoare → ajutor medical atunci când situația o impune.

19. Electrocutarea – primul ajutor în cazul accidentelor electrice

Electrocutarea reprezintă trecerea curentului electric prin organism și poate provoca leziuni grave, inclusiv arsuri, tulburări ale ritmului cardiac, stop cardiorespirator, contracții musculare, traumatisme secundare și leziuni interne.

La locul de muncă, accidentele electrice pot apărea în timpul utilizării echipamentelor, intervențiilor la instalații electrice, lucrărilor de mentenanță, utilizării unor cabluri sau echipamente defecte ori prin apropierea de instalații aflate sub tensiune.

În cazul electrocutării, regula esențială este: salvatorul nu trebuie să atingă victima până când nu este sigur că pericolul electric a fost înlăturat. Recomandările generale privind evaluarea victimei și resuscitarea sunt raportate la ERC Guidelines 2025, care pune siguranța locului pe primul plan în acordarea primului ajutor. (ERC)

19.1. Nu atinge victima cât timp aceasta poate fi în contact cu sursa electrică

Primul impuls poate fi încercarea de a trage imediat victima de lângă conductor sau echipament. Această acțiune poate transforma salvatorul într-o a doua victimă.

Corpul persoanei electrocutate poate constitui parte a circuitului electric atât timp cât contactul cu sursa de energie persistă.

Prin urmare:

• nu atinge direct victima;
• nu atinge conductorul sau echipamentul defect;
• nu păși într-o zonă în care există conductori căzuți sau alte elemente aflate posibil sub tensiune;
• nu utiliza obiecte improvizate dacă nu cunoști riscul electric;
• împiedică apropierea altor persoane.

Prioritatea este întreruperea sau izolarea în siguranță a sursei de energie electrică.

19.2. Întrerupe alimentarea cu energie electrică

Dacă poate fi realizată în siguranță, alimentarea trebuie întreruptă de la un dispozitiv corespunzător – de exemplu, întrerupător, separator sau alt mijloc prevăzut pentru scoaterea de sub tensiune.

În mediul profesional trebuie respectate procedurile de securitate aplicabile instalației respective.

Persoana care acordă primul ajutor nu trebuie să execute manevre tehnice asupra instalației electrice pentru care nu este instruită sau autorizată.

ERC recomandă, ca principiu general al primului ajutor, verificarea siguranței locului și utilizarea numai a echipamentelor și intervențiilor pentru care salvatorul este pregătit. (ERC)

19.3. Atenție deosebită la instalațiile de înaltă tensiune

Accidentele produse la instalații de înaltă tensiune prezintă un pericol deosebit.

În asemenea situații nu trebuie presupus că apropierea este sigură doar pentru că victima nu mai atinge vizibil un conductor. Poate exista pericol prin arc electric, conductori căzuți sau energizarea zonei din jur.

Nu trebuie să te apropii de victimă până când personalul competent nu confirmă că instalația a fost scoasă de sub tensiune și că zona poate fi abordată în siguranță.

Într-un asemenea accident trebuie solicitate imediat serviciile de urgență și aplicate procedurile interne pentru incidente electrice.

19.4. După eliminarea pericolului, verifică starea victimei

Numai după ce zona este sigură se poate trece la evaluarea victimei.

Trebuie verificat rapid:

Răspunde? → Respiră normal? → Există hemoragii sau traumatisme evidente?

Electrocutarea poate afecta activitatea inimii și respirația, astfel încât o persoană aparent fără leziuni externe importante poate prezenta o urgență gravă.

Dacă victima nu răspunde și nu respiră normal, trebuie suspectat stopul cardiorespirator.

19.5. Dacă victima nu respiră normal – începe RCP

După eliminarea pericolului electric, dacă victima este inconștientă și nu respiră normal, trebuie solicitat imediat ajutor prin 112 și începută resuscitarea cardiopulmonară.

Pentru adult, recomandările ERC 2025 pentru suportul vital de bază prevăd compresii toracice cu o frecvență de 100–120/minut și o adâncime de aproximativ 5–6 cm; persoanele instruite pot utiliza raportul de 30 compresii la 2 ventilații. (ERC)

Dacă salvatorul nu este pregătit pentru ventilații, compresiile toracice nu trebuie amânate; trebuie urmate și indicațiile operatorului serviciului de urgență.

19.6. Utilizarea AED după electrocutare

Dacă victima se află în stop cardiorespirator și este disponibil un defibrilator extern automat (AED), acesta trebuie adus și utilizat cât mai rapid după ce locul este sigur.

AED-ul se pornește, electrozii se aplică conform indicațiilor aparatului, iar instrucțiunile vocale sau vizuale trebuie urmate.

RCP trebuie continuată cu întreruperi cât mai scurte.

Electrocutarea nu reprezintă, în sine, un motiv pentru a evita utilizarea AED-ului după ce victima a fost separată în siguranță de sursa electrică și mediul permite utilizarea dispozitivului.

19.7. Arsurile provocate de curentul electric

Curentul electric poate produce arsuri la punctele de contact, însă leziunile vizibile la nivelul pielii nu reflectă întotdeauna gravitatea afectării interne.

Pot exista un punct de intrare și unul de ieșire al curentului, dar acestea nu trebuie căutate prin manevre care întârzie evaluarea funcțiilor vitale sau solicitarea ajutorului.

După stabilizarea priorităților vitale, arsurile vizibile trebuie protejate corespunzător. Nu se aplică gheață direct, creme, uleiuri sau alte produse improvizate.

În cazul electrocutării, evaluarea medicală este importantă tocmai pentru că pot exista efecte asupra inimii, mușchilor și altor țesuturi care nu sunt evidente la exterior.

19.8. Electrocutarea poate provoca și traumatisme secundare

Curentul electric poate produce contracții musculare puternice sau pierderea controlului postural. Astfel, victima poate cădea de pe o scară, schelă, platformă sau altă suprafață aflată la înălțime.

În asemenea situații trebuie luate în considerare simultan:

• efectele accidentului electric;
• fracturile;
• traumatismele craniene;
• leziunile coloanei vertebrale;
• hemoragiile;
• alte traumatisme rezultate din cădere.

Dacă există suspiciunea unui traumatism important, victima nu trebuie ridicată sau deplasată inutil.

19.9. Victima pare bine după electrocutare – mai este necesară evaluarea medicală?

Faptul că o persoană este conștientă și poate vorbi după un accident electric nu exclude existența unor leziuni.

Curentul electric poate produce tulburări cardiace, arsuri profunde și alte efecte care nu sunt imediat evidente.

Din acest motiv, în special după o expunere electrică semnificativă, în prezența arsurilor, pierderii stării de conștiență, durerilor toracice, palpitațiilor, dificultăților respiratorii, traumatismelor asociate sau altor simptome, este necesară evaluarea medicală promptă.

În situațiile grave sau atunci când starea victimei este instabilă trebuie apelat 112.

19.10. Ce NU trebuie făcut în cazul electrocutării

Într-un accident electric, o intervenție greșită poate produce victime suplimentare.

Nu trebuie:

• atinsă victima înainte de eliminarea pericolului electric;
• atinse cabluri sau echipamente suspectate că se află sub tensiune;
• intrat într-o zonă cu conductori de înaltă tensiune fără confirmarea că aceasta este sigură;
• turnată apă peste o instalație electrică aflată sub tensiune;
• executate intervenții asupra instalației de către persoane nepregătite;
• presupus că victima este în afara pericolului doar pentru că nu prezintă arsuri evidente;
• amânată RCP dacă victima, după securizarea zonei, nu răspunde și nu respiră normal.

Schema de bază poate fi reținută astfel:

NU ATINGE VICTIMA → ÎNTRERUPE/IZOLEAZĂ SURSA ÎN SIGURANȚĂ → 112 → VERIFICĂ STAREA DE CONȘTIENȚĂ ȘI RESPIRAȚIA → DACĂ NU RESPIRĂ NORMAL, ÎNCEPE RCP → UTILIZEAZĂ AED DACĂ ESTE DISPONIBIL → SUPRAVEGHEAZĂ VICTIMA PÂNĂ LA PRELUAREA MEDICALĂ.

Pentru locurile de muncă unde există risc electric, prevenirea rămâne esențială. Procedurile de lucru, scoaterea de sub tensiune, protecțiile tehnice, echipamentul individual de protecție și instruirea lucrătorilor trebuie să reducă în primul rând probabilitatea producerii accidentului. Primul ajutor intervine atunci când, în pofida acestor măsuri, accidentul s-a produs.

20. Intoxicații și expunerea la substanțe periculoase

Intoxicațiile și expunerile la substanțe periculoase pot apărea la locul de muncă prin inhalare, ingestie, contact cu pielea sau ochii ori, mai rar, prin injectare accidentală. În mediul profesional, riscul poate proveni din gaze, vapori, solvenți, produse de curățare, pesticide, combustibili, substanțe corozive sau alte produse chimice utilizate în procesul de muncă.

În asemenea situații, primul ajutor trebuie adaptat substanței, căii de expunere și stării victimei. O măsură potrivită pentru un produs poate fi inutilă sau chiar periculoasă pentru altul, motiv pentru care informațiile din fișa cu date de securitate (FDS/SDS) și instrucțiunile specifice produsului au o importanță deosebită.

20.1. Protejează mai întâi persoana care acordă primul ajutor

În cazul unei expuneri chimice, prima regulă este evitarea apariției unei a doua victime.

Nu trebuie intrat într-o zonă contaminată cu gaze, vapori sau alte substanțe periculoase dacă persoana care intervine nu dispune de pregătirea și echipamentul de protecție necesare.

Acest lucru este deosebit de important în:

• spații închise;
• rezervoare, puțuri și canale;
• încăperi în care s-au acumulat gaze sau vapori;
• zone cu scurgeri de substanțe chimice;
• atmosfere cu deficit de oxigen;
• situații în care substanța nu este cunoscută.

O persoană prăbușită într-un asemenea spațiu nu trebuie recuperată printr-o intrare neprotejată. Trebuie solicitată intervenția serviciilor specializate.

20.2. Identifică substanța implicată

Dacă situația permite, trebuie stabilit cât mai repede ce produs sau substanță a provocat expunerea.

Pot fi utile:

• eticheta produsului;
• recipientul;
• denumirea comercială;
• pictogramele de pericol;
• fișa cu date de securitate;
• informațiile oferite de colegi sau de conducătorul locului de muncă.

Aceste informații trebuie păstrate și, după caz, comunicate serviciului 112 și personalului medical.

Nu trebuie însă pierdut timp căutând documente dacă victima se află într-o stare critică.

20.3. Consultă fișa cu date de securitate

Pentru produsele chimice periculoase utilizate profesional, fișa cu date de securitate (FDS/SDS) reprezintă o sursă esențială de informații.

În special, Secțiunea 4 – Măsuri de prim ajutor poate indica măsurile recomandate în caz de:

inhalare → contact cu pielea → contact cu ochii → ingestie.

Fișa poate conține și informații privind simptomele importante, efectele acute sau întârziate și necesitatea asistenței medicale.

De aceea, în întreprinderile care utilizează substanțe periculoase, FDS-urile trebuie să poată fi consultate rapid atunci când apare o urgență.

20.4. Intoxicația prin inhalare

Inhalarea gazelor, vaporilor, fumului sau aerosolilor poate provoca dificultăți respiratorii, amețeli, dureri de cap, greață, confuzie, pierderea stării de conștiență și, în cazurile severe, stop cardiorespirator.

Primul obiectiv este încetarea expunerii, dar numai fără punerea salvatorului în pericol.

Dacă victima poate fi îndepărtată în siguranță din mediul contaminat, aceasta trebuie dusă într-un loc sigur și evaluată.

Dacă este inconștientă:

verifică respirația → solicită 112 → dacă nu respiră normal, începe RCP atunci când mediul este sigur.

Dacă respiră normal, trebuie supravegheată permanent până la preluarea medicală.

20.5. Atenție la intoxicația cu monoxid de carbon

Monoxidul de carbon (CO) este deosebit de periculos deoarece este un gaz fără culoare și fără miros, iar persoanele expuse pot să nu realizeze existența pericolului.

Expunerea poate apărea, de exemplu, în legătură cu procese de ardere, motoare cu combustie, generatoare sau echipamente utilizate în spații insuficient ventilate.

Victimele pot prezenta dureri de cap, amețeli, greață, slăbiciune, confuzie sau pierderea stării de conștiență.

Nu trebuie intrat într-un spațiu suspectat de acumulare periculoasă de CO fără protecție și pregătire corespunzătoare. Trebuie solicitată intervenția serviciilor de urgență.

20.6. Contactul substanței cu pielea

În cazul contaminării pielii, trebuie oprit contactul cu substanța cât mai rapid, fără expunerea salvatorului.

Îmbrăcămintea contaminată poate necesita îndepărtare, iar zona afectată trebuie decontaminată conform instrucțiunilor produsului și FDS.

Pentru numeroase substanțe, măsura indicată este spălarea abundentă cu apă, însă nu trebuie presupus că aceeași procedură este optimă pentru absolut toate produsele. Dacă există instrucțiuni specifice în FDS, acestea trebuie respectate.

Persoana care intervine trebuie să utilizeze echipamentul de protecție adecvat pentru a evita propria contaminare.

20.7. Contactul substanței chimice cu ochii

Expunerea ochilor la o substanță chimică necesită intervenție imediată.

În mod obișnuit, ochiul afectat trebuie irigat imediat și abundent cu apă curată, având grijă ca lichidul contaminat să nu ajungă în ochiul neafectat.

Lentilele de contact pot fi îndepărtate dacă acest lucru se poate realiza ușor și fără întârzierea irigării.

În cazul expunerilor chimice ale ochilor este necesară evaluarea medicală, iar informațiile despre produs trebuie puse la dispoziția personalului medical.

20.8. Ingestia accidentală a unei substanțe

Dacă o persoană a înghițit accidental o substanță periculoasă, trebuie identificat produsul și consultate instrucțiunile specifice.

Nu se provoacă vărsătura din proprie inițiativă.

Reintroducerea unei substanțe corozive prin esofag sau aspirarea unui produs în căile respiratorii poate provoca leziuni suplimentare.

Nu trebuie administrate automat lapte, apă, alimente, bicarbonat, ulei sau alte produse ca „antidot” fără o indicație specifică.

Trebuie solicitată asistență medicală și urmate indicațiile primite, iar recipientul, eticheta sau FDS-ul produsului trebuie păstrate pentru identificarea substanței.

20.9. Nu încerca neutralizarea chimică prin metode improvizate

O regulă importantă este evitarea încercărilor de a „neutraliza” o substanță prin aplicarea alteia.

De exemplu, peste un acid nu trebuie aplicată empiric o bază și invers. Reacția poate genera căldură sau alți produși și poate agrava leziunile.

În primul ajutor, intervenția trebuie să se bazeze pe instrucțiunile specifice substanței, nu pe experimente chimice improvizate.

20.10. Ce informații trebuie comunicate serviciului 112

În cazul unei intoxicații sau expuneri grave, este util să fie comunicate cât mai exact:

• denumirea substanței sau produsului, dacă este cunoscută;
• modul de expunere – inhalare, ingestie, piele, ochi;
• numărul persoanelor expuse;
• simptomele observate;
• ora aproximativă a expunerii;
• existența unui incendiu, scurgeri sau atmosfere periculoase;
• alte informații solicitate de operator.

Dacă este posibil, eticheta, recipientul și fișa cu date de securitate trebuie păstrate pentru echipajul medical, fără ca manipularea lor să expună alte persoane.

20.11. Dacă victima este inconștientă

Indiferent de substanța implicată, după ce accesul la victimă poate fi realizat în siguranță, trebuie evaluate funcțiile vitale.

Dacă victima:

nu răspunde + nu respiră normal → 112 → RCP, dacă intervenția poate fi efectuată în siguranță.

Dacă:

nu răspunde + respiră normal → menține căile respiratorii libere → solicită ajutor → supraveghează permanent.

În cazul contaminării chimice trebuie avută în vedere și protecția salvatorului în timpul contactului cu victima.

20.12. Ce NU trebuie făcut în cazul unei intoxicații

Trebuie evitate în special intrarea neprotejată într-o atmosferă periculoasă, provocarea vărsăturii, administrarea empirică de medicamente sau „antidoturi”, neutralizarea chimică improvizată și acordarea de lichide unei persoane inconștiente sau cu starea de conștiență alterată.

De asemenea, nu trebuie ignorată o expunere doar pentru că persoana se simte bine imediat după eveniment. Unele substanțe pot produce efecte întârziate, iar necesitatea evaluării medicale trebuie apreciată în funcție de produs, concentrație, durata și calea expunerii.

20.13. Organizarea primului ajutor în întreprinderile care utilizează substanțe periculoase

Pentru angajator, intervenția în caz de intoxicație trebuie pregătită înainte de producerea accidentului.

Evaluarea riscurilor trebuie corelată cu substanțele efectiv utilizate. Lucrătorii trebuie să cunoască pericolele, procedura de alarmare, mijloacele de protecție și măsurile de prim ajutor relevante, iar fișele cu date de securitate trebuie să poată fi consultate.

În funcție de riscuri, pot fi necesare și mijloace suplimentare de intervenție, cum ar fi instalații pentru spălarea ochilor sau decontaminare. HG nr. 353/2010 stabilește, ca regulă generală, că echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil acolo unde condițiile de lucru o cer, să fie marcat corespunzător și ușor accesibil.

Pentru activitățile cu risc chimic, schema de intervenție trebuie să fie simplă și cunoscută:

PROTEJEAZĂ-TE → OPREȘTE EXPUNEREA DACĂ ESTE SIGUR → IDENTIFICĂ SUBSTANȚA → CONSULTĂ FDS → 112 DACĂ SITUAȚIA ESTE GRAVĂ → APLICĂ MĂSURILE SPECIFICE DE PRIM AJUTOR → SUPRAVEGHEAZĂ VICTIMA.

Astfel, primul ajutor în cazul unei expuneri chimice nu trebuie bazat pe o procedură universală, ci pe natura substanței, calea de expunere, starea victimei și informațiile specifice produsului utilizat la locul de muncă.

