Instruirea angajaților în domeniul SSM, securității electrice și apărării împotriva incendiilor: reguli, termene, persoane responsabile și sancțiuni în Republica Moldova

Introducere

Instruirea angajaților în domeniul securității și sănătății în muncă, al securității electrice și al apărării împotriva incendiilor reprezintă una dintre principalele obligații ale angajatorului în Republica Moldova. Aceasta nu este o simplă formalitate și nu se limitează la semnarea unei fișe sau a unui registru.

O instruire corectă trebuie să îi ajute pe angajați să înțeleagă riscurile existente la locul de muncă, să utilizeze corect echipamentele, să prevină accidentele și să acționeze corespunzător în situații de urgență. Angajatul trebuie să știe ce pericole există, ce reguli trebuie să respecte, cum să folosească echipamentul individual de protecție și cui să raporteze o situație periculoasă.

Legislația stabilește mai multe tipuri de instruire: introductiv-generală, la locul de muncă, periodică și suplimentară. Separat, angajații pot avea nevoie de instruire în domeniul apărării împotriva incendiilor și de acordarea grupei I de securitate electrică.

Efectuarea necorespunzătoare a instruirii poate conduce la accidente de muncă, incendii, răspundere disciplinară, contravențională sau penală. În cazul unui control sau al unui accident, angajatorul trebuie să demonstreze nu doar existența documentelor, ci și faptul că instruirea a fost efectuată efectiv, de o persoană competentă și în conformitate cu riscurile reale ale activității.

În acest articol explicăm, într-un limbaj clar și practic:

• cine trebuie să fie instruit;
• ce tipuri de instruire sunt obligatorii;
• când și de către cine se efectuează instruirea;
• ce trebuie să cunoască fiecare angajat;
• cum se verifică și se documentează instruirea;
• când este necesară instruirea PSI și grupa I de securitate electrică;
• ce sancțiuni pot fi aplicate pentru încălcarea regulilor.

Respectarea acestor cerințe protejează atât viața și sănătatea angajaților, cât și angajatorul de consecințele unui accident sau ale unui control al autorităților competente.

1. Cadrul legislativ aplicabil

Instruirea angajaților în domeniul securității și sănătății în muncă, al apărării împotriva incendiilor și al securității electrice este reglementată prin mai multe acte normative. Fiecare dintre aceste domenii are cerințe proprii privind instruirea, competența persoanelor responsabile și documentele obligatorii.

1.1. Legea nr. 186/2008 privind securitatea și sănătatea în muncă

Legea nr. 186/2008 stabilește obligațiile generale ale angajatorului și drepturile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă.

Angajatorul este obligat să:

• asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor;
• identifice și evalueze riscurile profesionale;
• elaboreze măsuri de prevenire și protecție;
• informeze și instruiască angajații;
• asigure instruirea înainte de începerea activității;
• nu admită la muncă persoane neinstruite;
• suporte cheltuielile aferente măsurilor de securitate și sănătate în muncă.

Legea stabilește principiul potrivit căruia responsabilitatea pentru organizarea securității și sănătății în muncă revine angajatorului.

1.2. Hotărârea Guvernului nr. 95/2009

Detaliile privind organizarea instruirii SSM sunt prevăzute în Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009.

Regulamentul stabilește:

• tipurile și fazele instruirii;
• conținutul minim al instruirii;
• persoanele care pot efectua instruirea;
• verificarea cunoștințelor;
• condițiile admiterii la lucrul de sine stătător;
• modul de completare a fișelor și registrelor;
• instruirea lucrătorilor altor unități.

Conform Regulamentului, instruirea SSM include:

1. instruirea introductiv-generală;
2. instruirea la locul de muncă;
3. instruirea periodică;
4. instruirea în situații speciale, prevăzute de legislație.

Fiecare fază trebuie să fie efectuată în funcție de activitatea desfășurată și de riscurile profesionale existente.

1.3. Modificările introduse prin HG nr. 678/2024

HG nr. 678/2024 a modificat unele prevederi ale Regulamentului aprobat prin HG nr. 95/2009.

O modificare importantă vizează instruirea periodică:

• pentru majoritatea lucrătorilor, intervalul dintre instruiri nu poate depăși 6 luni;
• pentru funcționarii administrativi, intervalul nu poate depăși 12 luni.

Încadrarea unei funcții în categoria funcționarilor administrativi trebuie să fie stabilită în funcție de atribuțiile reale și de nivelul riscurilor profesionale.

1.4. Legislația privind apărarea împotriva incendiilor

Instruirea PSI se organizează în baza Legii nr. 267/1994 privind apărarea împotriva incendiilor și a actelor normative subsecvente.

În cadrul instruirii PSI, angajații trebuie să cunoască:

• regulile de prevenire a incendiilor;
• căile și ieșirile de evacuare;
• modul de anunțare a incendiului;
• numărul unic de urgență 112;
• locul amplasării stingătoarelor;
• modul de utilizare a mijloacelor de primă intervenție;
• acțiunile care trebuie întreprinse până la sosirea pompierilor.

Instruirea PSI este distinctă de instruirea SSM. Faptul că unele teme privind incendiile sunt abordate în cadrul instruirii introductiv-generale SSM nu înlocuiește obligațiile specifice din domeniul apărării împotriva incendiilor.

1.5. Actele normative privind securitatea electrică

Pentru lucrătorii neelectrotehnici care utilizează echipamente electrice sau își desfășoară activitatea în apropierea instalațiilor electrice se organizează instruirea privind securitatea electrică și, după caz, se acordă grupa I de securitate electrică.

Instruirea trebuie să includă:

• principalele pericole de natură electrică;
• regulile de utilizare a echipamentelor electrice;
• interdicția efectuării reparațiilor de către persoane neautorizate;
• măsurile în caz de electrocutare;
• deconectarea instalației în caz de pericol;
• acordarea primului ajutor.

Rezultatul instruirii și acordarea grupei I se consemnează în registrul corespunzător.

1.6. Răspunderea contravențională

Nerespectarea cerințelor privind instruirea poate atrage răspunderea contravențională.

Articolul 55³ din Codul contravențional vizează încălcări precum:

• neefectuarea instruirii SSM;
• lipsa instrucțiunilor de securitate;
• admiterea la muncă a persoanelor neinstruite;
• neinformarea lucrătorilor despre riscurile profesionale;
• neasigurarea măsurilor de prim ajutor și evacuare.

Articolul 358 din Codul contravențional sancționează încălcarea regulilor de apărare împotriva incendiilor, inclusiv:

• lipsa planurilor de evacuare;
• lipsa instrucțiunilor PSI;
• blocarea căilor și ieșirilor de evacuare;
• blocarea accesului la stingătoare;
• neexecutarea măsurilor dispuse de organele de control.

Prin urmare, instruirea trebuie organizată în baza legislației aplicabile, efectuată de persoane competente, adaptată activității concrete și consemnată corect în documentele obligatorii.

2. De ce este obligatorie instruirea angajaților?

Instruirea angajaților este o măsură obligatorie de prevenire a accidentelor de muncă, a incendiilor și a altor situații periculoase. Scopul acesteia este ca fiecare lucrător să cunoască riscurile profesionale, regulile aplicabile postului și modul corect de acțiune în caz de urgență.

Potrivit pct. 47 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea lucrătorilor se efectuează din mijloacele unității, în timpul programului de lucru. Conform pct. 48, perioada în care are loc instruirea este considerată timp de muncă.

Instruirea protejează viața și sănătatea angajaților

Înainte de a începe activitatea, angajatul trebuie să primească informații despre:

• riscurile profesionale existente;
• regulile de utilizare a echipamentelor;
• instrucțiunile aplicabile postului;
• echipamentul individual de protecție;
• măsurile de prevenire a accidentelor;
• acțiunile în caz de incendiu, accident sau electrocutare.

Scopul instruirii introductiv-generale este prevăzut la pct. 59 din HG nr. 95/2009: informarea persoanei despre activitățile specifice unității, riscurile pentru securitate și sănătate în muncă și măsurile de protecție și prevenire.

Instruirea este obligatorie înainte de începerea activității

Conform pct. 58 din HG nr. 95/2009, instruirea introductiv-generală se efectuează tuturor persoanelor care solicită angajarea, precum și stagiarilor și ucenicilor.

Aceasta trebuie efectuată înainte ca persoana să înceapă activitatea, pentru ca angajatul să nu fie expus unor riscuri pe care nu le cunoaște.

În cadrul instruirii introductiv-generale trebuie prezentate cel puțin:

• actele normative de securitate și sănătate în muncă;
• consecințele nerespectării regulilor;
• riscurile profesionale specifice unității;
• măsurile privind stingerea incendiilor;
• procedura de evacuare;
• regulile de acordare a primului ajutor.

Aceste cerințe sunt stabilite la pct. 61 din Regulament.

Verificarea cunoștințelor este obligatorie

Instruirea nu se încheie prin simpla prezentare a informațiilor. Potrivit pct. 62 din HG nr. 95/2009, instruirea introductiv-generală trebuie finalizată cu verificarea cunoștințelor persoanei instruite.

Verificarea poate include întrebări, testare sau alte metode prin care se confirmă că angajatul a înțeles:

• pericolele existente;
• regulile de securitate;
• măsurile de prevenire;
• acțiunile în caz de urgență.

Conform pct. 63, în funcție de rezultatul verificării, persoana competentă face propuneri angajatorului privind angajarea sau neangajarea persoanei respective.

Angajatul nu poate fi admis la lucru fără instruire corespunzătoare

După instruirea introductiv-generală, angajatul trebuie instruit la locul de muncă. Această instruire prezintă riscurile concrete ale postului și modul sigur de executare a lucrărilor.

Potrivit pct. 66 din HG nr. 95/2009, lucrătorul poate fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor și consemnarea acestui fapt în fișa personală de instruire SSM.

Prin urmare, angajatorul nu trebuie să permită unui salariat să lucreze independent doar pentru că acesta a semnat un document. Este necesar ca instruirea să fi fost efectuată efectiv, iar cunoștințele să fi fost verificate.

Instruirea trebuie să fie adaptată activității

O instruire generală, identică pentru toate funcțiile, nu este întotdeauna suficientă. Angajatul trebuie să primească informații relevante pentru postul său și pentru activitățile pe care le desfășoară.

De exemplu:

• șoferul trebuie instruit privind riscurile deplasării și exploatării vehiculului;
• muncitorul trebuie instruit privind utilajele, sculele și materialele utilizate;
• lucrătorul la calculator trebuie instruit privind ergonomia și solicitarea vizuală;
• electricianul trebuie instruit privind riscurile instalațiilor electrice;
• personalul din depozit trebuie instruit privind manipularea și depozitarea mărfurilor.

Conform pct. 65 din Regulament, instruirea la locul de muncă trebuie să includă și demonstrații practice privind lucrul, utilizarea echipamentului individual de protecție, mijloacele de alarmare, evacuare și acordarea primului ajutor.

Instruirea periodică menține cunoștințele actualizate

Regulile de securitate trebuie reamintite și actualizate periodic. Conform pct. 67 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică are scopul de a reîmprospăta și actualiza cunoștințele lucrătorilor.

Intervalul dintre două instruiri periodice nu poate depăși:

• 6 luni pentru majoritatea lucrătorilor;
• 12 luni pentru funcționarii administrativi, în condițiile prevăzute de pct. 68.

Prin instruirea periodică, angajații sunt informați despre modificări ale procedurilor, riscuri nou-identificate și greșelile care trebuie evitate.

Instruirea reprezintă și o obligație financiară a angajatorului

Conform pct. 47 din HG nr. 95/2009, instruirea se efectuează din mijloacele unității. Aceasta înseamnă că angajatorul suportă costurile legate de organizarea instruirii, materialele necesare și, după caz, serviciile specialiștilor externi.

Angajatul nu trebuie să achite instruirea obligatorie impusă de legislația SSM.

Instruirea angajaților este obligatorie deoarece asigură cunoașterea riscurilor, previne accidentele și constituie o condiție pentru admiterea legală la muncă. Ea trebuie să fie efectivă, adaptată postului, finalizată prin verificarea cunoștințelor și consemnată în documentele prevăzute de legislație.

3. Cine trebuie să fie instruit?

Instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă se aplică tuturor persoanelor care desfășoară activități în cadrul unei unități sau urmează să înceapă activitatea.

Conform pct. 58 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea introductiv-generală se efectuează persoanelor care solicită angajarea, stagiarilor și ucenicilor.

