Înapoi la articole

19 august 2026

Indicatoare, semnalizări și îngrădiri SSM la locul de muncă: cerințe legale și reguli practice în Republica Moldova

1. Introducere

Indicatoarele, semnalizările, marcajele și îngrădirile de securitate reprezintă elemente esențiale ale sistemului de prevenire a accidentelor de muncă. Prin intermediul acestora, lucrătorii sunt informați despre existența unui pericol, despre comportamentul obligatoriu și despre măsurile care trebuie respectate într-o anumită zonă sau la un anumit loc de muncă.

În practică, semnalizarea SSM poate indica un pericol electric, o zonă cu risc de cădere, circulația utilajelor, prezența substanțelor periculoase, obligația de a purta echipament individual de protecție sau direcția către o ieșire de urgență. În cazul unor riscuri mai mari, panourile și marcajele trebuie completate cu măsuri de protecție colectivă, inclusiv balustrade, parapete, bariere, plase sau alte tipuri de îngrădiri.

Obligația angajatorului de a organiza măsurile de prevenire și protecție rezultă din Legea nr. 186/2008 privind securitatea și sănătatea în muncă. Cerințele speciale privind panourile, culorile, marcajele, semnalele luminoase și acustice sunt detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 918/2013. Pentru lucrările de construcții, șantiere și zonele cu risc de cădere sau acces neautorizat se aplică și prevederile NCM A.08.02-2014.

Semnalizarea nu trebuie realizată formal și nu poate fi aleasă exclusiv după criterii estetice. Indicatorul trebuie să corespundă riscului identificat, să fie amplasat într-un loc vizibil și să poată fi înțeles de lucrător înainte ca acesta să fie expus pericolului. În același timp, un panou de avertizare nu poate înlocui o îngrădire de protecție atunci când există un risc real de cădere, lovire, strivire sau contact cu un echipament periculos.

În continuare, vom explica ce tipuri de indicatoare și semnalizări există, cum se stabilește necesarul acestora, unde trebuie amplasate și în ce situații sunt obligatorii îngrădirile de protecție. Informațiile sunt prezentate practic, pentru a fi utile angajatorilor, conducătorilor locurilor de muncă, responsabililor SSM și lucrătorilor din diferite domenii de activitate.

2. Cadrul legal privind semnalizarea și îngrădirile SSM în Republica Moldova

Regulile privind indicatoarele, marcajele și îngrădirile de securitate nu sunt stabilite printr-un singur act normativ. Ele rezultă dintr-un ansamblu de prevederi care reglementează organizarea activității de prevenire, evaluarea riscurilor, condițiile locurilor de muncă și utilizarea mijloacelor de protecție.

2.1. Legea nr. 186/2008 privind securitatea și sănătatea în muncă

Legea nr. 186/2008 stabilește principiile generale ale prevenirii riscurilor profesionale și obligația angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

Potrivit obligațiilor prevăzute de lege, angajatorul trebuie să:

identifice pericolele existente;
evalueze riscurile profesionale;
stabilească măsuri de prevenire și protecție;
acorde prioritate măsurilor de protecție colectivă;
informeze și instruiască lucrătorii;
asigure mijloacele necesare pentru desfășurarea activității în condiții de securitate.

Aceste obligații constituie temeiul pentru instalarea indicatoarelor, aplicarea marcajelor și delimitarea fizică a zonelor periculoase.

Temei juridic relevant: art. 13 și art. 17 din Legea nr. 186/2008.

2.2. Modificările aduse prin Legea nr. 193/2025

Legea nr. 193/2025 a modificat unele prevederi din domeniul securității și sănătății în muncă, modificările fiind aplicabile începând cu anul 2026.

Aceste modificări trebuie avute în vedere atunci când angajatorul organizează activitatea de prevenire, stabilește responsabilități, evaluează riscurile și verifică măsurile aplicate la locurile de muncă.

2.3. Hotărârea Guvernului nr. 95/2009

HG nr. 95/2009 aprobă regulamentele privind:

organizarea activităților de protecție a lucrătorilor;
prevenirea riscurilor profesionale;
organizarea și funcționarea comitetului pentru securitate și sănătate în muncă.

În aplicarea acestei hotărâri, semnalizarea și îngrădirea trebuie să fie integrate în sistemul general de prevenire al unității și reflectate, după caz, în evaluarea riscurilor, planul de prevenire și protecție, instrucțiunile SSM și documentele interne.

2.4. Hotărârea Guvernului nr. 353/2010

HG nr. 353/2010 stabilește cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă, inclusiv cerințe referitoare la:

căile de acces și circulație;
ieșirile și căile de evacuare;
iluminarea locurilor de muncă;
organizarea spațiilor;
prevenirea accesului în zonele periculoase;
menținerea liberă a căilor de circulație și evacuare.

Hotărârea a fost modificată prin HG nr. 730/2025, cu aplicare din 28 mai 2026. Prin urmare, la verificarea condițiilor locului de muncă trebuie utilizată forma actualizată a actului normativ.

2.5. Hotărârea Guvernului nr. 918/2013

HG nr. 918/2013 aprobă cerințele minime generale privind semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă.

Actul normativ reglementează, prin anexele sale:

definițiile și regulile generale privind semnalizarea – anexa nr. 1;
cerințele pentru panourile de securitate – anexa nr. 2;
semnalizarea containerelor și conductelor – anexa nr. 3;
identificarea echipamentelor de stingere a incendiilor – anexa nr. 4;
semnalizarea obstacolelor și marcarea căilor de circulație – anexa nr. 5;
semnalele luminoase – anexa nr. 6;
semnalele acustice – anexa nr. 7;
comunicarea verbală – anexa nr. 8;
gesturile de semnalizare – anexa nr. 9.

În conformitate cu anexa nr. 1, semnalizarea poate fi realizată prin panou, culoare, semnal luminos sau acustic, comunicare verbală ori gest de semnalizare, în funcție de situația concretă.

Trimitere relevantă: HG nr. 918/2013, anexele nr. 1–9.

2.6. NCM A.08.02-2014

NCM A.08.02-2014 stabilește cerințe de securitate pentru organizarea teritoriilor de producere, a zonelor de lucru și a locurilor de muncă, în special în cazul lucrărilor de construcții.

Documentul prevede utilizarea unor mijloace colective de protecție, precum:

parapete;
balustrade;
panouri de protecție;
plase;
copertine;
îngrădiri pentru șantiere;
îngrădiri pentru săpături și goluri;
mijloace de delimitare și semnalizare.

Trimiteri relevante: pct. 7.1.2–7.1.3 și pct. 10.2.1–10.2.16 din NCM A.08.02-2014.

2.7. Hotărârea Guvernului nr. 640/2024

HG nr. 640/2024 se aplică în cazul riscurilor generate de agenții chimici la locul de muncă.

În situațiile în care sunt utilizate sau depozitate substanțe periculoase, containerele și conductele trebuie identificate și etichetate corespunzător, iar lucrătorii trebuie informați cu privire la:

pictogramele de pericol;
proprietățile și riscurile substanțelor;
măsurile de prevenire;
echipamentul de protecție;
acțiunile în caz de scurgere, incendiu sau expunere.

Din coroborarea acestor acte normative rezultă că angajatorul trebuie să:

identifice pericolele și să evalueze riscurile;
stabilească zonele și activitățile care necesită semnalizare;
instaleze indicatoare și marcaje corespunzătoare;
utilizeze îngrădiri atunci când semnalizarea vizuală nu este suficientă;
mențină căile de acces și evacuare în stare sigură;
informeze și instruiască lucrătorii;
verifice periodic starea și eficiența măsurilor aplicate.

Semnalizarea și îngrădirile nu trebuie tratate ca elemente decorative sau ca simple formalități administrative, ci ca măsuri concrete de prevenire, stabilite în funcție de riscurile reale existente la locul de muncă.

3. Ce reprezintă indicatoarele, semnalizările, marcajele și îngrădirile SSM?

În sensul reglementărilor privind securitatea și sănătatea în muncă, aceste noțiuni descriu mijloace diferite prin care lucrătorii sunt informați, avertizați sau protejați împotriva pericolelor existente la locul de muncă.

Potrivit HG nr. 918/2013, anexa nr. 1, semnalizarea SSM poate fi realizată prin intermediul unui panou, al unei culori, al unui semnal luminos sau acustic, al unei comunicări verbale ori al unui gest de semnalizare.

3.1. Indicatoarele și panourile de securitate

Un indicator sau panou de securitate este un mijloc vizual care transmite un mesaj prin combinarea:

unei forme geometrice;
unei culori de securitate;
unui simbol sau a unei pictograme;
unei inscripții suplimentare, atunci când este necesară.

Prin intermediul panourilor se pot transmite următoarele mesaje:

este interzisă o anumită acțiune;
există un pericol;
trebuie utilizat echipament de protecție;
există o ieșire de urgență;
este disponibil un mijloc de prim ajutor;
într-un anumit loc se află echipamente de stingere a incendiilor.

3.2. Semnalizarea de securitate

Semnalizarea de securitate reprezintă transmiterea unei informații sau a unei instrucțiuni referitoare la protecția lucrătorilor.

În funcție de situație, aceasta poate fi:

vizuală, prin panouri și culori;
luminoasă;
acustică;
verbală;
realizată prin gesturi;
aplicată prin marcaje pe pardoseli, pereți sau echipamente.

Forma de semnalizare trebuie aleasă în funcție de natura pericolului, distanța de observare, nivelul de zgomot, iluminarea și numărul persoanelor expuse.

3.3. Marcajele de securitate

Marcajele sunt semne aplicate pe pardoseli, pereți, utilaje, construcții sau alte suprafețe pentru a delimita ori evidenția o zonă.

Acestea pot fi utilizate pentru:

marcarea căilor pietonale;
delimitarea traseelor pentru vehicule;
evidențierea obstacolelor;
semnalizarea treptelor și diferențelor de nivel;
delimitarea zonelor cu acces restricționat;
marcarea lucrărilor temporare;
evidențierea locurilor cu risc de lovire sau cădere.

Conform anexei nr. 5 la HG nr. 918/2013, obstacolele și locurile periculoase pot fi semnalizate prin benzi alternative galben-negre sau roșu-albe, iar căile de circulație trebuie marcate clar și vizibil.

3.4. Îngrădirile de protecție

Îngrădirea de protecție este un mijloc fizic destinat prevenirii accesului accidental, a căderii persoanelor sau a contactului cu surse de pericol.

În această categorie pot intra:

balustradele;
parapetele;
barierele;
panourile de protecție;
plasele;
împrejmuirile provizorii;
capacele pentru acoperirea golurilor;
copertinele de protecție.

În conformitate cu NCM A.08.02-2014, pct. 7.1.2–7.1.3, aceste mijloace pot fi utilizate pentru prevenirea căderilor, protejarea golurilor și împiedicarea accesului persoanelor neautorizate în zonele periculoase.

3.5. Diferența dintre îngrădirea de protecție și îngrădirea de semnalizare

Îngrădirea de protecție are rolul de a crea o barieră fizică între lucrător și sursa de risc. Ea trebuie să fie stabilă, rezistentă și fixată corespunzător.

Îngrădirea de semnalizare are în principal rolul de a delimita vizibil o zonă și de a avertiza că accesul este interzis sau limitat.

În funcție de pericol, cele două forme pot fi utilizate împreună. De exemplu, o săpătură poate fi protejată printr-o barieră rigidă, completată cu benzi de semnalizare și un panou de avertizare.

3.6. De ce indicatorul nu este întotdeauna suficient?

Un panou cu inscripția „Pericol de cădere” avertizează lucrătorul, dar nu îl împiedică să ajungă la marginea unei platforme, a unui gol sau a unei săpături.

Dacă există un risc real de accidentare, semnalizarea trebuie completată cu măsuri de protecție corespunzătoare, cum ar fi:

balustrade;
parapete;
bariere;
capace;
plase;
îngrădiri provizorii;
restricționarea accesului.

Prin urmare:

indicatorul informează;
marcajul evidențiază;
semnalul transmite o avertizare sau o comandă;
îngrădirea protejează fizic.

Alegerea și combinarea acestor mijloace trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor profesionale și pe condițiile concrete existente la locul de muncă.

4. Rolul semnalizării în prevenirea accidentelor de muncă

Semnalizarea de securitate are rolul de a transmite lucrătorilor informații clare despre pericolele existente și despre măsurile care trebuie respectate. În conformitate cu HG nr. 918/2013, anexa nr. 1, mesajul poate fi transmis prin panouri, culori, semnale luminoase sau acustice, comunicări verbale ori gesturi de semnalizare.

4.1. Avertizarea asupra pericolelor

Indicatoarele de avertizare atrag atenția asupra unor riscuri care pot provoca accidente sau îmbolnăviri profesionale, precum:

pericolul electric;
riscul de incendiu sau explozie;
substanțele periculoase;
riscul de cădere;
suprafețele alunecoase;
circulația utilajelor;
căderea obiectelor;
temperaturile ridicate sau scăzute.

Indicatorul trebuie amplasat înainte de intrarea în zona periculoasă, astfel încât lucrătorul să aibă timp să observe mesajul și să acționeze corespunzător.

4.2. Prevenirea comportamentelor periculoase

Indicatoarele de interzicere și cele de obligativitate contribuie la prevenirea comportamentelor care pot conduce la accidente.

Acestea pot indica:

interzicerea accesului;
interzicerea fumatului sau a focului deschis;
oprirea utilizării unui echipament;
obligația purtării căștii, mănușilor sau ochelarilor;
obligația utilizării unei anumite căi de acces;
obligația respectării unei măsuri tehnice de securitate.

Aceste mesaje trebuie să fie amplasate în locul în care lucrătorul trebuie să ia decizia sau să respecte regula respectivă.

4.3. Orientarea și evacuarea lucrătorilor

Indicatoarele de salvare și evacuare permit identificarea rapidă a:

ieșirilor de urgență;
direcției de evacuare;
scărilor și traseelor de evacuare;
punctului de adunare;
locului de acordare a primului ajutor;
trusei medicale;
mijloacelor de comunicare în caz de urgență.

Conform cerințelor aplicabile locurilor de muncă, căile de evacuare trebuie să fie accesibile, vizibile și menținute libere. Un indicator de evacuare nu își îndeplinește funcția dacă traseul indicat este blocat sau dacă semnul nu poate fi observat în condiții normale ori de urgență.

4.4. Localizarea echipamentelor de intervenție

Semnalizarea permite localizarea rapidă a:

stingătoarelor;
hidranților;
butoanelor de alarmare;
telefoanelor pentru situații de urgență;
echipamentelor de prim ajutor;
altor mijloace de intervenție.

În conformitate cu anexa nr. 4 la HG nr. 918/2013, echipamentele destinate stingerii incendiilor trebuie identificate prin culoarea roșie și prin panouri de localizare corespunzătoare.