21. Leșinul, convulsiile și criza epileptică

La locul de muncă pot apărea și urgențe medicale care nu sunt provocate direct de un accident, dar care necesită intervenție rapidă. Printre acestea se numără leșinul, pierderea temporară a stării de conștiență și convulsiile.

În astfel de situații, persoana care acordă primul ajutor trebuie să urmărească trei obiective principale: protejarea victimei împotriva traumatismelor, verificarea stării de conștiență și a respirației și solicitarea ajutorului medical atunci când există semne de gravitate.

21.1. Ce este leșinul

Leșinul, denumit medical sincopă, reprezintă o pierdere bruscă și de scurtă durată a stării de conștiență, determinată de reducerea temporară a fluxului sanguin către creier.

Înainte de pierderea stării de conștiență, persoana poate prezenta:

• amețeală;
• slăbiciune;
• greață;
• transpirații;
• paloare;
• vedere încețoșată;
• senzația că urmează să își piardă cunoștința.

Deși în multe situații persoana își revine rapid, pierderea stării de conștiență nu trebuie considerată automat lipsită de gravitate. Ea poate avea și alte cauze, inclusiv tulburări cardiace, hemoragii, hipoglicemie sau alte afecțiuni care necesită evaluare medicală.

21.2. Ce facem dacă o persoană simte că va leșina

Dacă persoana este încă conștientă, dar prezintă semne de presincopă, trebuie prevenită căderea și accidentarea.

Persoana poate fi ajutată să se așeze sau să se întindă într-o poziție sigură.

Nu trebuie încurajată să continue lucrul, să conducă un vehicul sau să utilizeze un echipament până când starea nu este clarificată.

Dacă simptomele persistă, se agravează sau sunt însoțite de durere toracică, dificultăți de respirație, tulburări neurologice ori alte semne îngrijorătoare, trebuie solicitat ajutor medical.

21.3. Ce facem dacă persoana și-a pierdut starea de conștiență

Dacă persoana nu răspunde, trebuie verificată imediat respirația.

Dacă:

NU RĂSPUNDE + RESPIRĂ NORMAL → menține căile respiratorii libere → solicită ajutor → supraveghează permanent.

Dacă:

NU RĂSPUNDE + NU RESPIRĂ NORMAL → 112 → începe RCP → utilizează AED dacă este disponibil.

Chiar dacă persoana își revine rapid, trebuie supravegheată și nu trebuie ridicată brusc.

21.4. Ce sunt convulsiile

Convulsiile reprezintă contracții musculare involuntare care pot apărea din diferite cauze. Epilepsia este una dintre acestea, dar nu orice episod convulsiv înseamnă automat că persoana suferă de epilepsie.

Un episod poate include pierderea stării de conștiență, cădere, rigidizarea corpului și mișcări involuntare ale membrelor.

Pentru persoana care acordă primul ajutor, prioritatea nu este stabilirea cauzei, ci protejarea victimei și monitorizarea funcțiilor vitale.

21.5. Cum protejăm o persoană în timpul unei crize convulsive

În timpul convulsiilor, victima poate lovi obiectele din jur și se poate accidenta.

Trebuie, pe cât posibil:

• îndepărtate obiectele periculoase din apropiere;
• protejat capul victimei cu un material moale, dacă este disponibil;
• îndepărtate obiectele care pot provoca traumatisme;
• observată durata episodului;
• protejată intimitatea victimei;
• împiedicate persoanele din jur să intervină prin manevre periculoase.

Victima nu trebuie imobilizată cu forța.

Nu trebuie încercată oprirea mișcărilor convulsive prin ținerea brațelor sau picioarelor.

21.6. Nu introduce nimic în gura victimei

Unul dintre cele mai persistente mituri despre epilepsie este că persoana trebuie împiedicată să „își înghită limba”.

Nu trebuie introdus nimic în gura unei persoane aflate în convulsii.

Nu se introduc degete, linguri, obiecte metalice, textile sau alte obiecte între dinți. Aceste manevre pot provoca leziuni victimei și salvatorului și pot compromite căile respiratorii.

De asemenea, nu trebuie încercată deschiderea forțată a gurii.

21.7. Ce facem după încetarea convulsiilor

După terminarea episodului, persoana poate rămâne confuză, somnolentă sau dezorientată.

Trebuie verificată respirația.

Dacă persoana este inconștientă, dar respiră normal și nu există o situație traumatică ce impune o altă conduită, poate fi așezată în poziție laterală de siguranță și trebuie supravegheată.

Dacă nu respiră normal, se solicită imediat 112 și se începe RCP.

Victima nu trebuie lăsată singură până când starea sa nu s-a stabilizat sau până când este preluată de personalul medical.

21.8. Când trebuie apelat 112 în cazul convulsiilor

Nu fiecare criză la o persoană cu epilepsie cunoscută necesită în mod automat aceeași conduită medicală, însă există situații în care ajutorul de urgență este necesar.

Trebuie solicitat 112, în special dacă:

• este prima criză cunoscută a persoanei;
• convulsiile durează aproximativ 5 minute sau mai mult;
• apar crize repetate fără revenirea corespunzătoare între ele;
• persoana nu își recapătă starea de conștiență;
• prezintă dificultăți de respirație după criză;
• s-a accidentat grav în timpul căderii;
• criza s-a produs în apă;
• persoana este însărcinată;
• există alte motive serioase de îngrijorare privind starea victimei.

Dacă există dubii privind gravitatea situației, trebuie solicitat ajutor medical.

21.9. Medicamentele unei persoane cu epilepsie

Unele persoane diagnosticate cu epilepsie pot avea un plan medical individual și medicamente prescrise pentru situații de urgență.

Un coleg nu trebuie să administreze medicamente prescrise unei alte persoane din proprie inițiativă, în afara unei proceduri clare și a pregătirii corespunzătoare.

Într-un mediu profesional în care un lucrător are un plan individual cunoscut pentru situații de urgență, acesta trebuie gestionat cu respectarea confidențialității datelor medicale și a indicațiilor personalului medical.

21.10. Ce NU trebuie făcut în timpul unei crize convulsive

În cazul unei persoane cu convulsii, nu trebuie:

• ținută cu forța;
• oprite mecanic mișcările membrelor;
• introdus nimic în gură;
• încercată deschiderea forțată a maxilarelor;
• administrate apă, alimente sau comprimate în timpul crizei;
• efectuată RCP în timp ce persoana are convulsii și respiră;
• lăsată singură imediat după încetarea crizei.

După episod, victima trebuie evaluată și supravegheată.

21.11. Leșinul și convulsiile la locul de muncă

Angajatorul trebuie să aibă în vedere că necesitatea acordării primului ajutor nu apare exclusiv în urma accidentelor produse de echipamente sau procese tehnologice.

O urgență medicală poate apărea oricând și la orice loc de muncă. De aceea, persoanele pregătite pentru primul ajutor trebuie să poată recunoaște inclusiv pierderea stării de conștiență și convulsiile și să știe când este necesară solicitarea serviciului 112.

Schema practică pentru convulsii poate fi reținută astfel:

PROTEJEAZĂ VICTIMA → NU O IMOBILIZA → NU INTRODUCE NIMIC ÎN GURĂ → URMĂREȘTE DURATA CRIZEI → DUPĂ ÎNCETAREA CONVULSIILOR VERIFICĂ RESPIRAȚIA → 112 DACĂ EXISTĂ SEMNE DE GRAVITATE → SUPRAVEGHEAZĂ VICTIMA.

22. Accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic – recunoaștere și primul ajutor

Accidentul vascular cerebral (AVC) și infarctul miocardic sunt urgențe medicale în care timpul până la acordarea tratamentului specializat este esențial. Ele pot apărea inclusiv la locul de muncă, fără să existe un accident profesional propriu-zis.

Rolul persoanei care acordă primul ajutor nu este să stabilească diagnosticul, ci să recunoască semnele de alarmă, să solicite rapid serviciul medical de urgență și să supravegheze victima până la sosirea echipajului medical.

ERC Guidelines 2025 include atât recunoașterea AVC, cât și conduita inițială în cazul durerii toracice suspecte de origine cardiacă în recomandările actuale de prim ajutor. (ERC)

22.1. Ce este accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral apare atunci când circulația sângelui către o zonă a creierului este întreruptă sau când se produce o hemoragie cerebrală.

Manifestările apar frecvent brusc.

Pentru persoana care acordă primul ajutor, cea mai importantă acțiune este recunoașterea rapidă a semnelor și solicitarea imediată a ajutorului medical.

22.2. Cum recunoaștem rapid un posibil AVC – regula FAST

O metodă simplă pentru recunoașterea unui posibil AVC este acronimul FAST:

F – Face (Față): persoana este rugată să zâmbească. O parte a feței poate fi căzută sau asimetrică.

A – Arms (Brațe): persoana este rugată să ridice ambele brațe. Un braț poate fi mai slab, poate coborî sau poate să nu poată fi ridicat.

S – Speech (Vorbire): persoana este rugată să spună o propoziție simplă. Vorbirea poate deveni neclară, dificilă sau persoana poate să nu înțeleagă corect solicitarea.

T – Time (Timp): dacă apare unul dintre aceste semne, trebuie solicitat imediat ajutor medical de urgență.

ERC 2025 recomandă utilizarea unei scale validate pentru recunoașterea AVC de către persoanele care acordă primul ajutor. (ERC)

22.3. Alte semne care pot indica un AVC

AVC-ul nu se manifestă întotdeauna identic.

Pot apărea brusc:

• amorțeală sau slăbiciune la nivelul feței, brațului sau piciorului, în special pe o parte a corpului;
• dificultăți de vorbire sau înțelegere;
• tulburări de vedere;
• pierderea echilibrului sau coordonării;
• amețeală severă;
• dificultăți de mers;
• durere de cap severă și neobișnuită;
• confuzie sau deteriorarea stării de conștiență.

Nu este necesar ca toate semnele să fie prezente pentru a solicita ajutor.

22.4. Ce trebuie făcut dacă suspectăm un AVC

Dacă există suspiciunea unui accident vascular cerebral:

apelează 112 cât mai rapid.

Victima trebuie menținută într-o poziție sigură și confortabilă, supravegheată și protejată de efort inutil.

Este foarte util să fie reținută sau notată ora la care au început simptomele ori ultima oră la care persoana era cunoscută ca fiind în stare normală. Această informație poate fi importantă pentru echipa medicală.

Dacă victima devine inconștientă, trebuie verificată respirația. Dacă nu respiră normal, se aplică algoritmul pentru stop cardiorespirator.

22.5. Ce NU trebuie făcut în cazul unui AVC suspectat

Nu trebuie așteptat „să vedem dacă trece”.

Chiar dacă simptomele se ameliorează după câteva minute, este necesară evaluarea medicală urgentă.

De asemenea, persoanei cu suspiciune de AVC nu trebuie să i se administreze aspirină din proprie inițiativă. Simptomele pot fi provocate inclusiv de o hemoragie cerebrală, iar diferențierea tipului de AVC necesită evaluare medicală.

Nu trebuie administrate nici alimente, băuturi sau medicamente unei persoane care prezintă tulburări ale stării de conștiență sau dificultăți de înghițire.

22.6. Ce este infarctul miocardic

Infarctul miocardic apare atunci când alimentarea cu sânge a unei porțiuni a mușchiului cardiac este blocată sau redusă sever.

Un infarct nu înseamnă automat stop cardiac. Persoana poate fi conștientă și poate respira, însă starea se poate deteriora și poate evolua inclusiv spre stop cardiorespirator.

De aceea, recunoașterea precoce și solicitarea rapidă a serviciului medical de urgență sunt esențiale.

22.7. Semne care pot indica un infarct miocardic

Unul dintre cele mai cunoscute simptome este durerea sau disconfortul toracic.

Persoana poate descrie:

• presiune sau apăsare în piept;
• senzație de strângere;
• greutate sau arsură în zona toracică;
• durere care se poate extinde către braț, umăr, gât, mandibulă, spate sau partea superioară a abdomenului;
• dificultăți de respirație;
• transpirații;
• greață;
• amețeli;
• slăbiciune accentuată;
• stare generală brusc alterată.

Manifestările nu sunt identice la toate persoanele. Absența unei dureri toracice „clasice” nu exclude o urgență cardiacă.

22.8. Ce trebuie făcut în cazul unei dureri toracice suspecte

Dacă simptomele sugerează o posibilă urgență cardiacă, persoana trebuie să înceteze activitatea și să fie menținută într-o poziție confortabilă.

Trebuie solicitat rapid 112, în special atunci când durerea este severă, persistentă sau este însoțită de dificultăți respiratorii, transpirații, slăbiciune, pierderea stării de conștiență ori alte semne îngrijorătoare.

Victima trebuie supravegheată permanent, deoarece starea se poate deteriora.

ERC 2025 recomandă confortul persoanei cu durere toracică suspectă de origine cardiacă și monitorizarea atentă pentru deteriorare sau pierderea stării de conștiență. (ERC)

22.9. Aspirina în cazul durerii toracice – o precizare importantă

ERC 2025 include administrarea de aspirină masticabilă 150–500 mg în cazul durerii toracice suspectate a fi de origine cardiacă. (ERC)

Totuși, pentru un articol destinat lucrătorilor și angajatorilor este important să nu transformăm această recomandare într-o regulă de tipul „orice persoană cu durere în piept trebuie să primească aspirină”.

Există situații în care aspirina poate fi contraindicată sau diagnosticul poate fi incert. În practică, persoana care acordă primul ajutor trebuie să apeleze 112 și să urmeze indicațiile operatorului și ale personalului medical, mai ales dacă nu are pregătirea necesară pentru administrarea medicamentelor.

În cazul unui AVC suspectat, aspirina nu trebuie administrată empiric.

22.10. Dacă persoana are propriul medicament prescris

O persoană cu o afecțiune cardiacă cunoscută poate avea un medicament prescris de medic pentru anumite situații.

Persoana care acordă primul ajutor nu trebuie să ofere victimei medicamente aparținând altor persoane și nici să improvizeze un tratament.

Dacă victima are propriul medicament prescris și este conștientă, trebuie urmate indicațiile medicale cunoscute ale acesteia și, în situația unei urgențe, instrucțiunile serviciului 112.

22.11. Dacă victima își pierde starea de conștiență

O persoană cu infarct poate evolua către stop cardiorespirator.

Dacă victima devine inconștientă:

verifică imediat respirația.

Dacă:

NU RĂSPUNDE + NU RESPIRĂ NORMAL → 112 → începe RCP → utilizează AED cât mai repede, dacă este disponibil.

Recunoașterea precoce a urgenței, RCP și defibrilarea precoce fac parte din actualul Lanț al Supraviețuirii promovat de ERC. (ERC)

22.12. AVC sau infarct – nu încerca să stabilești singur diagnosticul

La locul de muncă, rolul persoanei care acordă primul ajutor este limitat și foarte clar.

Nu trebuie să stabilească dacă durerea toracică este „sigur infarct” sau dacă slăbiciunea unui braț este „sigur AVC”. Trebuie să recunoască semnele de alarmă și să acționeze rapid.

Schema practică poate fi reținută astfel:

Suspiciune de AVC:
FAȚĂ → BRAȚE → VORBIRE → 112 IMEDIAT → NOTEAZĂ ORA DEBUTULUI → SUPRAVEGHEAZĂ.

Suspiciune de infarct:
OPREȘTE EFORTUL → POZIȚIE CONFORTABILĂ → 112 → SUPRAVEGHEAZĂ → DACĂ NU MAI RESPIRĂ NORMAL, ÎNCEPE RCP ȘI UTILIZEAZĂ AED.

În ambele situații, timpul este important. Primul ajutor nu înlocuiește tratamentul medical, ci urmărește recunoașterea rapidă a urgenței, activarea serviciului medical și menținerea victimei în siguranță până la sosirea ajutorului specializat.

23. Șocul – recunoaștere și primul ajutor

Șocul este o stare gravă în care circulația sângelui nu mai asigură în mod adecvat oxigenarea organelor și țesuturilor. Poate apărea după o hemoragie importantă, traumatisme severe, arsuri extinse, reacții alergice grave sau alte urgențe medicale.

La locul de muncă, șocul trebuie privit ca un semn de gravitate, nu ca o problemă care poate fi tratată separat de cauza care l-a provocat. Prioritatea este identificarea și tratarea cauzei evidente atunci când acest lucru este posibil prin măsuri de prim ajutor, apelarea serviciului 112 și supravegherea permanentă a victimei.

23.1. În ce situații poate apărea șocul

Șocul poate avea cauze diferite. În contextul accidentelor de muncă, trebuie acordată o atenție deosebită situațiilor precum:

• hemoragii externe sau interne importante;
• traumatisme severe;
• striviri;
• amputări traumatice;
• arsuri extinse;
• accidente rutiere;
• căderi de la înălțime;
• reacții alergice severe;
• anumite urgențe cardiace;
• alte situații în care circulația și oxigenarea organismului sunt grav afectate.

În practică, persoana care acordă primul ajutor nu trebuie să stabilească tipul medical al șocului, ci să recunoască deteriorarea stării victimei și să acționeze.

23.2. Cum poate fi recunoscut șocul

Manifestările diferă în funcție de cauză și de evoluția stării victimei.

Pot apărea:

• paloare;
• piele rece și umedă;
• transpirații;
• slăbiciune accentuată;
• amețeli;
• neliniște sau anxietate;
• respirație rapidă;
• stare de confuzie;
• somnolență;
• deteriorarea progresivă a stării de conștiență;
• pierderea stării de conștiență.

Prezența acestor semne după o hemoragie importantă sau un traumatism sever trebuie considerată îngrijorătoare.

Nu trebuie așteptată apariția tuturor simptomelor înainte de solicitarea ajutorului.

23.3. Primul pas – tratează cauza evidentă care amenință viața

Dacă șocul apare după o hemoragie severă, prioritatea este controlul hemoragiei.

Dacă victima prezintă o arsură gravă, un traumatism major sau o altă urgență, trebuie aplicate măsurile de prim ajutor corespunzătoare situației, fără întârzierea solicitării serviciului medical.