3.1. Persoanele nou-angajate

Orice persoană trebuie să fie instruită înainte de începerea activității. Aceasta trebuie să cunoască:

• riscurile generale ale unității;
• regulile de evacuare;
• măsurile de prevenire a incendiilor;
• regulile de acordare a primului ajutor;
• obligațiile și interdicțiile de la locul de muncă.

După instruirea introductiv-generală urmează instruirea la locul de muncă, unde sunt explicate riscurile specifice funcției.

3.2. Stagiarii și ucenicii

Stagiarii și ucenicii trebuie instruiți înainte de a participa la activități practice sau de a intra în zone unde există riscuri profesionale.

Faptul că persoana nu are statut de salariat nu înlătură obligația de instruire. Angajatorul trebuie să se asigure că aceasta cunoaște regulile de securitate și este supravegheată corespunzător.

3.3. Elevii și studenții aflați în practică

Elevii și studenții care desfășoară practica profesională trebuie instruiți cu privire la:

• activitățile pe care le vor efectua;
• riscurile existente în unitate;
• regulile de acces în zonele de lucru;
• echipamentul de protecție;
• procedurile de evacuare și prim ajutor.

Înainte de începerea activității practice, unitatea trebuie să stabilească modul de instruire și supraveghere a acestora.

3.4. Angajații transferați sau numiți într-o altă funcție

Schimbarea funcției, a locului de muncă sau a activității impune o nouă instruire, deoarece lucrătorul poate fi expus unor riscuri diferite.

Potrivit pct. 69 subpct. 11 din HG nr. 95/2009, instruirea se efectuează la schimbarea locului de muncă, a postului sau a lucrului în cadrul unității.

În această situație, angajatul trebuie instruit cu privire la:

• noile riscuri profesionale;
• instrucțiunile aplicabile;
• echipamentele utilizate;
• măsurile de protecție;
• condițiile de admitere la lucrul de sine stătător.

3.5. Angajații care revin după o absență îndelungată

Dacă lucrătorul a lipsit de la muncă mai mult de 30 de zile calendaristice, instruirea trebuie repetată înainte de reluarea activității.

Această obligație este prevăzută la pct. 69 subpct. 1 din HG nr. 95/2009. Scopul este reamintirea regulilor și informarea despre eventualele modificări apărute în perioada absenței.

3.6. Angajații care utilizează echipamente sau tehnologii noi

Introducerea unui echipament nou, modificarea unui utilaj sau aplicarea unei tehnologii noi impune instruirea lucrătorilor înainte de utilizare.

Conform pct. 69 subpct. 8–10 din Regulament, instruirea este necesară la:

• introducerea unui echipament nou;
• modificarea echipamentului existent;
• introducerea unei tehnologii noi;
• modificarea procedurilor de lucru.

Angajatul nu trebuie să utilizeze echipamentul până când nu cunoaște regulile de exploatare sigură și măsurile de prevenire a accidentelor.

3.7. Angajații care execută lucrări speciale sau ocazionale

Lucrările care nu fac parte din activitatea obișnuită a angajatului necesită instruire suplimentară.

Potrivit pct. 69 subpct. 5–7 din HG nr. 95/2009, instruirea se efectuează înainte de:

• lucrări ocazionale sau speciale;
• lichidarea consecințelor avariilor și calamităților;
• lucrări pentru care se emite permis de lucru.

Instruirea trebuie să fie specifică lucrării și să includă riscurile, măsurile de protecție și procedura de intervenție în caz de urgență.

3.8. Lucrătorii altor unități

Angajații unei companii prestatoare care desfășoară activități în unitatea beneficiarului trebuie instruiți și cu privire la regulile specifice ale beneficiarului.

Conform pct. 55 din HG nr. 95/2009, beneficiarul trebuie să informeze acești lucrători despre:

• activitățile specifice unității;
• riscurile existente;
• măsurile de protecție și prevenire;
• regulile de acces și evacuare.

Instruirea se consemnează în fișa colectivă de instruire, întocmită în două exemplare, conform pct. 56.

3.9. Angajații care lucrează la distanță sau la domiciliu

Și lucrătorii care își desfășoară activitatea la distanță trebuie informați cu privire la riscurile specifice muncii lor.

În funcție de activitate, instruirea poate include:

• organizarea ergonomică a postului;
• utilizarea sigură a calculatorului;
• prevenirea suprasolicitării vizuale și fizice;
• securitatea instalațiilor electrice;
• prevenirea incendiilor la domiciliu;
• procedura de raportare a accidentelor sau incidentelor.

3.10. Persoanele care efectuează activități cu risc electric

Lucrătorii care utilizează echipamente electrice sau își desfășoară activitatea în apropierea instalațiilor electrice trebuie instruiți privind securitatea electrică.

Pentru personalul neelectrotehnic, după instruire și verificarea cunoștințelor, poate fi acordată grupa I de securitate electrică, cu consemnarea rezultatului în registrul corespunzător.

Important pentru angajat

Nicio persoană nu trebuie să înceapă sau să continue lucrul independent dacă:

• nu a fost instruită;
• nu cunoaște riscurile postului;
• nu a primit instrucțiunile necesare;
• nu a fost verificată;
• nu dispune de echipamentul de protecție necesar.

Instruirea trebuie repetată ori de câte ori se schimbă activitatea, echipamentul, tehnologia, locul de muncă sau condițiile de desfășurare a lucrului.

4. Fazele instruirii în domeniul SSM

Potrivit pct. 50 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă cuprinde:

1. instruirea la angajare:
   • instruirea introductiv-generală;
   • instruirea la locul de muncă;
2. instruirea periodică.

În anumite situații, instruirea periodică se efectuează suplimentar, înainte de reluarea sau începerea unor activități speciale.

4.1. Instruirea introductiv-generală

Instruirea introductiv-generală se efectuează înainte de începerea activității și are caracter general. Conform pct. 58 din HG nr. 95/2009, aceasta se aplică persoanelor care solicită angajarea, stagiarilor și ucenicilor.

În cadrul instruirii sunt prezentate:

• activitatea desfășurată de unitate;
• principalele riscuri profesionale;
• regulile generale de securitate;
• măsurile de prevenire și protecție;
• procedura de evacuare;
• măsurile de prevenire și stingere a incendiilor;
• regulile de acordare a primului ajutor.

Conform pct. 62, instruirea introductiv-generală se finalizează cu verificarea cunoștințelor.

4.2. Instruirea la locul de muncă

Instruirea la locul de muncă se efectuează după instruirea introductiv-generală și este adaptată funcției și activității concrete a lucrătorului.

Potrivit pct. 64 din Regulament, aceasta este efectuată de conducătorul locului de muncă și trebuie să prezinte riscurile profesionale și măsurile de prevenire specifice postului.

Conform pct. 65, instruirea trebuie să includă:

• riscurile specifice locului de muncă;
• instrucțiunile SSM aplicabile;
• măsurile de evacuare și stingere a incendiilor;
• regulile de acordare a primului ajutor;
• demonstrații practice privind activitatea;
• utilizarea echipamentului individual de protecție;
• folosirea mijloacelor de alarmare, intervenție și evacuare.

Conform pct. 66, angajatul poate fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor și consemnarea admiterii în fișa personală de instruire.

4.3. Instruirea periodică

Instruirea periodică are scopul de a reîmprospăta și actualiza cunoștințele lucrătorilor. Potrivit pct. 67 din HG nr. 95/2009, aceasta se efectuează de conducătorul locului de muncă, pe baza informațiilor și instrucțiunilor SSM.

Intervalul dintre două instruiri periodice nu poate depăși:

• 6 luni pentru majoritatea lucrătorilor;
• 12 luni pentru funcționarii administrativi, în condițiile pct. 68.

Angajatorul poate stabili termene mai scurte atunci când activitatea presupune riscuri mai ridicate.

4.4. Instruirea periodică efectuată suplimentar

Instruirea periodică trebuie efectuată suplimentar în situațiile prevăzute la pct. 69 din Regulament, inclusiv:

• după o absență de peste 30 de zile calendaristice;
• după încălcarea instrucțiunilor SSM;
• la revenirea după un accident de muncă;
• înaintea lucrărilor speciale sau ocazionale;
• la introducerea unui echipament nou;
• la modificarea tehnologiei sau a procedurilor;
• la schimbarea funcției sau a locului de muncă;
• înaintea lucrărilor pentru care se emite permis de lucru;
• la lichidarea consecințelor unei avarii sau calamități.

După efectuarea instruirii și verificarea cunoștințelor, rezultatul se consemnează în fișa personală de instruire SSM.

4.5. Ordinea corectă a instruirii

În practică, instruirea unui angajat trebuie să se desfășoare în următoarea ordine:

1. instruirea introductiv-generală;
2. instruirea la locul de muncă;
3. verificarea cunoștințelor;
4. admiterea la lucrul de sine stătător;
5. instruirea periodică;
6. instruirea suplimentară, atunci când apar situațiile prevăzute de lege.

Nerespectarea acestei ordini poate conduce la admiterea nelegală a lucrătorului la activitate și la răspunderea persoanelor responsabile.

5. Reguli generale privind organizarea instruirii SSM

Instruirea SSM trebuie organizată astfel încât angajatul să primească informațiile necesare înainte de a fi expus riscurilor profesionale. Nu este suficientă completarea documentelor; instruirea trebuie să fie efectivă, adaptată activității și confirmată prin verificarea cunoștințelor.

5.1. Cine suportă costurile instruirii?

Potrivit pct. 47 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea se efectuează din mijloacele unității.

Prin urmare, angajatorul suportă cheltuielile pentru:

• organizarea instruirii;
• elaborarea sau procurarea materialelor;
• asigurarea bazei materiale;
• verificarea cunoștințelor;
• instruirea realizată de specialiști externi, atunci când este necesar.

Aceste costuri nu trebuie transferate asupra angajatului.

5.2. Când și unde se efectuează instruirea?

Conform pct. 47 din Regulament, instruirea se desfășoară în timpul programului de lucru și poate avea loc în interiorul sau în afara unității.

Potrivit pct. 48, perioada instruirii este considerată timp de muncă. Angajatul nu trebuie să fie obligat să participe la instruire în timpul său liber fără respectarea drepturilor prevăzute de legislația muncii.

5.3. Angajatorul trebuie să asigure baza materială

Conform pct. 51 din HG nr. 95/2009, fiecare angajator trebuie să asigure baza materială necesară unei instruiri adecvate.

În funcție de activitatea desfășurată, aceasta poate include:

• instrucțiuni SSM;
• evaluarea riscurilor profesionale;
• echipament individual de protecție;
• echipamente și utilaje pentru demonstrații;
• stingătoare și alte mijloace de primă intervenție;
• materiale privind primul ajutor;
• planuri și scheme de evacuare;
• teste și materiale informative.

Instruirea trebuie să reflecte condițiile reale de muncă și echipamentele utilizate în unitate.

5.4. Durata instruirii

Potrivit pct. 52 din Regulament, durata fiecărei faze de instruire nu poate fi mai mică de o oră.

Durata concretă se stabilește în funcție de:

• specificul activității;
• nivelul riscurilor profesionale;
• numărul și complexitatea instrucțiunilor;
• activitățile de protecție și prevenire organizate în unitate.

O instruire de câteva minute, realizată formal, poate fi insuficientă atunci când postul presupune riscuri semnificative sau utilizarea unor echipamente speciale.

5.5. Instruirea trebuie să fie adaptată funcției

Informațiile prezentate trebuie să corespundă activității pe care angajatul urmează să o desfășoare.

De exemplu, instruirea unui lucrător din depozit trebuie să includă reguli privind manipularea și depozitarea mărfurilor, iar instruirea unui muncitor în construcții trebuie să vizeze lucrul la înălțime, sculele, utilajele și materialele folosite.

Utilizarea aceleiași tematici pentru toate funcțiile, fără adaptarea la riscurile postului, reduce eficiența instruirii și poate crea neconformități la control.

5.6. Rezultatul instruirii se consemnează obligatoriu

Conform pct. 53 din HG nr. 95/2009, rezultatul instruirii se consemnează obligatoriu în Fișa personală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Fișa trebuie să conțină, după caz:

• data instruirii;
• tipul instruirii;
• durata;
• ocupația sau funcția;
• materialul predat;
• numele persoanei care a efectuat instruirea;
• rezultatul verificării;
• semnăturile obligatorii.