4.5. Separarea fluxurilor și delimitarea zonelor

Marcajele și îngrădirile contribuie la separarea:

căilor pietonale de traseele utilajelor;
zonelor de lucru de spațiile de depozitare;
locurilor sigure de zonelor periculoase;
accesului autorizat de accesul interzis;
zonelor permanente de celor aflate temporar în reparație.

Potrivit anexei nr. 5 la HG nr. 918/2013, căile de circulație pentru vehicule trebuie marcate clar, ținând cont de distanțele de securitate față de pietoni, utilaje și obiectele din apropiere.

4.6. Coordonarea lucrărilor și a manevrelor

În timpul lucrărilor cu macarale, utilaje mobile sau mijloace de ridicare, semnalele vizuale, acustice, verbale și gesturile de semnalizare permit coordonarea dintre operator și persoanele implicate.

HG nr. 918/2013, anexele nr. 6–9 stabilește cerințe privind:

semnalele luminoase;
semnalele acustice;
comunicarea verbală;
gesturile de semnalizare;
utilizarea cuvintelor-cod;
rolul agentului de semnalizare.

Toate persoanele implicate trebuie să cunoască semnificația semnalelor utilizate. În cazul în care operatorul nu are vizibilitate suficientă asupra zonei, trebuie desemnat un agent de semnalizare.

4.7. Limitele semnalizării

Semnalizarea nu elimină sursa de pericol și nu înlocuiește măsurile tehnice sau organizatorice. În funcție de situație, aceasta trebuie completată cu:

protecție colectivă;
îngrădiri și bariere;
instrucțiuni SSM;
instruirea lucrătorilor;
echipament individual de protecție;
supravegherea desfășurării lucrărilor.

De exemplu, în cazul unei margini neprotejate sau al unei săpături, un indicator de avertizare nu este suficient. Potrivit NCM A.08.02-2014, pct. 10.2.1–10.2.16, zona trebuie delimitată și protejată prin mijloace adecvate, precum parapete, balustrade, panouri sau alte îngrădiri.

Eficiența semnalizării depinde, prin urmare, de corectitudinea alegerii, amplasarea vizibilă, menținerea în stare bună și instruirea lucrătorilor cu privire la semnificația mesajelor.

5. Cum se stabilește necesarul de semnalizare în funcție de riscurile profesionale?

Legislația nu stabilește un număr identic de indicatoare pentru toate unitățile. Necesarul de panouri, marcaje, semnale și îngrădiri se determină în funcție de riscurile profesionale existente, de specificul activității și de organizarea concretă a locului de muncă.

Această abordare rezultă din obligația angajatorului de a evalua riscurile și de a aplica măsuri de prevenire corespunzătoare, prevăzută de Legea nr. 186/2008, precum și din cerințele privind semnalizarea stabilite prin HG nr. 918/2013.

5.1. Identificarea pericolelor

În primul rând, trebuie identificate sursele de pericol existente în unitate, inclusiv cele care apar temporar.

Analiza poate include:

utilaje și echipamente de lucru;
instalații și tablouri electrice;
lucrări la înălțime;
scări, platforme și goluri;
șanțuri, săpături și diferențe de nivel;
circulația vehiculelor și utilajelor;
substanțe și amestecuri periculoase;
materiale inflamabile sau explozive;
riscuri de lovire, strivire sau cădere;
căi de acces și evacuare;
lucrări de reparații sau intervenții temporare.

5.2. Stabilirea persoanelor expuse

Trebuie determinat cine poate intra în zona periculoasă:

lucrătorii care desfășoară activitatea;
conducătorii locurilor de muncă;
personalul de întreținere;
vizitatorii;
lucrătorii altor unități;
conducătorii de vehicule;
persoanele care circulă accidental prin zonă.

Dacă într-o zonă pot ajunge persoane care nu cunosc specificul pericolului, semnalizarea trebuie să fie suficient de clară pentru a fi înțeleasă fără explicații suplimentare.

5.3. Alegerea mijlocului de protecție

În funcție de nivelul și natura riscului, se stabilește dacă este suficient:

un indicator de avertizare;
un indicator de interzicere;
un indicator de obligativitate;
un marcaj colorat;
o bandă de delimitare;
un semnal luminos sau acustic;
o comunicare verbală;
un gest de semnalizare;
o îngrădire de protecție;
o combinație a mai multor mijloace.

De exemplu, pentru o zonă cu pardoseală umedă poate fi suficient un indicator temporar de avertizare. În schimb, pentru o margine de planșeu, o săpătură sau un utilaj cu părți mobile, indicatorul trebuie completat cu o îngrădire fizică.

5.4. Stabilirea locului de amplasare

Indicatorul trebuie amplasat astfel încât mesajul să fie recepționat înainte de expunerea la pericol.

La stabilirea amplasării se analizează:

direcția de deplasare;
distanța până la sursa de risc;
viteza de deplasare a persoanelor sau vehiculelor;
unghiul de vizibilitate;
iluminarea;
obstacolele existente;
înălțimea și dimensiunea panoului;
posibilitatea observării de către toate persoanele expuse.

Conform anexei nr. 2 la HG nr. 918/2013, panourile trebuie amplasate într-un loc vizibil, bine iluminat și ușor accesibil vizual.

5.5. Stabilirea necesității îngrădirilor

Îngrădirile de protecție trebuie prevăzute atunci când există riscul:

căderii persoanelor de la înălțime;
căderii în gropi, șanțuri sau goluri;
contactului cu părți mobile ale utilajelor;
accesului la instalații electrice periculoase;
căderii obiectelor sau materialelor;
lovirii de vehicule sau utilaje;
intrării persoanelor neautorizate în zona de lucru.

NCM A.08.02-2014, pct. 7.1.2–7.1.3 și pct. 10.2.1–10.2.16, prevede utilizarea parapetelor, balustradelor, panourilor, plaselor, copertinelor și altor îngrădiri în funcție de riscurile lucrării.

5.6. Luarea în considerare a lucrărilor temporare

Semnalizarea trebuie reevaluată ori de câte ori apare un risc temporar, inclusiv:

în timpul reparațiilor;
la lucrări de construcții și montaj;
în timpul încărcării și descărcării;
la intervenția asupra instalațiilor;
la spălarea sau tratarea pardoselilor;
în cazul unei avarii;
la utilizarea temporară a utilajelor;
la efectuarea lucrărilor la înălțime.

Semnalizarea temporară trebuie menținută pe durata existenței pericolului și îndepărtată sau modificată imediat după schimbarea condițiilor.

5.7. Consultarea documentelor SSM

Necesarul de indicatoare și îngrădiri trebuie corelat cu documentele elaborate la nivelul unității:

evaluarea riscurilor profesionale;
planul de prevenire și protecție;
instrucțiunile SSM;
schemele de evacuare;
proiectul de organizare a lucrărilor;
registrele și listele de verificare;
dispozițiile și ordinele interne.

5.8. Actualizarea semnalizării

Semnalizarea trebuie revizuită atunci când:

se introduc echipamente noi;
se modifică procesul tehnologic;
se schimbă traseele de circulație;
apar substanțe noi;
se modifică spațiile de lucru;
are loc un accident sau incident;
sunt identificate neconformități;
apar noi cerințe legislative.

Prin urmare, necesarul de semnalizare trebuie stabilit individual pentru fiecare unitate și fiecare zonă de lucru. Instalarea unor panouri fără legătură cu riscurile reale nu asigură conformitatea și nu oferă o protecție efectivă lucrătorilor.

6. Tipurile de indicatoare și panouri de securitate

HG nr. 918/2013, anexa nr. 1, stabilește principalele categorii de semnalizare utilizate pentru transmiterea informațiilor privind securitatea și sănătatea la locul de muncă. Cerințele privind forma, culorile, pictogramele și modul de utilizare a panourilor sunt detaliate în anexa nr. 2 a aceleiași hotărâri.

6.1. Indicatoare de interzicere

Indicatoarele de interzicere transmit faptul că o anumită acțiune sau conduită nu este permisă, deoarece poate genera un pericol.

Acestea au, de regulă, următoarele caracteristici:

formă circulară;
fond alb;
margine roșie;
bară transversală roșie;
simbol negru.

Exemple:

Fumatul interzis;
Focul deschis interzis;
Accesul interzis persoanelor neautorizate;
Trecerea interzisă;
Nu atingeți;
Interzisă utilizarea apei;
Interzisă pornirea utilajului.

Indicatorul trebuie amplasat la intrarea în zona restricționată sau în imediata apropiere a activității ori echipamentului la care se referă.

6.2. Indicatoare de avertizare

Indicatoarele de avertizare informează asupra unui risc sau pericol existent la locul de muncă.

Acestea au, de regulă:

formă triunghiulară;
fond galben;
margine neagră;
simbol negru.

Exemple:

Pericol electric;
Substanțe inflamabile;
Substanțe toxice;
Pericol de explozie;
Pericol de cădere;
Podea alunecoasă;
Pericol de strivire;
Circulație de utilaje;
Radiații;
Temperatură ridicată.

Un indicator de avertizare nu trebuie amplasat după sursa de risc, ci înainte ca persoana să intre în zona periculoasă.

6.3. Indicatoare de obligativitate

Indicatoarele de obligativitate impun respectarea unei anumite reguli de comportament sau utilizarea unui mijloc de protecție.

Acestea au, de regulă:

formă circulară;
fond albastru;
simbol alb.

Exemple:

Cască de protecție obligatorie;
Ochelari de protecție obligatorii;
Mănuși de protecție obligatorii;
Încălțăminte de protecție obligatorie;
Protecția auzului obligatorie;
Centură de siguranță obligatorie;
Utilizarea măștii de protecție;
Acces obligatoriu pe traseul indicat.

Aceste indicatoare trebuie amplasate la intrarea în zona în care echipamentul sau comportamentul respectiv este obligatoriu.

6.4. Indicatoare de salvare și prim ajutor

Indicatoarele de salvare și prim ajutor indică ieșirile de urgență, traseele de evacuare și locurile în care se află mijloacele de acordare a primului ajutor.

Acestea au, de regulă:

formă pătrată sau dreptunghiulară;
fond verde;
simbol alb.

Exemple:

Ieșire de urgență;
Direcția de evacuare;
Punct de adunare;
Prim ajutor;
Trusă medicală;
Targă;
Duș de urgență;
Telefon pentru situații de urgență.

Indicatoarele trebuie amplasate succesiv pe traseul de evacuare, astfel încât direcția către ieșire să poată fi urmărită fără întreruperi.

6.5. Indicatoare pentru echipamentele de stingere a incendiilor

Aceste indicatoare permit identificarea rapidă a echipamentelor destinate prevenirii și stingerii incendiilor.

Pot indica:

stingătoare;
hidranți interiori;
butoane de alarmare;
furtunuri de incendiu;
telefoane pentru situații de incendiu;
scări și echipamente de intervenție.

Potrivit anexei nr. 4 la HG nr. 918/2013, echipamentele de stingere se identifică prin culoarea roșie și prin panouri de localizare corespunzătoare.

Accesul către aceste echipamente trebuie să rămână liber, iar panourile nu trebuie ascunse de mobilier, materiale sau alte obiecte.

6.6. Indicatoare informative

Indicatoarele informative oferă informații despre organizarea spațiului, direcțiile de deplasare, destinația încăperilor sau regimul de acces.

Exemple:

Intrare;
Recepție;
Depozit;
Vestiar;
Grup sanitar;
Zonă de încărcare și descărcare;
Direcția către un anumit sector;
Acces pentru personal autorizat.

Acestea nu înlocuiesc indicatoarele de avertizare sau de interzicere atunci când există un risc concret.

6.7. Indicatoare cu semne combinate

În anumite zone poate fi necesară combinarea mai multor informații pe același panou, de exemplu:

avertizarea asupra unui pericol;
obligația de a purta echipament de protecție;
interdicția accesului;
denumirea zonei;
instrucțiuni scurte de comportament.

Indicatoarele combinate sunt utile în spațiile cu mai multe riscuri, însă mesajul trebuie să rămână clar. Un panou supraîncărcat cu texte, simboluri și avertizări poate fi dificil de înțeles și își poate pierde eficiența.

6.8. Alegerea indicatorului potrivit

Indicatorul trebuie ales în funcție de:

pericolul identificat;
activitatea desfășurată;
locul de amplasare;
numărul persoanelor expuse;
condițiile de iluminare;
distanța de la care trebuie observat;
necesitatea completării cu marcaje sau îngrădiri.

Atunci când un risc nu poate fi controlat numai printr-un panou, semnalizarea trebuie completată cu măsuri tehnice și organizatorice, inclusiv îngrădiri de protecție, instrucțiuni SSM și instruirea lucrătorilor.

7. Culorile, formele și pictogramele indicatoarelor SSM

Culorile, formele și pictogramele indicatoarelor de securitate sunt stabilite pentru ca mesajul să poată fi recunoscut rapid și uniform. Cerințele aplicabile sunt prevăzute în principal în HG nr. 918/2013, anexele nr. 1 și 2.

7.1. Semnificația culorilor de securitate

Culoare	Semnificație	Exemple
Roșu	Interdicție, oprire și echipamente de stingere	Fumatul interzis, stingător, buton de alarmare
Galben	Avertizare asupra unui pericol	Pericol electric, substanțe inflamabile, risc de cădere
Albastru	Obligativitatea unei acțiuni	Cască, mănuși, ochelari sau încălțăminte de protecție
Verde	Salvare, evacuare și prim ajutor	Ieșire de urgență, trusă medicală, punct de adunare
Alb și negru	Contrast și completarea mesajului	Simboluri, inscripții și marcaje

Culoarea trebuie să fie suficient de vizibilă față de fundal și să poată fi percepută în condițiile reale de iluminare ale locului de muncă.

7.2. Formele geometrice

Forma panoului indică, de regulă, categoria mesajului:

forma circulară cu bară transversală indică interzicerea;
forma triunghiulară indică avertizarea;
forma circulară pe fond albastru indică obligativitatea;
forma pătrată sau dreptunghiulară pe fond verde indică salvarea, evacuarea sau primul ajutor;
forma pătrată sau dreptunghiulară pe fond roșu indică echipamentele de stingere a incendiilor.

Respectarea formelor standardizate facilitează recunoașterea mesajului chiar înainte ca lucrătorul să analizeze pictograma.

7.3. Cerințe pentru pictograme

Conform anexei nr. 2 la HG nr. 918/2013, pictogramele trebuie să fie cât mai simple și să conțină doar elementele esențiale.

Pictograma trebuie să fie:

clară;
ușor de recunoscut;
suficient de mare;
proporțională cu panoul;
vizibilă de la distanța necesară;
realizată într-un contrast corespunzător cu fondul.

Pictogramele pot avea mici diferențe de reprezentare față de modelele standard, însă modificările nu trebuie să schimbe semnificația și nici să creeze confuzie.