Prin urmare, nu se „tratează șocul” ignorând cauza.

Schema logică este:

IDENTIFICĂ URGENȚA → CONTROLEAZĂ CAUZA IMEDIATĂ DACĂ POȚI → 112 → PROTEJEAZĂ ȘI SUPRAVEGHEAZĂ VICTIMA.

23.4. Poziția victimei

Dacă victima este conștientă, trebuie menținută într-o poziție sigură și confortabilă, evitând ridicarea sau deplasarea inutilă.

În unele situații poate fi adecvată poziția culcat, însă poziționarea trebuie adaptată stării și leziunilor victimei. O persoană cu dificultăți importante de respirație, traumatism sau alte leziuni nu trebuie forțată într-o poziție care îi agravează starea.

De aceea, regula simplificată potrivit căreia „în șoc se ridică întotdeauna picioarele” nu trebuie aplicată automat.

Dacă există traumatisme ale bazinului, membrelor inferioare, coloanei vertebrale sau alte leziuni, ridicarea picioarelor poate fi nepotrivită.

23.5. Protejează victima de frig și de condițiile nefavorabile

Victima trebuie protejată împotriva pierderii excesive de căldură.

Poate fi utilizată o pătură sau alt mijloc corespunzător pentru menținerea confortului termic, fără supraîncălzirea victimei și fără împiedicarea evaluării sau a măsurilor de prim ajutor.

Acest aspect este important mai ales în cazul hemoragiilor și traumatismelor severe.

23.6. Nu administra alimente sau băuturi unei victime grav traumatizate

Unei persoane aflate într-o stare gravă, cu nivel alterat al stării de conștiență sau care poate necesita intervenții medicale urgente nu trebuie să i se administreze alimente sau băuturi.

Nu trebuie oferite alcool, băuturi energizante sau alte produse în încercarea de a „ridica tensiunea”.

De asemenea, nu trebuie administrate medicamente din proprie inițiativă.

23.7. Supraveghează permanent starea victimei

Șocul se poate agrava.

Până la sosirea echipajului medical trebuie urmărite permanent:

• starea de conștiență;
• respirația;
• hemoragia, dacă există;
• modificările stării generale.

Dacă victima devine inconștientă, trebuie verificată imediat respirația.

NU RĂSPUNDE + RESPIRĂ NORMAL → menține căile respiratorii libere și supraveghează permanent.

NU RĂSPUNDE + NU RESPIRĂ NORMAL → 112 → începe RCP → utilizează AED dacă este disponibil.

23.8. Șocul anafilactic – o situație particulară

O reacție alergică severă (anafilaxie) poate evolua rapid și poate pune viața în pericol.

Semnele pot include dificultăți de respirație, umflarea limbii sau gâtului, modificarea vocii, respirație zgomotoasă, erupții cutanate, amețeli, slăbiciune și deteriorarea stării de conștiență.

În cazul suspiciunii de anafilaxie trebuie solicitat imediat 112.

Dacă persoana are un autoinjector cu adrenalină prescris pentru ea, utilizarea acestuia conform instrucțiunilor dispozitivului și pregătirii persoanei reprezintă o măsură importantă de prim ajutor. Persoana care intervine nu trebuie să utilizeze medicamente aparținând altor persoane.

După administrarea adrenalinei, victima necesită în continuare evaluare medicală urgentă.

23.9. Șocul după o hemoragie internă

Nu toate hemoragiile sunt vizibile.

După un traumatism important – de exemplu, cădere de la înălțime, strivire, lovitură puternică la abdomen sau accident rutier – pot exista hemoragii interne.

Semne precum paloarea, slăbiciunea progresivă, amețeala, durerea importantă, confuzia sau deteriorarea stării de conștiență trebuie tratate cu seriozitate.

O hemoragie internă nu poate fi oprită prin manevre obișnuite de prim ajutor. Este necesară intervenția medicală urgentă.

23.10. Ce NU trebuie făcut unei persoane aflate în șoc

Trebuie evitate în special ridicarea bruscă a victimei, obligarea acesteia să meargă, administrarea de alcool, energizante sau medicamente, oferirea de alimente ori lichide unei persoane cu starea de conștiență alterată și aplicarea automată a unei poziții fără a ține cont de traumatismele existente.

De asemenea, o persoană grav traumatizată nu trebuie lăsată singură.

23.11. Regula practică pentru locul de muncă

În cazul unei victime cu semne de șoc, intervenția poate fi reținută astfel:

SIGURANȚĂ → IDENTIFICĂ ȘI CONTROLEAZĂ AMENINȚAREA IMEDIATĂ, DACĂ ESTE POSIBIL → 112 → POZIȚIONEAZĂ VICTIMA ÎN FUNCȚIE DE STAREA ȘI LEZIUNILE SALE → PROTEJEAZĂ DE FRIG → NU ADMINISTRA ALIMENTE SAU BĂUTURI → SUPRAVEGHEAZĂ CONȘTIENȚA ȘI RESPIRAȚIA.

Pentru persoana care acordă primul ajutor, cel mai important este să înțeleagă că șocul poate reprezenta consecința unei probleme grave care continuă să evolueze. O victimă care devine progresiv palidă, slăbită, confuză sau somnolentă după un accident nu trebuie considerată „doar speriată”; starea trebuie reevaluată și, atunci când există suspiciunea unei urgențe grave, trebuie solicitat ajutor medical fără întârziere.

24. Urgențe provocate de temperaturi extreme – insolație, epuizare termică și hipotermie

Expunerea la temperaturi extreme poate provoca urgențe medicale inclusiv la locul de muncă. Riscul este mai mare pentru persoanele care lucrează în exterior, în construcții, agricultură, transport, spații insuficient ventilate, încăperi cu surse importante de căldură, depozite frigorifice sau în condiții meteorologice severe.

Pentru angajator, aceste situații trebuie abordate în primul rând prin evaluarea riscurilor și măsuri de prevenire. Dacă totuși apare o urgență, recunoașterea rapidă a semnelor de gravitate și acordarea corectă a primului ajutor pot preveni deteriorarea stării victimei.

24.1. Epuizarea termică

Epuizarea termică poate apărea după expunere prelungită la căldură, mai ales în combinație cu efort fizic și pierderi importante de lichide.

Persoana poate prezenta:

• transpirație abundentă;
• slăbiciune accentuată;
• amețeală;
• durere de cap;
• greață;
• sete;
• crampe musculare;
• oboseală;
• stare generală alterată.

Activitatea trebuie oprită, iar persoana trebuie mutată într-un loc mai răcoros, ferit de expunerea suplimentară la căldură.

Îmbrăcămintea inutilă poate fi îndepărtată sau slăbită, iar persoana trebuie răcorită.

Dacă este complet conștientă și poate înghiți în siguranță, poate consuma lichide adecvate. Dacă starea se agravează, apar tulburări ale stării de conștiență sau există suspiciunea unei urgențe severe provocate de căldură, trebuie solicitat 112.

24.2. Insolația și urgența severă provocată de căldură

Termenul „insolație” este utilizat frecvent pentru stările produse după expunerea excesivă la soare. Din punctul de vedere al primului ajutor, este importantă în special recunoașterea hipertermiei severe/șocului termic (heatstroke), care poate pune viața în pericol.

Semnele de alarmă pot include:

• temperatură corporală foarte ridicată;
• confuzie;
• comportament neobișnuit;
• tulburări de coordonare;
• convulsii;
• deteriorarea stării de conștiență;
• pierderea stării de conștiență.

Afectarea sistemului nervos central în contextul supraîncălzirii trebuie considerată un semn deosebit de grav.

24.3. Ce trebuie făcut în cazul unei urgențe severe provocate de căldură

Dacă se suspectează un șoc termic, trebuie solicitat imediat serviciul 112 și începută răcirea victimei fără întârzieri inutile.

Persoana trebuie îndepărtată de sursa de căldură și răcită activ, utilizând metode adecvate și disponibile.

În cazul persoanelor cu hipertermie severă după efort, răcirea rapidă a întregului corp este esențială. Atunci când există posibilitatea și personalul este pregătit, imersia în apă rece poate reprezenta o metodă foarte eficientă; în alte situații se utilizează metodele de răcire disponibile, fără a întârzia solicitarea ajutorului medical.

Victima trebuie supravegheată permanent.

24.4. Nu confunda epuizarea termică cu șocul termic

Diferența este importantă.

O persoană cu epuizare termică poate fi foarte slăbită, amețită și transpirată, dar își păstrează de regulă starea de conștiență.

Apariția confuziei, convulsiilor, comportamentului anormal sau pierderii stării de conștiență în contextul expunerii la temperatură ridicată trebuie tratată ca o urgență mult mai gravă.

Nu trebuie așteptat ca persoana „să-și revină după ce se odihnește” atunci când există semne neurologice.

24.5. Ce NU trebuie făcut unei persoane cu stare de conștiență alterată

Unei persoane confuze, foarte somnolente, cu convulsii sau inconștiente nu trebuie să i se administreze lichide pe cale orală.

Există risc de aspirare în căile respiratorii.

Dacă victima devine inconștientă trebuie verificată imediat respirația. Dacă nu respiră normal, se solicită 112 și se începe RCP.

24.6. Hipotermia

Hipotermia apare atunci când organismul pierde căldură mai repede decât o poate produce, iar temperatura corporală scade la un nivel periculos.

La locul de muncă, riscul poate exista în activități desfășurate:

• în exterior pe vreme rece;
• în condiții de vânt și umezeală;
• în depozite sau camere frigorifice;
• în contact cu apă rece;
• după imobilizarea îndelungată într-un mediu rece.

Îmbrăcămintea udă, oboseala și expunerea prelungită pot favoriza pierderea căldurii.

24.7. Cum recunoaștem hipotermia

Manifestările pot varia în funcție de severitate.

Pot apărea:

• senzație intensă de frig;
• tremur;
• piele rece;
• oboseală;
• dificultăți de coordonare;
• vorbire neclară;
• confuzie;
• somnolență;
• deteriorarea progresivă a stării de conștiență.

În formele severe, tremurul poate să dispară, iar victima poate deveni foarte somnolentă sau inconștientă. Dispariția tremurului la o persoană puternic expusă la frig nu trebuie interpretată automat ca o ameliorare.

24.8. Primul ajutor în caz de hipotermie

Victima trebuie scoasă din mediul rece, dacă acest lucru poate fi realizat în siguranță, și protejată împotriva pierderilor suplimentare de căldură.

Îmbrăcămintea udă trebuie îndepărtată cu grijă atunci când este posibil, iar persoana trebuie izolată de solul rece și acoperită cu materiale uscate sau pături.

Încălzirea trebuie realizată treptat și controlat, acordând prioritate protejării trunchiului.

O persoană cu hipotermie moderată sau severă trebuie manipulată cu grijă și necesită ajutor medical.

24.9. Băuturile calde – când pot fi oferite

Dacă persoana prezintă doar o expunere ușoară la frig, este complet conștientă și poate înghiți normal, o băutură caldă poate contribui la confort.

Nu trebuie administrate băuturi unei persoane cu starea de conștiență alterată.

Alcoolul nu este o metodă de încălzire și nu trebuie oferit unei persoane cu hipotermie.

24.10. Ce NU trebuie făcut în hipotermie

În cazul unei persoane cu hipotermie importantă trebuie evitate manevrele brutale și metodele improvizate de încălzire intensă.

Nu trebuie:

• frecate energic membrele;
• aplicate surse foarte fierbinți direct pe piele;
• administrat alcool;
• obligată victima să facă efort fizic dacă starea este gravă;
• administrate lichide unei persoane cu starea de conștiență alterată;
• presupus că o persoană foarte rece și aparent inertă este decedată fără evaluarea corespunzătoare de către personalul medical.

24.11. Degerăturile

Expunerea la frig poate produce și leziuni locale prin îngheț, în special la nivelul degetelor, mâinilor, picioarelor, nasului și urechilor.

Zona poate deveni amorțită, palidă sau poate prezenta modificări ale aspectului pielii.

Nu trebuie frecată sau masată energic zona afectată și nu trebuie aplicată direct o sursă intensă de căldură.

În cazul unei degerături importante este necesară evaluarea medicală.

24.12. Prevenirea urgențelor provocate de temperaturi extreme la locul de muncă

În mediul profesional, primul ajutor intervine după apariția problemei. Principala responsabilitate trebuie să rămână însă prevenirea expunerii periculoase.

În funcție de activitate și de rezultatele evaluării riscurilor, angajatorul trebuie să analizeze măsuri precum organizarea programului de lucru, pauze adecvate, acces la apă potabilă, zone de odihnă protejate, îmbrăcăminte corespunzătoare, adaptarea efortului fizic și supravegherea lucrătorilor expuși.

Măsurile trebuie adaptate condițiilor reale ale locului de muncă, nu aplicate formal în același mod tuturor activităților.

Pentru lucrători, cele două situații pot fi reținute simplu:

URGENȚĂ PRIN CĂLDURĂ + CONFUZIE/CONVULSII/PIERDEREA CONȘTIENȚEI → 112 → ÎNCEPE RĂCIREA RAPIDĂ → SUPRAVEGHEAZĂ RESPIRAȚIA ȘI STAREA VICTIMEI.

HIPOTERMIE → SCOATE VICTIMA DIN MEDIUL RECE → ÎNDEPĂRTEAZĂ CU GRIJĂ ÎMBRĂCĂMINTEA UMEDĂ → IZOLARE ȘI ÎNCĂLZIRE TREPTATĂ → MANIPULARE CU GRIJĂ → AJUTOR MEDICAL DACĂ STAREA ESTE IMPORTANTĂ.

În ambele cazuri, apariția tulburărilor stării de conștiență, dificultăților respiratorii, convulsiilor sau deteriorării rapide a victimei trebuie considerată un semn de gravitate și impune solicitarea rapidă a ajutorului medical.

25. Urgențe diabetice – hipoglicemia și hiperglicemia

Urgențele diabetice pot apărea inclusiv la locul de muncă. O persoană cu diabet poate prezenta modificări importante ale glicemiei, iar unele dintre acestea pot evolua spre confuzie, convulsii sau pierderea stării de conștiență.

Pentru persoana care acordă primul ajutor, obiectivul nu este stabilirea unui diagnostic medical complex, ci recunoașterea unei posibile urgențe, verificarea stării victimei, administrarea de glucide numai atunci când acest lucru este sigur și solicitarea ajutorului medical atunci când situația este gravă.

25.1. Ce este hipoglicemia

Hipoglicemia reprezintă scăderea concentrației glucozei din sânge sub nivelul normal. La o persoană cu diabet, aceasta poate apărea, de exemplu, în legătură cu tratamentul antidiabetic, întârzierea sau omiterea unei mese, efortul fizic ori alți factori.

Hipoglicemia poate evolua rapid și, netratată, poate duce la pierderea stării de conștiență.

25.2. Cum recunoaștem o posibilă hipoglicemie

Manifestările diferă de la o persoană la alta. Pot apărea:

• transpirații;
• tremur;
• senzație intensă de foame;
• slăbiciune;
• amețeli;
• palpitații;
• iritabilitate;
• dificultăți de concentrare;
• confuzie;
• comportament neobișnuit;
• tulburări de coordonare;
• somnolență;
• convulsii;
• pierderea stării de conștiență.

La locul de muncă, o persoană confuză sau cu un comportament neobișnuit nu trebuie considerată automat obosită sau aflată sub influența alcoolului. Dacă există posibilitatea unei probleme medicale, starea trebuie evaluată.

25.3. Persoana este conștientă și poate înghiți – ce facem?

Dacă persoana este conștientă, poate înghiți în siguranță și există suspiciunea unei hipoglicemii, se pot administra glucide cu absorbție rapidă.

Pot fi utilizate, în funcție de ceea ce este disponibil, tablete sau gel cu glucoză ori o băutură care conține zahăr.

După administrare, starea persoanei trebuie reevaluată. Dacă simptomele persistă, poate fi necesară repetarea administrării de glucide conform instruirii de prim ajutor și recomandărilor medicale aplicabile persoanei.

După ameliorare, persoana trebuie supravegheată și nu trebuie să reia imediat activități periculoase, precum conducerea unui vehicul, lucrul la înălțime sau utilizarea unui utilaj.

25.4. Dacă este disponibil un glucometru

Unele persoane cu diabet utilizează un glucometru sau un sistem de monitorizare continuă a glicemiei.

Dacă persoana este capabilă să își verifice glicemia sau există o procedură cunoscută pentru aceasta, informația poate fi utilă.

Totuși, primul ajutor nu trebuie întârziat inutil pentru obținerea unei valori atunci când persoana prezintă semne evidente de deteriorare.

Un lucrător nu trebuie să efectueze proceduri medicale pentru care nu este pregătit.

25.5. Dacă victima este confuză sau nu poate înghiți în siguranță

O persoană cu starea de conștiență alterată poate avea dificultăți de înghițire.

În această situație nu trebuie administrate pe cale orală apă, suc, zahăr, alimente sau medicamente, deoarece acestea pot ajunge în căile respiratorii.

Dacă persoana nu poate înghiți în siguranță sau starea acesteia se deteriorează, trebuie solicitat ajutor medical.

25.6. Dacă persoana își pierde starea de conștiență

Dacă victima devine inconștientă, trebuie verificată imediat respirația.

Dacă:

NU RĂSPUNDE + RESPIRĂ NORMAL → 112 → menține căile respiratorii libere → poziție laterală de siguranță dacă este indicată → supraveghere permanentă.

Dacă:

NU RĂSPUNDE + NU RESPIRĂ NORMAL → 112 → începe RCP → utilizează AED dacă este disponibil.

Unei persoane inconștiente nu i se administrează nimic pe gură.

25.7. Glucagonul în hipoglicemia severă

Unele persoane cu diabet cărora le poate apărea o hipoglicemie severă pot avea prescris glucagon pentru situații de urgență.

Dacă persoana are propriul glucagon prescris, acesta poate face parte din planul său individual de urgență. Administrarea trebuie realizată conform instrucțiunilor dispozitivului și de către o persoană care știe cum să îl utilizeze.

Nu trebuie improvizată administrarea unor medicamente aparținând altor persoane.