Fișa personală se păstrează de către conducătorul locului de muncă, conform pct. 53.

5.7. Semnarea fișei se face după instruire

Potrivit pct. 54 din Regulament, după finalizarea instruirii, fișa personală se semnează de către:

• lucrătorul instruit;
• persoana care a efectuat instruirea;
• persoana care a verificat cunoștințele, atunci când aceasta este diferită de instructor.

Semnarea în avans sau confirmarea unei instruiri care nu a fost efectuată reprezintă o practică necorespunzătoare și poate atrage răspunderea persoanelor implicate.

5.8. Instruirea trebuie să fie efectivă

O instruire reală trebuie să includă:

• explicarea regulilor;
• prezentarea riscurilor;
• întrebări și răspunsuri;
• demonstrații practice, atunci când sunt necesare;
• verificarea înțelegerii informațiilor;
• consemnarea rezultatului.

În cazul unui control sau accident, autoritățile pot analiza nu doar existența fișei, ci și conținutul instruirii, competența instructorului și modul în care angajatul a fost admis la muncă.

5.9. Condiții egale pentru toți lucrătorii

Conform pct. 49 din HG nr. 95/2009, angajatorul trebuie să asigure condiții egale pentru femei și bărbați în cadrul instruirii SSM.

Informațiile trebuie prezentate într-un mod accesibil și adaptat capacității de înțelegere a lucrătorilor. Dacă este necesar, instruirea trebuie realizată într-o limbă pe care angajatul o înțelege suficient pentru a putea respecta regulile de securitate.

Organizarea corectă a instruirii presupune respectarea simultană a mai multor cerințe: efectuarea în timpul programului, suportarea costurilor de către angajator, durata corespunzătoare, adaptarea la riscurile postului, verificarea cunoștințelor și completarea corectă a documentelor.

6. Instruirea introductiv-generală

Instruirea introductiv-generală este prima etapă a instruirii SSM și se efectuează înainte ca persoana să înceapă activitatea în cadrul unității.

6.1. Cui i se aplică?

Conform pct. 58 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea introductiv-generală se efectuează:

• persoanelor care solicită angajarea;
• stagiarilor;
• ucenicilor.

Aceasta trebuie efectuată înainte de admiterea persoanei la activitate, indiferent de durata contractului, funcție sau forma de organizare a muncii.

6.2. Care este scopul instruirii?

Potrivit pct. 59 din Regulament, scopul instruirii introductiv-generale este informarea persoanei despre:

• activitățile specifice unității;
• riscurile pentru securitate și sănătate în muncă;
• măsurile de protecție și prevenire aplicabile în unitate.

Persoana instruită trebuie să înțeleagă principalele pericole existente și regulile generale pe care trebuie să le respecte înainte de a ajunge la postul de lucru.

6.3. Cine poate efectua instruirea?

Conform pct. 60 din HG nr. 95/2009, instruirea introductiv-generală poate fi efectuată de:

1. angajatorul care și-a asumat atribuțiile lucrătorului desemnat;
2. lucrătorul desemnat;
3. un lucrător al serviciului intern de protecție și prevenire;
4. serviciul extern de protecție și prevenire.

Instruirea trebuie efectuată de o persoană competentă, care cunoaște activitatea unității, riscurile profesionale și cerințele legislației SSM.

6.4. Ce trebuie să cuprindă instruirea?

Conform pct. 61 din Regulament, instruirea introductiv-generală trebuie să includă cel puțin:

• actele normative naționale în domeniul SSM;
• consecințele necunoașterii și nerespectării regulilor;
• riscurile profesionale specifice unității;
• măsurile privind stingerea incendiilor;
• procedura de evacuare în cazul unui pericol grav și imediat;
• regulile de acordare a primului ajutor în caz de accident de muncă.

În funcție de specificul activității, pot fi prezentate și:

• procedura de raportare a accidentelor și incidentelor;
• accesul în zonele cu risc;
• regulile privind fumatul și focul deschis;
• utilizarea echipamentului individual de protecție;
• regulile privind circulația în incinta unității;
• persoanele responsabile de SSM și situații de urgență.

6.5. Verificarea cunoștințelor

Potrivit pct. 62 din HG nr. 95/2009, instruirea introductiv-generală se finalizează obligatoriu cu verificarea cunoștințelor.

Verificarea poate fi realizată prin:

• întrebări orale;
• test scris;
• test electronic;
• prezentarea unor situații practice;
• combinarea mai multor metode.

Trebuie verificat dacă persoana a înțeles riscurile, regulile de conduită și acțiunile necesare în caz de accident sau incendiu.

6.6. Angajarea sau neangajarea persoanei

Conform pct. 63 din Regulament, în funcție de rezultatul verificării cunoștințelor, persoana competentă face propuneri angajatorului privind angajarea sau neangajarea persoanei instruite.

Dacă persoana nu demonstrează că a înțeles informațiile prezentate, aceasta nu trebuie admisă la activitate până la instruirea suplimentară și verificarea repetată a cunoștințelor.

6.7. Documentarea instruirii

Rezultatul instruirii se consemnează în fișa personală de instruire SSM, conform pct. 53–54 din HG nr. 95/2009.

Fișa trebuie completată după efectuarea instruirii și trebuie să conțină:

• data instruirii;
• durata instruirii;
• materialul predat;
• funcția sau ocupația;
• rezultatul verificării;
• semnăturile persoanelor implicate.

Semnarea fișei înainte de instruire sau fără verificarea cunoștințelor nu confirmă îndeplinirea legală a obligației.

6.8. Ce nu trebuie confundat cu instruirea introductiv-generală?

Instruirea introductiv-generală nu înlocuiește:

• instruirea la locul de muncă;
• instruirea periodică;
• instruirea PSI;
• instruirea pentru grupa I de securitate electrică;
• instruirea practică privind utilizarea echipamentelor.

După finalizarea instruirii introductiv-generale, angajatul trebuie instruit la locul de muncă înainte de a fi admis la lucrul de sine stătător.

Instruirea introductiv-generală informează angajatul despre riscurile generale ale unității și măsurile de prevenire. Ea trebuie efectuată înainte de începerea activității, de o persoană competentă, finalizată cu verificarea cunoștințelor și consemnată corect în fișa personală de instruire SSM.

7. Instruirea la locul de muncă

Instruirea la locul de muncă este etapa în care angajatului i se explică riscurile concrete ale funcției și modul sigur de executare a lucrărilor. Aceasta se efectuează după instruirea introductiv-generală și înainte de admiterea la lucrul de sine stătător.

7.1. Cine efectuează instruirea?

Conform pct. 64 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea la locul de muncă se efectuează de conducătorul locului de muncă.

Prin conducător al locului de muncă poate fi înțeles, după caz:

• șeful de secție;
• maistrul;
• șeful de echipă;
• conducătorul subdiviziunii;
• persoana care coordonează direct activitatea lucrătorului.

Persoana care efectuează instruirea trebuie să cunoască activitatea, echipamentele utilizate, riscurile profesionale și instrucțiunile aplicabile postului.

7.2. Care este scopul instruirii?

Scopul instruirii este prezentarea:

• riscurilor profesionale specifice postului;
• măsurilor de protecție și prevenire;
• instrucțiunilor SSM aplicabile;
• modului corect de utilizare a echipamentelor;
• regulilor de acțiune în caz de accident sau pericol.

Spre deosebire de instruirea introductiv-generală, această etapă trebuie să fie adaptată exact activității pe care angajatul urmează să o desfășoare.

7.3. Ce trebuie să cuprindă instruirea?

Potrivit pct. 65 din HG nr. 95/2009, instruirea la locul de muncă trebuie să includă cel puțin:

• informații privind riscurile profesionale ale postului;
• dispozițiile instrucțiunilor SSM aplicabile;
• măsurile privind stingerea incendiilor;
• regulile de evacuare în cazul unui pericol grav și imediat;
• instrucțiunile privind acordarea primului ajutor;
• demonstrații practice privind lucrul care urmează să fie efectuat;
• exerciții privind utilizarea echipamentului individual de protecție;
• folosirea mijloacelor de alarmare, intervenție și evacuare.

7.4. Demonstrațiile practice sunt obligatorii

Instruirea la locul de muncă nu trebuie să fie doar teoretică. Angajatului trebuie să i se arate practic:

• cum se pornește și se oprește echipamentul;
• cum se utilizează sculele și utilajele;
• cum se poartă și se verifică echipamentul de protecție;
• cum se acționează în caz de avarie;
• cum se efectuează evacuarea;
• cum se utilizează mijloacele de primă intervenție.

Demonstrația trebuie urmată, atunci când este posibil, de efectuarea practică a operațiunilor de către angajat, sub supravegherea conducătorului locului de muncă.

7.5. Verificarea cunoștințelor și admiterea la lucru

Conform pct. 66 din Regulament, angajatul poate fi admis la lucrul de sine stătător numai după:

1. efectuarea instruirii;
2. demonstrarea modului corect de lucru;
3. verificarea cunoștințelor;
4. consemnarea admiterii în fișa personală de instruire SSM.

Până la finalizarea acestor etape, lucrătorul poate desfășura activitatea doar sub supravegherea unei persoane competente, dacă acest lucru este permis de natura lucrării.

7.6. Exemple de instruire în funcție de post

Conținutul instruirii trebuie să fie diferit în funcție de activitate.

Pentru un lucrător din construcții:

• lucrul cu scule și utilaje;
• căderi de la înălțime;
• manipularea materialelor;
• circulația pe șantier;
• utilizarea căștii, încălțămintei și mănușilor de protecție.

Pentru un lucrător din depozit:

• manipularea manuală a mărfurilor;
• utilizarea transpaletului sau stivuitorului;
• stabilitatea stivelor;
• circulația în zona de depozitare;
• riscul de lovire sau strivire.

Pentru un angajat de birou:

• poziția corectă la calculator;
• riscurile electrice;
• prevenirea incendiilor;
• evacuarea;
• organizarea ergonomică a postului.

7.7. Instruirea la schimbarea activității

O nouă instruire la locul de muncă este necesară atunci când angajatul:

• schimbă funcția;
• este transferat într-o altă subdiviziune;
• începe să utilizeze un alt echipament;
• primește alte atribuții;
• începe o activitate cu riscuri diferite.

Această cerință rezultă și din pct. 69 subpct. 8–11 din HG nr. 95/2009.

7.8. Documentarea instruirii

Rezultatul instruirii se consemnează în fișa personală de instruire SSM, conform pct. 53–54 din Regulament.

În fișă trebuie indicată informația despre:

• data și durata instruirii;
• funcția angajatului;
• materialul predat;
• instrucțiunile prezentate;
• rezultatul verificării;
• admiterea la lucrul de sine stătător;
• semnăturile obligatorii.

Instruirea la locul de muncă este esențială deoarece transformă regulile generale în instrucțiuni practice pentru postul concret. Angajatul nu poate fi admis la lucrul de sine stătător până când nu cunoaște riscurile, nu demonstrează că poate lucra în siguranță și nu este verificat de conducătorul locului de muncă.

8. Instruirea periodică

Instruirea periodică are rolul de a reîmprospăta și actualiza cunoștințele angajaților în domeniul securității și sănătății în muncă. Ea se efectuează după instruirea introductiv-generală și instruirea la locul de muncă, pe toată durata raportului de muncă.

8.1. Scopul instruirii periodice

Conform pct. 67 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea periodică urmărește:

• reamintirea regulilor SSM;
• actualizarea cunoștințelor angajaților;
• corectarea practicilor de lucru nesigure;
• prezentarea modificărilor legislative sau tehnologice;
• prevenirea repetării accidentelor și încălcărilor.

Instruirea periodică trebuie să se bazeze pe riscurile reale ale locului de muncă și pe instrucțiunile aplicabile activității.

8.2. Cine efectuează instruirea periodică?

Potrivit pct. 67 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează de conducătorul locului de muncă.

Acesta trebuie să cunoască:

• activitatea desfășurată de lucrători;
• riscurile profesionale;
• instrucțiunile SSM;
• echipamentele utilizate;
• măsurile de prevenire și protecție.

În cadrul unei companii, instruirea poate fi efectuată, după caz, de șeful de secție, maistru, șeful de echipă sau alt conducător desemnat și competent.

8.3. La ce interval se efectuează?

Conform pct. 68 din Regulament, intervalul dintre două instruiri periodice nu poate depăși:

• 6 luni pentru majoritatea lucrătorilor;
• 12 luni pentru funcționarii administrativi.