7.4. Utilizarea inscripțiilor suplimentare

Textul poate completa pictograma atunci când simbolul nu este suficient pentru transmiterea mesajului sau când este necesară o instrucțiune concretă.

Inscripția trebuie să fie:

scurtă;
clară;
lizibilă;
formulată într-un limbaj accesibil;
amplasată astfel încât să nu acopere pictograma.

Exemple:

„Acces interzis persoanelor neautorizate”;
„Purtarea căștii de protecție este obligatorie”;
„Pericol de cădere”;
„Atenție! Substanțe toxice”;
„Nu porniți utilajul”.

Textul trebuie să completeze simbolul, nu să îl înlocuiască atunci când pictograma este obligatorie.

7.5. Contrastul și vizibilitatea

Panoul trebuie să se distingă de suprafața pe care este amplasat. La alegerea locului se va ține cont de:

culoarea peretelui sau a utilajului;
nivelul iluminării;
distanța de observare;
praful, fumul sau vaporii;
condițiile meteorologice, dacă panoul este montat în exterior;
obstacolele din câmpul vizual.

În spațiile slab iluminate pot fi utilizate materiale reflectorizante, materiale fosforescente sau iluminare artificială, potrivit cerințelor din anexa nr. 2 la HG nr. 918/2013.

7.6. Dimensiunea panoului

Dimensiunea trebuie aleasă în funcție de:

distanța de la care trebuie observat panoul;
mărimea zonei periculoase;
viteza de deplasare a lucrătorilor sau vehiculelor;
nivelul de iluminare;
complexitatea mesajului;
numărul de persoane expuse.

Un panou prea mic poate să nu fie observat la timp, iar unul prea mare nu trebuie să reducă spațiul de circulație sau să creeze un obstacol.

7.7. Marcajele colorate pentru obstacole și zone periculoase

Conform anexei nr. 5 la HG nr. 918/2013, obstacolele și locurile cu risc de lovire sau cădere pot fi marcate prin:

benzi galbene și negre;
benzi roșii și albe.

Benzile trebuie să fie vizibile, aplicate în diagonală și dimensionate în funcție de mărimea obstacolului sau a zonei semnalizate.

Căile de circulație a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, de preferință albe sau galbene, ținând cont de culoarea pardoselii sau a terenului.

Marcajele trebuie verificate și refăcute atunci când se șterg, se deteriorează sau nu mai pot fi observate în condiții normale de lucru.

8. Reguli pentru amplasarea, vizibilitatea și întreținerea indicatoarelor

Amplasarea corectă este esențială pentru eficiența unui indicator. Un panou care există, dar nu poate fi observat înainte de apariția pericolului, nu asigură o protecție reală.

Cerințele privind amplasarea și utilizarea panourilor rezultă în principal din HG nr. 918/2013, anexa nr. 2, iar organizarea sigură a locurilor de muncă și a căilor de acces este reglementată și prin HG nr. 353/2010, modificată prin HG nr. 730/2025.

8.1. Alegerea locului de amplasare

Indicatoarele trebuie amplasate:

la intrarea într-o zonă cu pericol general;
în imediata apropiere a riscului;
lângă utilajul, instalația sau echipamentul semnalizat;
pe traseul de acces către zona periculoasă;
în locuri vizibile pentru toate persoanele expuse.

Panoul trebuie instalat înainte de locul în care lucrătorul poate fi expus pericolului, pentru a-i permite să observe mesajul și să adopte comportamentul necesar.

8.2. Înălțimea și orientarea panoului

La stabilirea poziției se ține cont de:

nivelul ochilor lucrătorilor;
direcția de deplasare;
distanța de observare;
înălțimea vehiculelor și a utilajelor;
unghiul de vizibilitate;
riscul de lovire sau deteriorare.

Panoul trebuie orientat către direcția principală din care este privit și nu trebuie poziționat într-un unghi care provoacă reflexii sau împiedică înțelegerea simbolului.

8.3. Vizibilitatea indicatoarelor

Indicatoarele trebuie să fie vizibile în condițiile normale de lucru și nu trebuie:

acoperite de materiale;
ascunse după uși, mobilier sau utilaje;
montate în spatele unor elemente de construcție;
amplasate printre alte afișe care le fac greu de observat;
confundate cu elemente decorative sau publicitare.

În cazul căilor de evacuare și al echipamentelor de intervenție, vizibilitatea trebuie asigurată inclusiv în situații de urgență.

8.4. Iluminarea și contrastul

Panourile trebuie amplasate în locuri suficient de iluminate. Atunci când iluminarea naturală este insuficientă, se pot utiliza:

iluminare artificială;
materiale reflectorizante;
materiale fosforescente;
semnale luminoase.

Conform HG nr. 918/2013, anexa nr. 2, dimensiunile, caracteristicile colorimetrice și proprietățile fotometrice ale panoului trebuie să permită observarea și înțelegerea mesajului.

8.5. Distanța față de sursa de pericol

Distanța dintre indicator și sursa de risc trebuie stabilită în funcție de:

natura pericolului;
viteza de deplasare a lucrătorilor sau vehiculelor;
timpul necesar pentru reacție;
distanța de observare;
posibilitatea de a lua măsuri de protecție.

De exemplu:

indicatorul „Pericol electric” se amplasează în apropierea instalației;
indicatorul privind circulația utilajelor se amplasează înainte de intrarea în zona de manevră;
indicatorul de evacuare se repetă de-a lungul traseului;
indicatorul pentru stingător se amplasează deasupra sau în apropierea echipamentului.

8.6. Menținerea căilor de acces și evacuare

Potrivit cerințelor privind locurile de muncă, căile de acces, circulație și evacuare trebuie să rămână:

libere;
accesibile;
suficient de iluminate;
marcate corespunzător;
neobstrucționate de materiale sau echipamente.

Nu este suficient ca o ieșire să fie indicată printr-un panou dacă traseul este blocat sau dacă ușa nu poate fi utilizată în caz de urgență.

8.7. Verificarea periodică

Angajatorul trebuie să verifice periodic dacă indicatoarele:

sunt instalate la locul stabilit;
corespund riscurilor existente;
sunt vizibile și lizibile;
nu sunt deteriorate sau decolorate;
sunt bine fixate;
nu sunt acoperite;
sunt iluminate corespunzător;
nu împiedică circulația.

Verificarea poate fi realizată în cadrul controalelor interne, al auditurilor SSM sau al inspecțiilor periodice ale locurilor de muncă.

8.8. Înlocuirea indicatoarelor deteriorate

Indicatoarele trebuie înlocuite atunci când:

pictograma nu mai poate fi recunoscută;
culoarea s-a estompat;
panoul este crăpat, rupt sau îndoit;
inscripția nu mai este lizibilă;
materialul reflectorizant nu mai funcționează;
panoul nu mai corespunde riscului actual.

Menținerea unui indicator deteriorat poate crea impresia falsă că măsura de securitate este asigurată.

8.9. Actualizarea semnalizării

Semnalizarea trebuie revizuită atunci când:

se modifică procesul tehnologic;
se instalează utilaje noi;
se schimbă traseele de circulație;
se modifică spațiul de lucru;
apar substanțe noi;
se efectuează lucrări de reparație;
apare un risc nou;
se produce un accident sau incident.

8.10. Înlăturarea semnalizării temporare

Indicatoarele și marcajele temporare trebuie menținute doar pe durata existenței pericolului. După finalizarea lucrării sau remedierea situației, acestea trebuie înlăturate sau înlocuite.

Păstrarea inutilă a unor panouri poate crea confuzie, poate reduce atenția lucrătorilor și poate determina ignorarea semnalizării reale.

9. Semnalizarea obstacolelor și a locurilor periculoase

Obstacolele și locurile periculoase trebuie semnalizate atunci când pot provoca lovirea, împiedicarea, căderea persoanelor sau căderea obiectelor. Cerințele principale sunt stabilite în anexa nr. 5 la HG nr. 918/2013.

9.1. Ce trebuie semnalizat?

În funcție de situație, trebuie marcate:

stâlpii, grinzile și elementele joase de construcție;
colțurile și marginile care pot provoca lovirea;
treptele și diferențele de nivel;
golurile din pardoseală sau planșee;
șanțurile, gropile și săpăturile;
zonele cu risc de cădere a obiectelor;
locurile cu risc de cădere a persoanelor;
zonele de lucru ale utilajelor;
materialele sau construcțiile amplasate temporar;
obstacolele de pe căile de circulație.

9.2. Utilizarea marcajelor de securitate

Pentru evidențierea obstacolelor și a locurilor periculoase se utilizează, de regulă:

benzi galbene și negre;
benzi roșii și albe.

Potrivit anexei nr. 5 la HG nr. 918/2013, benzile trebuie să fie vizibile, dispuse oblic, de regulă la aproximativ 45°, și să aibă dimensiuni aproximativ egale.

Alegerea culorilor trebuie să țină cont de:

natura pericolului;
mediul înconjurător;
culoarea pardoselii sau a structurii;
nivelul de iluminare;
distanța de la care marcajul trebuie observat.

9.3. Delimitarea fizică a zonelor periculoase

Marcajul vizual nu este suficient atunci când există posibilitatea ca o persoană să pătrundă accidental în zona periculoasă sau să cadă.

În asemenea cazuri, marcajul trebuie completat cu:

bariere;
balustrade;
parapete;
panouri de protecție;
plase;
capace pentru goluri;
împrejmuiri provizorii.

De exemplu, marginea unei săpături trebuie nu doar marcată, ci și protejată printr-o îngrădire stabilă, dacă există riscul căderii persoanelor.

9.4. Semnalizarea lucrărilor temporare

În timpul lucrărilor de reparație, construcție sau întreținere pot apărea pericole care nu existau anterior.

Acestea trebuie semnalizate în cazul:

pardoselilor umede;
lucrărilor de excavare;
accesului blocat;
intervențiilor la instalații;
lucrărilor la înălțime;
demontării unor elemente de construcție;
depozitării temporare a materialelor;
utilizării utilajelor într-o zonă circulată.

Semnalizarea temporară trebuie instalată înainte de începerea lucrării și menținută până la eliminarea completă a pericolului.

9.5. Marcarea căilor de circulație

Căile de circulație trebuie marcate clar atunci când în aceeași zonă se deplasează:

lucrători;
autoturisme;
stivuitoare;
macarale;
utilaje mobile;
mijloace de transport intern.

Conform anexei nr. 5 la HG nr. 918/2013, căile de circulație pentru vehicule trebuie marcate prin benzi continue, cu o culoare vizibilă, de preferință albă sau galbenă.

La stabilirea traseelor trebuie asigurate distanțe de securitate între:

vehicule și pietoni;
vehicule și construcții;
vehicule și materiale depozitate;
utilaje care se deplasează în aceeași zonă.

9.6. Protejarea căilor de acces

Căile de circulație trebuie menținute:

libere de materiale;
fără cabluri sau furtunuri amplasate necorespunzător;
fără ambalaje și deșeuri;
fără suprafețe alunecoase;
fără obstacole neanunțate;
suficient de iluminate.

În cazul în care îndepărtarea obstacolului nu este imediat posibilă, acesta trebuie semnalizat și, dacă este necesar, zona trebuie izolată până la remediere.

9.7. Semnalizarea riscului de cădere a obiectelor

În zonele în care există posibilitatea căderii uneltelor, materialelor sau elementelor de construcție trebuie:

delimitată zona de pericol;
instalate panouri de avertizare;
interzis accesul persoanelor neimplicate;
utilizate plase, copertine sau alte dispozitive de protecție;
asigurată depozitarea stabilă a materialelor.

În cazul lucrărilor la înălțime, zona de sub locul de muncă trebuie analizată și, după caz, izolată de circulația persoanelor.

9.8. Verificarea marcajelor și a delimitărilor

Marcajele trebuie verificate periodic pentru a constata dacă:

nu s-au șters;
nu s-au decolorat;
nu sunt acoperite de praf sau materiale;
mai pot fi observate în condițiile reale de lucru;
corespund pericolului existent;
îngrădirile sunt stabile și fixate corespunzător.

Orice marcaj sau barieră deteriorată trebuie refăcută ori înlocuită fără întârziere.

9.9. Exemplu practic

Dacă într-o unitate există o zonă în care pardoseala este deteriorată și prezintă risc de împiedicare, angajatorul trebuie să:

identifice și evalueze riscul;
semnalizeze vizibil locul;
delimiteze zona, dacă există risc de cădere;
organizeze o cale alternativă de circulație;
remedieze defecțiunea;
înlăture semnalizarea după eliminarea pericolului.

Scopul semnalizării este prevenirea expunerii la risc, nu doar informarea formală despre existența unei neconformități.

10. Marcarea căilor de circulație și a căilor de evacuare

Căile de circulație și evacuare trebuie organizate astfel încât lucrătorii să se poată deplasa în condiții de securitate și să poată părăsi rapid locul de muncă în cazul unui incendiu, accident sau altei situații de urgență.

Cerințele privind marcarea căilor de circulație sunt prevăzute în anexa nr. 5 la HG nr. 918/2013, iar cerințele generale privind locurile de muncă și căile de evacuare sunt stabilite prin HG nr. 353/2010, cu modificările ulterioare.

10.1. Căile de circulație pentru pietoni

Traseele destinate pietonilor trebuie:

stabilite clar;
separate, pe cât posibil, de căile pentru vehicule;
menținute libere;
suficient de late pentru numărul de persoane;
iluminate corespunzător;
marcate atunci când există risc de confuzie sau intersectare cu alte fluxuri.

În spațiile de producție, depozite și ateliere, lucrătorii trebuie să poată identifica fără dificultate traseul sigur către locul de muncă, ieșire sau zonă de odihnă.

10.2. Căile de circulație pentru vehicule

Căile destinate vehiculelor și utilajelor trebuie marcate prin benzi continue, vizibile și ușor de urmărit.

Conform anexei nr. 5 la HG nr. 918/2013, pentru marcarea acestora se utilizează, de preferință, culoarea albă sau galbenă, ținând cont de culoarea pardoselii ori a terenului.

La stabilirea traseelor trebuie asigurate distanțe de securitate între:

vehicule și pietoni;
vehicule și construcții;
vehicule și utilaje;
vehicule și materiale depozitate;
vehicule care circulă în direcții opuse.

10.3. Separarea circulației pietonale de circulația utilajelor

Atunci când pietonii și utilajele folosesc aceeași zonă, angajatorul trebuie să stabilească măsuri pentru prevenirea lovirii sau strivirii.

Pot fi utilizate:

trasee pietonale separate;
bariere;
parapete;
marcaje pe pardoseală;
indicatoare de avertizare;
oglinzi pentru vizibilitate;
semnale luminoase sau acustice;
persoane-semnalizator;
reguli interne privind viteza și prioritatea.