Chiar dacă starea victimei se ameliorează după glucagon, este necesară supravegherea și respectarea indicațiilor medicale.

25.8. Ce este hiperglicemia

Hiperglicemia reprezintă creșterea excesivă a glicemiei.

Spre deosebire de hipoglicemie, care poate apărea și evolua foarte rapid, unele urgențe asociate hiperglicemiei se dezvoltă mai lent.

Persoana poate prezenta:

• sete accentuată;
• urinări frecvente;
• oboseală și slăbiciune;
• uscăciunea gurii;
• greață sau vărsături;
• dureri abdominale;
• respirație modificată;
• somnolență;
• confuzie;
• deteriorarea progresivă a stării generale.

Formele severe necesită tratament medical.

25.9. Hipoglicemie sau hiperglicemie – ce facem dacă nu știm?

Persoana care acordă primul ajutor nu trebuie să încerce să stabilească un diagnostic complicat pe baza câtorva simptome.

Dacă persoana este cunoscută cu diabet, este conștientă și poate comunica, trebuie întrebată ce problemă consideră că are și dacă dispune de propriile mijloace pentru verificarea glicemiei sau de tratamentul prescris.

Dacă persoana este confuză, starea se agravează sau nu poate înghiți în siguranță, trebuie solicitat ajutor medical.

Într-o urgență severă, 112 are prioritate față de încercarea de a diferenția empiric hipoglicemia de hiperglicemie.

25.10. Ce NU trebuie făcut într-o urgență diabetică

Trebuie evitate în special:

• administrarea de alimente sau lichide unei persoane inconștiente;
• forțarea unei persoane confuze să bea;
• administrarea insulinei de către un coleg din proprie inițiativă;
• modificarea dozelor de medicamente ale victimei;
• utilizarea medicamentelor aparținând altei persoane;
• lăsarea singură a unei persoane cu starea de conștiență alterată;
• presupunerea că un comportament neobișnuit este provocat de alcool fără a lua în calcul o posibilă urgență medicală.

25.11. Persoanele cu diabet la locul de muncă

Diabetul unei persoane reprezintă o informație medicală care trebuie tratată cu confidențialitate.

Totuși, un lucrător care consideră necesar poate avea un plan individual pentru situații de urgență și poate informa persoanele relevante despre modul în care dorește să fie ajutat dacă apare o hipoglicemie severă.

O asemenea organizare poate fi utilă în special pentru persoanele care au avut anterior episoade severe și utilizează glucagon sau alte mijloace individuale de intervenție.

25.12. Regula practică în cazul unei posibile hipoglicemii

Pentru lucrători, conduita de bază poate fi reținută astfel:

CONȘTIENT + POATE ÎNGHIȚI → glucide cu absorbție rapidă → reevaluează → supraveghează.

CONFUZ / NU POATE ÎNGHIȚI ÎN SIGURANȚĂ → nu administra nimic pe gură → solicită ajutor medical.

INCONȘTIENT + RESPIRĂ NORMAL → 112 → menține căile respiratorii libere → supraveghează.

INCONȘTIENT + NU RESPIRĂ NORMAL → 112 → RCP → AED dacă este disponibil.

În cazul urgențelor diabetice, una dintre cele mai importante reguli este diferențierea dintre persoana conștientă și capabilă să înghită și persoana cu starea de conștiență alterată. Administrarea orală de zahăr poate fi utilă în prima situație, dar poate deveni periculoasă în cea de-a doua.

26. Ce NU trebuie făcut în acordarea primului ajutor

Într-o situație de urgență, intenția de a ajuta nu este suficientă. Unele intervenții greșite pot agrava starea victimei, întârzia solicitarea ajutorului medical sau expune salvatorul și alte persoane unui pericol suplimentar.

Persoana care acordă primul ajutor trebuie să intervină în limita pregătirii sale, să acorde prioritate amenințărilor imediate pentru viață și să solicite serviciul 112 atunci când situația o impune.

26.1. Nu te expune unui pericol pentru a ajunge la victimă

Prima regulă este siguranța salvatorului.

Nu trebuie intrat fără protecție într-o zonă cu:

• instalații electrice aflate posibil sub tensiune;
• incendiu sau risc de explozie;
• gaze ori vapori toxici;
• substanțe chimice periculoase;
• risc de prăbușire;
• utilaje aflate în funcțiune;
• spații închise cu atmosferă necunoscută;
• trafic sau alte pericole necontrolate.

Dacă locul nu este sigur, trebuie solicitat ajutor specializat și, pe cât posibil, împiedicat accesul altor persoane.

Un salvator accidentat nu mai poate ajuta victima și poate transforma incidentul într-un accident cu mai multe victime.

26.2. Nu întârzia apelarea serviciului 112

În cazul unei urgențe grave, nu trebuie pierdut timp cu formalități, căutarea conducătorului unității sau încercarea repetată a unor măsuri ineficiente înainte de solicitarea ajutorului.

Dacă victima este inconștientă, nu respiră normal, prezintă hemoragie severă, dificultăți importante de respirație, semne de AVC, traumatism major, intoxicație gravă sau o altă situație care îi poate pune viața în pericol, 112 trebuie solicitat cât mai rapid.

Informarea conducerii întreprinderii este importantă în cazul unui accident de muncă, dar nu trebuie să întârzie primul ajutor și intervenția medicală.

26.3. Nu deplasa inutil o victimă traumatizată

După o cădere de la înălțime, strivire, accident rutier, lovitură puternică la cap sau alt traumatism major, victima nu trebuie ridicată automat și nici obligată să meargă.

Deplasarea inutilă poate agrava anumite leziuni.

Există însă o excepție importantă: dacă menținerea victimei în locul respectiv o expune unui pericol imediat care nu poate fi eliminat, protejarea vieții are prioritate.

Această logică este reflectată și în HG nr. 1361/2005: locul accidentului trebuie păstrat dacă aceasta nu generează alte accidente și nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanelor.

26.4. Nu încerca să „pui la loc” fracturile sau articulațiile

Un membru deformat nu trebuie tras, răsucit sau îndreptat forțat.

Nu trebuie:

• împins înapoi un os vizibil;
• „pusă la loc” o articulație;
• verificată fractura prin mișcări repetate;
• forțată victima să utilizeze membrul afectat.

Rolul primului ajutor este protejarea zonei și prevenirea agravării leziunii până la evaluarea medicală.

26.5. Nu scoate obiectele mari înfipte în plagă

Un corp străin înfipt într-o plagă poate contribui temporar la limitarea unei hemoragii. Îndepărtarea lui poate provoca o sângerare severă sau leziuni suplimentare.

În mod obișnuit, obiectul trebuie lăsat pe loc și stabilizat, iar hemoragia trebuie controlată prin presiune în jurul acestuia, fără apăsarea obiectului mai adânc.

Îndepărtarea obiectului trebuie lăsată personalului medical.

26.6. Nu pierde timpul cu tratarea unei plăgi minore dacă există o hemoragie severă

Într-un accident cu mai multe leziuni trebuie stabilite prioritățile.

Curățarea unei răni superficiale, aplicarea unui antiseptic sau căutarea unui anumit tip de pansament nu trebuie să întârzie controlul unei hemoragii care amenință viața.

În această situație, prioritatea este controlul rapid al sângerării și solicitarea ajutorului.

26.7. Nu slăbi periodic un garou aplicat pentru o hemoragie severă

Dacă un garou a fost aplicat corect pentru controlul unei hemoragii amenințătoare de viață la nivelul unui membru, acesta nu trebuie slăbit periodic pentru „a lăsa sângele să circule”.

O asemenea acțiune poate determina reluarea hemoragiei.

Ora aplicării trebuie reținută sau notată, iar garoul rămâne pe loc până la preluarea victimei de către personalul medical.

26.8. Nu introduce obiecte în gura unei persoane cu convulsii

O persoană aflată într-o criză convulsivă nu își „înghite limba”.

Nu trebuie introduse între dinți:

• linguri;
• obiecte metalice;
• textile;
• degete;
• alte obiecte.

Victima nu trebuie nici imobilizată cu forța. Se îndepărtează obiectele periculoase din jur, se protejează capul și se urmărește durata crizei.

26.9. Nu administra nimic pe gură unei persoane inconștiente

Unei persoane inconștiente sau care nu poate înghiți în siguranță nu trebuie să i se administreze:

apă, suc, zahăr, alimente, comprimate sau alte produse pe cale orală.

Există riscul ca acestea să ajungă în căile respiratorii.

Această regulă este importantă inclusiv în cazul unei posibile hipoglicemii. Zahărul pe cale orală este destinat unei persoane care este suficient de conștientă și poate înghiți în siguranță.

26.10. Nu administra medicamente din proprie inițiativă

Trusa de prim ajutor nu trebuie transformată într-o „farmacie” utilizată empiric de colegi.

Nu trebuie administrate altor persoane, fără o indicație corespunzătoare, medicamente precum analgezice, sedative, antihipertensive, insulină sau alte tratamente.

Dacă victima are propriul medicament prescris pentru o situație cunoscută, conduita trebuie raportată la planul său medical și la pregătirea persoanei care intervine.

În situațiile grave trebuie solicitat 112 și urmate indicațiile primite.

26.11. Nu provoca vărsătura în cazul unei intoxicații

După ingestia unei substanțe periculoase, provocarea vărsăturii poate agrava situația.

Unele produse pot produce din nou leziuni ale esofagului sau pot ajunge în căile respiratorii în timpul vărsăturii.

Trebuie identificată substanța, consultată fișa cu date de securitate, dacă este disponibilă, și solicitată asistență medicală atunci când situația o impune.

26.12. Nu neutraliza substanțele chimice prin improvizație

Nu trebuie aplicată empiric o substanță peste alta pentru a încerca „neutralizarea”.

De exemplu, nu se aplică automat o bază peste un acid sau invers.

Reacția poate genera căldură și poate agrava leziunea. În cazul contaminării chimice se urmează procedura specifică produsului și informațiile din FDS/SDS.

26.13. Nu aplica remedii improvizate pe arsuri

Pe arsuri nu trebuie aplicate produse precum:

• unt;
• ulei;
• grăsimi;
• pastă de dinți;
• făină;
• creme cosmetice;
• alte remedii improvizate.

Nu trebuie aplicată nici gheață direct pe suprafața arsă, iar bășicile nu trebuie sparte intenționat.

Pentru o arsură termică, măsura de bază este răcirea corespunzătoare cu apă curentă, urmată de protejarea zonei și evaluarea necesității ajutorului medical.

26.14. Nu atinge victima electrocutată înainte de eliminarea pericolului electric

Într-un accident electric, atingerea imediată a victimei poate provoca electrocutarea salvatorului.

Mai întâi trebuie eliminată sau izolată în siguranță sursa electrică.

În cazul instalațiilor de înaltă tensiune sau al unei situații în care securitatea nu poate fi confirmată, nu trebuie realizată apropierea până când personalul competent nu declară zona sigură.

26.15. Nu presupune că respirația agonică este respirație normală

O persoană aflată în stop cardiac poate prezenta respirații rare, neregulate sau de tip gâfâit.

Acestea nu reprezintă respirație normală.

Dacă persoana nu răspunde și nu respiră normal, trebuie suspectat stopul cardiorespirator, solicitat ajutor prin 112 și începută RCP. Această diferențiere este subliniată în recomandările actuale ERC pentru suportul vital de bază.

26.16. Nu opri inutil compresiile toracice în timpul RCP

După începerea resuscitării, întreruperile compresiilor trebuie reduse cât mai mult.

Nu trebuie oprită RCP pentru verificări repetate fără motiv, discuții, căutarea unor obiecte neesențiale sau pentru a aștepta pasiv sosirea ambulanței.

Dacă este disponibil un AED, acesta trebuie utilizat cât mai rapid, iar compresiile se reiau conform indicațiilor aparatului.

26.17. Nu considera că AED-ul este destinat numai personalului medical

Un AED este conceput pentru a analiza automat ritmul cardiac și pentru a indica dacă este necesar un șoc.

Într-un stop cardiac, existența dispozitivului nu este utilă dacă lucrătorii se tem să îl aducă sau să îl pornească.

Trebuie urmate instrucțiunile vocale și vizuale ale aparatului și continuată RCP conform indicațiilor.

26.18. Nu lăsa victima singură

Starea unei persoane se poate modifica rapid.

O victimă care inițial este conștientă poate deveni inconștientă, iar o persoană care inițial respiră normal poate ulterior să nu mai respire normal.

Până la preluarea medicală sau stabilizarea situației trebuie supravegheate, în funcție de caz, starea de conștiență, respirația, hemoragia și evoluția simptomelor.

26.19. Nu considera primul ajutor un substitut pentru serviciile medicale

Primul ajutor reprezintă intervenția inițială până la acordarea asistenței medicale specializate.

Persoana care intervine nu trebuie să încerce să stabilească diagnostice complexe, să efectueze proceduri medicale pentru care nu este pregătită sau să amâne solicitarea serviciilor de urgență pentru a încerca „tratamentul” victimei la locul accidentului.

26.20. Nu modifica inutil locul unui accident de muncă

După acordarea primului ajutor și eliminarea pericolelor imediate, trebuie avută în vedere și procedura legală aplicabilă accidentelor de muncă.

HG nr. 1361/2005 prevede păstrarea situației de la locul accidentului până la cercetare, dacă aceasta nu conduce la producerea altor accidente și nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanelor. Dacă situația trebuie modificată din motive de securitate, aceasta trebuie documentată prin fotografii, scheme sau alte mijloace.

Prin urmare, salvarea victimei și prevenirea altor accidente au prioritate, dar după înlăturarea urgenței locul evenimentului nu trebuie modificat fără necesitate.

Regula esențială

În loc să memoreze zeci de interdicții, lucrătorul poate reține o regulă generală:

NU TE EXPUNE → NU AGRAVA LEZIUNEA → NU ADMINISTRA TRATAMENTE IMPROVIZATE → NU ÎNTÂRZIA 112 → ACȚIONEAZĂ ÎN LIMITA PREGĂTIRII → SUPRAVEGHEAZĂ VICTIMA.

Primul ajutor eficient nu înseamnă efectuarea unui număr cât mai mare de manevre. Înseamnă recunoașterea rapidă a pericolului, alegerea corectă a priorităților și aplicarea numai a măsurilor necesare și sigure până la sosirea ajutorului medical specializat.

27. Primul ajutor adaptat riscurilor profesionale

Organizarea primului ajutor la locul de muncă nu trebuie făcută identic în toate întreprinderile. Un birou administrativ, un șantier de construcții, o hală de producție, un depozit, un atelier auto sau o întreprindere care utilizează substanțe chimice prezintă riscuri profesionale diferite și, implicit, necesită măsuri de pregătire și intervenție adaptate.

Din acest motiv, primul ajutor trebuie integrat în sistemul general de securitate și sănătate în muncă (SSM) și corelat cu rezultatele evaluării riscurilor profesionale.

27.1. De ce primul ajutor trebuie adaptat activității întreprinderii

Legea nr. 186/2008 stabilește că măsurile privind primul ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor trebuie să fie adaptate naturii activităților și mărimii unității, luând în considerare și prezența altor persoane. Totodată, numărul lucrătorilor desemnați, instruirea acestora și echipamentul pus la dispoziție trebuie să fie adecvate mărimii și riscurilor specifice unității.

Prin urmare, angajatorul nu ar trebui să se limiteze la o abordare formală de tipul:

„Avem o trusă medicală, deci obligația privind primul ajutor este îndeplinită.”

Organizarea corectă presupune analizarea accidentelor și urgențelor care se pot produce în mod realist în activitatea respectivă și pregătirea măsurilor corespunzătoare.

27.2. Evaluarea riscurilor reprezintă punctul de plecare

Pentru adaptarea primului ajutor trebuie pornit de la evaluarea riscurilor profesionale.

Aceasta permite identificarea pericolelor existente la locurile de muncă și a consecințelor posibile asupra lucrătorilor.

De exemplu, evaluarea poate identifica riscuri precum:

• tăiere sau înțepare;
• strivire;
• cădere de la înălțime;
• electrocutare;
• arsuri;
• expunere la substanțe chimice;
• intoxicație;
• accident cu utilaje;
• accident rutier;
• expunere la temperaturi extreme;
• alte riscuri specifice activității.

Măsurile de prim ajutor trebuie apoi corelate cu aceste riscuri.

27.3. Birouri și activități administrative

Într-un birou, probabilitatea unor accidente industriale grave este în general mai redusă decât într-o unitate de producție, însă urgențele medicale pot apărea oricând.

Personalul desemnat pentru primul ajutor ar trebui să poată reacționa în situații precum:

• pierderea stării de conștiență;
• stop cardiorespirator;
• sufocare;
• căderi și traumatisme;
• plăgi și hemoragii;
• convulsii;
• hipoglicemie;
• suspiciune de AVC sau infarct;
• alte urgențe medicale acute.

Prin urmare, risc profesional redus nu înseamnă absența necesității organizării primului ajutor.

27.4. Producție și activități industriale

Într-o hală de producție, profilul riscurilor poate fi semnificativ diferit.

În funcție de echipamentele și procesele utilizate, pot exista riscuri de:

• prindere sau strivire;
• tăiere;
• amputare;
• hemoragie severă;
• arsuri;
• electrocutare;
• lovire de obiecte;
• contact cu substanțe periculoase.

Într-un asemenea mediu, pregătirea pentru primul ajutor trebuie să țină cont de tipul real al accidentelor care se pot produce.

De exemplu, dacă există risc de hemoragie severă, personalul desemnat trebuie să cunoască măsurile de control al sângerării, iar mijloacele necesare trebuie să poată fi accesate rapid.

27.5. Ateliere și activități de mentenanță

În ateliere mecanice, auto, de reparații sau mentenanță pot exista simultan mai multe categorii de risc:

echipamente de muncă + obiecte tăietoare + electricitate + substanțe chimice + incendiu + ridicarea și deplasarea sarcinilor.

Prin urmare, măsurile de prim ajutor trebuie să acopere scenariile relevante identificate prin evaluarea riscurilor, fără a transforma trusa sau procedura într-o colecție nejustificată de materiale și instrucțiuni.