Funcționarul administrativ este lucrătorul ale cărui activități, de regulă, nu presupun riscuri care necesită măsuri individuale de protecție și o instruire frecventă.

Angajatorul poate stabili termene mai scurte atunci când:

• activitatea prezintă riscuri ridicate;
• au fost înregistrate accidente sau incidente;
• lucrătorii utilizează echipamente periculoase;
• există modificări frecvente ale procesului de muncă;
• autoritatea de control a dispus măsuri speciale.

8.4. Ce teme pot fi abordate?

În funcție de activitate, instruirea periodică poate include:

• riscurile specifice postului;
• încălcările constatate anterior;
• utilizarea corectă a echipamentului individual de protecție;
• regulile de exploatare a utilajelor;
• prevenirea incendiilor;
• căile și ieșirile de evacuare;
• acordarea primului ajutor;
• procedura de raportare a pericolelor;
• lecțiile învățate în urma accidentelor sau incidentelor.

Tematica trebuie să fie practică și relevantă pentru activitatea angajaților.

8.5. Situațiile în care instruirea periodică se efectuează suplimentar

Conform pct. 69 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează și în următoarele cazuri:

• când lucrătorul a lipsit peste 30 de zile calendaristice;
• după modificarea instrucțiunilor SSM;
• după încălcarea regulilor SSM;
• la reluarea activității după un accident de muncă;
• înaintea lucrărilor ocazionale sau speciale;
• la lichidarea consecințelor unei avarii sau calamități;
• înaintea lucrărilor pentru care se emite permis de lucru;
• la introducerea unui echipament nou;
• la modificarea echipamentului existent;
• la introducerea sau modificarea unei tehnologii;
• la schimbarea funcției, postului sau locului de muncă.

Această instruire trebuie efectuată înainte de începerea activității respective.

8.6. Verificarea cunoștințelor

Instruirea periodică trebuie să fie urmată de verificarea înțelegerii informațiilor prezentate.

Angajatul trebuie să poată explica:

• care sunt riscurile activității;
• ce măsuri de protecție trebuie să respecte;
• cum se utilizează echipamentul;
• ce trebuie să facă în caz de accident sau incendiu;
• cui trebuie să raporteze o situație periculoasă.

Potrivit pct. 70 din Regulament, lucrătorul își poate continua activitatea de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor și consemnarea rezultatului în fișa personală de instruire SSM.

8.7. Documentarea instruirii periodice

Rezultatul instruirii se consemnează în fișa personală de instruire SSM, conform pct. 53–54 din HG nr. 95/2009.

În fișă trebuie indicate:

• data instruirii;
• durata;
• tematica sau materialul predat;
• funcția angajatului;
• rezultatul verificării;
• numele și semnătura instructorului;
• semnătura angajatului instruit.

Instruirea trebuie consemnată la data efectuării și nu trebuie completată retroactiv.

Important pentru angajator

Angajatorul trebuie să monitorizeze termenele instruirilor și să se asigure că niciun lucrător nu depășește perioada legală dintre două instruiri.

Pentru o evidență corectă, este recomandată întocmirea unui grafic anual al instruirilor periodice, cu stabilirea responsabililor și a termenelor pentru fiecare categorie de angajați.

Instruirea periodică nu este o simplă repetare formală a unor informații. Ea trebuie să reflecte riscurile actuale, schimbările din activitate și greșelile constatate. Respectarea termenelor prevăzute la pct. 68 și efectuarea instruirilor suplimentare în cazurile prevăzute la pct. 69 contribuie la prevenirea accidentelor și la respectarea legislației SSM.

9. Când se efectuează instruirea suplimentară?

Instruirea suplimentară se efectuează atunci când apar modificări ale activității, situații neobișnuite sau riscuri noi. Scopul ei este să pregătească angajatul pentru condițiile concrete în care urmează să lucreze.

Conform pct. 69 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează suplimentar în următoarele situații:

9.1. După o absență de peste 30 de zile

Potrivit pct. 69 subpct. 1, lucrătorul trebuie instruit suplimentar dacă a lipsit de la muncă mai mult de 30 de zile calendaristice.

Această situație poate apărea după:

• concediu medical;
• concediu fără plată;
• concediu de maternitate sau pentru îngrijirea copilului;
• suspendarea contractului individual de muncă;
• alte perioade îndelungate de absență.

Instruirea trebuie efectuată înainte de reluarea activității.

9.2. La modificarea instrucțiunilor SSM

Conform pct. 69 subpct. 2, instruirea este obligatorie atunci când au fost modificate instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă.

Angajații trebuie informați despre:

• regulile noi;
• procedurile modificate;
• riscurile suplimentare;
• măsurile de prevenire introduse;
• responsabilitățile care le revin.

Nu este suficientă aprobarea unei instrucțiuni noi; lucrătorii trebuie să fie informați efectiv despre conținutul acesteia.

9.3. După încălcarea regulilor SSM

Potrivit pct. 69 subpct. 3, instruirea suplimentară se efectuează după încălcarea de către lucrător a instrucțiunilor SSM.

Scopul acesteia este:

• explicarea încălcării comise;
• identificarea cauzelor;
• reamintirea regulilor corecte;
• prevenirea repetării faptei;
• verificarea cunoștințelor angajatului.

În funcție de gravitatea încălcării, angajatorul poate aplica și alte măsuri prevăzute de legislația muncii.

9.4. După un accident de muncă

Conform pct. 69 subpct. 4, lucrătorul trebuie instruit la reluarea activității după un accident de muncă.

Instruirea trebuie să țină cont de:

• cauzele accidentului;
• deficiențele constatate;
• măsurile dispuse pentru prevenirea repetării;
• modificările introduse în procesul de muncă;
• regulile suplimentare de protecție.

Dacă accidentul a fost cauzat de o anumită practică periculoasă, această problemă trebuie explicată tuturor lucrătorilor expuși unui risc similar.

9.5. Înaintea lucrărilor ocazionale sau speciale

Potrivit pct. 69 subpct. 5, instruirea este obligatorie înaintea lucrărilor care nu fac parte din activitatea obișnuită a angajatului.

Exemple:

• lucrări de reparație;
• curățarea sau deservirea utilajelor;
• manipularea unor materiale speciale;
• lucrări la înălțime;
• lucrări în spații restrânse;
• lucrări de încărcare și descărcare;
• intervenții temporare la instalații.

Instruirea trebuie să prezinte riscurile și măsurile de protecție specifice lucrării respective.

9.6. La lichidarea avariilor și calamităților

Conform pct. 69 subpct. 6, înaintea lucrărilor de lichidare a consecințelor avariilor, calamităților naturale sau altor evenimente periculoase, angajații trebuie instruiți suplimentar.

Instruirea trebuie să includă:

• pericolele existente;
• zona în care se poate lucra;
• echipamentul de protecție;
• ordinea executării lucrărilor;
• comunicarea între lucrători;
• procedura de evacuare;
• acordarea primului ajutor.

9.7. Înaintea lucrărilor cu permis de lucru

Potrivit pct. 69 subpct. 7, instruirea suplimentară se efectuează înaintea lucrărilor pentru care se perfectează un bon de lucru sau permis de lucru.

Aceste lucrări pot include, după caz:

• lucrări la înălțime;
• lucrări cu foc deschis;
• lucrări în spații închise;
• lucrări în instalații electrice;
• lucrări în zone cu risc ridicat;
• lucrări de reparație sau intervenție la utilaje.

Instruirea trebuie corelată cu condițiile și măsurile înscrise în permisul de lucru.

9.8. La introducerea unui echipament nou

Conform pct. 69 subpct. 8, instruirea este obligatorie la introducerea unui nou echipament de lucru sau la modificarea echipamentului existent.

Angajatul trebuie să cunoască:

• modul corect de utilizare;
• dispozitivele de protecție;
• riscurile specifice;
• procedura de pornire și oprire;
• interdicțiile de utilizare;
• acțiunile în caz de defecțiune.

Echipamentul nu trebuie utilizat de persoane care nu au fost instruite.

9.9. La introducerea sau modificarea tehnologiei

Potrivit pct. 69 subpct. 9–10, instruirea suplimentară se efectuează la introducerea unei tehnologii noi sau la modificarea tehnologiei ori procedurilor de lucru existente.

Este necesară explicarea:

• etapelor noului proces;
• riscurilor suplimentare;
• măsurilor de prevenire;
• echipamentului de protecție;
• modului de acțiune în situații neprevăzute.

9.10. La schimbarea funcției sau a locului de muncă

Conform pct. 69 subpct. 11, instruirea suplimentară se efectuează la schimbarea locului de muncă, a postului sau a lucrului în cadrul unității.

Noua instruire trebuie să fie efectuată înainte ca angajatul să înceapă activitatea în noua funcție.

9.11. Verificarea și documentarea

După instruirea suplimentară, angajatul poate continua activitatea de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor.

Conform pct. 70 din HG nr. 95/2009, rezultatul verificării trebuie consemnat în fișa personală de instruire SSM.

Documentul trebuie să conțină:

• data instruirii;
• motivul efectuării instruirii;
• materialul predat;
• rezultatul verificării;
• semnăturile persoanei instruite și ale instructorului.

Instruirea suplimentară este necesară ori de câte ori se modifică riscurile, activitatea, echipamentele sau condițiile de muncă. Ea trebuie efectuată înainte de începerea lucrării respective și finalizată cu verificarea cunoștințelor, pentru ca angajatul să poată lucra în condiții de securitate.

10. Instruirea lucrătorilor altor unități

Atunci când angajații unei companii prestează servicii în sediul, obiectivul sau teritoriul altei companii, aceștia trebuie să fie instruiți și cu privire la regulile specifice unității beneficiare.

Această obligație se aplică, de exemplu, lucrătorilor care efectuează:

• lucrări de construcție sau reparație;
• servicii de curățenie;
• lucrări de mentenanță;
• servicii de pază;
• instalări sau intervenții tehnice;
• transport, încărcare și descărcare;
• lucrări de deservire a echipamentelor.

10.1. Obligația beneficiarului

Conform pct. 55 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, angajatorul beneficiar al serviciilor trebuie să asigure instruirea lucrătorilor altor unități cu privire la:

• activitățile specifice unității;
• riscurile existente în unitate;
• măsurile de protecție și prevenire;
• regulile de acces și circulație;
• căile și ieșirile de evacuare;
• acțiunile în caz de accident sau incendiu.

Această instruire se referă la riscurile și regulile beneficiarului, nu înlocuiește instruirea SSM pe care angajatorul lucrătorilor trebuie să o efectueze în propria unitate.

10.2. Responsabilitățile celor două companii

În această situație, responsabilitățile sunt împărțite:

Compania care trimite lucrătorii

Aceasta trebuie să:

• efectueze instruirea generală și instruirea la locul de muncă;
• informeze lucrătorii despre riscurile activității;
• asigure echipamentul individual de protecție;
• verifice pregătirea profesională;
• nu trimită la lucru persoane neinstruite.

Compania beneficiară

Aceasta trebuie să:

• prezinte riscurile existente la locul unde se desfășoară lucrările;
• informeze despre regulile interne;
• explice căile de evacuare;
• indice locul mijloacelor de primă intervenție;
• stabilească regulile de acces și circulație;
• efectueze instruirea specifică unității.

10.3. Fișa colectivă de instruire

Instruirea lucrătorilor altor unități se consemnează în Fișa colectivă de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, conform pct. 55 din HG nr. 95/2009.

Fișa trebuie să includă, după caz:

• denumirea companiilor implicate;
• obiectul lucrărilor;
• data instruirii;
• riscurile prezentate;
• măsurile de protecție;
• numele și funcția lucrătorilor;
• numele instructorului;
• semnăturile persoanelor instruite.

10.4. Întocmirea în două exemplare

Potrivit pct. 56 din Regulament, fișa colectivă se întocmește în două exemplare:

• un exemplar se păstrează de angajatorul, lucrătorul desemnat sau serviciul intern de prevenire și protecție care a efectuat instruirea;
• un exemplar se păstrează de angajatorul lucrătorilor instruiți.

Păstrarea ambelor exemplare permite demonstrarea instruirii atât de către beneficiar, cât și de către compania prestatoare.

10.5. Instruirea înainte de începerea lucrărilor

Lucrătorii altor unități nu trebuie să înceapă lucrările înainte de efectuarea instruirii privind riscurile specifice obiectivului beneficiarului.