În zonele cu vizibilitate redusă, intersecții sau manevre de mers înapoi trebuie aplicate măsuri suplimentare.

10.4. Menținerea liberă a căilor de circulație

Căile de circulație nu trebuie blocate cu:

materiale;
paleți;
ambalaje;
deșeuri;
cabluri;
furtunuri;
echipamente;
vehicule parcate;
elemente de construcție.

Depozitarea temporară a materialelor pe

10. Marcarea căilor de circulație și a căilor de evacuare

Căile de circulație și evacuare trebuie organizate astfel încât lucrătorii să se poată deplasa în siguranță și să poată părăsi rapid locul de muncă în cazul unui incendiu, accident sau altei situații de urgență.

Cerințele privind marcarea căilor de circulație sunt prevăzute în anexa nr. 5 la HG nr. 918/2013, iar cerințele generale pentru locurile de muncă, acces și evacuare rezultă din HG nr. 353/2010, modificată prin HG nr. 730/2025.

10.1. Căile de circulație pentru vehicule

În unitățile în care circulă autoturisme, stivuitoare, camioane sau alte utilaje, traseele trebuie marcate clar prin benzi continue, vizibile și ușor de urmărit.

La organizarea acestor trasee se ține cont de distanțele de securitate dintre:

vehicule și pietoni;
vehicule și pereți;
vehicule și utilaje;
vehicule și materiale depozitate;
traseele de deplasare și zonele de lucru.

Marcajele nu trebuie întrerupte în locuri unde traseul trebuie urmărit continuu și trebuie refăcute atunci când devin greu de observat.

10.2. Separarea circulației pietonale de circulația utilajelor

Atunci când este posibil, traseele pietonale trebuie separate fizic sau vizual de căile utilizate de vehicule și utilaje.

Separarea poate fi realizată prin:

trotuare;
bariere;
balustrade;
parapete;
marcaje pe pardoseală;
stâlpi de delimitare;
indicatoare de direcție;
semnale luminoase sau acustice.

În zonele cu vizibilitate redusă sau cu trafic intens, simplul marcaj pe pardoseală poate fi insuficient și trebuie completat cu măsuri de protecție colectivă.

10.3. Căile de acces către locurile de muncă

Căile de acces trebuie să fie:

suficient de largi;
stabile și fără denivelări periculoase;
bine iluminate;
libere de materiale și echipamente;
protejate împotriva alunecării;
marcate în zonele în care există riscuri speciale.

Nu se admite depozitarea materialelor, ambalajelor, cablurilor sau sculelor pe traseele de acces, dacă acestea pot împiedica deplasarea sau evacuarea.

10.4. Semnalizarea direcției de evacuare

Indicatoarele de evacuare trebuie amplasate astfel încât să indice în mod succesiv traseul către ieșirea de urgență.

Acestea trebuie să permită identificarea:

direcției de deplasare;
scărilor de evacuare;
ieșirilor de urgență;
schimbărilor de direcție;
punctului de adunare;
traseelor alternative, dacă există.

Un singur indicator amplasat la intrarea în clădire nu este suficient dacă traseul de evacuare include mai multe coridoare, scări sau schimbări de direcție.

10.5. Cerințe pentru căile de evacuare

Căile de evacuare trebuie menținute:

libere;
accesibile;
permanent utilizabile;
corespunzător iluminate;
marcate vizibil;
neblocate de uși încuiate sau materiale;
fără obstacole temporare.

Ușile, coridoarele și scările de evacuare nu trebuie utilizate pentru depozitarea mobilierului, cutiilor, echipamentelor sau altor materiale.

10.6. Vizibilitatea indicatoarelor de evacuare

Indicatoarele de evacuare trebuie să poată fi observate în condițiile reale de lucru și, după caz, în condiții de întrerupere a iluminării obișnuite.

Pentru asigurarea vizibilității pot fi utilizate:

iluminare de siguranță;
panouri reflectorizante;
materiale fosforescente;
semnale luminoase;
indicatoare suplimentare la schimbarea direcției.

10.7. Marcarea zonelor cu risc de circulație

În zonele în care circulația prezintă riscuri suplimentare trebuie instalate indicatoare și aplicate măsuri de delimitare pentru:

treceri înguste;
rampe și pante;
trepte;
uși industriale;
zone de încărcare și descărcare;
intersecții dintre trasee;
spații cu vizibilitate redusă;
zone în care circulă utilaje mobile.

În funcție de risc, pot fi utilizate oglinzi de vizibilitate, semnale acustice, bariere sau indicatoare de prioritate.

10.8. Căile exterioare de circulație

Căile exterioare trebuie să fie marcate sau protejate atunci când sunt utilizate permanent de pietoni ori vehicule.

Acestea trebuie menținute într-o stare sigură, inclusiv în condiții de:

ploaie;
zăpadă;
gheață;
noroi;
iluminare redusă;
vizibilitate scăzută.

În zonele cu risc de alunecare sau cădere trebuie aplicate măsuri suplimentare de curățare, iluminare, marcaj și delimitare.

10.9. Verificarea traseelor

Angajatorul trebuie să verifice periodic:

dacă marcajele sunt vizibile;
dacă indicatoarele sunt fixate și lizibile;
dacă traseele sunt libere;
dacă iluminarea este suficientă;
dacă ușile de evacuare pot fi deschise;
dacă nu au apărut obstacole sau modificări;
dacă traseele corespund schemei de evacuare.

Orice modificare a spațiului, schimbare a mobilierului sau instalare a unui echipament nou trebuie urmată de verificarea și, dacă este necesar, actualizarea marcajelor și indicatoarelor.

11. Semnalizarea containerelor și conductelor cu substanțe periculoase

Containerele și conductele care conțin sau transportă substanțe ori amestecuri periculoase trebuie identificate astfel încât lucrătorii să poată recunoaște rapid conținutul și principalele riscuri.

Cerințele sunt stabilite în anexa nr. 3 la HG nr. 918/2013 și se aplică împreună cu prevederile HG nr. 640/2024 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor generate de agenții chimici la locul de muncă.

11.1. Ce trebuie semnalizat?

Obligația de semnalizare poate viza:

containerele utilizate pentru substanțe periculoase;
recipientele de depozitare;
rezervoarele;
buteliile;
conductele vizibile;
instalațiile prin care circulă substanțe sau amestecuri periculoase;
zonele de depozitare și manipulare;
spațiile în care se efectuează transvazarea sau utilizarea substanțelor.

11.2. Conținutul etichetelor

Eticheta trebuie să transmită informații suficiente pentru identificarea substanței și a pericolelor asociate.

În funcție de situație, aceasta poate include:

denumirea substanței sau a amestecului;
pictograma de pericol;
mențiuni de avertizare;
natura riscului;
măsuri de precauție;
informații privind inflamabilitatea, toxicitatea sau caracterul coroziv;
alte informații necesare pentru manipulare în condiții de securitate.

Pictogramele trebuie să fie vizibile și să corespundă clasificării substanței sau amestecului.

11.3. Semnalizarea conductelor

Conductele vizibile care conțin sau transportă substanțe periculoase trebuie marcate astfel încât lucrătorii să poată identifica riscul înainte de intervenție, întreținere sau reparație.

Marcajul trebuie să fie vizibil în apropierea:

robinetelor;
vanelor;
punctelor de racordare;
locurilor de umplere și golire;
zonelor de intersectare;
punctelor în care conducta intră sau iese dintr-o încăpere;
zonelor în care există posibilitatea de contact accidental.

Atunci când este necesar, marcajul poate fi completat cu săgeți care indică direcția de circulație a substanței.

11.4. Utilizarea panourilor de avertizare

Potrivit anexei nr. 3 la HG nr. 918/2013, etichetele pot fi înlocuite sau completate cu panouri de avertizare atunci când acestea transmit aceeași informație și asigură un nivel echivalent de protecție.

Panoul trebuie amplasat într-un loc vizibil și trebuie să utilizeze pictograma corespunzătoare pericolului.

11.5. Excepții și măsuri alternative

Pentru containerele utilizate temporar sau pentru cele al căror conținut se schimbă frecvent, pot fi aplicate măsuri alternative, cu condiția ca acestea să asigure același nivel de protecție.

În asemenea situații, lucrătorii trebuie să primească informații clare prin:

instrucțiuni scrise;
fișe cu date de securitate;
instruire la locul de muncă;
etichete temporare;
proceduri de lucru;
comunicare verbală.

Lipsa unei etichete permanente nu justifică lipsa informării lucrătorilor.

11.6. Cerințe privind depozitarea

Zonele de depozitare a substanțelor periculoase trebuie semnalizate și organizate astfel încât să fie clar:

ce substanțe sunt depozitate;
ce riscuri există;
cine are acces;
ce echipament de protecție este obligatoriu;
unde se găsesc mijloacele de intervenție;
ce trebuie făcut în caz de scurgere sau incendiu.

Substanțele incompatibile trebuie depozitate separat, conform instrucțiunilor producătorului și evaluării riscurilor.

11.7. Informarea și instruirea lucrătorilor

Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii cunosc:

semnificația pictogramelor;
proprietățile substanțelor utilizate;
riscurile pentru sănătate și securitate;
regulile de manipulare și depozitare;
echipamentul individual de protecție;
procedura în caz de scurgere, incendiu sau expunere;
măsurile de prim ajutor.

Instruirea trebuie actualizată atunci când se introduc substanțe noi, se schimbă procesul tehnologic sau apar riscuri suplimentare.

11.8. Verificarea etichetelor și marcajelor

Etichetele și marcajele trebuie verificate periodic pentru a se constata dacă:

sunt lizibile;
nu sunt deteriorate;
nu sunt acoperite;
corespund conținutului recipientului;
pot fi observate în condițiile reale de lucru;
nu au fost afectate de substanțe, umezeală, temperatură sau intemperii.

Un recipient neetichetat sau etichetat greșit nu trebuie utilizat până la identificarea conținutului și remedierea neconformității.

12. Semnalele luminoase, acustice și comunicarea verbală

În anumite activități, un panou fix nu este suficient pentru transmiterea rapidă a informațiilor. În aceste situații se utilizează semnale luminoase, acustice sau comunicări verbale, în conformitate cu anexele nr. 6–8 la HG nr. 918/2013.

Aceste mijloace sunt importante în special în zonele cu zgomot ridicat, vizibilitate redusă, trafic de utilaje sau lucrări care necesită coordonare permanentă.

12.1. Semnalele luminoase

Semnalul luminos poate fi emis de un dispozitiv fix, mobil sau instalat pe un utilaj și poate indica o stare normală, un pericol sau necesitatea unei intervenții.

Semnalul trebuie să:

producă un contrast suficient față de mediul înconjurător;
fie vizibil din zona în care trebuie recepționat;
nu fie atât de intens încât să orbească;
nu fie atât de slab încât să nu poată fi observat;
utilizeze culori cu semnificație clară;
fie menținut într-o stare tehnică corespunzătoare.

12.2. Semnalul luminos continuu și intermitent

Un semnal luminos continuu poate indica o stare, o instrucțiune sau funcționarea unui sistem.

Un semnal luminos intermitent indică, de regulă, un nivel mai ridicat de pericol sau o nevoie urgentă de intervenție. Potrivit anexei nr. 6 la HG nr. 918/2013, durata și frecvența impulsurilor trebuie stabilite astfel încât mesajul să fie perceput clar și să nu fie confundat cu alte semnale.

Atunci când semnalul luminos este utilizat împreună cu unul acustic, codurile acestora trebuie să fie identice sau ușor de corelat.

12.3. Semnalele acustice

Semnalul acustic trebuie să poată fi auzit în zona în care este necesară transmiterea mesajului, fără a fi confundat cu zgomotul normal al activității.

Acesta trebuie:

să fie mai puternic decât zgomotul de fond;
să poată fi identificat ușor;
să fie diferențiat de alte semnale;
să aibă o durată și o frecvență corespunzătoare;
să nu fie excesiv sau inutil de deranjant.

Conform anexei nr. 7 la HG nr. 918/2013, un semnal acustic cu frecvență variabilă poate indica un pericol mai ridicat sau o nevoie urgentă de intervenție.

12.4. Semnalul de evacuare

Semnalul pentru evacuarea personalului trebuie să fie ușor de recunoscut și să fie cunoscut de lucrători înainte de apariția unei situații de urgență.

Potrivit anexei nr. 7, semnalul acustic de evacuare trebuie să fie continuu.

Angajatorul trebuie să se asigure că:

lucrătorii cunosc semnificația semnalului;
sistemul poate fi auzit în toate zonele relevante;
semnalul nu este acoperit de zgomotul utilajelor;
periodic se verifică funcționarea sistemului;
lucrătorii sunt instruiți cu privire la acțiunile care urmează după transmiterea semnalului.

12.5. Comunicarea verbală

Comunicarea verbală poate fi directă, prin vocea unei persoane, sau indirectă, printr-un sistem de difuzare.

Mesajele trebuie să fie:

scurte;
clare;
simple;
ușor de înțeles;
formulate într-un limbaj cunoscut de toate persoanele implicate.

Conform anexei nr. 8 la HG nr. 918/2013, comunicarea verbală poate utiliza cuvinte-cod pentru coordonarea operațiunilor.

Exemple:

Start – începerea unei operațiuni;
Stop – întreruperea sau terminarea unei mișcări;
Oprește – oprirea imediată a operațiunii;
Ridică – ridicarea unei încărcături;
Coboară – coborârea unei încărcături;
Înainte – deplasarea înainte;
Înapoi – deplasarea înapoi;
Dreapta și stânga – schimbarea direcției;
Pericol – oprirea de urgență;
Repede – accelerarea unei mișcări din motive de securitate.

12.6. Coordonarea semnalelor

Atunci când sunt utilizate simultan mai multe forme de semnalizare, mesajele trebuie să fie compatibile și să nu creeze confuzie.

De exemplu:

un semnal luminos poate completa un semnal acustic;
comunicarea verbală poate completa gesturile de semnalizare;
un panou poate confirma semnificația unui semnal;
marcajul de pe pardoseală poate indica traseul către zona semnalizată.

Semnalele diferite nu trebuie să transmită mesaje contradictorii.

12.7. Verificarea sistemelor de semnalizare

Sistemele luminoase și acustice trebuie verificate periodic pentru a se constata dacă:

funcționează corespunzător;
pot fi observate sau auzite;
sursa de alimentare este sigură;
dispozitivele nu sunt deteriorate;
mesajele sunt cunoscute de lucrători;
nu există interferențe cu alte semnale.

Rezultatele verificărilor și măsurile de remediere trebuie consemnate în documentele interne de control SSM.

13. Gesturile de semnalizare și rolul agentului de semnalizare

Gesturile de semnalizare sunt utilizate pentru transmiterea instrucțiunilor în timpul manevrării utilajelor, macaralelor, încărcăturilor sau altor echipamente atunci când comunicarea verbală nu este suficientă ori nu poate fi auzită.