27.6. Activități cu risc electric

Dacă lucrătorii sunt expuși riscului electric, organizarea primului ajutor trebuie să țină cont de posibilitatea producerii unei electrocutări.

Este important ca lucrătorii să înțeleagă că prima acțiune nu este atingerea victimei, ci eliminarea în siguranță a pericolului electric.

Persoanele desemnate pentru primul ajutor trebuie să poată recunoaște stopul cardiorespirator și să înceapă RCP după ce zona a devenit sigură.

Măsurile de prim ajutor nu înlocuiesc însă măsurile tehnice și organizatorice de prevenire a accidentelor electrice.

27.7. Activități cu substanțe chimice

În întreprinderile unde se utilizează substanțe periculoase, primul ajutor trebuie corelat cu produsele efectiv utilizate.

Nu este suficientă o instrucțiune generală despre intoxicații.

Trebuie analizate:

• calea posibilă de expunere;
• proprietățile substanței;
• informațiile din fișa cu date de securitate;
• procedura de decontaminare;
• necesitatea mijloacelor pentru spălarea ochilor;
• necesitatea altor echipamente de prim ajutor;
• modul de solicitare a intervenției specializate.

HG nr. 353/2010 prevede că echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condițiile de lucru o cer, să fie marcat corespunzător și ușor accesibil.

27.8. Lucrul la înălțime

În cazul lucrărilor la înălțime trebuie luată în calcul posibilitatea unor traumatisme severe.

O cădere poate produce:

• traumatism cranian;
• leziuni ale coloanei vertebrale;
• fracturi multiple;
• hemoragii;
• leziuni interne;
• pierderea stării de conștiență.

Planificarea primului ajutor trebuie corelată și cu posibilitatea reală de acces la victimă.

Dacă persoana accidentată rămâne suspendată, se află pe o structură sau într-un loc greu accesibil, simpla existență a unei truse la nivelul solului nu rezolvă problema intervenției. Pot fi necesare proceduri și mijloace specifice de salvare, distincte de primul ajutor propriu-zis.

27.9. Lucrul în condiții de izolare

Riscul trebuie analizat diferit atunci când lucrătorul desfășoară activitatea singur sau într-o zonă izolată.

Într-o asemenea situație, problema nu este doar ce prim ajutor poate fi acordat, ci și:

Cine află că s-a produs accidentul? Cum solicită lucrătorul ajutor? În cât timp poate ajunge cineva la el?

HG nr. 353/2010 conține cerințe specifice pentru lucrul în condiții de izolare, inclusiv privind informarea lucrătorilor și mijloacele tehnice care permit menținerea legăturii necesare pentru intervenție.

Vom analiza separat aceste cerințe într-un capitol dedicat lucrătorilor în condiții de izolare.

27.10. Activități în aer liber și temperaturi extreme

Pentru lucrătorii care desfășoară activități în exterior trebuie analizate și condițiile de mediu.

Expunerea la temperaturi ridicate poate favoriza epuizarea termică și șocul termic, iar temperaturile scăzute pot conduce la hipotermie sau degerături.

Măsurile nu trebuie să se limiteze la pregătirea pentru acordarea primului ajutor. Angajatorul trebuie să urmărească în primul rând prevenirea expunerii periculoase, prin organizarea corespunzătoare a muncii și măsuri adaptate condițiilor concrete.

27.11. Întreprinderi cu suprafețe mari sau mai multe puncte de lucru

Într-o întreprindere mare, amplasarea mijloacelor de prim ajutor devine la fel de importantă ca existența lor.

Dacă pentru a ajunge la singura trusă disponibilă un lucrător trebuie să traverseze mai multe hale sau etaje, organizarea poate să nu răspundă necesității unei intervenții rapide.

De aceea trebuie analizate:

• numărul locurilor de muncă;
• distanțele dintre acestea;
• numărul și distribuția lucrătorilor;
• accesul între zone;
• programul și schimburile de lucru;
• riscurile specifice fiecărei zone.

HG nr. 95/2009 prevede asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor.

27.12. Numărul persoanelor desemnate trebuie stabilit în funcție de situația reală

Nu este suficient ca o întreprindere mare să desemneze formal o singură persoană dacă aceasta nu poate fi disponibilă în toate situațiile.

La stabilirea numărului persoanelor pregătite trebuie luate în considerare:

• numărul lucrătorilor;
• dimensiunea întreprinderii;
• distribuția locurilor de muncă;
• lucrul în schimburi;
• concediile și absențele;
• natura activităților;
• riscurile existente.

Legea nr. 186/2008 stabilește că numărul lucrătorilor desemnați, instruirea lor și echipamentul pus la dispoziție trebuie să fie adecvate mărimii și/sau riscurilor specifice unității.

Această formulare este importantă deoarece legislația nu trebuie redusă la o regulă artificială de tipul „un salvator la X angajați” dacă actul normativ nu stabilește un asemenea raport.

27.13. Trusa de prim ajutor trebuie raportată la riscuri și amplasare

Existența trusei este obligatorie în cadrul organizării SSM, dar eficiența acesteia depinde și de modul în care este amplasată și gestionată.

În funcție de activitate, trebuie analizate:

tipurile de accidente previzibile → materialele necesare → numărul truselor → amplasarea → accesibilitatea → semnalizarea → verificarea periodică și completarea consumabilelor.

Această abordare este mai eficientă decât achiziționarea unei truse și păstrarea ei într-un dulap necunoscut lucrătorilor.

27.14. Instruirea trebuie să reflecte situațiile care se pot produce

Pregătirea lucrătorilor pentru primul ajutor nu trebuie să rămână exclusiv teoretică.

HG nr. 95/2009 prevede includerea primului ajutor în instruirea SSM, iar instruirea la locul de muncă cuprinde inclusiv exerciții practice privind utilizarea mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și prim ajutor.

Într-un mediu cu risc de tăiere, exercițiile practice pot pune accent pe controlul hemoragiei. Într-un mediu cu risc electric, pe securizarea situației, evaluarea victimei și RCP. Într-un mediu cu risc chimic, pe decontaminare, FDS și utilizarea mijloacelor de urgență existente.

Astfel, instruirea devine relevantă pentru activitatea concretă a lucrătorului.

27.15. Primul ajutor nu înlocuiește prevenirea

Adaptarea primului ajutor la riscurile profesionale nu trebuie interpretată ca acceptare a producerii accidentelor.

Ordinea corectă este:

IDENTIFICAREA PERICOLELOR → EVALUAREA RISCURILOR → ELIMINAREA/REDUCEREA RISCURILOR → MĂSURI DE PROTECȚIE → INSTRUIREA LUCRĂTORILOR → PREGĂTIREA PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ ȘI PRIMUL AJUTOR.

Primul ajutor intervine atunci când măsurile preventive nu au reușit să împiedice complet producerea unui eveniment sau când apare o urgență medicală independentă de activitatea profesională.

27.16. Întrebări pe care angajatorul ar trebui să și le pună

O verificare practică a sistemului poate porni de la câteva întrebări:

Ce accidente grave se pot produce în unitatea noastră? Cine acordă primul ajutor? Este această persoană prezentă în fiecare schimb? Unde se află trusa? Poate fi adusă rapid? Există echipamente speciale impuse de riscuri? Lucrătorii știu să apeleze 112 și să indice exact locul? Poate ajunge ambulanța rapid la victimă? Ce facem dacă persoana accidentată se află într-un loc greu accesibil?

Dacă răspunsurile nu sunt clare înainte de accident, este puțin probabil ca intervenția să fie bine organizată în timpul unei urgențe.

27.17. Ce urmărește și controlul de stat

Importanța acestor elemente rezultă și din Lista generală de verificare SSM-1 utilizată în controlul de stat.

Aceasta include verificări privind existența instrucțiunilor SSM care cuprind acordarea primului ajutor, existența truselor medicale și asigurarea personalului pregătit pentru acordarea primului ajutor.

Prin urmare, pentru angajator, organizarea primului ajutor trebuie să poată fi demonstrată în practică și prin documentele SSM, nu doar declarată.

Regula de bază poate fi formulată astfel:

RISCURILE LOCULUI DE MUNCĂ → SCENARIILE POSIBILE DE URGENȚĂ → PERSONALUL PREGĂTIT → MIJLOACELE NECESARE → AMPLASAREA LOR → PROCEDURA DE ALARMARE → EXERCIȚIUL PRACTIC.

Această abordare transformă primul ajutor dintr-o obligație formală într-un sistem de intervenție adaptat întreprinderii, capabil să funcționeze atunci când apare efectiv un accident sau o urgență medicală.

28. Cerințe speciale privind primul ajutor pe șantierele de construcții

Activitatea pe șantierele de construcții implică riscuri profesionale ridicate: căderi de la înălțime, loviri și striviri, accidente cu echipamente de muncă, electrocutări, tăieturi, hemoragii, arsuri sau alte traumatisme grave. Din acest motiv, organizarea primului ajutor trebuie adaptată condițiilor concrete ale șantierului și posibilității reale de intervenție rapidă.

Pentru sectorul construcțiilor există cerințe specifice prevăzute de NCM A.08.02–2014 „Securitatea și sănătatea muncii în construcții”, document aplicabil lucrărilor de construcții, instalații, reparații, consolidări și altor lucrări prevăzute în domeniul său de aplicare.

28.1. Primul ajutor trebuie să poată fi acordat în orice moment

Capitolul 9 al NCM A.08.02–2014 este dedicat expres „Primului ajutor în caz de accidentare în muncă”.

Potrivit pct. 9.1, angajatorul trebuie să asigure condițiile necesare pentru ca primul ajutor să poată fi acordat în orice moment.

În practică, această cerință presupune ca organizarea primului ajutor să funcționeze pe întreaga durată în care se desfășoară lucrări, inclusiv atunci când există mai multe echipe, zone de lucru sau schimburi.

Nu este suficient ca persoana pregătită pentru primul ajutor să fie disponibilă doar ocazional sau să se afle într-o zonă din care nu poate interveni într-un timp rezonabil.

28.2. Personalul trebuie pregătit pentru acordarea primului ajutor

Pct. 9.2 din NCM A.08.02–2014 prevede că angajatorul trebuie să asigure instruirea personalului pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare.

Această pregătire este deosebit de importantă pe șantiere, unde primele minute după o cădere, o hemoragie severă, o electrocutare sau un accident cu utilaj pot fi decisive.

Instruirea trebuie să aibă și o componentă practică. Simplul fapt că un lucrător a citit o instrucțiune nu garantează că va putea recunoaște stopul cardiorespirator, controla o hemoragie severă sau reacționa corect la o electrocutare.

28.3. Mijloacele de prim ajutor trebuie să fie disponibile acolo unde sunt necesare

Pct. 9.3 din NCM A.08.02–2014 stabilește necesitatea asigurării mijloacelor de prim ajutor în toate locurile unde condițiile de muncă o cer.

Pe un șantier extins, existența unei singure truse într-un birou administrativ poate să nu asigure o intervenție eficientă dacă lucrările se desfășoară la distanță, pe mai multe niveluri sau în mai multe sectoare.

De aceea, trebuie analizate amplasarea punctelor de prim ajutor, accesibilitatea acestora și timpul necesar pentru aducerea materialelor la victimă.

28.4. Datele serviciului medical de urgență trebuie afișate vizibil

NCM A.08.02–2014 prevede și existența unui panou amplasat într-un loc vizibil, pe care să fie indicate adresa și numărul de telefon ale serviciului local de urgență.

În organizarea actuală a șantierului, este util ca informația de urgență să permită lucrătorilor să identifice rapid:

112 → denumirea șantierului → adresa exactă → punctul de acces pentru ambulanță → persoana de contact.

Pe șantierele mari, simpla cunoaștere a adresei poate să nu fie suficientă. Trebuie stabilit și modul în care echipajul medical ajunge efectiv la victimă.

28.5. Accesul ambulanței trebuie gândit înainte de accident

Un aspect practic frecvent neglijat este accesul serviciilor de urgență.

Șantierele pot avea porți închise, drumuri temporare, zone blocate de materiale, utilaje în mișcare sau mai multe intrări.

Înainte de apariția unei urgențe trebuie stabilit:

• care este accesul utilizat de ambulanță;
• cine deschide poarta;
• cine întâmpină echipajul;
• cine îl conduce către victimă;
• cum este menținut liber traseul de acces;
• ce se întâmplă dacă victima se află la etaj, în subsol sau într-o zonă greu accesibilă.

Aceste elemente pot reduce timpul dintre apelul la 112 și acordarea asistenței medicale.

28.6. Lucrările la înălțime necesită și planificarea salvării

În cazul unei căderi de la înălțime, primul ajutor începe după ce victima poate fi abordată în siguranță.

Situația devine mai complexă dacă lucrătorul:

• rămâne suspendat într-un sistem individual de protecție;
• se află pe schelă;
• este pe acoperiș;
• se află într-o structură înaltă;
• este într-o zonă în care accesul obișnuit nu mai este posibil.

În asemenea cazuri trebuie făcută distincția între salvare și primul ajutor.

Persoanele fără pregătire nu trebuie să improvizeze coborâri sau intervenții la înălțime care pot produce victime suplimentare. Pentru activitățile unde un asemenea scenariu este previzibil, măsurile de salvare trebuie planificate înainte de începerea lucrărilor.

28.7. Accidentele cu utilaje și echipamente de muncă

În cazul accidentelor cu utilaje, prima problemă poate fi chiar accesul sigur la victimă.

Înainte de intervenție trebuie prevenite:

pornirea accidentală → deplasarea echipamentului → căderea sarcinilor → mișcarea elementelor mecanice → expunerea salvatorului la aceeași sursă de pericol.

Dacă victima este prinsă într-un echipament, persoanele neautorizate nu trebuie să execute manevre tehnice periculoase pentru eliberarea acesteia.

După securizarea situației, prioritățile medicale rămân evaluarea stării de conștiență și a respirației, controlul hemoragiilor severe și solicitarea serviciilor de urgență.

28.8. Electrocutarea pe șantier

Șantierele pot utiliza instalații electrice temporare, prelungitoare, tablouri electrice, scule electrice portabile și echipamente alimentate în condiții dificile.

În cazul unui accident electric, victima nu trebuie atinsă până când pericolul electric nu a fost eliminat în siguranță.

După securizarea zonei se verifică starea victimei. Dacă aceasta nu răspunde și nu respiră normal, se solicită 112 și se începe RCP.

Măsurile de prim ajutor nu înlocuiesc însă obligația prevenirii accidentelor prin instalații corespunzătoare, protecții electrice, verificări și respectarea procedurilor de lucru.

28.9. Căderile de la înălțime trebuie considerate potențial grave

O persoană care a căzut de la înălțime poate prezenta leziuni ale capului, coloanei vertebrale, toracelui, abdomenului sau membrelor, inclusiv leziuni care nu sunt imediat vizibile.

Victima nu trebuie ridicată automat și nici încurajată să meargă pentru a verifica „dacă este bine”.

Prioritățile sunt:

securizarea zonei → evaluarea conștienței și respirației → controlul hemoragiei severe → 112 → evitarea deplasărilor inutile → supravegherea victimei.

28.10. Șantierul trebuie să țină cont de modificarea continuă a condițiilor

Spre deosebire de multe locuri de muncă permanente, șantierul se modifică permanent.

Apar noi niveluri, se montează și se demontează schele, se schimbă căile de acces, apar goluri tehnologice, sunt mutate utilaje și materiale, iar echipele pot lucra în alte sectoare de la o etapă la alta.

Din acest motiv, organizarea primului ajutor trebuie reevaluată pe parcursul executării lucrărilor.

Un punct de prim ajutor bine amplasat la începutul proiectului poate deveni greu accesibil câteva luni mai târziu.

28.11. Subcontractanții trebuie incluși în organizarea situațiilor de urgență

Pe șantiere pot activa simultan lucrători ai mai multor angajatori și subcontractanți.

Organizarea intervenției trebuie să evite situația în care fiecare echipă cunoaște doar propriile proceduri, iar în momentul unui accident nimeni nu știe cine coordonează acțiunile.

Trebuie stabilite și comunicate clar procedurile privind alarmarea, persoanele de contact, accesul la mijloacele de prim ajutor și solicitarea serviciilor de urgență.

Aceasta nu înlătură responsabilitățile proprii ale fiecărui angajator față de lucrătorii săi.

28.12. Primul ajutor trebuie inclus în instruirea de pe șantier

Lucrătorii trebuie să știe nu doar unde se află trusa, ci și ce trebuie să facă atunci când observă un accident.

HG nr. 95/2009 prevede includerea primului ajutor în instruirea SSM, inclusiv în instruirea introductiv-generală și în instruirea la locul de muncă, aceasta din urmă cuprinzând și exerciții practice privind utilizarea mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și prim ajutor.

Pentru șantier, instruirea trebuie raportată la riscurile reale ale lucrărilor executate.

28.13. Ce trebuie verificat înainte de începerea lucrărilor

Din punct de vedere practic, responsabilul pentru organizarea SSM ar trebui să poată răspunde clar la următoarele întrebări:

Cine acordă primul ajutor? Unde sunt mijloacele de prim ajutor? Sunt accesibile din toate zonele de lucru? Cum se apelează 112? Care este adresa exactă? Pe unde intră ambulanța? Cine o întâmpină? Cum este salvat un lucrător aflat la înălțime sau într-o zonă greu accesibilă? Ce se întâmplă în schimbul în care persoana desemnată lipsește?

Dacă aceste răspunsuri sunt stabilite abia după producerea accidentului, organizarea este insuficientă.

28.14. Primul ajutor și procedura după producerea accidentului

După producerea unui accident, conducătorul locului de muncă trebuie să organizeze acordarea ajutorului medical și, dacă este necesar, transportarea accidentatului la o instituție medicală, să evacueze persoanele expuse altor pericole și să informeze angajatorul despre accident.

Totodată, locul accidentului trebuie păstrat până la cercetare atunci când acest lucru nu generează alte accidente și nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanelor. Dacă modificarea situației este necesară pentru salvarea victimei sau eliminarea pericolului, situația trebuie documentată prin fotografii, scheme sau alte mijloace.