Înainte de începerea activității trebuie clarificate:

• zona în care se poate lucra;
• activitățile interzise;
• echipamentele care pot fi utilizate;
• regulile privind fumatul și focul deschis;
• procedura de raportare a pericolelor;
• modul de evacuare;
• persoana de contact în caz de incident.

Dacă se schimbă locul, natura sau condițiile lucrării, instruirea trebuie repetată sau completată.

10.6. Coordonarea lucrărilor

Atunci când în aceeași zonă lucrează angajați ai mai multor companii, beneficiarul trebuie să coordoneze activitățile astfel încât lucrările unei echipe să nu creeze pericole pentru celelalte persoane.

Este recomandată stabilirea clară a:

• responsabililor fiecărei companii;
• ordinii și duratei lucrărilor;
• zonelor de lucru;
• măsurilor de delimitare și semnalizare;
• procedurii de comunicare în caz de urgență.

10.7. Exemplu practic

Dacă o companie de mentenanță trimite lucrători într-o fabrică, compania de mentenanță îi instruiește privind lucrările și echipamentele proprii, iar fabrica îi instruiește privind:

• riscurile din incinta fabricii;
• circulația în zona de producție;
• echipamentele aflate în funcțiune;
• căile de evacuare;
• regulile PSI;
• accesul la instalații și zone periculoase.

Ambele instruiri sunt necesare și au scopuri diferite.

Instruirea lucrătorilor altor unități este o obligație comună a companiei prestatoare și a beneficiarului. Prestatorul răspunde de pregătirea lucrătorilor săi, iar beneficiarul trebuie să îi informeze despre riscurile și regulile specifice obiectivului. Instruirea se consemnează în fișa colectivă, întocmită în două exemplare, conform pct. 55–56 din HG nr. 95/2009.

11. Instruirea angajaților în domeniul apărării împotriva incendiilor

Instruirea în domeniul apărării împotriva incendiilor, cunoscută și sub denumirea de instruire PSI, are scopul de a preveni izbucnirea incendiilor și de a pregăti angajații să acționeze corect în cazul producerii acestora.

Această instruire este distinctă de instruirea SSM, chiar dacă unele aspecte privind incendiile sunt incluse în instruirea introductiv-generală și în instruirea la locul de muncă.

11.1. Temeiul legal

Obligațiile privind apărarea împotriva incendiilor rezultă, în principal, din:

• Legea nr. 267/1994 privind apărarea împotriva incendiilor;
• actele normative aprobate pentru aplicarea acestei legi;
• regulamentele și instrucțiunile emise de autoritățile competente;
• actele normative ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență;
• regulamentele interne și instrucțiunile PSI ale unității.

În domeniul SSM, măsurile privind stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor trebuie incluse în instruirea introductiv-generală și la locul de muncă, conform pct. 61 și pct. 65 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009.

11.2. Cine trebuie instruit?

Instruirea PSI trebuie efectuată pentru:

• salariații unității;
• persoanele nou-angajate;
• stagiari și ucenici;
• personalul temporar;
• lucrătorii altor unități care prestează servicii;
• persoanele care utilizează echipamente sau instalații cu risc de incendiu;
• persoanele responsabile de apărarea împotriva incendiilor.

Instruirea trebuie efectuată înainte ca persoana să înceapă activitatea sau să aibă acces la zonele cu risc de incendiu.

11.3. Ce trebuie să cunoască angajații?

În cadrul instruirii, angajații trebuie să primească informații despre:

• cauzele și sursele posibile de izbucnire a incendiilor;
• regulile privind utilizarea echipamentelor electrice;
• interdicția folosirii focului deschis în locuri nepermise;
• regulile privind fumatul;
• păstrarea liberă a căilor de evacuare;
• amplasarea stingătoarelor;
• modul de utilizare a mijloacelor de primă intervenție;
• procedura de alarmare și apelare a serviciului 112;
• acțiunile în cazul descoperirii unui incendiu;
• locul de adunare după evacuare.

Informațiile trebuie adaptate specificului unității și riscurilor existente în fiecare zonă de lucru.

11.4. Acțiunile angajatului în caz de incendiu

În cazul izbucnirii unui incendiu, angajatul trebuie să:

1. anunțe imediat persoanele din apropiere;
2. apeleze serviciul 112;
3. informeze conducătorul sau persoana responsabilă;
4. întrerupă activitatea, dacă acest lucru se poate face în siguranță;
5. utilizeze stingătorul numai dacă incendiul este la început și nu există risc pentru viață;
6. evacueze zona pe căile stabilite;
7. nu blocheze accesul pompierilor;
8. nu revină în clădire fără permisiune.

Prioritatea este salvarea persoanelor, nu recuperarea bunurilor.

11.5. Instruirea practică

Instruirea PSI trebuie să includă, atunci când este necesar, demonstrații practice privind:

• folosirea stingătorului;
• declanșarea alarmei;
• evacuarea din clădire;
• utilizarea căilor și ieșirilor de evacuare;
• acordarea primului ajutor;
• acțiunile în cazul fumului sau al imposibilității evacuării pe ruta obișnuită.

Instruirea pur teoretică poate fi insuficientă pentru activitățile cu risc sporit de incendiu.

11.6. Cine organizează instruirea?

Angajatorul este responsabil de organizarea sistemului de instruire PSI și trebuie să desemneze persoanele responsabile printr-un act intern.

Persoana care efectuează instruirea trebuie să dețină competențele necesare și, în cazurile prevăzute de legislație, certificatul corespunzător în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Certificatul SSM nu înlocuiește automat pregătirea sau certificarea necesară pentru efectuarea instruirii PSI.

11.7. Când se efectuează instruirea suplimentară?

Instruirea PSI trebuie repetată sau completată:

• la angajarea unei persoane;
• la schimbarea funcției sau a locului de muncă;
• la modificarea procesului tehnologic;
• la introducerea unor echipamente noi;
• la schimbarea instrucțiunilor PSI;
• după producerea unui incendiu sau incident;
• după efectuarea unor lucrări cu foc deschis;
• la schimbarea condițiilor de evacuare;
• după constatarea unor încălcări ale regulilor de apărare împotriva incendiilor.

11.8. Documentarea instruirii

Instruirea PSI trebuie consemnată în documentele stabilite de legislație și de procedurile interne ale unității.

Documentele pot include:

• ordinul de desemnare a persoanei responsabile;
• instrucțiuni privind apărarea împotriva incendiilor;
• tematica instruirii;
• registrul de instruire PSI;
• listele persoanelor instruite;
• procese-verbale privind efectuarea instruirii;
• teste sau alte dovezi ale verificării cunoștințelor.

Documentele trebuie completate la data efectuării instruirii și semnate de persoanele implicate.

11.9. Diferența dintre instruirea SSM și instruirea PSI

Instruirea SSM	Instruirea PSI
Vizează securitatea și sănătatea în muncă	Vizează prevenirea și stingerea incendiilor
Se bazează în principal pe Legea nr. 186/2008 și HG nr. 95/2009	Se bazează pe legislația privind apărarea împotriva incendiilor
Analizează riscurile profesionale	Analizează riscul de incendiu și acțiunile de evacuare
Se consemnează în fișa personală SSM	Se consemnează în documentele PSI ale unității
Include prevenirea accidentelor de muncă	Include prevenirea incendiilor și intervenția inițială

Unele teme se pot regăsi în ambele instruiri, însă acestea nu trebuie confundate și nu se înlocuiesc automat una pe cealaltă.

Instruirea PSI trebuie să fie efectivă, adaptată riscurilor unității și însoțită de explicații practice. Fiecare angajat trebuie să cunoască modul de prevenire a incendiilor, căile de evacuare, amplasarea stingătoarelor și acțiunile pe care trebuie să le întreprindă până la sosirea serviciilor de urgență.

12. Cine are dreptul să efectueze instruirea PSI?

Instruirea angajaților în domeniul apărării împotriva incendiilor trebuie efectuată de persoane competente, desemnate și pregătite corespunzător. Simpla ocupare a unei funcții de conducere sau deținerea unui certificat SSM nu oferă automat dreptul de a efectua instruirea PSI.

12.1. Responsabilitatea angajatorului

Angajatorul este responsabil de organizarea activităților de apărare împotriva incendiilor în cadrul unității.

Acesta trebuie să:

• desemneze persoana responsabilă prin ordin sau dispoziție;
• stabilească atribuțiile acesteia;
• asigure instruirea și pregătirea necesară;
• aprobe instrucțiunile PSI;
• organizeze evidența instruirilor;
• verifice respectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor.

Desemnarea unei persoane prin act intern nu înlocuiește obligația ca aceasta să dețină competențele necesare.

12.2. Persoana desemnată prin act intern

Instruirea PSI poate fi organizată de persoana desemnată de angajator, dacă aceasta:

• are pregătirea necesară în domeniul apărării împotriva incendiilor;
• cunoaște riscurile specifice unității;
• cunoaște planurile și căile de evacuare;
• poate explica modul de utilizare a mijloacelor de primă intervenție;
• este capabilă să verifice cunoștințele angajaților.

Desemnarea trebuie să fie documentată printr-un ordin sau o dispoziție internă.

12.3. Certificatul în domeniul PSI

În situațiile prevăzute de legislație, persoana care efectuează instruirea trebuie să dețină un certificat sau un document care confirmă pregătirea în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Certificatul trebuie să corespundă activității efectuate și să confirme că persoana are cunoștințele necesare pentru:

• prevenirea incendiilor;
• organizarea instruirii;
• evacuarea persoanelor;
• utilizarea stingătoarelor;
• măsurile de primă intervenție;
• verificarea cunoștințelor lucrătorilor.

12.4. Diferența dintre competența SSM și competența PSI

Instruirea SSM și instruirea PSI sunt domenii distincte.

Un certificat SSM confirmă pregătirea în domeniul securității și sănătății în muncă, însă nu dovedește automat pregătirea specială în domeniul apărării împotriva incendiilor.

În același timp, instruirea PSI nu înlocuiește instruirea SSM privind riscurile profesionale, utilizarea echipamentelor și prevenirea accidentelor de muncă.

De aceea, înainte de a efectua instruirea pentru o altă companie, trebuie verificat dacă persoana dispune de:

• calificarea corespunzătoare;
• certificatul necesar;
• atribuții stabilite prin act intern sau contract;
• cunoștințe despre riscurile unității instruite.

12.5. Serviciul extern sau specialistul extern

Angajatorul poate contracta un serviciu extern sau un specialist extern pentru organizarea și efectuarea instruirii PSI, în măsura în care acesta îndeplinește cerințele legale aplicabile.

Contractul trebuie să stabilească în mod clar:

• tipul instruirii;
• categoriile de angajați instruiți;
• responsabilitățile prestatorului;
• documentele care urmează să fie întocmite;
• modul de verificare a cunoștințelor;
• limitele serviciilor prestate;
• responsabilitățile beneficiarului.

Faptul că instruirea este efectuată de un prestator extern nu înlătură responsabilitatea administratorului beneficiarului pentru organizarea generală a apărării împotriva incendiilor.

12.6. Poate orice angajat să instruiască alți angajați?

Nu. Un angajat poate efectua instruirea altor lucrători numai dacă:

• este desemnat oficial;
• deține pregătirea necesară;
• cunoaște regulile PSI aplicabile;
• are capacitatea de a prezenta și verifica informațiile;
• respectă documentele și procedurile aprobate.

Un angajat care nu are pregătirea necesară nu trebuie să efectueze instruirea doar pentru că administratorul i-a cerut acest lucru verbal.

12.7. Condiții pentru instruirea angajaților altei companii

Dacă un specialist sau o companie efectuează instruirea pentru o altă unitate, trebuie clarificate în prealabil:

• temeiul contractual al instruirii;
• persoana care efectuează nemijlocit instruirea;
• certificatul acesteia;
• tematica utilizată;
• registrul sau fișa care se completează;
• modul de verificare a cunoștințelor;
• responsabilitatea pentru semnarea documentelor.

Persoana care semnează registrul sau fișa trebuie să fie aceeași persoană care a efectuat instruirea sau să aibă un temei clar pentru verificarea și confirmarea acesteia.

12.8. Consecințele instruirii de către o persoană necompetentă

Dacă instruirea este efectuată de o persoană fără competența necesară, pot apărea următoarele consecințe:

• constatarea unei neconformități la control;
• invalidarea sau punerea sub semnul întrebării a instruirii;
• obligația efectuării unei instruiri corective;
• răspunderea persoanei care a semnat documentele;
• răspunderea administratorului;
• aplicarea sancțiunilor prevăzute de legislație;
• agravarea răspunderii în cazul unui incendiu sau accident.