Cerințele privind gesturile și rolul persoanei care transmite semnalele sunt prevăzute în anexa nr. 9 la HG nr. 918/2013.

13.1. Cerințe pentru gesturile de semnalizare

Gesturile trebuie să fie:

precise;
simple;
ample;
ușor de executat;
ușor de observat;
ușor de diferențiat;
cunoscute de operator și de lucrătorii implicați.

Atunci când sunt utilizate ambele brațe, mișcările trebuie să fie simetrice și să transmită o singură instrucțiune.

Gesturile pot fi adaptate condițiilor concrete de lucru, însă nu trebuie să modifice semnificația lor sau să creeze confuzii.

13.2. Cine este agentul de semnalizare?

Agentul de semnalizare este persoana desemnată să transmită instrucțiuni de manevrare către operatorul unui utilaj sau al unui echipament.

Acesta poate fi necesar în special atunci când:

operatorul nu are vizibilitate completă asupra zonei;
manevra se desfășoară în spații înguste;
încărcătura blochează câmpul vizual;
există obstacole între operator și zona de lucru;
circulă persoane sau vehicule în apropiere;
operațiunea prezintă un risc ridicat.

13.3. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească agentul

Agentul de semnalizare trebuie să poată urmări vizual desfășurarea manevrei fără a se expune pericolului.

Înainte de începerea operațiunii, acesta trebuie să cunoască:

traseul încărcăturii;
zona periculoasă;
poziția operatorului;
semnificația gesturilor;
cuvintele-cod utilizate;
procedura de oprire în caz de urgență;
persoanele care trebuie protejate din apropiere.

Dacă agentul nu poate observa întreaga operațiune, trebuie desemnată o altă persoană pentru sprijin.

13.4. Responsabilitățile agentului de semnalizare

Responsabilitatea principală a agentului este:

transmiterea instrucțiunilor de manevrare;
urmărirea desfășurării operațiunii;
protejarea lucrătorilor aflați în apropiere;
solicitarea opririi atunci când apare un pericol;
menținerea comunicării cu operatorul.

Agentul nu trebuie să efectueze simultan activități care îi afectează atenția sau îl împiedică să urmărească manevra.

13.5. Responsabilitățile operatorului

Operatorul trebuie să:

respecte instrucțiunile agentului de semnalizare;
înceapă manevra numai după primirea comenzii;
oprească imediat la semnalul „Stop” sau „Pericol”;
solicite clarificări atunci când nu înțelege mesajul;
nu continue manevra dacă pierde contactul vizual sau comunicarea;
verifice dacă zona este liberă și sigură.

În cazul în care instrucțiunile nu pot fi executate în condiții de securitate, operatorul trebuie să întrerupă operațiunea și să solicite instrucțiuni suplimentare.

13.6. Semnale utilizate în timpul manevrelor

În funcție de operațiune, gesturile pot indica:

pornirea manevrei;
oprirea;
oprirea de urgență;
ridicarea încărcăturii;
coborârea încărcăturii;
deplasarea înainte;
deplasarea înapoi;
deplasarea spre dreapta;
deplasarea spre stânga;
apropierea sau îndepărtarea;
accelerarea sau încetinirea mișcării.

Înainte de începerea lucrării, semnificația gesturilor trebuie explicată tuturor persoanelor implicate.

13.7. Utilizarea simultană a gesturilor și comunicării verbale

Gesturile pot fi completate cu comunicarea verbală, în special atunci când:

distanța dintre agent și operator este mare;
există zgomot;
vizibilitatea este parțială;
operațiunea este complexă;
este necesară confirmarea comenzii.

Cuvintele utilizate trebuie să fie scurte, standardizate și cunoscute de toate persoanele implicate.

13.8. Oprirea de urgență

Orice persoană care observă un pericol iminent trebuie să poată solicita oprirea operațiunii, indiferent dacă este agentul desemnat sau nu.

La transmiterea semnalului de oprire de urgență:

operatorul trebuie să oprească imediat;
zona trebuie securizată;
trebuie identificată cauza pericolului;
lucrările pot fi reluate numai după eliminarea riscului;
lucrătorii trebuie informați despre măsurile luate.

Utilizarea corectă a gesturilor de semnalizare este esențială pentru prevenirea accidentelor în timpul manevrelor și pentru protejarea persoanelor care lucrează în apropierea utilajelor.

14. Îngrădirile de protecție ca mijloc colectiv de securitate

Îngrădirile de protecție fac parte din categoria mijloacelor colective de securitate și au rolul de a proteja simultan mai multe persoane împotriva unui pericol existent la locul de muncă.

Spre deosebire de echipamentul individual de protecție, îngrădirea nu depinde de purtarea sau comportamentul fiecărui lucrător. Ea creează o barieră fizică între persoane și sursa de risc.

Potrivit Legii nr. 186/2008, măsurile de protecție colectivă trebuie să aibă prioritate față de măsurile individuale, atunci când natura riscului permite aplicarea acestora.

14.1. Scopul îngrădirilor de protecție

Îngrădirile sunt utilizate pentru:

prevenirea căderii persoanelor;
împiedicarea accesului la echipamente periculoase;
protejarea împotriva pieselor mobile;
prevenirea contactului cu instalații electrice;
protejarea împotriva căderii obiectelor;
delimitarea zonelor de lucru;
separarea circulației pietonale de cea a utilajelor;
prevenirea accesului persoanelor neautorizate.

14.2. Exemple de îngrădiri de protecție

În funcție de pericol și de specificul activității, pot fi utilizate:

balustrade;
parapete;
bariere;
panouri rigide;
plase de protecție;
îngrădiri metalice;
împrejmuiri provizorii;
capace pentru goluri;
copertine;
ecrane și apărători pentru utilaje;
stâlpi și elemente de delimitare.

14.3. Îngrădirile pentru utilaje și echipamente

Părțile mobile ale utilajelor, cum ar fi arborii, curelele, roțile dințate, discurile, lanțurile sau alte componente care pot provoca lovirea, tăierea ori strivirea trebuie protejate prin apărători sau îngrădiri corespunzătoare.

Aceste îngrădiri trebuie să:

împiedice contactul accidental;
fie suficient de rezistente;
nu poată fi îndepărtate ușor;
nu creeze noi riscuri;
permită efectuarea lucrărilor de întreținere în condiții de securitate;
fie menținute în poziție în timpul funcționării echipamentului.

14.4. Îngrădirile pentru lucrări la înălțime

La lucrările desfășurate la înălțime, îngrădirile trebuie utilizate pentru protejarea marginilor platformelor, planșeelor, balcoanelor, scărilor, schelelor și altor locuri de unde există risc de cădere.

În funcție de situație, pot fi utilizate:

balustrade;
parapete;
plase;
podine;
copertine;
sisteme de protecție împotriva căderii obiectelor.

Conform NCM A.08.02-2014, pct. 7.1.2 și pct. 10.2.2–10.2.6, îngrădirile trebuie utilizate potrivit destinației și tehnologiei de executare a lucrărilor.

14.5. Îngrădirile pentru șanțuri și săpături

Săpăturile, gropile și șanțurile trebuie delimitate atunci când există risc de cădere sau acces accidental.

Măsurile pot include:

parapete;
bariere;
panouri;
bandă de semnalizare;
iluminare pe timp de noapte;
indicatoare de avertizare;
trasee alternative pentru pietoni.

În cazul în care zona este amplasată în apropierea drumurilor sau a locurilor accesibile publicului, îngrădirea trebuie să fie suficient de stabilă și vizibilă pentru a preveni pătrunderea accidentală.

14.6. Îngrădirile pentru prevenirea accesului neautorizat

Pe șantiere și în sectoarele cu lucrări periculoase trebuie împiedicat accesul persoanelor care nu participă la activitate.

Îngrădirea trebuie completată, după caz, cu:

indicatorul „Acces interzis”;
indicatoare de avertizare;
reguli privind accesul;
controlul intrării;
iluminare corespunzătoare;
supraveghere.

NCM A.08.02-2014, pct. 7.1.3, prevede utilizarea îngrădirilor de protecție, pază și semnalizare pentru prevenirea accesului persoanelor străine pe șantier sau în sectoarele de lucru.

14.7. Combinarea îngrădirilor cu alte măsuri

O îngrădire poate fi completată cu:

indicatoare de avertizare;
marcaje colorate;
semnale luminoase;
semnale acustice;
instrucțiuni scrise;
supravegherea lucrătorilor;
echipament individual de protecție.

Combinarea măsurilor este necesară atunci când un singur mijloc nu reduce suficient riscul.

14.8. Cerințe generale de securitate

O îngrădire de protecție trebuie să fie:

stabilă;
rezistentă;
fixată corespunzător;
vizibilă;
adaptată pericolului;
lipsită de margini tăioase;
verificată periodic;
menținută pe toată durata existenței riscului.

Îngrădirea nu trebuie să poată fi îndepărtată accidental și nu trebuie să împiedice evacuarea lucrătorilor în caz de incendiu sau accident.

15. Cerințe tehnice pentru îngrădirile de protecție

Îngrădirile de protecție trebuie proiectate, instalate și menținute astfel încât să reziste condițiilor reale de lucru și să prevină accesul accidental, căderea persoanelor sau căderea obiectelor.

Cerințele tehnice principale sunt prevăzute în NCM A.08.02-2014, pct. 10.2.1–10.2.9, aplicabile în special organizării șantierelor, zonelor de lucru și lucrărilor de construcții.

15.1. Stabilitatea și rezistența îngrădirilor

Toate elementele principale ale îngrădirii trebuie să fie suficient de rezistente pentru solicitările la care pot fi supuse.

Îngrădirea trebuie să reziste la:

împingerea accidentală a unei persoane;
vibrații;
acțiunea vântului;
lovirea de materiale sau echipamente;
deplasarea lucrătorilor în apropiere;
condițiile de utilizare specifice lucrării.

Potrivit pct. 10.2.4 din NCM A.08.02-2014, elementele îngrădirilor trebuie calculate la rezistență, iar îngrădirea în ansamblu trebuie să fie stabilă și să reziste la sarcina normativă uniform distribuită prevăzută de documentul tehnic.

15.2. Înălțimea îngrădirilor

În funcție de scopul îngrădirii, NCM A.08.02-2014 prevede următoarele valori:

împrejmuirea șantierului: cel puțin 1,6 m;
împrejmuirea șantierului cu vizieră de protecție: 2,0 m;
îngrădirea sectoarelor de executare a lucrărilor: 1,2 m;
înălțimea suporturilor pentru îngrădirile de semnalizare: 0,8 m;
înălțimea îngrădirii de protecție până la elementul orizontal superior: cel puțin 1,1 m.

Aceste valori trebuie aplicate în funcție de natura lucrării, proiectul de execuție și tipul concret al pericolului.

15.3. Distanța dintre elementele orizontale

Pentru îngrădirile de protecție împotriva căderii, distanța verticală dintre elementele orizontale nu trebuie să permită trecerea accidentală a unei persoane sau a unor obiecte.

Conform pct. 10.2.5 din NCM A.08.02-2014, distanța verticală dintre elementele orizontale nu trebuie să fie mai mare de 0,45 m.

Elementele trebuie montate astfel încât îngrădirea să nu prezinte spații periculoase sau posibilități de trecere pe sub, printre ori peste componentele sale.

15.4. Bordura împotriva căderii obiectelor

Atunci când există riscul căderii uneltelor, materialelor, deșeurilor sau altor obiecte, îngrădirea trebuie prevăzută cu un element inferior de protecție.

Potrivit pct. 10.2.6 din NCM A.08.02-2014, bordura trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 0,15 m de la nivelul podinei sau al suprafeței de lucru.

Bordura este importantă în special la:

schele;
platforme;
podine;
balcoane;
marginea planșeelor;
lucrări executate la înălțime.

15.5. Fixarea îngrădirilor

Îngrădirile trebuie fixate de elemente ale construcției sau ale instalației care au suficientă rezistență și stabilitate.

Conform pct. 10.2.3 din NCM A.08.02-2014, distanța dintre nodurile de fixare și elementele rigide ale clădirii sau instalației nu trebuie să depășească 6 m, dacă documentația tehnică nu stabilește o distanță mai mică.

Metoda de fixare trebuie să excludă:

desprinderea accidentală;
răsturnarea;
deplasarea laterală;
slăbirea îngrădirii în timpul lucrului;
demontarea neautorizată.

15.6. Greutatea elementelor

Elementele îngrădirilor trebuie să poată fi manipulate și instalate în condiții de securitate.

Potrivit pct. 10.2.7 din NCM A.08.02-2014, greutatea unui element al îngrădirii nu trebuie să depășească 20 kg.

Această cerință contribuie la reducerea riscului de accidentare în timpul montării, demontării și mutării îngrădirilor.

15.7. Protecția împotriva marginilor periculoase

Elementele îngrădirii nu trebuie să aibă:

muchii tăioase;
capete ascuțite;
sârme expuse;
elemente desprinse;
suprafețe care pot agăța hainele;
componente care pot provoca lovirea sau tăierea.

Materialele și îmbinările trebuie verificate înainte de utilizare și după producerea unor lovituri, deformări sau deplasări.

15.8. Îngrădirile pentru treceri peste șanțuri și gropi

Conform pct. 10.2.12 din NCM A.08.02-2014, podețele de trecere peste tranșee, gropi și șanțuri trebuie:

să aibă o lățime de cel puțin 1 m;
să fie prevăzute cu balustrade pe ambele părți;
să aibă balustrade cu o înălțime de cel puțin 1,1 m;
să fie prevăzute cu o protecție continuă în partea inferioară, de cel puțin 0,15 m;
să aibă o bandă îngrăditoare suplimentară la înălțimea de 0,5 m.

Podețul trebuie să fie stabil, să nu alunece și să permită trecerea în condiții sigure.

15.9. Verificarea înainte de utilizare

Înainte de începerea lucrărilor, persoana responsabilă trebuie să verifice:

stabilitatea îngrădirii;
rezistența elementelor;
corectitudinea fixării;
continuitatea protecției;
existența bordurilor;
lipsa spațiilor periculoase;
vizibilitatea marcajelor;
posibilitatea evacuării în caz de urgență.

Îngrădirile deteriorate, instabile sau incomplet montate nu trebuie utilizate până la remedierea neconformităților.

16. Îngrădirea și semnalizarea zonelor periculoase pe șantiere

Șantierul și sectoarele în care se execută lucrări trebuie organizate astfel încât să fie prevenit accesul persoanelor neautorizate și să fie protejați lucrătorii, vizitatorii și participanții la trafic.

Cerințele relevante sunt prevăzute în NCM A.08.02-2014, pct. 7.1.3 și pct. 10.2.1–10.2.16, precum și în HG nr. 918/2013 privind semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă.