Salvarea vieții și prevenirea producerii altor accidente au prioritate față de conservarea locului evenimentului.

28.15. Model practic de organizare a primului ajutor pe șantier

Pentru un șantier, organizarea poate fi construită după următorul circuit:

EVALUAREA RISCURILOR → PERSOANE PREGĂTITE PENTRU PRIMUL AJUTOR → MIJLOACE AMPLASATE ÎN ZONE ACCESIBILE → DATELE DE URGENȚĂ AFIȘATE → ACCES STABILIT PENTRU AMBULANȚĂ → PROCEDURĂ PENTRU ZONE GREU ACCESIBILE → INSTRUIREA LUCRĂTORILOR → VERIFICAREA PERIODICĂ A SISTEMULUI.

Cerințele din construcții nu trebuie tratate ca simpla obligație de a păstra o trusă medicală pe șantier. NCM A.08.02–2014 cere organizarea efectivă a posibilității de acordare a primului ajutor, pregătirea personalului și disponibilitatea mijloacelor necesare acolo unde condițiile de muncă o impun.

29. Lucrătorii în condiții de izolare – organizarea primului ajutor și comunicarea în caz de urgență

Munca în condiții de izolare necesită o atenție specială din perspectiva securității și sănătății în muncă. În cazul unui accident, problema nu este doar dacă lucrătorul sau un coleg știe să acorde primul ajutor, ci și cum este semnalată urgența, cine observă lipsa de răspuns și în cât timp poate ajunge ajutorul la victimă.

O persoană care suferă o hemoragie severă, electrocutare, cădere, pierdere a stării de conștiență sau altă urgență într-un loc izolat poate să nu fie capabilă să solicite singură ajutor. De aceea, organizarea muncii trebuie să prevadă aceste situații înainte de începerea activității.

29.1. Ce înseamnă lucrul în condiții de izolare

HG nr. 353/2010 conține cerințe specifice referitoare la lucrătorii care își desfășoară activitatea în condiții de izolare.

Din perspectiva primului ajutor, esențial este ca lucrătorul să fie informat cu privire la măsurile care trebuie luate în caz de accident și să existe posibilitatea comunicării cu exteriorul.

Situații de izolare pot apărea, în funcție de organizarea concretă a activității, atunci când o persoană lucrează singură sau la distanță de ceilalți lucrători, iar intervenția rapidă a unei alte persoane nu este imediat posibilă.

Nu orice activitate desfășurată individual prezintă același nivel de risc. Evaluarea trebuie făcută în funcție de pericolele existente și consecințele posibile ale unui accident.

29.2. De ce primul ajutor este mai dificil în cazul lucrătorului izolat

Într-un loc de muncă obișnuit, un coleg poate observa accidentul, poate opri echipamentul, poate aduce trusa, poate apela 112 și poate începe primul ajutor.

În cazul lucrătorului izolat, această succesiune poate lipsi complet.

Trebuie analizate cel puțin trei probleme:

DETECTAREA URGENȚEI → COMUNICAREA → INTERVENȚIA.

Dacă lucrătorul își pierde starea de conștiență și nimeni nu observă evenimentul, existența unei truse medicale sau a unei instrucțiuni scrise nu este suficientă.

29.3. Angajatorul trebuie să organizeze posibilitatea comunicării

HG nr. 353/2010 prevede cerințe privind organizarea activității în condiții de izolare, inclusiv desemnarea în scris a unei persoane pentru supravegherea lucrătorilor și dotarea locurilor de muncă cu mijloace tehnice care permit menținerea legăturii necesare.

Mijlocul concret de comunicare trebuie ales în funcție de condițiile reale.

Poate fi vorba, după caz, despre telefon, stație radio sau alt sistem adecvat, însă angajatorul trebuie să verifice dacă acesta funcționează efectiv în zona în care se desfășoară activitatea.

Un telefon mobil nu reprezintă o soluție suficientă dacă în zona de lucru nu există semnal.

29.4. Comunicarea trebuie verificată înainte de începerea lucrului

Înainte de trimiterea unei persoane într-o zonă izolată trebuie verificat dacă aceasta poate solicita ajutor.

Trebuie analizate:

• existența semnalului;
• autonomia dispozitivului;
• posibilitatea contactării persoanei responsabile;
• numărul 112;
• localizarea exactă a lucrătorului;
• accesul serviciilor de intervenție;
• ce se întâmplă dacă lucrătorul nu mai răspunde.

Această verificare este cu atât mai importantă cu cât consecințele unui eventual accident pot fi mai grave.

29.5. Este necesară o procedură pentru lipsa de răspuns

Un sistem eficient nu trebuie să se bazeze exclusiv pe regula:

„Dacă se întâmplă ceva, lucrătorul va suna.”

În cazul unei căderi, electrocutări, intoxicații, AVC, infarct sau pierderi a stării de conștiență, persoana poate fi incapabilă să telefoneze.

De aceea, pentru activitățile unde riscul justifică această măsură trebuie stabilită o procedură de verificare a stării lucrătorului.

Aceasta poate prevedea contacte periodice sau confirmarea la anumite momente ale activității, în funcție de riscul evaluat.

Dacă lucrătorul nu răspunde la momentul stabilit, trebuie să existe o procedură clară de escaladare și verificare.

29.6. Frecvența verificării trebuie stabilită în funcție de risc

Nu există o singură frecvență potrivită pentru toate activitățile izolate.

Un lucrător care efectuează o activitate administrativă singur într-o încăpere nu prezintă același risc ca o persoană care lucrează cu echipamente periculoase sau într-o zonă îndepărtată.

La stabilirea sistemului de supraveghere trebuie luate în considerare:

probabilitatea accidentului + gravitatea consecințelor + posibilitatea lucrătorului de a solicita singur ajutor + timpul necesar pentru intervenție.

Cu cât consecințele potențiale sunt mai grave, cu atât sistemul de comunicare și intervenție trebuie să fie mai robust.

29.7. Localizarea exactă a lucrătorului trebuie cunoscută

Într-o urgență nu este suficient să se știe că persoana „lucrează undeva pe teren”.

Trebuie să poată fi identificat rapid:

• locul exact al activității;
• punctul de acces;
• traseul către lucrător;
• eventualele obstacole;
• riscurile existente în zonă.

Aceste informații sunt importante și pentru comunicarea cu serviciul 112.

În cazul activităților mobile, procedura poate necesita actualizarea locației pe măsură ce lucrătorul se deplasează.

29.8. Mijloacele de prim ajutor trebuie să fie accesibile

HG nr. 353/2010 prevede că echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil acolo unde condițiile de lucru o cer, marcat corespunzător și ușor accesibil.

În cazul muncii izolate, noțiunea de „accesibil” trebuie analizată practic.

O trusă aflată la sediul întreprinderii nu este de ajutor imediat unei persoane care lucrează la o distanță considerabilă de acesta.

În funcție de evaluarea riscurilor, poate fi necesară amplasarea mijloacelor de prim ajutor direct în zona de lucru sau asigurarea lor împreună cu lucrătorul.

29.9. Lucrătorul izolat trebuie să știe ce poate face singur

Pregătirea lucrătorului este importantă deoarece, în unele situații, acesta poate fi prima și pentru o perioadă singura persoană capabilă să acționeze.

În funcție de riscurile activității, lucrătorul trebuie să cunoască:

• procedura de alarmare;
• modul de comunicare a locației;
• utilizarea mijloacelor de prim ajutor puse la dispoziție;
• măsurile imediate după o leziune;
• situațiile în care activitatea trebuie oprită;
• modul de așteptare a ajutorului fără expunere suplimentară.

Instruirea trebuie raportată la riscurile reale ale activității.

29.10. Nu orice activitate este potrivită pentru a fi executată în izolare

Una dintre cele mai importante concluzii ale evaluării riscurilor poate fi că o anumită activitate nu trebuie executată de o persoană singură.

Dacă un accident previzibil ar putea lăsa lucrătorul incapabil să solicite ajutor, iar intervenția unei alte persoane este esențială, simpla dotare cu telefon și trusă medicală poate să nu reducă suficient riscul.

În asemenea cazuri trebuie analizată modificarea organizării muncii, inclusiv prezența altui lucrător sau aplicarea unor măsuri suplimentare de securitate.

29.11. Atenție la spațiile închise și atmosferele periculoase

Un caz deosebit de periculos este cel al unei persoane aflate într-un spațiu în care poate exista deficit de oxigen, gaze toxice sau altă atmosferă periculoasă.

Dacă lucrătorul nu mai răspunde, colegul nu trebuie să intre instinctiv pentru a-l salva fără echipamentul și pregătirea necesare.

O asemenea intervenție poate produce mai multe victime.

În aceste situații, salvarea din mediul periculos și primul ajutor sunt două etape diferite. Accesul trebuie realizat numai în condiții de securitate.

29.12. Exemplu practic

Un lucrător desfășoară singur o activitate într-un depozit secundar aflat la distanță de sediul principal.

O organizare insuficientă ar fi:

„Are telefon și trusă medicală.”

O organizare mai sigură analizează:

Are telefonul semnal? Cine știe că se află acolo? Cine verifică dacă este bine? Ce se întâmplă dacă nu răspunde? Cine poate ajunge la el? În cât timp? Poate intra persoana respectivă în zonă fără să se expună aceluiași pericol? Cum ajunge ambulanța la locație?

Această diferență ilustrează de ce primul ajutor trebuie privit ca parte a organizării intervenției, nu doar ca dotare materială.

29.13. Ce trebuie stabilit înainte de începerea activității izolate

Pentru o activitate cu risc relevant, angajatorul trebuie să poată răspunde clar la următoarele întrebări:

Unde se află lucrătorul? Ce riscuri există? Cum solicită ajutor? Cine îl supraveghează? Cum se constată lipsa de răspuns? Cine intervine? Cum ajunge la victimă? Unde sunt mijloacele de prim ajutor? Cum este chemat și ghidat serviciul 112?

Aceste elemente trebuie corelate cu evaluarea riscurilor și cu organizarea concretă a activității.

29.14. Regula practică pentru munca în condiții de izolare

Un sistem eficient poate fi construit după următoarea logică:

EVALUAREA RISCULUI → STABILIREA DACĂ MUNCA POATE FI EXECUTATĂ ÎN IZOLARE → PERSOANĂ RESPONSABILĂ/SUPRAVEGHERE → MIJLOC DE COMUNICARE FUNCȚIONAL → LOCALIZAREA LUCRĂTORULUI → PROCEDURĂ PENTRU LIPSA DE RĂSPUNS → MIJLOACE DE PRIM AJUTOR ACCESIBILE → INTERVENȚIE ȘI ACCES PENTRU 112.

HG nr. 353/2010 impune abordarea organizată a muncii în condiții de izolare, inclusiv măsuri privind informarea, supravegherea și comunicarea.

În cazul lucrătorului izolat, timpul până la descoperirea accidentului poate fi la fel de important ca primul ajutor propriu-zis. Din acest motiv, prevenirea, comunicarea și procedura de intervenție trebuie gândite ca un singur sistem.

30. Ce trebuie făcut după producerea unui accident de muncă

Acordarea primului ajutor reprezintă prioritatea imediată, însă intervenția angajatorului nu se încheie odată cu preluarea victimei de către serviciul medical. În cazul unui accident de muncă trebuie urmată și procedura privind informarea angajatorului, securizarea și păstrarea locului accidentului, comunicarea evenimentului, cercetarea, înregistrarea și evidența acestuia.

În Republica Moldova, una dintre reglementările de bază în acest domeniu este HG nr. 1361/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. Regulamentul stabilește modul de comunicare, cercetare, înregistrare și evidență a accidentelor de muncă.

30.1. Accidentul trebuie anunțat imediat

Persoana accidentată, dacă starea îi permite, sau martorul accidentului trebuie să informeze imediat conducătorul direct sau superior despre producerea evenimentului.

Regulamentul prevede, de asemenea, acordarea primului ajutor victimei, după caz.

În practică, succesiunea trebuie adaptată gravității situației. Dacă viața persoanei este în pericol, acordarea primului ajutor și solicitarea serviciului 112 nu trebuie întârziate pentru îndeplinirea formalităților interne.

30.2. Conducătorul locului de muncă trebuie să organizeze ajutorul medical

După ce află despre accident, conducătorul locului de muncă are obligații concrete.

Potrivit HG nr. 1361/2005, acesta trebuie să organizeze acordarea ajutorului medical accidentatului și, dacă este necesar, transportarea acestuia la o instituție medicală, să evacueze persoanele expuse altor pericole și să informeze angajatorul despre accident.

Astfel, reacția imediată nu trebuie să se limiteze la întrebarea „cine este vinovat?”, ci trebuie să urmărească mai întâi:

VICTIMA → ALTE PERSOANE EXPUSE → ELIMINAREA PERICOLULUI → AJUTOR MEDICAL → INFORMAREA ANGAJATORULUI.

30.3. Locul accidentului trebuie securizat

După salvarea victimei trebuie prevenită producerea unui al doilea accident.

În funcție de situație, poate fi necesară oprirea unui echipament, delimitarea zonei, evacuarea altor lucrători, întreruperea unei surse de energie sau aplicarea altor măsuri de securitate.

Aceste acțiuni trebuie realizate de persoane competente și fără expunerea altor lucrători la pericol.

Conservarea locului accidentului nu are prioritate asupra vieții și securității persoanelor.

30.4. Locul accidentului nu trebuie modificat inutil

HG nr. 1361/2005 prevede păstrarea situației de la locul accidentului până la cercetare, dacă aceasta nu conduce la producerea altor accidente și nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanelor.

Prin urmare, după ce urgența a fost controlată, nu trebuie:

• mutate inutil echipamentele implicate;
• îndepărtate obiectele relevante;
• curățată zona doar pentru a ascunde urmele evenimentului;
• modificate dispozitivele sau protecțiile echipamentului;
• schimbată situația în scopul prezentării unei alte versiuni a accidentului.

Locul accidentului poate conține informații importante pentru stabilirea cauzelor reale ale evenimentului.

30.5. Dacă locul trebuie modificat pentru salvarea victimei

Există situații în care modificarea locului accidentului este inevitabilă.

De exemplu, poate fi necesară deplasarea unui obiect pentru eliberarea victimei, oprirea sau deplasarea unui utilaj, îndepărtarea unui pericol ori modificarea zonei pentru accesul echipei medicale.

Regulamentul permite intervențiile necesare atunci când păstrarea situației ar putea conduce la alte accidente sau ar pune în pericol viața ori sănătatea persoanelor. Dacă situația trebuie modificată, aceasta trebuie documentată prin fotografii, scheme sau alte mijloace.

O regulă practică este:

SALVEAZĂ → SECURIZEAZĂ → DOCUMENTEAZĂ → PĂSTREAZĂ CEEA CE POATE FI PĂSTRAT.

30.6. Documentarea imediată poate fi foarte importantă

Dacă situația permite și numai după rezolvarea urgenței, este utilă documentarea condițiilor existente imediat după accident.

Pot fi relevante:

• fotografii ale locului;
• poziția echipamentelor;
• poziția obiectelor implicate;
• dispozitivele de protecție;
• căile de acces;
• iluminarea;
• starea suprafețelor;
• urmele vizibile;
• echipamentul individual de protecție utilizat;
• alte elemente relevante pentru eveniment.

Documentarea nu trebuie să împiedice acordarea primului ajutor, accesul ambulanței sau eliminarea unui pericol.

30.7. Martorii accidentului trebuie identificați

Persoanele care au văzut accidentul sau împrejurările imediat anterioare și ulterioare pot furniza informații importante pentru cercetare.

Este util ca acestea să fie identificate cât mai repede.

Nu este recomandată „armonizarea” declarațiilor între lucrători. Scopul cercetării este stabilirea circumstanțelor și cauzelor accidentului, nu construirea unei versiuni comune a evenimentului.

30.8. Accidentul trebuie comunicat autorităților competente, după caz

HG nr. 1361/2005 stabilește obligația angajatorului de a comunica imediat accidentele către autoritățile și instituțiile prevăzute de regulament.

Printre destinatarii prevăzuți se numără Inspectoratul de Stat al Muncii și Casa Națională de Asigurări Sociale, iar în anumite situații comunicarea se face și către alte instituții. Pentru accidentele grave sau mortale sunt prevăzute cerințe suplimentare, inclusiv informarea organelor de poliție.

Destinatarii concreți trebuie stabiliți în funcție de tipul și circumstanțele accidentului, nu prin transmiterea automată a aceleiași notificări tuturor instituțiilor.

30.9. Accidentul trebuie cercetat

După etapa imediată urmează cercetarea accidentului de muncă.

Scopul acesteia nu este doar completarea unor documente, ci stabilirea împrejurărilor și cauzelor producerii evenimentului, identificarea încălcărilor și stabilirea măsurilor necesare pentru prevenirea unor accidente similare.

Regulamentul diferențiază modul de cercetare în funcție de gravitatea și categoria accidentului.

Prin urmare, angajatorul trebuie să stabilească de la început ce procedură legală este aplicabilă evenimentului respectiv.

30.10. Nu orice accident este cercetat în același mod

În funcție de consecințele evenimentului, cercetarea poate reveni unei comisii constituite la nivelul unității sau autorității competente, conform Regulamentului.

Această distincție este importantă. Angajatorul nu trebuie să pornească de la presupunerea că orice accident poate fi cercetat exclusiv printr-o comisie internă.

În cazul accidentelor grave sau mortale se aplică procedura specială prevăzută de HG nr. 1361/2005.

30.11. Trebuie analizată cauza, nu doar comportamentul victimei

O cercetare eficientă nu trebuie redusă la afirmația:

„Lucrătorul nu a fost atent.”

Trebuie analizate cauzele tehnice, organizatorice și umane relevante pentru producerea evenimentului.

În funcție de accident, trebuie verificate aspecte precum:

evaluarea riscurilor → instrucțiunile SSM → instruirea lucrătorului → echipamentul de muncă → dispozitivele de protecție → EIP → organizarea activității → supravegherea → condițiile locului de muncă → respectarea procedurilor.