Semnarea unui registru fără efectuarea personală a instruirii poate crea riscuri juridice importante pentru persoana care a aplicat semnătura.

12.9. Documente recomandate

Pentru confirmarea competenței și legalității instruirii, este recomandat ca unitatea să dețină:

• ordinul de desemnare a persoanei responsabile;
• copia certificatului sau a documentului de pregătire;
• programul și tematica instruirii;
• instrucțiunile PSI;
• registrul de instruire;
• testele sau procesul-verbal de verificare;
• contractul cu serviciul extern, dacă instruirea este externalizată.

Instruirea PSI trebuie efectuată de o persoană pregătită, competentă și desemnată corespunzător. Certificatul SSM nu trebuie tratat automat ca echivalent al certificatului PSI. Pentru evitarea neconformităților, fiecare companie trebuie să verifice competența instructorului, să stabilească responsabilitățile prin documente și să păstreze dovezi privind instruirea efectivă a angajaților.

13. Instruirea și acordarea grupei I de securitate electrică

Grupa I de securitate electrică se acordă personalului neelectrotehnic care utilizează echipamente electrice sau își desfășoară activitatea în apropierea instalațiilor electrice.

Scopul instruirii este prevenirea electrocutării, a incendiilor de natură electrică și a accidentelor cauzate de utilizarea necorespunzătoare a echipamentelor.

13.1. Cui i se acordă grupa I?

Grupa I poate fi necesară pentru lucrătorii care:

• utilizează calculatoare și echipamente de birou;
• folosesc scule și aparate electrice;
• lucrează în ateliere, depozite sau spații de producție;
• utilizează prelungitoare, prize și aparate electrice;
• desfășoară activități în apropierea instalațiilor electrice;
• efectuează lucrări de curățenie sau întreținere în spații cu echipamente electrice.

Acordarea grupei I trebuie stabilită în funcție de activitatea efectivă și de riscurile existente la locul de muncă.

13.2. Ce înseamnă personal neelectrotehnic?

Personalul neelectrotehnic este format din angajați care nu execută lucrări de montare, reparare sau deservire tehnică a instalațiilor electrice, dar pot intra în contact cu echipamente electrice în timpul activității.

Acești lucrători nu au dreptul să efectueze lucrări pentru care este necesară calificare și autorizare electrotehnică.

Grupa I nu transformă angajatul într-un electrician și nu îi acordă dreptul de a repara sau modifica instalații electrice.

13.3. Ce trebuie să cunoască angajatul?

Instruirea trebuie să includă cel puțin:

• pericolele curentului electric;
• efectele electrocutării asupra organismului;
• regulile de utilizare a echipamentelor electrice;
• interdicția folosirii echipamentelor defecte;
• verificarea vizuală a cablurilor și prizelor;
• interdicția improvizațiilor;
• regulile privind prelungitoarele și prizele multiple;
• măsurile în cazul unui miros de ars, fum sau scântei;
• procedura de deconectare în caz de pericol;
• acordarea primului ajutor persoanei electrocutate.

13.4. Ce este interzis?

Angajatului neelectrotehnic îi este interzis:

• să repare singur prize, cabluri sau echipamente;
• să demonteze carcasele aparatelor electrice;
• să utilizeze echipamente cu izolația deteriorată;
• să conecteze improvizații la instalația electrică;
• să atingă echipamentele cu mâinile umede;
• să folosească aparate în condiții pentru care nu sunt destinate;
• să continue lucrul atunci când observă un defect periculos.

Orice defecțiune trebuie raportată imediat conducătorului locului de muncă sau persoanei responsabile.

13.5. Cine efectuează instruirea?

Instruirea pentru grupa I trebuie efectuată de o persoană competentă, care deține pregătirea și dreptul necesar pentru instruirea personalului neelectrotehnic.

În funcție de organizarea unității, aceasta poate fi efectuată de:

• un lucrător electrotehnic competent;
• persoana responsabilă de exploatarea instalațiilor electrice;
• un specialist desemnat și instruit corespunzător;
• un serviciu extern, în baza unui contract.

Administratorul trebuie să verifice competența persoanei care efectuează instruirea și să stabilească responsabilitățile printr-un act intern.

13.6. Verificarea cunoștințelor

Acordarea grupei I nu trebuie făcută automat. După instruire, cunoștințele angajatului trebuie verificate.

Angajatul trebuie să poată explica:

• care sunt principalele pericole electrice;
• ce echipamente nu poate utiliza;
• cum recunoaște o defecțiune;
• ce face în cazul electrocutării unei persoane;
• cum raportează un pericol;
• ce reguli trebuie respectate pentru prevenirea incendiilor electrice.

Dacă angajatul nu cunoaște regulile esențiale, instruirea trebuie repetată înainte de acordarea grupei.

13.7. Periodicitatea instruirii

Instruirea pentru grupa I se efectuează la intervalele stabilite de actele normative aplicabile și de procedurile interne ale unității.

Aceasta trebuie repetată și în situații precum:

• schimbarea funcției sau a locului de muncă;
• introducerea unui echipament electric nou;
• modificarea instalației electrice;
• încălcarea regulilor de securitate;
• producerea unui accident sau incident;
• revenirea după o absență îndelungată;
• modificarea instrucțiunilor de securitate electrică.

13.8. Documentarea instruirii

Rezultatul instruirii și al verificării cunoștințelor se consemnează în registrul destinat evidenței instruirii și acordării grupei I de securitate electrică.

În document trebuie indicate, după caz:

• denumirea unității;
• numele și funcția angajatului;
• data instruirii;
• tematica prezentată;
• rezultatul verificării;
• grupa acordată;
• numele și semnătura instructorului;
• semnătura angajatului instruit.

Documentul trebuie completat la data efectuării instruirii și păstrat conform procedurii interne.

13.9. Diferența dintre grupa I și autorizarea electricianului

Grupa I se acordă personalului neelectrotehnic și confirmă că acesta a fost instruit cu privire la regulile elementare de securitate electrică.

Aceasta nu reprezintă:

• calificare de electrician;
• autorizație pentru repararea instalațiilor;
• drept de executare a lucrărilor electrice;
• drept de intervenție asupra tablourilor sau rețelelor electrice.

Lucrările electrice trebuie efectuate numai de persoane calificate și autorizate pentru asemenea activități.

Grupa I de securitate electrică este o măsură de prevenire destinată personalului neelectrotehnic. Ea se acordă numai după instruirea și verificarea cunoștințelor angajatului, se consemnează în documentele corespunzătoare și nu oferă dreptul de a efectua lucrări electrice pentru care este necesară calificare specială.

14. Cine poate acorda grupa I de securitate electrică?

Grupa I de securitate electrică poate fi acordată numai după instruirea și verificarea cunoștințelor lucrătorului de către o persoană competentă, care deține nivelul de pregătire și drepturile necesare.

14.1. Persoana competentă din cadrul unității

În cadrul companiei, instruirea poate fi efectuată de un lucrător electrotehnic competent, desemnat prin ordin sau dispoziție internă.

Acesta trebuie să:

• cunoască instalațiile și echipamentele electrice utilizate;
• dețină grupa sau nivelul de autorizare prevăzut de actele aplicabile;
• cunoască regulile de securitate electrică;
• poată explica riscurile și măsurile de prevenire;
• verifice cunoștințele angajatului;
• consemneze instruirea în registrul corespunzător.

Desemnarea prin ordin intern nu înlocuiește cerința privind competența profesională.

14.2. Personalul electrotehnic cu grupa corespunzătoare

Instruirea și acordarea grupei I pot fi efectuate de personal electrotehnic care deține cel puțin grupa III de securitate electrică sau nivelul prevăzut de reglementările aplicabile.

Persoana care instruiește trebuie să poată demonstra, la solicitarea organelor de control:

• pregătirea profesională;
• grupa de securitate electrică deținută;
• desemnarea oficială;
• dreptul de a efectua instruirea;
• experiența sau atribuțiile în domeniul instalațiilor electrice.

14.3. Specialistul SSM

Specialistul SSM poate efectua instruirea pentru grupa I numai dacă deține și competența necesară în domeniul securității electrice, inclusiv grupa sau autorizarea corespunzătoare.

Certificatul SSM, luat separat, nu este suficient pentru acordarea grupei I dacă persoana nu are pregătire și drepturi în domeniul securității electrice.

Prin urmare, pentru efectuarea legală a instruirii, specialistul trebuie să aibă:

• pregătire SSM;
• competență în domeniul securității electrice;
• grupa sau autorizarea necesară;
• desemnare prin act intern sau temei contractual.

14.4. Lucrătorul serviciului intern de prevenire și protecție

Dacă unitatea are un serviciu intern de prevenire și protecție, instruirea poate fi efectuată de lucrătorul acestuia, cu condiția să dețină competența necesară pentru securitatea electrică.

Atribuțiile generale în domeniul SSM nu îi conferă automat dreptul de a acorda grupa I. Competența trebuie să rezulte din certificatele și documentele de calificare deținute.

14.5. Specialistul sau serviciul extern

Angajatorul poate contracta un specialist sau un serviciu extern pentru instruirea și acordarea grupei I, dacă prestatorul îndeplinește cerințele legale și contractuale aplicabile.

Contractul trebuie să prevadă clar:

• obiectul serviciilor;
• instruirea pentru grupa I;
• persoana care efectuează nemijlocit instruirea;
• verificarea cunoștințelor;
• completarea registrului;
• responsabilitățile prestatorului și beneficiarului;
• documentele transmise beneficiarului.

Nu este suficient ca firma prestatoare să fie denumită „serviciu SSM”. Trebuie verificat dacă persoana care efectuează instruirea are competența concretă pentru securitatea electrică.

14.6. Rolul Agenției competente

În cazurile prevăzute de actele normative aplicabile, acordarea grupei I trebuie să se bazeze pe competența și autorizarea recunoscută de autoritatea competentă în domeniul supravegherii energetice și securității electrice.

De aceea, înainte de efectuarea instruirii, trebuie verificat:

• care autoritate este competentă;
• ce nivel de grupă trebuie să dețină instructorul;
• dacă este necesară autorizarea sau confirmarea suplimentară;
• ce model de registru și documente se utilizează;
• care este periodicitatea instruirii.

14.7. Cine nu poate acorda grupa I?

Grupa I nu trebuie acordată de:

• un angajat fără pregătire electrotehnică;
• o persoană care deține doar certificat SSM;
• un administrator fără competență tehnică;
• un instructor PSI fără competență în securitate electrică;
• o persoană desemnată verbal;
• un coleg care nu a efectuat instruirea și verificarea cunoștințelor.

Semnarea registrului de către o persoană competentă, atunci când instruirea a fost efectuată de altcineva fără drept, poate crea o neconformitate și un risc de răspundere.

14.8. Documentele care confirmă competența instructorului

Pentru a demonstra legalitatea instruirii, este recomandat să fie păstrate:

• copia certificatului sau autorizației instructorului;
• documentul care confirmă grupa de securitate electrică;
• ordinul de desemnare;
• contractul cu serviciul extern, dacă este cazul;
• tematica instruirii;
• testul sau procesul-verbal de verificare;
• registrul completat și semnat.

Grupa I de securitate electrică trebuie acordată de o persoană competentă, cu pregătire și autorizare corespunzătoare în domeniul securității electrice. Specialistul SSM poate efectua această instruire numai dacă deține și competența electrică necesară. Înainte de semnarea registrului, trebuie verificat atât dreptul instructorului, cât și modul efectiv în care a fost realizată instruirea.

15. Documentarea grupei I de securitate electrică

Instruirea și acordarea grupei I de securitate electrică trebuie documentate pentru a demonstra că angajatul a fost informat, verificat și admis să utilizeze echipamente electrice în limitele permise.

Documentele trebuie completate corect, la data efectuării instruirii și păstrate pe întreaga perioadă stabilită de legislație și de procedurile interne ale unității.

15.1. Registrul de evidență

Instruirea se consemnează în registrul destinat evidenței instruirii și acordării grupei I de securitate electrică.

Registrul trebuie să permită identificarea clară a:

• unității;
• angajatului instruit;
• funcției ocupate;
• datei instruirii;
• tematicii prezentate;
• rezultatului verificării;
• grupei acordate;
• persoanei care a efectuat instruirea.