16.1. Împrejmuirea șantierului

Perimetrul șantierului trebuie împrejmuit atunci când există riscul pătrunderii persoanelor străine sau al expunerii acestora la lucrări și echipamente periculoase.

Conform pct. 10.2.1 din NCM A.08.02-2014:

împrejmuirea șantierului trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 1,6 m;
dacă este prevăzută cu vizieră de protecție, înălțimea trebuie să fie de 2,0 m;
sectoarele de executare a lucrărilor trebuie îngrădite cu o înălțime de 1,2 m;
înălțimea suporturilor pentru îngrădirile de semnalizare trebuie să fie de 0,8 m.

Împrejmuirea trebuie să fie continuă, stabilă și să nu permită trecerea accidentală printre elemente.

16.2. Semnalizarea intrării pe șantier

La intrarea pe șantier trebuie instalate, după caz:

indicatorul „Acces interzis persoanelor neautorizate”;
indicatorul „Pericol – șantier în lucru”;
reguli privind accesul și circulația;
obligația purtării echipamentului individual de protecție;
numele persoanei responsabile;
numerele de telefon pentru situații de urgență;
semnalizarea porților și a căilor de acces.

În cazul șantierelor cu circulație intensă, intrarea și ieșirea trebuie organizate astfel încât să fie redus riscul de lovire, coliziune sau pătrundere accidentală în zona de lucru.

16.3. Îngrădirea sectoarelor de lucru

Fiecare sector în care se efectuează lucrări periculoase trebuie delimitat corespunzător, mai ales atunci când există:

săpături și șanțuri;
lucrări la înălțime;
ridicarea și deplasarea încărcăturilor;
demolări;
lucrări de sudură;
montarea sau demontarea construcțiilor;
utilizarea macaralelor;
circulația mașinilor mobile;
risc de cădere a obiectelor.

Îngrădirea trebuie instalată înainte de începerea lucrărilor și menținută până la eliminarea completă a pericolului.

16.4. Protejarea săpăturilor și golurilor

Săpăturile, gropile, tranșeele și golurile trebuie:

îngrădite;
semnalizate prin panouri de avertizare;
iluminate pe timp de noapte, atunci când există acces în apropiere;
protejate împotriva accesului persoanelor neautorizate;
verificate după ploi, îngheț, vibrații sau modificări ale terenului.

Dacă există o cale de trecere peste șanț sau groapă, aceasta trebuie amenajată cu podeț și balustrade corespunzătoare. NCM A.08.02-2014, pct. 10.2.12, prevede pentru asemenea podețe o lățime minimă de 1 m, balustrade laterale și elemente inferioare de protecție.

16.5. Protecția împotriva căderii obiectelor

Atunci când lucrările se execută la înălțime, trebuie protejate zonele situate sub locul de muncă.

În funcție de situație, se utilizează:

copertine;
plase;
podine de protecție;
panouri;
îngrădiri;
zone de excludere;
indicatoare de avertizare.

Conform pct. 10.2.14 din NCM A.08.02-2014, zonele de sub locul de muncă trebuie marcate ca zone periculoase, iar lucrările suprapuse pe aceeași verticală trebuie organizate cu dispozitive de protecție adecvate.

16.6. Organizarea circulației pe șantier

Pe șantier trebuie stabilite și semnalizate:

căile pietonale;
traseele pentru vehicule;
zonele de încărcare și descărcare;
locurile de întoarcere a vehiculelor;
zonele de depozitare;
locurile de amplasare a utilajelor;
punctele de acces și evacuare;
sursele de apă pentru incendiu, atunci când este cazul.

Potrivit pct. 10.2.11 din NCM A.08.02-2014, la intrarea pe teritoriul de producere trebuie instalată o schemă a drumurilor și căilor de acces, cu indicarea locurilor de depozitare și a altor elemente relevante.

16.7. Semnalizarea lucrărilor cu utilaje și macarale

Zonele în care se utilizează macarale, excavatoare, autovehicule sau alte mașini mobile trebuie delimitate și semnalizate pentru a preveni accesul în raza de acțiune a utilajului.

Trebuie stabilite:

zona de lucru a utilajului;
zona periculoasă;
traseul de deplasare;
locul de staționare;
locul de poziționare a operatorului;
zona în care este interzis accesul.

În conformitate cu pct. 12.2.1 din NCM A.08.02-2014, zonele periculoase ale mașinilor mobile trebuie marcate cu semne de securitate și inscripții avertizoare. Atunci când operatorul nu are vizibilitate suficientă, trebuie desemnat un agent de semnalizare.

16.8. Menținerea îngrădirilor pe durata lucrărilor

Îngrădirile de pe șantier trebuie verificate periodic și după:

deplasarea utilajelor;
ploi puternice sau vânt;
lovirea barierei;
modificarea organizării lucrărilor;
schimbarea traseelor de circulație;
extinderea zonei de lucru;
apariția unor noi pericole.

Orice îngrădire deteriorată sau deplasată trebuie restabilită înainte de reluarea lucrărilor.

16.9. Responsabilitatea pentru organizarea șantierului

Angajatorul și conducătorul lucrărilor trebuie să se asigure că:

șantierul este împrejmuit;
zonele periculoase sunt delimitate;
indicatoarele sunt vizibile;
căile de acces și evacuare sunt funcționale;
lucrătorii cunosc semnificația semnalizării;
persoanele străine nu pot pătrunde accidental;
măsurile sunt actualizate pe măsura evoluției lucrărilor.

O îngrădire instalată necorespunzător sau o zonă periculoasă nesemnalizată poate conduce nu doar la accidente, ci și la răspunderea persoanelor care au organizat și supravegheat lucrările.

17. Protecția împotriva căderilor de la înălțime

Lucrările la înălțime prezintă un risc major de accidentare, atât pentru lucrătorii aflați la nivelul superior, cât și pentru persoanele care se deplasează în zona de sub lucrare. De aceea, angajatorul trebuie să aplice măsuri de protecție înainte de începerea activității.

Cerințele relevante sunt prevăzute în NCM A.08.02-2014, pct. 7.1.2 și pct. 10.2.2–10.2.6, 10.2.14–10.2.15.

17.1. Identificarea riscului de cădere

Înaintea începerii lucrărilor trebuie identificate:

înălțimea de la care se poate produce căderea;
marginile neprotejate;
golurile din planșee;
balcoanele și platformele;
scările și schelele;
acoperișurile;
zonele de sub locul de muncă;
riscul căderii uneltelor și materialelor;
posibilitatea accesului altor persoane în zona periculoasă.

Rezultatele analizei trebuie reflectate în evaluarea riscurilor și în planul de prevenire și protecție.

17.2. Prioritatea protecției colective

Înainte de folosirea echipamentului individual împotriva căderii, trebuie analizată posibilitatea aplicării protecției colective, cum ar fi:

balustrade;
parapete;
podine;
plase;
copertine;
îngrădiri;
acoperirea golurilor;
platforme de lucru stabile.

Aceste măsuri protejează mai multe persoane simultan și nu depind exclusiv de comportamentul individual al lucrătorului.

17.3. Protejarea marginilor și platformelor

Marginile planșeelor, balcoanelor, platformelor, scărilor și altor suprafețe de lucru trebuie protejate prin balustrade sau parapete atunci când există risc de cădere.

Conform pct. 10.2.5 din NCM A.08.02-2014, înălțimea îngrădirii de protecție nu trebuie să fie mai mică de 1,1 m, iar distanța dintre elementele orizontale nu trebuie să depășească 0,45 m.

Dacă există riscul căderii obiectelor, îngrădirea trebuie prevăzută cu o bordură de protecție de cel puțin 0,15 m, conform pct. 10.2.6.

17.4. Protejarea golurilor

Golurile din planșee, acoperișuri sau platforme trebuie:

acoperite cu panouri rezistente;
protejate cu balustrade;
semnalizate vizibil;
împiedicate împotriva deplasării accidentale;
menținute protejate până la eliminarea definitivă a pericolului.

Capacul utilizat pentru acoperirea golului trebuie să fie suficient de rezistent și să nu poată fi îndepărtat accidental.

Un indicator de avertizare nu este suficient atunci când o persoană poate cădea efectiv în gol.

17.5. Protejarea zonei de sub lucrări

Atunci când se lucrează la înălțime, zona de sub locul de muncă trebuie analizată și, după caz:

îngrădită;
marcată ca zonă periculoasă;
închisă accesului;
supravegheată;
protejată cu plasă, podină sau copertină.

Conform pct. 10.2.14 din NCM A.08.02-2014, zonele situate sub locul de muncă trebuie marcate atunci când există pericol de cădere a obiectelor sau persoanelor.

17.6. Protecția la lucrările executate pe schele

La utilizarea schelelor trebuie verificate:

stabilitatea construcției;
rezistența podinelor;
existența balustradelor;
prezența bordurilor;
fixarea de construcția clădirii;
accesul sigur la nivelurile de lucru;
protejarea persoanelor aflate sub schelă.

Potrivit pct. 10.2.15 din NCM A.08.02-2014, la schelele cu înălțimea de 6 m sau mai mult trebuie prevăzute cel puțin două podine:

podina de lucru;
podina de protecție.

Fiecare loc de muncă adiacent clădirii trebuie protejat deasupra cu o podină atunci când există risc pentru persoanele aflate sub acesta.

17.7. Protecția împotriva căderii materialelor

Uneltele, materialele și elementele de construcție trebuie depozitate astfel încât să nu poată cădea de la înălțime.

Pentru prevenirea căderii se pot utiliza:

borduri;
plase;
copertine;
containere;
suporturi;
legături și sisteme de fixare;
zone de excludere.

Este interzisă aruncarea materialelor de la înălțime. Coborârea acestora trebuie realizată prin metode și echipamente sigure.

17.8. Lucrări executate pe acoperișuri

Înaintea lucrărilor pe acoperiș trebuie analizate:

rezistența acoperișului;
existența zonelor fragile;
panta și suprafața alunecoasă;
condițiile meteorologice;
accesul și retragerea lucrătorilor;
riscul de cădere în gol;
riscul căderii materialelor.

În funcție de situație, se pot utiliza podine, balustrade, plase, linii de ancorare și echipament individual de protecție împotriva căderii.

17.9. Condiții pentru reluarea lucrărilor

Lucrările nu trebuie începute sau reluate dacă:

îngrădirile sunt instabile;
podinele sunt deteriorate;
golurile nu sunt protejate;
zona de sub lucrare nu este delimitată;
iluminarea este insuficientă;
condițiile meteorologice creează un risc suplimentar;
lucrătorii nu au fost instruiți;
echipamentele de protecție nu sunt verificate.

Protecția împotriva căderilor trebuie verificată înainte de începerea lucrării și ori de câte ori condițiile de muncă se modifică.

18. Semnalizarea zonelor de lucru ale mașinilor și utilajelor mobile

Mașinile și utilajele mobile pot genera riscuri de lovire, strivire, răsturnare, prindere sau coliziune. Din acest motiv, zona în care acestea se deplasează sau efectuează manevre trebuie stabilită, organizată și semnalizată înainte de începerea lucrului.

Cerințele relevante sunt prevăzute în NCM A.08.02-2014, pct. 12.2.1, precum și în anexa nr. 5 la HG nr. 918/2013 privind marcarea căilor de circulație.

18.1. Stabilirea zonei de lucru

Înainte de utilizarea utilajului, conducătorul lucrărilor trebuie să stabilească:

zona efectivă de lucru;
raza de acțiune a utilajului;
traseul de deplasare;
zona de rotire sau manevrare;
locul de încărcare și descărcare;
zonele în care accesul pietonilor este interzis;
distanțele față de clădiri, instalații și linii electrice;
locul sigur pentru operator și personalul auxiliar.

Zona trebuie stabilită astfel încât operatorul să aibă vizibilitate suficientă asupra locului de muncă și a persoanelor aflate în apropiere.

18.2. Marcarea zonei periculoase

Zonele periculoase ale utilajelor mobile trebuie marcate prin:

indicatoare de avertizare;
inscripții avertizoare;
marcaje pe pardoseală sau teren;
bariere;
conuri și stâlpi de delimitare;
îngrădiri temporare;
semnale luminoase sau acustice.

Marcajul trebuie să fie vizibil din direcțiile din care lucrătorii sau vehiculele se pot apropia de zona de lucru.

18.3. Separarea pietonilor de utilaje

Atunci când este posibil, traseele pietonale trebuie separate de traseele utilajelor prin:

bariere;
balustrade;
parapete;
trotuare;
marcaje continue;
zone de traversare semnalizate;
indicatoare de interzicere și avertizare.

Pietonii nu trebuie să traverseze raza de acțiune a utilajului decât prin locuri stabilite și semnalizate corespunzător.

18.4. Utilizarea agentului de semnalizare

În conformitate cu pct. 12.2.1 din NCM A.08.02-2014, atunci când operatorul nu are vizibilitate suficientă asupra zonei de lucru, trebuie desemnată o persoană-semnalizator.

Agentul de semnalizare trebuie:

să poată urmări întreaga manevră;
să se afle într-un loc sigur;
să fie vizibil pentru operator;
să cunoască semnalele utilizate;
să transmită instrucțiuni clare;
să poată solicita oprirea imediată a operațiunii.

Dacă întreaga zonă nu poate fi observată de o singură persoană, trebuie desemnați mai mulți agenți de semnalizare.

18.5. Semnificația semnalelor

Înainte de începerea lucrării, operatorul și agentul de semnalizare trebuie să stabilească semnificația:

începerii manevrei;
opririi;
opririi de urgență;
ridicării și coborârii;
deplasării înainte și înapoi;
deplasării spre dreapta și stânga;
apropierii și îndepărtării;
accelerării sau încetinirii.

Dacă operatorul nu înțelege semnalul sau pierde contactul cu agentul, manevra trebuie oprită.

18.6. Manevrarea încărcăturilor

În timpul ridicării sau deplasării încărcăturilor:

accesul persoanelor sub sarcină trebuie interzis;
zona de deplasare trebuie delimitată;
încărcătura trebuie fixată corespunzător;
operatorul trebuie să respecte capacitatea utilajului;
agentul trebuie să urmărească traseul;
semnalul de oprire trebuie respectat imediat.

Materialele nu trebuie transportate pe deasupra persoanelor sau peste zone în care circulă lucrători, dacă nu sunt aplicate măsuri speciale de protecție.

18.7. Vizibilitatea și iluminarea

Zona de lucru trebuie să fie suficient de iluminată pentru ca:

operatorul să observe obstacolele;
agentul să fie vizibil;
semnele și marcajele să poată fi identificate;
pietonii să observe utilajul;
încărcătura să poată fi urmărită în siguranță.

În condiții de vizibilitate redusă se pot utiliza faruri, girofaruri, semnale luminoase, elemente reflectorizante sau măsuri suplimentare de delimitare.