Scopul este identificarea măsurilor care pot împiedica repetarea accidentului.

30.12. Documentele SSM pot deveni esențiale în cercetare

După producerea unui accident pot fi analizate, în funcție de caz:

• evaluarea riscurilor profesionale;
• instrucțiunile SSM;
• fișele de instruire;
• ordinele de desemnare;
• documentele privind echipamentul de muncă;
• documentele privind EIP;
• procedurile de lucru;
• documentele medicale disponibile potrivit legii;
• procesele-verbale și alte acte SSM relevante.

Acesta este unul dintre motivele pentru care documentația SSM trebuie să reflecte activitatea reală a întreprinderii, nu doar să existe formal.

30.13. Accidentul trebuie înregistrat și păstrat în evidență

După cercetare, accidentele de muncă se înregistrează și se țin în evidență conform procedurii stabilite de Regulament.

HG nr. 1361/2005 prevede inclusiv păstrarea documentelor de cercetare și evidență pentru o perioadă îndelungată, de 50 de ani, conform condițiilor stabilite de regulament.

Aceasta demonstrează că documentarea accidentului nu reprezintă o simplă formalitate administrativă imediată.

30.14. După accident trebuie stabilite măsuri de prevenire

Finalizarea cercetării nu trebuie să însemne închiderea dosarului fără alte acțiuni.

Dacă accidentul a evidențiat o deficiență, trebuie stabilite și implementate măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscului.

Acestea pot presupune, după caz:

modificarea procesului de muncă → repararea sau înlocuirea echipamentului → instalarea unor protecții → revizuirea evaluării riscurilor → modificarea instrucțiunilor → instruire suplimentară → schimbarea organizării muncii → îmbunătățirea supravegherii.

Conducătorul unității poartă responsabilități privind comunicarea, cercetarea, raportarea și evidența accidentelor, precum și realizarea măsurilor corespunzătoare potrivit Regulamentului.

30.15. Greșeli frecvente după producerea unui accident

În practică, trebuie evitate situațiile în care angajatorul se concentrează pe găsirea imediată a unui vinovat, întârzie comunicarea accidentului, modifică inutil locul evenimentului, încearcă să „refacă” documentele SSM după accident sau tratează un eveniment grav ca pe unul minor fără o evaluare corespunzătoare.

De asemenea, documentele nu trebuie antedatate, declarațiile martorilor nu trebuie influențate, iar situația reală a accidentului nu trebuie ascunsă.

O asemenea abordare nu elimină problema inițială și poate crea riscuri juridice suplimentare pentru angajator și persoanele responsabile.

30.16. Succesiunea corectă după un accident de muncă

Pentru angajator și conducătorul locului de muncă, circuitul general poate fi reținut astfel:

ACCIDENT → SECURIZEAZĂ ZONA → ACORDĂ PRIMUL AJUTOR → 112, DACĂ ESTE NECESAR → INFORMEAZĂ CONDUCEREA → PROTEJEAZĂ ALTE PERSOANE → PĂSTREAZĂ/DOCUMENTEAZĂ LOCUL ACCIDENTULUI → COMUNICĂ ACCIDENTUL CONFORM LEGII → CERCETEAZĂ → ÎNREGISTREAZĂ ȘI RAPORTEAZĂ → STABILEȘTE MĂSURI DE PREVENIRE.

Această ordine evidențiază o regulă fundamentală: viața și sănătatea persoanei accidentate au prioritate față de orice procedură administrativă. După controlarea urgenței, însă, angajatorul trebuie să respecte riguros procedura legală de comunicare, cercetare și evidență a accidentului de muncă.

31. Răspunderea și sancțiunile pentru nerespectarea obligațiilor privind primul ajutor

Organizarea primului ajutor la locul de muncă nu reprezintă doar o recomandare de bună practică. În Republica Moldova, aceasta face parte din obligațiile legale ale angajatorului în domeniul securității și sănătății în muncă, iar nerespectarea cerințelor poate atrage răspundere contravențională și, în funcție de consecințele produse, alte forme de răspundere prevăzute de lege.

Legea nr. 186/2008 obligă angajatorul să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităților, dimensiunii unității și riscurilor existente. Angajatorul trebuie, de asemenea, să desemneze lucrătorii care aplică aceste măsuri și să asigure un număr, o pregătire și o dotare adecvate.

31.1. Pentru ce deficiențe poate răspunde angajatorul

În materia primului ajutor, neconformitatea nu trebuie redusă doar la lipsa unei truse medicale.

În funcție de situația concretă, problemele pot viza:

• lipsa măsurilor organizatorice pentru acordarea primului ajutor;
• lipsa lucrătorilor desemnați și pregătiți;
• instruirea necorespunzătoare;
• lipsa instrucțiunilor de prim ajutor;
• lipsa truselor medicale la locurile de muncă;
• lipsa echipamentelor suplimentare acolo unde condițiile de muncă le impun;
• organizarea necorespunzătoare a intervenției în situații de urgență;
• nerespectarea obligațiilor după producerea unui accident de muncă.

HG nr. 95/2009 prevede atât asigurarea lucrătorilor cu instrucțiuni SSM care includ primul ajutor, cât și asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale.

31.2. Ce verifică inspectorul în cadrul controlului SSM

Aceste obligații se regăsesc și în Lista generală de verificare SSM-1, aprobată în cadrul sistemului de control de stat prin Ordinul MMPS nr. 98/2022.

În cadrul controlului pot fi verificate, printre altele:

instrucțiunile privind primul ajutor → trusele medicale → personalul pregătit pentru acordarea primului ajutor → încăperile și echipamentele de prim ajutor, atunci când acestea sunt necesare.

Lista SSM-1 verifică expres existența instrucțiunilor care includ acordarea primului ajutor.

De asemenea, este verificată asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale.

Un alt punct distinct urmărește dacă angajatorul asigură personal pregătit pentru acordarea primului ajutor.

Prin urmare, la un control SSM, angajatorul trebuie să poată demonstra nu doar existența unor documente, ci și organizarea efectivă a primului ajutor în unitate.

31.3. Sancțiunea pentru neasigurarea măsurilor de prim ajutor

Codul contravențional al Republicii Moldova, art. 55³, sancționează încălcarea legislației privind securitatea și sănătatea în muncă.

Printre încălcările prevăzute expres se află neluarea măsurilor necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav și imediat.

Pentru această încălcare, art. 55³ alin. (1) prevede sancțiuni de:

100–200 unități convenționale pentru persoana cu funcție de răspundere și 250–400 unități convenționale pentru persoana juridică.

Este important ca în articol să fie prezentate sancțiunile în unități convenționale, conform formulării Codului contravențional, iar eventuala conversie în lei să fie făcută numai raportat la valoarea legală în vigoare a unității convenționale la momentul aplicării sancțiunii.

31.4. Sancțiunile sunt mai severe când încălcarea privește un minor

Codul contravențional prevede un regim mai sever atunci când anumite încălcări ale legislației SSM sunt săvârșite în privința unui minor.

Conform art. 55³ alin. (2), pentru încălcările respective sancțiunea poate ajunge la:

240–300 unități convenționale pentru persoana cu funcție de răspundere și 400–500 unități convenționale pentru persoana juridică.

Acest aspect este relevant pentru angajatorii la care pot desfășura activități persoane minore, inclusiv în situațiile permise de legislație.

31.5. Răspunderea nu se limitează la lipsa primului ajutor

După producerea accidentului apar și alte obligații.

Codul contravențional sancționează, de asemenea, necomunicarea, necercetarea, neînregistrarea sau neraportarea accidentelor de muncă, precum și modificarea situației de la locul accidentului, cu excepția situațiilor în care modificarea este necesară pentru prevenirea altor accidente sau pentru protejarea vieții și sănătății persoanelor.

Pentru încălcările prevăzute la art. 55³ alin. (3), sancțiunea indicată este de 300–400 unități convenționale pentru persoana cu funcție de răspundere.

Această obligație trebuie analizată împreună cu procedura prevăzută de HG nr. 1361/2005 privind cercetarea accidentelor de muncă.

31.6. Salvarea victimei are prioritate față de păstrarea locului accidentului

Obligația de a păstra locul accidentului nu înseamnă că victima nu poate fi deplasată sau că un echipament periculos nu poate fi oprit.

HG nr. 1361/2005 prevede păstrarea situației existente dacă aceasta nu conduce la producerea altor accidente și nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanelor. Dacă situația trebuie modificată, aceasta trebuie documentată prin fotografii, scheme sau alte mijloace.

Prin urmare:

SALVAREA VIEȚII → ELIMINAREA PERICOLULUI → DOCUMENTAREA SITUAȚIEI → PĂSTRAREA LOCULUI PENTRU CERCETARE.

Nu invers.

31.7. Lipsa trusei medicale poate fi constatată la control

HG nr. 95/2009 prevede asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

Existența truselor apare și ca element verificat în Lista generală SSM-1.

Totuși, este mai corect juridic să nu formulăm o „amendă fixă pentru lipsa trusei” dacă norma contravențională aplicabilă sancționează încălcarea unei obligații SSM într-un cadru mai larg.

În articol este preferabilă formularea:

Lipsa trusei medicale reprezintă o neconformitate SSM care poate fi constatată în cadrul controlului de stat și analizată în raport cu obligațiile legale aplicabile angajatorului.

Această formulare evită asocierea artificială a fiecărei deficiențe cu o amendă individuală care nu este prevăzută expres în această formă de lege.

31.8. Lipsa persoanelor pregătite pentru primul ajutor

Legea nr. 186/2008 nu se limitează la existența mijloacelor materiale.

Angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, iar numărul acestora, instruirea și echipamentul pus la dispoziție trebuie să fie adecvate mărimii și riscurilor specifice unității.

Lista SSM-1 verifică separat dacă angajatorul asigură personal pregătit pentru acordarea primului ajutor.

De aceea, desemnarea formală a unei persoane care nu este disponibilă, nu este pregătită sau nu poate interveni în condițiile reale ale unității poate indica o organizare insuficientă.

31.9. Punctajele din lista de control nu sunt amenzi

Lista generală SSM-1 atribuie diferitelor cerințe grade/punctaje de risc utilizate în cadrul controlului.

Aceste valori nu trebuie confundate cu:

• numărul unităților convenționale;
• cuantumul amenzii;
• valoarea în lei a sancțiunii.

Ele fac parte din metodologia de control și apreciere a neconformităților.

Prin urmare, într-un articol destinat angajatorilor nu este corect să se transforme, de exemplu, un punctaj de risc de 10 sau 15 într-o amendă.

31.10. Un accident grav poate avea consecințe juridice mai ample

Răspunderea contravențională nu exclude existența altor forme de răspundere atunci când sunt întrunite condițiile prevăzute de legislație.

În funcție de circumstanțe și de consecințele produse, încălcarea normelor SSM poate genera răspundere disciplinară, materială, contravențională sau penală.

Existența unei consecințe grave nu înseamnă automat că angajatorul sau o anumită persoană este vinovată. Răspunderea concretă trebuie stabilită pe baza faptelor, obligațiilor legale, legăturii de cauzalitate și a procedurilor prevăzute de lege.

De aceea, într-un accident grav trebuie evitate atât concluziile premature de tipul „angajatorul răspunde automat”, cât și presupunerea că existența unor documente SSM exclude orice răspundere.

31.11. Documentele trebuie să corespundă realității

În cazul unui control sau al cercetării unui accident, existența unui ordin de desemnare sau a unei instrucțiuni nu este suficientă dacă măsurile respective nu funcționează în practică.

De exemplu, pot apărea întrebări precum:

Cine era desemnat pentru primul ajutor? Era prezent în schimb? Fusese pregătit? Unde se afla trusa? Era accesibilă? Lucrătorii cunoșteau procedura? A fost solicitat rapid 112? Riscul respectiv fusese evaluat?

Din acest motiv, documentația SSM trebuie să reflecte organizarea reală a activității.

31.12. Ce ar trebui să poată demonstra angajatorul la un control

În funcție de activitate și de riscurile existente, angajatorul trebuie să poată demonstra existența unui sistem funcțional:

EVALUAREA RISCURILOR → MĂSURI DE PRIM AJUTOR → LUCRĂTORI DESEMNAȚI ȘI PREGĂTIȚI → INSTRUCȚIUNI → TRUSE ȘI ECHIPAMENTE → ACCES RAPID LA 112 → PROCEDURĂ DE INTERVENȚIE → DOCUMENTAREA ȘI VERIFICAREA MĂSURILOR.

Această abordare este mai sigură decât încercarea de a „pregăti actele” doar atunci când este anunțat un control.

31.13. Cum poate preveni angajatorul neconformitățile

Cea mai eficientă abordare este verificarea periodică a sistemului de prim ajutor.

Trebuie urmărit dacă persoanele desemnate mai sunt angajate și sunt disponibile, dacă organizarea acoperă toate schimburile și punctele de lucru, dacă trusele sunt complete și accesibile, dacă instrucțiunile corespund riscurilor actuale și dacă lucrătorii cunosc procedura de alarmare.

Atunci când apar echipamente noi, substanțe noi, alte tehnologii sau modificări ale procesului de muncă, trebuie analizat dacă și măsurile de prim ajutor necesită actualizare.

31.14. Primul ajutor nu trebuie organizat doar pentru evitarea amenzii

Sancțiunile sunt importante, însă scopul cerințelor legale este protejarea vieții și sănătății lucrătorilor.

Într-o urgență reală, diferența dintre un sistem formal și unul funcțional poate fi foarte mare.

O trusă care nu poate fi găsită, un lucrător desemnat care nu știe ce să facă sau o procedură pe care nimeni nu o cunoaște pot exista pe hârtie, dar nu asigură primul ajutor în practică.

De aceea, pentru angajator, obiectivul trebuie să fie nu doar conformarea documentară, ci existența unui sistem prin care, în cazul unui accident sau al unei urgențe medicale, victima să poată primi rapid primul ajutor și serviciile specializate să poată fi solicitate fără întârziere.

32. Întrebări frecvente despre primul ajutor la locul de muncă – FAQ

32.1. Este obligatorie organizarea primului ajutor la locul de muncă?

Da. Angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor în caz de accident, adaptate naturii activităților, mărimii unității și riscurilor existente.

De asemenea, trebuie desemnați lucrători pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor, iar numărul, pregătirea și echipamentul acestora trebuie să fie adecvate unității și riscurilor specifice.

32.2. Este obligatorie trusa de prim ajutor la locul de muncă?

Da. HG nr. 95/2009 prevede asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

Existența truselor este verificată și în cadrul Listei generale de verificare SSM-1 utilizate la controlul de stat.

32.3. Ce trebuie să conțină trusa medicală?

Conținutul trusei trebuie stabilit ținând cont de riscurile existente, natura activității, numărul lucrătorilor și tipurile de accidente care pot apărea.

Nu este corect să se aplice automat componența trusei auto tuturor locurilor de muncă. Cerințele pentru trusele vehiculelor și organizarea primului ajutor într-o întreprindere trebuie analizate separat.

În activitățile cu riscuri speciale pot fi necesare și alte mijloace de prim ajutor, iar HG nr. 353/2010 prevede disponibilitatea echipamentului de prim ajutor acolo unde condițiile de lucru o cer.

32.4. Câte truse de prim ajutor trebuie să aibă o întreprindere?

Legislația analizată nu stabilește o regulă universală de tipul „o trusă la X angajați” aplicabilă tuturor întreprinderilor.

Numărul și amplasarea trebuie stabilite astfel încât mijloacele de prim ajutor să fie accesibile rapid, ținând cont de numărul locurilor de muncă, suprafață, etaje, puncte de lucru, schimburi și riscurile existente.

32.5. Trebuie desemnate persoane pentru acordarea primului ajutor?

Da. Legea nr. 186/2008 prevede desemnarea lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, stingere a incendiilor și evacuare.

Numărul acestora, pregătirea și echipamentul trebuie să fie adecvate mărimii și/sau riscurilor specifice unității.

32.6. Câți lucrători trebuie pregătiți pentru primul ajutor?

Nu rezultă din actele generale analizate un număr fix valabil pentru toate întreprinderile.

Angajatorul trebuie să țină cont de numărul lucrătorilor, riscuri, schimburi, puncte de lucru, distanțe și absențele persoanelor desemnate, astfel încât intervenția să fie posibilă atunci când apare efectiv o urgență.

32.7. Primul ajutor trebuie inclus în instruirea SSM?

Da. HG nr. 95/2009 include primul ajutor în procesul de instruire SSM. Instruirea introductiv-generală cuprinde măsuri de prim ajutor, iar instruirea la locul de muncă include instrucțiunile de prim ajutor și exerciții practice privind utilizarea mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și prim ajutor.

32.8. Fiecare lucrător trebuie să aibă instrucțiuni privind primul ajutor?

HG nr. 95/2009 prevede asigurarea lucrătorilor cu instrucțiuni SSM corespunzătoare activității desfășurate, inclusiv instrucțiuni privind acordarea primului ajutor.

Acest element este verificat și prin Lista generală SSM-1.

32.9. Este obligatoriu un curs separat de prim ajutor pentru fiecare angajat?

Din actele generale SSM analizate nu rezultă obligația ca absolut fiecare lucrător să urmeze un curs separat și certificat de prim ajutor.

Legislația impune însă organizarea primului ajutor, desemnarea și pregătirea corespunzătoare a lucrătorilor care aplică aceste măsuri și includerea primului ajutor în instruirea SSM.

Este important să nu confundăm instruirea SSM privind primul ajutor cu un curs specializat distinct.

32.10. Cât de des trebuie repetat cursul de prim ajutor?

Pentru un curs specializat distinct de prim ajutor, periodicitatea trebuie stabilită în funcție de cerințele legale aplicabile activității, programul de instruire, riscurile existente și necesitatea menținerii competențelor practice.

Periodicitatea generală prevăzută de Legea nr. 186/2008 pentru anumite categorii de instruire SSM nu trebuie prezentată automat ca periodicitate legală a unui curs separat de prim ajutor.

32.11. Este obligatorie o încăpere specială pentru primul ajutor?

Nu pentru orice întreprindere.