15.2. Datele care trebuie înscrise

În registru se înscriu, după caz:

• numele și prenumele angajatului;
• funcția sau ocupația;
• subdiviziunea în care activează;
• data instruirii;
• materialul predat;
• rezultatul verificării cunoștințelor;
• grupa de securitate electrică acordată;
• numele și funcția instructorului;
• semnătura angajatului;
• semnătura persoanei care a efectuat instruirea.

Datele trebuie completate lizibil și fără spații nejustificate.

15.3. Semnăturile obligatorii

După finalizarea instruirii și verificarea cunoștințelor, registrul trebuie semnat de:

• angajatul instruit;
• persoana care a efectuat instruirea;
• persoana care a verificat cunoștințele, dacă este diferită de instructor.

Semnăturile trebuie aplicate după efectuarea efectivă a instruirii, nu în avans.

15.4. Numerotarea și sigilarea registrului

Pentru a asigura integritatea evidenței, registrul trebuie:

• numerotat;
• legat;
• sigilat, dacă această cerință rezultă din procedura sau actul normativ aplicabil;
• înregistrat în evidența internă;
• păstrat într-un loc accesibil persoanelor responsabile și organelor de control.

Nu este recomandată utilizarea unor foi separate, neînregistrate sau a unor tabele care pot fi înlocuite fără o evidență clară.

15.5. Documentele instructorului

La registru trebuie păstrată, după caz, copia documentelor care confirmă competența instructorului:

• certificatul de pregătire;
• autorizația sau documentul privind grupa de securitate electrică;
• ordinul de desemnare;
• documentul care confirmă dreptul de a efectua instruirea;
• contractul cu serviciul extern, dacă instruirea este externalizată.

Aceste documente sunt importante în cazul unui control sau al unui incident electric.

15.6. Testarea sau verificarea cunoștințelor

Este recomandată păstrarea unei dovezi privind verificarea cunoștințelor, cum ar fi:

• test scris;
• test electronic;
• proces-verbal;
• listă cu întrebări și răspunsuri;
• mențiune detaliată în registru.

Verificarea trebuie să demonstreze că angajatul cunoaște regulile elementare de securitate electrică și nu doar că a fost prezent la instruire.

15.7. Nu se eliberează automat talon pentru angajat

Pentru personalul neelectrotehnic căruia i se acordă grupa I, documentul principal de confirmare este, de regulă, înregistrarea instruirii în registrul corespunzător.

Angajatului nu i se atribuie dreptul de a executa lucrări electrice doar prin faptul că instruirea a fost consemnată. Grupa I confirmă instruirea pentru activități neelectrotehnice, nu calificarea de electrician.

15.8. Actualizarea registrului

Registrul trebuie actualizat atunci când:

• angajatul este transferat la alt post;
• se schimbă locul de muncă;
• apar echipamente electrice noi;
• se modifică instrucțiunile;
• are loc un accident sau incident;
• angajatul revine după o absență îndelungată;
• expiră termenul stabilit pentru instruirea periodică.

Nu este corectă păstrarea unei singure înscrieri pe întreaga perioadă de activitate dacă legislația sau riscurile impun instruiri repetate.

15.9. Greșeli frecvente

Printre cele mai frecvente greșeli se numără:

• lipsa registrului;
• lipsa semnăturii angajatului;
• lipsa semnăturii instructorului;
• semnarea înaintea instruirii;
• completarea retroactivă;
• lipsa documentelor instructorului;
• acordarea grupei de către o persoană necompetentă;
• utilizarea aceluiași registru pentru activități diferite fără o evidență clară;
• acordarea grupei I unor angajați care efectuează, de fapt, lucrări electrice.

Documentarea grupei I trebuie să reflecte instruirea reală și competența persoanei care a efectuat-o. Un registru corect completat, însoțit de documentele instructorului și de dovada verificării cunoștințelor, protejează atât angajatul, cât și angajatorul în cazul unui control sau al unui accident electric.

16. Instruirea angajaților care lucrează la distanță

Munca la distanță nu înlătură obligația angajatorului de a asigura instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă. Chiar dacă activitatea se desfășoară în afara sediului, angajatul trebuie informat despre riscurile profesionale și măsurile de prevenire.

16.1. Cui i se aplică?

Instruirea se aplică angajaților care lucrează:

• la domiciliu;
• într-un spațiu ales de angajat;
• în regim de telemuncă;
• alternativ la sediu și la distanță;
• în deplasare sau în alte locații stabilite de angajator.

Tipul și conținutul instruirii se stabilesc în funcție de activitatea efectivă și de echipamentele utilizate.

16.2. Riscurile muncii la distanță

Pentru lucrătorii la distanță pot exista următoarele riscuri:

• poziția incorectă la birou;
• utilizarea îndelungată a calculatorului;
• solicitarea ochilor;
• dureri de spate și afecțiuni musculo-scheletice;
• utilizarea necorespunzătoare a prizelor și prelungitoarelor;
• suprasolicitarea psihică;
• lipsa pauzelor;
• împiedicarea de cabluri sau obiecte;
• incendii cauzate de echipamente electrice;
• dificultăți în comunicarea situațiilor periculoase.

16.3. Organizarea ergonomică a locului de muncă

Angajatul trebuie instruit să își organizeze corect spațiul de lucru:

• masa și scaunul trebuie să permită menținerea unei poziții corecte;
• monitorul trebuie amplasat la o distanță confortabilă;
• ecranul trebuie poziționat astfel încât să evite reflexiile;
• picioarele trebuie să fie sprijinite stabil;
• spațiul de lucru trebuie menținut liber și ordonat;
• cablurile trebuie amplasate astfel încât să nu creeze risc de împiedicare;
• trebuie efectuate pauze și schimbări ale poziției corpului.

16.4. Utilizarea echipamentelor electrice

Angajatul care lucrează la distanță trebuie să respecte următoarele reguli:

• să utilizeze echipamente în stare tehnică bună;
• să nu folosească prize sau cabluri deteriorate;
• să nu suprasolicite prelungitoarele;
• să nu acopere sursele de ventilație ale echipamentelor;
• să nu efectueze reparații improvizate;
• să deconecteze echipamentele în caz de fum, miros de ars sau încălzire excesivă;
• să raporteze imediat defecțiunile angajatorului.

16.5. Prevenirea incendiilor și evacuarea

Instruirea trebuie să includă și reguli privind prevenirea incendiilor, inclusiv:

• interdicția utilizării improvizațiilor electrice;
• menținerea liberă a căilor de evacuare;
• păstrarea echipamentelor departe de materiale inflamabile;
• deconectarea echipamentelor la apariția unui pericol;
• apelarea serviciului 112;
• informarea angajatorului despre incident;
• evacuarea în condiții de siguranță.

Dacă spațiul de lucru este pus la dispoziție sau controlat de angajator, acesta trebuie să stabilească măsuri adecvate pentru securitatea și sănătatea lucrătorului.

16.6. Cum se efectuează instruirea?

În funcție de situație, instruirea poate fi efectuată:

• la sediul angajatorului;
• în cadrul unei sesiuni online;
• prin materiale și instrucțiuni transmise angajatului;
• prin demonstrații video;
• prin testare electronică;
• prin discuții și verificări documentate.

Metoda aleasă trebuie să permită angajatorului să demonstreze că angajatul a primit informațiile și le-a înțeles.

16.7. Documentarea instruirii

Instruirea se consemnează în documentele SSM aplicabile, inclusiv în fișa personală de instruire.

În document se pot indica:

• data instruirii;
• forma de desfășurare;
• temele prezentate;
• riscurile identificate;
• rezultatul verificării;
• numele instructorului;
• semnăturile persoanelor implicate.

Pentru instruirea online, pot fi păstrate suplimentar:

• testul completat;
• confirmarea participării;
• raportul platformei;
• materialele transmise;
• procesul-verbal al instruirii.

16.8. Raportarea accidentelor

Angajatul care lucrează la distanță trebuie să cunoască procedura de informare a angajatorului despre:

• accidente;
• incidente;
• situații periculoase;
• defecțiuni ale echipamentelor;
• incendii;
• probleme de sănătate apărute în legătură cu activitatea.

Informarea trebuie făcută imediat sau în termenul stabilit prin regulamentul intern și procedurile companiei.

Angajații care lucrează la distanță trebuie instruiți cu privire la ergonomie, utilizarea echipamentelor, prevenirea incendiilor, securitatea electrică și raportarea incidentelor. Forma instruirii poate fi adaptată activității, însă aceasta trebuie să fie reală, verificabilă și consemnată în documentele SSM.

17. Se poate face instruirea în afara orelor de muncă?

Regula generală este că instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă se efectuează în timpul programului de lucru.

Potrivit pct. 47 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, instruirea se desfășoară din mijloacele unității, în timpul programului de lucru, iar conform pct. 48, perioada instruirii este considerată timp de muncă.

17.1. Ce înseamnă acest lucru pentru angajat?

Angajatul are dreptul:

• să participe la instruire în timpul programului;
• să fie remunerat pentru perioada instruirii;
• să nu suporte costurile instruirii obligatorii;
• să primească timpul necesar pentru însușirea informațiilor;
• să solicite explicații privind riscurile și regulile postului.

Instruirea SSM nu trebuie tratată ca o activitate personală a angajatului sau ca o obligație care trebuie îndeplinită în timpul liber.

17.2. Poate angajatorul organiza instruirea după program?

În situații justificate, instruirea poate fi organizată în afara orelor obișnuite, însă această perioadă trebuie tratată în conformitate cu legislația muncii privind timpul de muncă și, după caz, munca suplimentară.

Organizarea instruirii după program nu trebuie să conducă la:

• lipsirea angajatului de plata timpului lucrat;
• diminuarea timpului de odihnă;
• impunerea unor costuri angajatului;
• încălcarea limitelor timpului de muncă;
• efectuarea unei instruiri superficiale din cauza lipsei de timp.

17.3. Instruirea înainte de începerea activității

Instruirea introductiv-generală poate avea loc înainte de începerea efectivă a lucrului, dar aceasta trebuie organizată ca parte a procesului de muncă și consemnată corespunzător.

Persoana nu trebuie să fie obligată să înceapă activitatea înainte de finalizarea instruirii și verificarea cunoștințelor.

Conform pct. 62 din HG nr. 95/2009, instruirea introductiv-generală se finalizează cu verificarea cunoștințelor, iar potrivit pct. 66, lucrătorul poate fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor și consemnarea admiterii.

17.4. Participarea la cursuri externe

Dacă angajatorul trimite angajatul la un curs extern SSM, PSI, de prim ajutor sau de securitate electrică, timpul consacrat cursului trebuie organizat cu respectarea legislației muncii.

Angajatorul trebuie să stabilească:

• data și durata cursului;
• locul desfășurării;
• persoana sau instituția care efectuează instruirea;
• modul de evidență a participării;
• documentul eliberat la final;
• modul de remunerare a timpului respectiv.

17.5. Instruirea online

Instruirea online poate fi utilizată atunci când metoda este permisă și poate asigura participarea, înțelegerea și verificarea cunoștințelor angajatului.

În acest caz, trebuie păstrate dovezi precum:

• data și durata sesiunii;
• lista participanților;
• materialele prezentate;
• testul final;
• rezultatul verificării;
• confirmarea participării;
• semnăturile sau confirmările electronice.

Instruirea online nu trebuie redusă la transmiterea unui document fără explicații și fără verificarea cunoștințelor.

17.6. Cine suportă cheltuielile?

Conform pct. 47 din HG nr. 95/2009, instruirea se efectuează din mijloacele unității.

Angajatorul trebuie să suporte, după caz:

• taxa cursului;
• materialele de instruire;
• transportul;
• cheltuielile de deplasare;
• echipamentele necesare;
• costurile verificării și certificării.

17.7. Recomandare pentru angajator

Pentru evitarea disputelor, angajatorul trebuie să stabilească în scris:

• data și ora instruirii;
• durata;
• persoana responsabilă;
• tematica;
• forma instruirii;
• modul de verificare;
• documentele care se completează.

Instruirea SSM se efectuează, ca regulă, în timpul programului de lucru și este considerată timp de muncă. Organizarea în afara programului poate avea loc doar cu respectarea legislației muncii și a drepturilor angajatului. Indiferent de forma aleasă, instruirea trebuie să fie efectivă, verificabilă și suportată financiar de angajator.