18.8. Verificarea zonei înainte de începerea lucrului

Înainte de pornirea utilajului, conducătorul lucrărilor sau operatorul trebuie să verifice:

dacă zona este liberă;
dacă nu se află persoane în raza de acțiune;
dacă traseul este stabil;
dacă nu există gropi sau obstacole;
dacă distanțele față de instalațiile electrice sunt sigure;
dacă semnalizarea este vizibilă;
dacă agentul de semnalizare este prezent;
dacă utilajul este apt pentru lucru.

18.9. Întreținerea semnalizării

Indicatoarele, barierele și marcajele trebuie verificate după:

mutarea utilajului;
schimbarea zonei de lucru;
deplasarea materialelor;
deteriorarea unei bariere;
modificarea traseului;
condiții meteorologice nefavorabile;
apariția unui incident.

Zona de lucru trebuie reorganizată ori de câte ori utilajul schimbă poziția sau raza de acțiune. Semnalizarea trebuie să corespundă în permanență situației reale.

19. Semnalizarea temporară în timpul lucrărilor și reparațiilor

Semnalizarea temporară este utilizată atunci când, pentru o perioadă limitată, apare un pericol care nu există în mod obișnuit la locul de muncă. Aceasta trebuie instalată înainte de începerea lucrării și menținută până la eliminarea completă a riscului.

Cerințele privind utilizarea semnalizării temporare rezultă din HG nr. 918/2013, HG nr. 353/2010 și NCM A.08.02-2014, în funcție de natura lucrării și de locul în care aceasta se desfășoară.

19.1. Situațiile care necesită semnalizare temporară

Semnalizarea temporară este necesară, de exemplu, în cazul:

lucrărilor de reparație;
lucrărilor de construcție și montaj;
pardoselilor umede;
deteriorării unei căi de acces;
lucrărilor la instalații electrice;
lucrărilor la înălțime;
deschiderii unor goluri;
săpăturilor și șanțurilor;
accesului blocat;
deplasării temporare a utilajelor;
depozitării temporare a materialelor;
intervențiilor în caz de avarie.

19.2. Alegerea semnalizării

Mijlocul de semnalizare se alege în funcție de nivelul și natura pericolului. Pot fi utilizate:

panouri de avertizare;
indicatoare de interzicere;
indicatoare de obligativitate;
benzi de delimitare;
conuri și bariere;
marcaje pe pardoseală;
semnale luminoase;
semnale acustice;
îngrădiri rigide;
comunicări verbale.

Atunci când există risc de cădere, lovire sau acces accidental, banda de semnalizare nu este suficientă și trebuie utilizată o îngrădire de protecție adecvată.

19.3. Amplasarea semnalizării temporare

Semnalizarea trebuie amplasată:

înainte de intrarea în zona periculoasă;
la o distanță suficientă pentru reacție;
în toate direcțiile din care persoanele se pot apropia;
la schimbarea traseului;
în apropierea obstacolului sau a lucrării;
în locuri vizibile și bine iluminate.

Dacă zona este accesibilă din mai multe direcții, un singur indicator nu este suficient. Semnalizarea trebuie repetată sau completată cu îngrădiri.

19.4. Lucrările de reparație

În timpul reparațiilor trebuie prevenit accesul accidental la:

utilaje demontate;
instalații deschise;
cabluri și conductori;
podele sau planșee desfăcute;
materiale de construcție;
scule și echipamente;
zone cu praf, zgomot sau substanțe periculoase.

În funcție de risc, zona trebuie izolată, marcată și prevăzută cu indicatoare privind accesul, echipamentul de protecție și interdicțiile aplicabile.

19.5. Pardoselile umede sau alunecoase

În timpul spălării, curățării sau tratării pardoselilor trebuie instalat un indicator vizibil, de tipul „Atenție! Pardoseală umedă” sau „Pericol de alunecare”.

În zonele cu trafic intens, indicatorul trebuie completat cu:

bariere;
conuri;
delimitarea traseului alternativ;
supravegherea zonei;
îndepărtarea rapidă a sursei de umezeală.

Semnalizarea trebuie menținută până când pardoseala devine sigură pentru circulație.

19.6. Lucrările la instalații electrice

În timpul intervențiilor la instalații electrice trebuie utilizate, după caz:

indicatorul „Pericol electric”;
indicatorul „Acces interzis”;
indicatorul „Nu conectați”;
dispozitive de blocare;
îngrădiri;
marcaje;
etichete de avertizare.

Semnalizarea trebuie completată cu măsurile tehnice prevăzute de instrucțiunile de securitate electrică și cu restricționarea accesului persoanelor neautorizate.

19.7. Lucrările la înălțime

În timpul lucrărilor la înălțime trebuie:

delimitată zona de sub lucrare;
instalate indicatoare de avertizare;
interzis accesul persoanelor neimplicate;
utilizate plase, copertine sau podine de protecție;
prevenită căderea uneltelor și materialelor.

Conform NCM A.08.02-2014, pct. 10.2.14, zonele situate sub locul de muncă trebuie marcate ca zone periculoase atunci când există riscul căderii obiectelor sau persoanelor.

19.8. Săpături și lucrări de excavare

Săpăturile, gropile și șanțurile trebuie:

îngrădite;
semnalizate;
iluminate, dacă sunt accesibile pe timp de noapte;
protejate împotriva accesului persoanelor neautorizate;
prevăzute cu podețe sigure, dacă este necesară traversarea.

În cazul în care lucrările se desfășoară în apropierea circulației pietonale sau rutiere, trebuie aplicate măsuri suplimentare de delimitare și avertizare.

19.9. Blocarea sau modificarea temporară a căilor

Dacă o cale de acces sau evacuare este temporar blocată, trebuie:

instalat un indicator privind accesul interzis;
indicată calea alternativă;
menținut liber traseul alternativ;
informate persoanele afectate;
actualizate schemele sau instrucțiunile, dacă modificarea durează mai mult timp.

Căile de evacuare nu trebuie blocate fără asigurarea unei variante sigure de evacuare.

19.10. Înlăturarea semnalizării temporare

După eliminarea pericolului, semnalizarea temporară trebuie îndepărtată fără întârziere.

Menținerea inutilă a unui indicator poate:

crea confuzie;
reduce atenția lucrătorilor;
diminua importanța avertismentelor reale;
conduce la ignorarea semnalizării.

Persoana responsabilă de lucrare trebuie să verifice zona după finalizarea activității și să se asigure că toate barierele, marcajele și indicatoarele temporare au fost îndepărtate sau actualizate.

20. Cerințe privind locurile de muncă, accesul și evacuarea

Organizarea locului de muncă trebuie să permită desfășurarea activității în condiții de securitate, deplasarea fără obstacole și evacuarea rapidă în caz de incendiu, accident sau altă situație de urgență.

Cerințele generale sunt prevăzute în HG nr. 353/2010 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă, modificată prin HG nr. 730/2025, precum și în HG nr. 918/2013 privind semnalizarea SSM.

20.1. Organizarea sigură a locului de muncă

Locul de muncă trebuie organizat astfel încât să fie reduse riscurile generate de:

circulația lucrătorilor;
deplasarea vehiculelor și utilajelor;
depozitarea materialelor;
cabluri și conducte;
mobilier și echipamente;
iluminare insuficientă;
pardoseli deteriorate sau alunecoase;
accesul la instalații și echipamente periculoase.

Spațiul de lucru trebuie menținut în ordine, iar materialele trebuie amplasate astfel încât să nu blocheze accesul, circulația sau evacuarea.

20.2. Căile de acces și circulație

Căile de acces trebuie să fie:

stabile;
suficient de largi;
bine iluminate;
fără obstacole;
marcate atunci când există riscuri speciale;
adaptate numărului de lucrători și tipului de activitate;
separate, după caz, de traseele pentru vehicule.

Nu este permisă depozitarea temporară a materialelor pe căile de acces fără instalarea unei semnalizări și fără asigurarea unui traseu alternativ.

20.3. Pardoselile și diferențele de nivel

Pardoselile și suprafețele de circulație trebuie menținute într-o stare care să prevină:

alunecarea;
împiedicarea;
căderea;
acumularea apei;
desprinderea materialelor;
trecerea accidentală prin goluri.

Diferențele de nivel, treptele sau zonele deteriorate trebuie marcate și, dacă este necesar, protejate prin bariere ori îngrădiri până la remediere.

20.4. Ușile și porțile

Ușile și porțile trebuie să poată fi utilizate fără a crea riscuri pentru lucrători.

Se va ține cont de:

direcția de deschidere;
vizibilitatea dintre încăperi;
circulația vehiculelor;
riscul de lovire;
necesitatea accesului rapid;
menținerea liberă a căilor de evacuare.

Ușile de evacuare trebuie să fie ușor identificabile și să poată fi deschise rapid în caz de urgență.

20.5. Căile de evacuare și ieșirile de urgență

Căile de evacuare trebuie:

să fie libere permanent;
să fie ușor accesibile;
să fie marcate clar;
să fie iluminate corespunzător;
să conducă spre exterior sau către o zonă sigură;
să nu fie blocate de materiale, mobilier sau echipamente;
să fie menținute într-o stare corespunzătoare.

Indicatoarele de evacuare trebuie instalate la intrarea pe traseu și în punctele în care direcția de deplasare se schimbă.

20.6. Iluminarea locurilor de muncă și a traseelor

Iluminarea trebuie să permită:

desfășurarea activității fără riscuri;
observarea obstacolelor;
citirea indicatoarelor;
identificarea ieșirilor;
deplasarea în siguranță;
observarea utilajelor și a vehiculelor.

În cazul întreruperii iluminării obișnuite, căile de evacuare și zonele importante trebuie prevăzute, după caz, cu iluminare de siguranță.

20.7. Accesul în zonele periculoase

Accesul în zonele cu risc trebuie limitat la persoanele autorizate și instruite.

În funcție de situație, se utilizează:

indicatoare de interzicere;
bariere;
uși cu acces controlat;
îngrădiri;
marcaje;
sisteme de avertizare;
supraveghere.

Persoanele care intră temporar într-o zonă periculoasă trebuie informate cu privire la riscurile existente și la măsurile de protecție aplicabile.

20.8. Menținerea ordinii și curățeniei

Angajatorul trebuie să asigure menținerea locurilor de muncă, a căilor de acces și a spațiilor de circulație în stare de ordine și curățenie.

Trebuie îndepărtate fără întârziere:

deșeurile;
ambalajele;
materialele căzute;
lichidele vărsate;
cablurile amplasate necorespunzător;
zăpada și gheața din zonele exterioare;
obiectele care pot provoca împiedicarea.

20.9. Accesul pentru intervenții și servicii de urgență

Trebuie menținute libere căile către:

stingătoare;
hidranți;
tablouri electrice;
truse de prim ajutor;
ieșiri de urgență;
scări;
puncte de adunare;
zone de acces pentru serviciile de intervenție.

Este interzisă depozitarea materialelor în fața acestor echipamente sau pe traseele utilizate pentru intervenție.

20.10. Verificarea periodică

Locurile de muncă și căile de acces trebuie verificate periodic pentru a constata:

dacă marcajele sunt vizibile;
dacă indicatoarele sunt actualizate;
dacă traseele sunt libere;
dacă iluminarea este suficientă;
dacă ieșirile pot fi utilizate;
dacă nu au apărut noi obstacole;
dacă organizarea spațiului corespunde evaluării riscurilor.

Orice modificare a locului de muncă trebuie urmată de reevaluarea riscurilor și, după caz, de actualizarea semnalizării, a marcajelor și a schemelor de evacuare.

21. Responsabilitățile angajatorului și ale lucrătorilor

Asigurarea indicatoarelor, marcajelor și îngrădirilor SSM presupune responsabilități atât pentru angajator, cât și pentru persoanele care conduc și desfășoară activitatea. Instalarea unui panou nu este suficientă dacă lucrătorii nu cunosc semnificația acestuia, iar îngrădirea nu este verificată sau menținută.

21.1. Obligațiile angajatorului

În temeiul Legii nr. 186/2008 și al HG nr. 95/2009, angajatorul trebuie să:

identifice pericolele existente;
evalueze riscurile profesionale;
stabilească necesarul de semnalizare și protecție;
instaleze indicatoare și marcaje corespunzătoare;
asigure îngrădiri pentru zonele cu risc;
acorde prioritate măsurilor de protecție colectivă;
mențină căile de acces și evacuare libere;
asigure iluminarea corespunzătoare;
informeze și instruiască lucrătorii;
verifice periodic starea indicatoarelor și îngrădirilor;
remedieze neconformitățile;
actualizeze măsurile atunci când apar riscuri noi;
păstreze documentele care confirmă efectuarea verificărilor și instruirilor.

Angajatorul răspunde pentru organizarea generală a sistemului de prevenire și pentru asigurarea resurselor necesare.

21.2. Obligațiile conducătorilor locurilor de muncă

Conducătorii locurilor de muncă au obligația să aplice, la nivelul sectorului pe care îl coordonează, măsurile stabilite de angajator.

Aceștia trebuie să:

verifice starea locului de muncă înainte de începerea lucrului;
se asigure că indicatoarele sunt vizibile;
verifice existența și stabilitatea îngrădirilor;
nu permită accesul persoanelor neautorizate;
organizeze corect circulația lucrătorilor și utilajelor;
informeze lucrătorii despre riscurile existente;
oprească activitatea în cazul unui pericol grav și imediat;
raporteze fără întârziere deteriorarea sau lipsa semnalizării;
nu permită îndepărtarea neautorizată a barierelor și panourilor.

În cazul lucrărilor temporare, conducătorul locului de muncă trebuie să se asigure că semnalizarea este instalată înainte de apariția expunerii la risc.

21.3. Obligațiile lucrătorilor

Lucrătorii trebuie să respecte semnificația indicatoarelor, marcajelor și semnalelor utilizate la locul de muncă.

Aceștia sunt obligați să:

respecte indicatoarele de interzicere și obligativitate;
utilizeze echipamentul individual de protecție;
nu îndepărteze și nu deterioreze panourile;
nu demonteze și nu deplaseze îngrădirile;
nu blocheze căile de acces și evacuare;
nu pătrundă în zonele cu acces interzis;
respecte semnalele agentului de semnalizare;
informeze conducătorul despre orice pericol identificat;
oprească lucrul când există un pericol grav și imediat;
participe la instruirile SSM.

Lucrătorul nu trebuie să ignore un indicator doar pentru că pericolul nu este vizibil în acel moment.

21.4. Instruirea lucrătorilor

În conformitate cu art. 17 din Legea nr. 186/2008, lucrătorii trebuie să primească instruire suficientă și adecvată privind riscurile profesionale și măsurile de prevenire.