HG nr. 353/2010 prevede încăperi pentru acordarea primului ajutor atunci când dimensiunile spațiilor de lucru, tipul activității și frecvența accidentelor impun acest lucru.

Aceste încăperi trebuie dotate corespunzător, să permită accesul cu targa și să fie semnalizate.

Prin urmare, nu este corectă afirmația că fiecare companie trebuie obligatoriu să amenajeze un cabinet medical sau o cameră de prim ajutor.

32.12. Este obligatoriu un AED la fiecare loc de muncă?

Din actele normative SSM  nu rezultă o obligație generală ca fiecare angajator din Republica Moldova să dețină un AED.

Necesitatea unui defibrilator extern automat poate fi analizată în funcție de riscuri, numărul persoanelor, accesul la serviciile medicale și particularitățile unității.

Dacă un AED este disponibil în timpul unui stop cardiac, utilizarea sa precoce este recomandată împreună cu RCP.

32.13. Cine poate apela 112 în cazul unui accident?

Orice persoană aflată la locul evenimentului poate solicita ajutor atunci când există o urgență.

Într-o situație gravă nu trebuie așteptată aprobarea directorului, responsabilului SSM sau a altei persoane pentru apelarea serviciului de urgență.

Viața și sănătatea victimei au prioritate.

32.14. Ce informații trebuie comunicate la 112?

Persoana care apelează trebuie să poată comunica clar locul evenimentului, ce s-a întâmplat, numărul victimelor, starea acestora și pericolele existente și să răspundă întrebărilor operatorului.

În întreprinderile mari, pe șantiere și în punctele de lucru izolate este recomandabil să fie stabilit în avans și modul în care echipajul medical ajunge efectiv la victimă.

32.15. Poate fi mutată victima după un accident de muncă?

Victima nu trebuie deplasată inutil, în special atunci când există suspiciunea unui traumatism major.

Totuși, dacă locul prezintă un pericol imediat pentru viață sau sănătate, securitatea persoanelor are prioritate.

HG nr. 1361/2005 permite modificarea situației de la locul accidentului atunci când păstrarea acesteia ar putea provoca alte accidente sau ar pune în pericol persoanele. În acest caz, situația trebuie documentată, pe cât posibil, prin fotografii, scheme sau alte mijloace.

32.16. Ce trebuie făcut dacă victima este inconștientă?

Trebuie verificată imediat respirația.

Dacă persoana nu răspunde, dar respiră normal, trebuie menținute căile respiratorii libere și victima trebuie supravegheată.

Dacă persoana nu răspunde și nu respiră normal, trebuie apelat 112 și începută RCP. Dacă există un AED, acesta trebuie adus și utilizat cât mai rapid.

32.17. Ce trebuie făcut în cazul unei hemoragii severe?

Prioritatea este controlul rapid al sângerării și solicitarea ajutorului medical.

Se aplică presiune directă corespunzătoare asupra plăgii, iar pentru hemoragiile amenințătoare de viață de la nivelul membrelor pot fi necesare mijloace suplimentare, inclusiv garoul, atunci când este indicat și persoana știe să îl utilizeze.

O hemoragie severă nu trebuie ignorată în timp ce sunt tratate leziuni minore.

32.18. Ce trebuie făcut dacă un lucrător este electrocutat?

Nu atinge victima înainte ca pericolul electric să fie eliminat.

După securizarea zonei se verifică starea de conștiență și respirația. Dacă victima nu respiră normal, se apelează 112, se începe RCP și se utilizează AED dacă este disponibil.

32.19. Ce trebuie făcut în cazul unei arsuri?

În cazul unei arsuri termice trebuie oprită expunerea și răcită zona arsă cu apă curentă rece sau călduță timp de aproximativ 20 de minute.

Nu se aplică gheață direct, ulei, unt, pastă de dinți sau alte remedii improvizate.

Arsurile extinse, profunde, electrice, chimice sau cele care afectează zone importante necesită evaluare medicală.

32.20. Ce trebuie făcut în cazul unei intoxicații cu o substanță chimică?

Mai întâi trebuie protejată persoana care intervine.

Trebuie identificată substanța, oprită expunerea dacă acest lucru poate fi făcut în siguranță și consultată fișa cu date de securitate (FDS/SDS).

Nu se provoacă vărsătura și nu se administrează empiric „antidoturi”. În situațiile grave se apelează 112.

32.21. Poate fi administrat un medicament din trusa de prim ajutor?

Primul ajutor la locul de muncă nu trebuie transformat într-un tratament medicamentos improvizat.

Nu este recomandată administrarea empirică de medicamente colegilor. Situațiile în care o persoană utilizează propriul medicament prescris trebuie diferențiate de administrarea unui tratament de către un coleg fără pregătirea necesară.

32.22. Ce trebuie făcut după acordarea primului ajutor într-un accident de muncă?

După controlarea urgenței trebuie urmată procedura legală aplicabilă accidentului.

În funcție de situație, aceasta presupune:

informarea angajatorului → securizarea și păstrarea/documentarea locului → comunicarea accidentului → cercetarea → înregistrarea și raportarea → stabilirea măsurilor de prevenire.

HG nr. 1361/2005 reglementează comunicarea, cercetarea, înregistrarea și evidența accidentelor de muncă.

32.23. Accidentul de muncă trebuie comunicat Inspectoratului de Stat al Muncii?

Accidentele de muncă trebuie comunicate conform procedurii și destinatarilor stabiliți de HG nr. 1361/2005.

Regulamentul prevede comunicarea către Inspectoratul de Stat al Muncii, Casa Națională de Asigurări Sociale și, după caz, alte autorități, în funcție de tipul și circumstanțele accidentului.

32.24. Există sancțiuni dacă angajatorul nu organizează primul ajutor?

Da. Codul contravențional, art. 55³, prevede sancțiuni pentru încălcări ale legislației SSM, inclusiv neluarea măsurilor necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor în situații de pericol grav și imediat.

Conform textului legal analizat pentru acest articol, sancțiunea poate fi de 100–200 unități convenționale pentru persoana cu funcție de răspundere și 250–400 unități convenționale pentru persoana juridică.

Sancțiunea concretă depinde de fapta constatată și de norma legală aplicabilă.

32.25. Ce poate verifica inspectorul privind primul ajutor?

Lista generală de verificare SSM-1 include expres verificări privind:

instrucțiunile de prim ajutor → trusele medicale → personalul pregătit → încăperile și echipamentele de prim ajutor, atunci când sunt necesare.

Prin urmare, simpla existență a unei truse nu demonstrează singură că sistemul de prim ajutor este organizat corespunzător.

32.26. Care sunt documentele de bază pe care angajatorul ar trebui să le verifice?

În funcție de activitate, trebuie analizate cel puțin evaluarea riscurilor profesionale, instrucțiunile SSM și de prim ajutor, documentele de instruire, desemnarea persoanelor responsabile/pregătite, evidența și verificarea truselor și procedura de intervenție în caz de urgență.

Pentru activitățile cu riscuri speciale pot fi necesare documente și proceduri suplimentare.

32.27. Care este cea mai importantă regulă de prim ajutor la locul de muncă?

Nu există o singură manevră aplicabilă tuturor urgențelor, dar există o succesiune logică ușor de reținut:

SIGURANȚA SALVATORULUI → EVALUAREA VICTIMEI → CONTROLUL AMENINȚĂRILOR IMEDIATE PENTRU VIAȚĂ → 112 → PRIMUL AJUTOR ÎN LIMITA PREGĂTIRII → SUPRAVEGHEREA VICTIMEI PÂNĂ LA SOSIREA AJUTORULUI.

Pentru angajator, regula este la fel de importantă:

EVALUAREA RISCURILOR → ORGANIZAREA PRIMULUI AJUTOR → PERSONAL PREGĂTIT → TRUSE ȘI ECHIPAMENTE ACCESIBILE → INSTRUIRE PRACTICĂ → PROCEDURĂ CLARĂ DE INTERVENȚIE.

Un sistem de prim ajutor bine organizat nu trebuie să existe doar în documentele SSM. El trebuie să poată funcționa efectiv în primele minute ale unui accident sau ale unei urgențe medicale.

33. Concluzii și recomandări pentru angajatori

Primul ajutor la locul de muncă trebuie organizat ca un sistem funcțional, nu ca o simplă obligație documentară. În primele minute după un accident de muncă sau o urgență medicală, modul în care reacționează colegii și persoanele pregătite poate influența decisiv evoluția victimei până la sosirea serviciului medical de urgență.

În Republica Moldova, obligațiile angajatorului rezultă în primul rând din Legea nr. 186/2008 privind securitatea și sănătatea în muncă, care impune luarea măsurilor necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităților, mărimii și riscurilor specifice unității. Totodată, angajatorul trebuie să desemneze lucrători pentru aplicarea acestor măsuri și să asigure pregătirea și echiparea lor corespunzătoare.

33.1. Ce trebuie să asigure angajatorul, în esență

Un sistem corespunzător de prim ajutor trebuie construit pornind de la riscurile reale ale întreprinderii.

În practică, angajatorul trebuie să urmărească existența și funcționarea următoarelor elemente:

• evaluarea riscurilor profesionale;
• măsuri de prim ajutor adaptate activității;
• lucrători desemnați și pregătiți;
• instruirea lucrătorilor privind primul ajutor;
• instrucțiuni clare și accesibile;
• truse medicale disponibile la locurile de muncă;
• echipamente suplimentare acolo unde riscurile le impun;
• încăperi de prim ajutor atunci când condițiile prevăzute de legislație justifică necesitatea acestora;
• procedură clară pentru apelarea 112;
• acces rapid al serviciilor de urgență;
• proceduri adaptate șantierelor, muncii izolate și altor activități cu riscuri specifice;
• verificarea periodică a întregului sistem.

HG nr. 95/2009 prevede inclusiv asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale și integrarea primului ajutor în instruirea SSM.

33.2. Nu există o soluție identică pentru toate întreprinderile

Unul dintre cele mai importante principii este adaptarea măsurilor la riscuri.

Un birou cu 10 angajați nu necesită aceeași organizare ca o fabrică cu sute de lucrători, iar un șantier de construcții nu poate fi tratat identic cu o activitate administrativă.

Trebuie analizate:

numărul lucrătorilor → riscurile → suprafața și punctele de lucru → schimburile → timpul de intervenție → accesul la 112 → accidentele previzibile → mijloacele necesare.

Legea nr. 186/2008 confirmă această abordare prin cerința ca numărul lucrătorilor desemnați, instruirea și echipamentul acestora să fie adecvate mărimii și/sau riscurilor specifice unității.

33.3. Trusa medicală este necesară, dar nu este suficientă

O greșeală frecventă este reducerea întregii organizări a primului ajutor la achiziționarea unei truse.

Trusa trebuie să existe și să fie accesibilă, însă singură nu poate asigura o intervenție eficientă.

Într-o urgență reală trebuie să existe persoane care știu:

unde este trusa → cum se evaluează victima → când se apelează 112 → cum se controlează o hemoragie → cum se recunoaște stopul cardiac → cum se efectuează RCP → cum se utilizează AED dacă este disponibil → ce manevre trebuie evitate.

Lista generală de verificare SSM-1 reflectă această abordare prin verificarea distinctă a instrucțiunilor, truselor și personalului pregătit pentru acordarea primului ajutor.

33.4. Pregătirea practică poate face diferența

Primul ajutor este un domeniu în care simpla lectură a unei instrucțiuni nu este întotdeauna suficientă.

Într-o situație reală, lucrătorul trebuie să poată recunoaște rapid o urgență și să acționeze corect sub presiunea timpului.

De aceea, instruirea practică este deosebit de importantă pentru manevre precum:

• evaluarea victimei inconștiente;
• resuscitarea cardiopulmonară;
• utilizarea AED;
• intervenția în caz de sufocare;
• controlul hemoragiilor;
• poziționarea și supravegherea victimei.

HG nr. 95/2009 include în instruirea la locul de muncă și exerciții practice privind utilizarea mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și prim ajutor.

33.5. Recomandare: verificați periodic sistemul de prim ajutor

Angajatorul nu ar trebui să aștepte un accident sau un control pentru a verifica dacă sistemul funcționează.

Periodic trebuie analizat:

Persoanele desemnate mai lucrează în companie? Sunt disponibile în toate schimburile? Trusele sunt complete și accesibile? Materialele sunt în termen? Lucrătorii știu unde se află? Numerele și informațiile de urgență sunt actuale? Au apărut riscuri noi? Procedura mai corespunde organizării actuale?

Modificarea echipamentelor, proceselor tehnologice, substanțelor utilizate, numărului de lucrători sau amplasării locurilor de muncă poate impune și revizuirea măsurilor de prim ajutor.

33.6. În cazul unui accident, prioritatea este viața victimei

Procedura trebuie să fie cunoscută înainte de producerea evenimentului.

Circuitul general poate fi sintetizat astfel:

SECURIZEAZĂ LOCUL → EVALUEAZĂ VICTIMA → ACORDĂ PRIMUL AJUTOR → APELEAZĂ 112 CÂND ESTE NECESAR → SUPRAVEGHEAZĂ VICTIMA → INFORMEAZĂ CONDUCEREA → PĂSTREAZĂ/DOCUMENTEAZĂ LOCUL ACCIDENTULUI → APLICĂ PROCEDURA LEGALĂ DE COMUNICARE ȘI CERCETARE.

HG nr. 1361/2005 stabilește obligații privind acordarea ajutorului medical, informarea angajatorului și păstrarea situației de la locul accidentului, atunci când aceasta nu creează alte pericole.

33.7. Recomandare pentru angajatori: transformați primul ajutor într-un sistem care funcționează

Un sistem bine organizat trebuie să poată răspunde imediat la cinci întrebări:

1. Cine acordă primul ajutor?
2. Unde sunt trusele și echipamentele?
3. Cum se apelează și se ghidează 112 către victimă?
4. Ce fac lucrătorii în primele minute?
5. Ce procedură se aplică după accident?

Dacă răspunsurile sunt clare pentru conducători și lucrători înainte de accident, probabilitatea unei intervenții organizate este mult mai mare.

Curs de prim ajutor pentru angajați – Centrul de Instruire SSM Expert

Pentru angajatorii care doresc să pregătească practic personalul pentru situații de urgență, Centrul de Instruire SSM Expert organizează cursuri de instruire privind acordarea primului ajutor premedical până la sosirea ambulanței.

Programul poate aborda situații întâlnite inclusiv la locul de muncă: evaluarea victimei, pierderea stării de conștiență, resuscitarea cardiopulmonară, plăgi și hemoragii, traumatisme, arsuri, electrocutări, sufocare și alte urgențe medicale.

Pentru înscrierea angajaților sau organizarea instruirii pentru compania dumneavoastră:

📞 068 11 84 55 | 068 82 15 72
📍 Chișinău, str. Vasile Alecsandri 84, etaj 2

Într-o urgență reală, timpul disponibil pentru luarea deciziilor este foarte scurt. De aceea, primul ajutor trebuie învățat și exersat înainte ca accidentul să se producă.

34. Despre autor și expertiza SSM Expert

Acest ghid a fost elaborat cu scopul de a oferi angajatorilor, conducătorilor locurilor de muncă, specialiștilor SSM și lucrătorilor o explicație clară, practică și fundamentată pe legislația Republicii Moldova privind organizarea și acordarea primului ajutor în caz de accident de muncă sau urgență medicală.

Autor: Ion Darii

Ion Darii este Directorul SSM Expert și specialist în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM), apărării împotriva incendiilor și protecției civile, cu activitate profesională în domeniu din anul 2011.

În activitatea profesională participă la organizarea sistemelor de securitate și sănătate în muncă pentru întreprinderi și instituții, evaluarea riscurilor profesionale, elaborarea documentației SSM, instruirea lucrătorilor și consultanța acordată angajatorilor privind aplicarea cerințelor legale.

Profilul profesional complet al autorului poate fi consultat aici:

Ion Darii – specialist SSM, PSI și protecție civilă

Despre SSM Expert

SSM Expert oferă servicii specializate pentru angajatori din Republica Moldova în domeniul securității și sănătății în muncă, inclusiv:

• servicii externe de protecție și prevenire;
• evaluarea riscurilor profesionale;
• elaborarea documentației SSM;
• instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă;
• instruiri privind primul ajutor, securitatea electrică și apărarea împotriva incendiilor;
• audit și consultanță SSM;
• asistență privind organizarea activităților de prevenire și protecție;
• consultanță privind accidentele de muncă și conformarea la cerințele legale.

Prin activitatea sa, SSM Expert urmărește transformarea cerințelor legislative în măsuri aplicabile concret la locul de muncă, adaptate activității, numărului de lucrători și riscurilor profesionale existente.

Centrul de Instruire SSM Expert

În domeniul pregătirii personalului, Centrul de Instruire SSM Expert organizează cursuri și instruiri pentru angajați și persoane cu responsabilități în domeniul SSM.

Printre acestea se numără și instruirea privind acordarea primului ajutor premedical până la sosirea ambulanței, cu abordarea principalelor situații de urgență care pot apărea inclusiv la locul de muncă.

Pentru companii, instruirea practică reprezintă o completare importantă a sistemului documentar SSM: lucrătorii trebuie nu doar să cunoască existența unei proceduri, ci să poată recunoaște o urgență și să reacționeze corect în primele minute.

Contact SSM Expert

Pentru consultanță privind organizarea securității și sănătății în muncă, documentația SSM sau înscrierea angajaților la instruiri:

SSM Expert
📍 Chișinău, str. Vasile Alecsandri 84, etaj 2
📞 068 11 84 55 | 068 82 15 72

Site oficial SSM Expert

Notă:

Material elaborat de Ion Darii, Director SSM Expert, specialist în securitatea și sănătatea în muncă, apărarea împotriva incendiilor și protecția civilă. Conținutul are caracter informativ și educativ și a fost elaborat prin raportare la legislația Republicii Moldova și la ghidurile medicale de referință indicate în articol. Informațiile nu înlocuiesc instruirea practică de prim ajutor, asistența medicală calificată sau consultarea legislației în vigoare pentru o situație concretă.