18. Cum se verifică și se documentează instruirea?

Verificarea și documentarea instruirii sunt necesare pentru a confirma că angajatul a primit informațiile, le-a înțeles și poate desfășura activitatea în condiții de securitate.

18.1. Verificarea cunoștințelor

Instruirea trebuie finalizată cu verificarea cunoștințelor. Aceasta poate fi realizată prin:

• întrebări orale;
• test scris;
• test electronic;
• exerciții practice;
• demonstrarea modului corect de utilizare a echipamentelor;
• simularea unor situații de urgență.

Metoda de verificare se stabilește în funcție de natura activității și de nivelul riscurilor profesionale.

De exemplu, pentru un lucrător care utilizează utilaje, nu este suficient doar un test teoretic. Trebuie verificată și capacitatea acestuia de a utiliza echipamentul în condiții de siguranță.

18.2. Admiterea la lucrul de sine stătător

Conform pct. 66 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, lucrătorul poate fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor și consemnarea acestui fapt în fișa personală de instruire SSM.

Această regulă se aplică în special după:

• instruirea la locul de muncă;
• instruirea suplimentară;
• schimbarea funcției;
• introducerea unui echipament nou;
• modificarea tehnologiei;
• revenirea după o absență îndelungată.

18.3. Fișa personală de instruire SSM

Potrivit pct. 53 din HG nr. 95/2009, rezultatul instruirii se consemnează obligatoriu în Fișa personală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Fișa trebuie să conțină:

• numele și prenumele lucrătorului;
• funcția sau ocupația;
• data instruirii;
• tipul instruirii;
• durata instruirii;
• materialul predat;
• instrucțiunile prezentate;
• rezultatul verificării;
• mențiunea privind admiterea la lucrul de sine stătător;
• semnăturile necesare.

Fișa se păstrează de conducătorul locului de muncă, conform pct. 53.

18.4. Semnăturile obligatorii

Conform pct. 54 din Regulament, după finalizarea instruirii, fișa se semnează de:

• lucrătorul instruit;
• persoana care a efectuat instruirea;
• persoana care a verificat cunoștințele, dacă este diferită de instructor.

Semnăturile trebuie aplicate după instruire și verificare, nu înainte.

18.5. Fișa colectivă pentru lucrătorii altor unități

În cazul lucrătorilor unei alte companii, instruirea privind riscurile și regulile beneficiarului se consemnează în fișa colectivă de instruire.

Conform pct. 55–56 din HG nr. 95/2009:

• instruirea este efectuată de angajatorul beneficiar;
• se prezintă riscurile și măsurile specifice unității;
• fișa se întocmește în două exemplare;
• câte un exemplar se păstrează de fiecare angajator.

18.6. Documentarea instruirii PSI

Instruirea în domeniul apărării împotriva incendiilor se documentează în actele stabilite de legislație și de procedurile interne ale unității.

Pot fi utilizate:

• registrul de instruire PSI;
• fișe sau liste de instruire;
• tematica și programul instruirii;
• teste de verificare;
• procese-verbale;
• ordinele de desemnare a persoanelor responsabile.

Documentele trebuie să reflecte instruirea reală și să includă data, tematica, persoana care a instruit și semnăturile participanților.

18.7. Documentarea grupei I de securitate electrică

Pentru grupa I de securitate electrică se utilizează registrul corespunzător.

În acesta se consemnează, după caz:

• numele angajatului;
• funcția;
• data instruirii;
• tematica;
• rezultatul verificării;
• grupa acordată;
• numele și semnătura instructorului;
• semnătura angajatului.

La registru trebuie păstrate și documentele care confirmă competența instructorului.

18.8. Dovezi suplimentare privind instruirea

În cazul activităților cu risc ridicat, este recomandat să fie păstrate și dovezi suplimentare:

• tematica semnată;
• teste completate;
• procese-verbale;
• fotografii ale exercițiilor practice;
• înregistrări ale instruirilor online;
• liste de participare;
• confirmări electronice;
• documente privind demonstrațiile practice.

Aceste dovezi nu înlocuiesc documentele obligatorii, dar pot confirma faptul că instruirea a fost efectuată efectiv.

18.9. Corectarea greșelilor în documente

Documentele de instruire trebuie completate fără ștersături, corectări neconfirmate sau înscrieri retroactive.

Dacă apare o eroare, aceasta trebuie corectată conform regulilor de evidență documentară, astfel încât să rămână clar:

• ce informație a fost modificată;
• cine a efectuat corectarea;
• data corectării;
• motivul corectării, dacă este necesar.

18.10. Greșeli frecvente

Printre cele mai frecvente neconformități se numără:

• lipsa datei instruirii;
• lipsa duratei;
• semnarea în avans;
• lipsa verificării cunoștințelor;
• lipsa mențiunii privind admiterea la lucru;
• completarea retroactivă;
• semnarea de către o persoană care nu a efectuat instruirea;
• folosirea unei tematici generale pentru toate posturile;
• lipsa documentelor privind competența instructorului.

Verificarea și documentarea instruirii trebuie să demonstreze trei aspecte: instruirea a fost efectuată, angajatul a înțeles informațiile, iar admiterea la lucru a fost realizată legal. Fișa sau registrul trebuie completat corect, semnat după instruire și păstrat împreună cu celelalte documente justificative.

19. Este suficientă semnarea fișei de instruire?

Nu. Semnarea fișei de instruire nu este suficientă dacă instruirea nu a fost efectuată efectiv, de o persoană competentă și în conformitate cu riscurile activității.

Conform pct. 53–54 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 95/2009, rezultatul instruirii se consemnează în fișa personală, iar aceasta se semnează după finalizarea instruirii de către lucrător și persoana care a efectuat instruirea și a verificat cunoștințele.

19.1. Ce trebuie să confirme semnătura?

Semnătura angajatului confirmă că acesta:

• a participat la instruire;
• a primit informațiile necesare;
• a avut posibilitatea să pună întrebări;
• a înțeles regulile aplicabile;
• a fost informat despre riscurile profesionale;
• a fost verificat, după caz.

Semnătura instructorului confirmă că instruirea a fost efectuată și că informațiile au fost prezentate în mod corespunzător.

19.2. Semnătura nu înlocuiește instruirea

O fișă completată și semnată nu dovedește automat că instruirea a avut loc în realitate. La un control sau după un accident pot fi verificate și alte aspecte:

• cine a efectuat instruirea;
• dacă persoana era competentă;
• ce tematică a fost prezentată;
• dacă aceasta corespundea postului;
• cât a durat instruirea;
• dacă au fost efectuate demonstrații practice;
• dacă angajatul cunoaște regulile;
• dacă a fost verificat înainte de admiterea la lucru.

Dacă angajatul nu poate explica regulile de bază ale activității, semnătura din fișă poate fi considerată insuficientă.

19.3. Semnarea în avans

Fișa nu trebuie semnată înainte de efectuarea instruirii.

Semnarea în avans poate crea următoarele riscuri:

• documentul nu reflectă situația reală;
• instruirea poate fi considerată formală;
• angajatul poate fi admis la lucru fără pregătire;
• persoana care a semnat poate răspunde pentru informații nereale;
• angajatorul poate fi sancționat pentru încălcarea obligațiilor SSM.

Data înscrisă în fișă trebuie să corespundă datei la care instruirea a fost efectiv realizată.

19.4. Semnarea de către o altă persoană

Persoana care semnează fișa trebuie să fie cea care a efectuat instruirea și a verificat cunoștințele sau să aibă o competență și un temei clar pentru confirmarea rezultatului.

Nu este recomandat ca:

• o persoană să efectueze instruirea;
• alta să semneze fără să fi participat;
• administratorul să semneze în locul instructorului;
• registrul să fie completat de o persoană care nu a verificat angajatul.

Semnătura trebuie să reflecte contribuția reală a persoanei la instruire.

19.5. Instruirea trebuie să fie adaptată postului

Un angajat nu poate fi considerat instruit doar pentru că a primit o tematică generală. Instruirea trebuie să includă riscurile și măsurile specifice funcției.

De exemplu, pentru un muncitor care utilizează utilaje trebuie explicate:

• riscurile mecanice;
• dispozitivele de protecție;
• procedura de oprire;
• interdicția intervenției la utilajul în funcțiune;
• echipamentul individual de protecție;
• acțiunile în caz de defecțiune.

19.6. Demonstrațiile practice

Conform pct. 65 din HG nr. 95/2009, instruirea la locul de muncă trebuie să includă demonstrații și exerciții practice privind:

• activitatea care urmează să fie desfășurată;
• folosirea echipamentului individual de protecție;
• mijloacele de alarmare;
• evacuarea;
• intervenția;
• acordarea primului ajutor.

Prin urmare, în cazul activităților practice, simpla discuție și semnarea fișei nu sunt suficiente.

19.7. Verificarea cunoștințelor

Conform pct. 62 și pct. 66 din Regulament, instruirea trebuie finalizată cu verificarea cunoștințelor, iar lucrătorul poate fi admis la lucrul de sine stătător numai după această verificare.

Verificarea poate fi realizată prin:

• întrebări orale;
• test scris;
• test electronic;
• demonstrații practice;
• simularea unor situații de urgență.

Rezultatul trebuie consemnat în documentele corespunzătoare.

19.8. Ce dovezi pot confirma instruirea reală?

Pe lângă fișa personală, pot fi păstrate:

• tematica și programul instruirii;
• testele completate;
• procesele-verbale;
• listele de participanți;
• fotografii ale exercițiilor practice;
• confirmările instruirii online;
• materialele prezentate;
• documentele privind competența instructorului;
• ordinul de desemnare a persoanei responsabile.

Aceste dovezi sunt deosebit de importante în cazul unui accident, incendiu sau control.

19.9. Răspunderea pentru instruirea formală

Răspunderea poate reveni, după caz:

• angajatorului;
• conducătorului locului de muncă;
• persoanei care a efectuat instruirea;
• persoanei care a verificat cunoștințele;
• persoanei care a semnat documentele fără temei.

În cazul unui accident, lipsa unei instruiri reale poate fi analizată ca una dintre cauzele producerii evenimentului.

Semnătura este doar una dintre dovezile instruirii și nu poate înlocui instruirea efectivă. Pentru ca documentul să aibă valoare, instruirea trebuie să fie realizată de o persoană competentă, adaptată postului, finalizată cu verificarea cunoștințelor și consemnată corect, după desfășurarea efectivă a instruirii.

Concluzie finala

Instruirea angajaților în domeniul SSM, al apărării împotriva incendiilor și al securității electrice este o obligație legală și o măsură esențială pentru prevenirea accidentelor, incendiilor și situațiilor de urgență.

O instruire corectă trebuie să fie efectuată înainte de începerea activității, adaptată riscurilor postului, realizată de o persoană competentă, finalizată cu verificarea cunoștințelor și consemnată în documentele obligatorii.

Conform HG nr. 95/2009, angajatul nu poate fi admis la lucrul de sine stătător până când nu a fost instruit și verificat. De asemenea, instruirea trebuie repetată periodic și suplimentar atunci când se schimbă funcția, echipamentul, tehnologia sau condițiile de muncă.

Semnarea unei fișe sau a unui registru nu este suficientă dacă instruirea nu a fost efectuată efectiv. În cazul unui control sau accident, angajatorul trebuie să poată demonstra că lucrătorul a fost informat despre riscuri, a înțeles regulile și a fost pregătit pentru activitatea desfășurată.

Respectarea acestor cerințe protejează viața și sănătatea angajaților, reduce riscurile pentru companie și contribuie la crearea unui mediu de muncă sigur și responsabil.

Aveți nevoie de instruirea angajaților?

SSM Expert oferă companiilor din Republica Moldova:

• instruire introductiv-generală, la locul de muncă și periodică;
• instruire în domeniul apărării împotriva incendiilor;
• instruire pentru grupa I de securitate electrică;
• verificarea cunoștințelor angajaților;
• elaborarea și completarea fișelor și registrelor;
• consultanță și suport pentru respectarea cerințelor legale SSM și PSI.

Solicitați o consultanță și asigurați-vă că angajații companiei dumneavoastră sunt instruiți corect, iar documentația este completă și conformă.

Telefon: 068 11 84 55
E-mail: director@ssmexpert.md
Website: ssmexpert.md

_________

Scris de Ion Darii
Director SSM Expert, specialist SSM, PSI și protecție civilă, formator în domeniul securității și sănătății în muncă.

Experiență profesională: din 2011
Formare: UTM – Inginerie antiincendiară și protecție civilă
Profil autor: Ion Darii →