Instruirea trebuie să includă:

semnificația culorilor și pictogramelor;
regulile privind panourile de interzicere și avertizare;
obligațiile indicate prin semnele albastre;
identificarea căilor de evacuare;
localizarea mijloacelor de prim ajutor și stingere;
regulile de acces în zonele periculoase;
semnificația semnalelor luminoase și acustice;
gesturile și cuvintele-cod utilizate la manevre;
interdicția de a îndepărta îngrădirile.

Instruirea trebuie repetată atunci când:

lucrătorul este angajat;
se schimbă locul sau procesul de muncă;
apar utilaje ori substanțe noi;
sunt identificate riscuri noi;
au loc accidente sau incidente;
lucrătorul nu respectă cerințele de securitate.

21.5. Raportarea neconformităților

Orice persoană care observă un indicator lipsă, un marcaj deteriorat sau o îngrădire instabilă trebuie să informeze imediat conducătorul locului de muncă.

Până la remedierea situației, trebuie aplicate măsuri provizorii, cum ar fi:

oprirea lucrării;
izolarea zonei;
instalarea unui indicator temporar;
limitarea accesului;
desemnarea unei persoane pentru supraveghere.

21.6. Răspunderea pentru nerespectarea obligațiilor

În cazul unui accident produs ca urmare a lipsei sau utilizării necorespunzătoare a semnalizării și îngrădirilor, răspunderea poate fi analizată în funcție de atribuțiile fiecărei persoane:

angajator;
conducător al locului de muncă;
persoană desemnată în domeniul SSM;
lucrător;
responsabilul pentru organizarea lucrării.

De aceea, responsabilitățile trebuie stabilite clar prin acte interne, instrucțiuni, fișe de post și documentele de organizare a lucrărilor.

22. Verificarea conformității semnalizării și îngrădirilor

Verificarea indicatoarelor, marcajelor și îngrădirilor trebuie realizată periodic și ori de câte ori se modifică locul de muncă, procesul tehnologic sau nivelul de risc. Scopul verificării este de a confirma că măsurile aplicate sunt prezente, vizibile, stabile și potrivite pentru pericolele existente.

22.1. Ce trebuie verificat?

În cadrul controlului intern trebuie analizate cel puțin următoarele aspecte:

existența indicatoarelor necesare;
corectitudinea tipului de indicator;
vizibilitatea și lizibilitatea;
starea pictogramelor și a inscripțiilor;
respectarea culorilor și formelor;
amplasarea înaintea zonei periculoase;
iluminarea corespunzătoare;
existența marcajelor pe pardoseală;
stabilitatea îngrădirilor;
fixarea și rezistența barierelor;
protecția marginilor și a golurilor;
accesul liber la ieșiri și echipamente de intervenție.

22.2. Verificarea în funcție de documentele SSM

Semnalizarea existentă trebuie comparată cu:

evaluarea riscurilor profesionale;
planul de prevenire și protecție;
instrucțiunile SSM;
schemele de evacuare;
proiectul de organizare a lucrărilor;
procedurile pentru lucrări periculoase;
fișele cu date de securitate ale substanțelor;
ordinele și dispozițiile interne.

Dacă într-un document este identificat un risc pentru care nu există nicio măsură vizibilă sau fizică de protecție, situația trebuie analizată și remediată.

22.3. Verificarea după modificarea activității

Controlul trebuie repetat atunci când:

se instalează utilaje noi;
se modifică traseele de circulație;
se schimbă organizarea încăperilor;
se introduc substanțe noi;
se execută lucrări de reparație;
se schimbă amplasarea echipamentelor;
se extinde zona de lucru;
apar noi lucrări pe șantier;
are loc un accident sau incident.

Semnalizarea trebuie adaptată condițiilor actuale, nu menținută automat în forma inițială.

22.4. Verificarea îngrădirilor

Pentru îngrădiri se verifică:

stabilitatea;
rezistența;
fixarea de elementele construcției;
continuitatea protecției;
înălțimea;
distanța dintre elemente;
existența bordurilor;
lipsa muchiilor tăioase;
protecția împotriva desprinderii;
menținerea accesului pentru evacuare.

Dacă o îngrădire este deplasată, ruptă sau instabilă, zona trebuie securizată imediat, iar lucrările trebuie oprite atunci când există un pericol grav.

22.5. Verificarea căilor de circulație și evacuare

Trebuie verificat dacă:

marcajele sunt vizibile;
traseele nu sunt blocate;
ieșirile de urgență pot fi utilizate;
indicatoarele sunt amplasate în punctele necesare;
iluminarea este suficientă;
nu există materiale, cabluri sau echipamente pe traseu;
accesul la stingătoare și truse medicale este liber.

22.6. Documentarea verificărilor

Rezultatele controlului trebuie consemnate, după caz, în:

liste de verificare;
fișe de control;
procese-verbale;
registre interne;
rapoarte de audit;
dispoziții de remediere;
planul de prevenire și protecție.

Documentul de verificare trebuie să indice:

data controlului;
zona verificată;
neconformitățile constatate;
măsurile stabilite;
persoana responsabilă;
termenul de remediere;
confirmarea înlăturării neconformităților.

22.7. Remedierea neconformităților

Neconformitățile trebuie înlăturate în funcție de nivelul de risc.

Măsurile pot include:

înlocuirea indicatorului;
refacerea marcajului;
repararea sau consolidarea îngrădirii;
instalarea unei bariere suplimentare;
eliberarea căii de evacuare;
îmbunătățirea iluminării;
instalarea unui indicator temporar;
oprirea lucrării până la remediere;
instruirea suplimentară a lucrătorilor.

22.8. Cine efectuează verificarea?

Verificarea poate fi efectuată de:

angajator;
lucrătorul desemnat în domeniul SSM;
serviciul intern de prevenire și protecție;
serviciul extern de protecție și prevenire;
conducătorul locului de muncă;
comitetul pentru securitate și sănătate în muncă, după caz.

Responsabilitățile trebuie stabilite prin acte interne și fișe de post.

22.9. Controlul eficienței

Verificarea nu trebuie să se limiteze la existența fizică a panoului sau a îngrădirii. Trebuie analizat dacă măsura este efectivă:

lucrătorii înțeleg semnificația indicatorului;
panoul poate fi observat din timp;
îngrădirea împiedică accesul accidental;
traseul indicat poate fi utilizat;
echipamentul semnalizat este accesibil;
măsura reduce efectiv riscul identificat.

O semnalizare este conformă numai atunci când își îndeplinește scopul de prevenire și protecție.

23. Greșeli frecvente privind indicatoarele și îngrădirile SSM

În practică, multe neconformități nu apar din lipsa totală a indicatoarelor, ci din alegerea greșită, amplasarea necorespunzătoare sau întreținerea insuficientă a acestora. O semnalizare prezentă formal, dar neclară sau ineficientă, nu asigură protecția lucrătorilor.

23.1. Utilizarea unui indicator care nu corespunde riscului

Un indicator trebuie să transmită exact mesajul necesar. Este greșit să fie utilizat un panou general atunci când există un pericol specific, cum ar fi:

pericol electric;
risc de cădere;
substanțe toxice;
circulație de utilaje;
pericol de strivire;
acces neautorizat.

23.2. Instalarea indicatoarelor într-un loc greu vizibil

Panoul nu își îndeplinește funcția dacă este:

ascuns după ușă;
acoperit de materiale;
montat în spatele utilajelor;
amplasat prea sus sau prea jos;
orientat într-o direcție greșită;
instalat într-un loc slab iluminat.

Indicatorul trebuie observat înainte ca lucrătorul să ajungă în zona periculoasă.

23.3. Folosirea unui panou în locul unei îngrădiri

Un indicator de avertizare nu poate împiedica fizic căderea sau accesul accidental. Este o greșeală frecventă să fie utilizat singur în cazul:

golurilor în planșeu;
marginilor neprotejate;
șanțurilor și săpăturilor;
utilajelor cu părți mobile;
lucrărilor executate la înălțime;
zonelor de manevrare a macaralelor.

În aceste situații, panoul trebuie completat cu bariere, balustrade, parapete, plase sau alte mijloace colective de protecție.

23.4. Lipsa semnalizării temporare

Lucrările temporare creează adesea riscuri noi, însă zona nu este semnalizată corespunzător.

Exemple:

pardoseală umedă;
cabluri amplasate pe traseul pietonal;
lucrări de reparație;
acces blocat;
utilaj amplasat temporar;
gol deschis;
materiale depozitate provizoriu.

Semnalizarea trebuie instalată înainte de apariția expunerii și menținută până la eliminarea riscului.

23.5. Utilizarea indicatoarelor deteriorate

Indicatoarele decolorate, rupte, îndoite sau greu de citit trebuie înlocuite. Nu este suficient ca panoul să fie prezent dacă:

pictograma nu mai poate fi recunoscută;
culoarea s-a estompat;
inscripția este ștearsă;
suprafața este acoperită de praf;
materialul reflectorizant nu mai funcționează.

23.6. Acoperirea sau blocarea indicatoarelor

Panourile sunt uneori acoperite de:

mobilier;
materiale depozitate;
afișe;
cabluri;
echipamente;
uși deschise;
elemente de construcție.

Înainte de amplasarea obiectelor într-o încăpere sau zonă de lucru trebuie verificat dacă acestea nu blochează semnalizarea.

23.7. Căi de evacuare blocate

O altă neconformitate gravă este instalarea indicatoarelor de evacuare fără menținerea liberă a traseului.

Căile de evacuare nu trebuie utilizate pentru:

depozitarea cutiilor;
amplasarea mobilierului;
păstrarea materialelor;
parcarea utilajelor;
amplasarea deșeurilor;
depozitarea temporară a echipamentelor.

Indicatorul nu compensează blocarea fizică a traseului.

23.8. Marcaje lipsă sau șterse

În depozite, ateliere și zone de producție, căile de circulație sunt uneori marcate doar inițial, iar marcajele nu sunt refăcute după uzură.

Conform anexei nr. 5 la HG nr. 918/2013, căile pentru vehicule trebuie marcate clar, iar marcajele trebuie menținute vizibile.

23.9. Lipsa separării dintre pietoni și utilaje

Permiterea circulației comune fără delimitare poate conduce la loviri și striviri.

Atunci când riscul o impune, trebuie utilizate:

trasee pietonale separate;
bariere;
balustrade;
marcaje continue;
indicatoare;
zone de traversare;
semnale luminoase sau acustice.

23.10. Îngrădiri instabile sau improvizate

Îngrădirile realizate din materiale fragile, nefixate sau improvizate pot crea un risc suplimentar.

O îngrădire necorespunzătoare poate:

cădea peste lucrători;
permite accesul în zona periculoasă;
fi deplasată de vânt;
avea muchii tăioase;
împiedica evacuarea;
crea un obstacol pe traseul de circulație.

23.11. Lipsa verificărilor periodice

Semnalizarea și îngrădirile nu trebuie verificate doar după instalare. Ele trebuie controlate periodic și după:

modificarea spațiului;
deplasarea utilajelor;
deteriorarea unui element;
schimbarea procesului tehnologic;
lucrări de reparație;
producerea unui incident;
condiții meteorologice nefavorabile.

23.12. Lucrătorii nu cunosc semnificația semnalizării

Chiar și un sistem corect instalat este ineficient dacă lucrătorii nu au fost instruiți.

Instruirea trebuie să explice:

semnificația culorilor;
tipurile de indicatoare;
regulile de acces;
traseele de evacuare;
semnalele luminoase și acustice;
gesturile utilizate la manevre;
interdicția de a îndepărta barierele.

23.13. Lipsa documentării

O altă greșeală este aplicarea unor măsuri fără consemnarea lor în documentele SSM.

Necesarul și verificarea indicatoarelor trebuie corelate cu:

evaluarea riscurilor;
planul de prevenire și protecție;
instrucțiunile SSM;
schemele de evacuare;
procesele-verbale;
listele de control;
dispozițiile interne.

23.14. Utilizarea excesivă a indicatoarelor

Instalarea unui număr prea mare de panouri într-un singur loc poate crea confuzie și poate reduce atenția lucrătorilor.

Semnalizarea trebuie să fie:

necesară;
proporțională cu riscul;
clară;
ușor de înțeles;
amplasată logic;
actualizată.

Scopul nu este umplerea pereților cu panouri, ci transmiterea eficientă a mesajului de securitate.

24. Listă de verificare pentru angajatori

Următoarea listă poate fi utilizată de angajator, conducătorul locului de muncă sau responsabilul SSM pentru verificarea indicatoarelor, marcajelor și îngrădirilor.

24.1. Identificarea riscurilor

Au fost identificate toate pericolele de la locurile de muncă?
Evaluarea riscurilor profesionale este actualizată?
Sunt stabilite zonele care necesită semnalizare?
Sunt identificate activitățile temporare care creează riscuri?
Sunt luate în considerare riscurile pentru vizitatori și lucrătorii altor unități?

24.2. Indicatoare și panouri

Există indicatoare pentru toate pericolele identificate?
Tipul indicatorului corespunde riscului?
Sunt utilizate corect culorile și formele?
Pictogramele sunt clare și ușor de înțeles?
Inscripțiile sunt lizibile?
Panourile sunt amplasate înainte de zona periculoasă?
Indicatoarele sunt vizibile din direcțiile de acces?
Panourile nu sunt acoperite sau ascunse?
Materialele utilizate sunt potrivite pentru condițiile de mediu?

24.3. Marcaje și căi de circulație

Căile pietonale sunt marcate corespunzător?
Traseele vehiculelor sunt delimitate?
Sunt respectate distanțele de securitate?
Obstacolele sunt marcate prin culori corespunzătoare?
Marcajele sunt vizibile și nu sunt șterse?
Zonele cu risc de lovire sau cădere sunt semnalizate?
Căile de acces sunt libere de materiale și echipamente?

24.4. Căi de evacuare și echipamente de intervenție

Ieșirile de urgență sunt marcate clar?
Indicatoarele indică direcția corectă?
Traseele de evacuare sunt libere?
Ușile de evacuare pot fi deschise fără întârziere?
Stingătoarele și hidranții sunt semnalizați?
Accesul la echipamentele de intervenție este liber?
Există iluminare suficientă pe traseele de evacuare?
Schema de evacuare corespunde situației reale?

24.5. Îngrădiri de protecție

Golurile, marginile și diferențele de nivel sunt protejate?
Șanțurile și săpăturile sunt îngrădite?
Balustradele și parapetele sunt stabile?
Îngrădirile sunt suficient de rezistente?
Elementele sunt fixate corespunzător?
Există borduri împotriva căderii obiectelor?
Nu există muchii tăioase sau elemente periculoase?
Accesul persoanelor neautorizate este împiedicat?
Îngrădirile nu blochează căile de evacuare?

24.6. Zone de lucru ale utilajelor

Zona de lucru a fiecărui utilaj este stabilită?
Raza de acțiune a utilajului este delimitată?
Pietonii sunt separați de traseele utilajelor?
Sunt utilizate indicatoare și inscripții avertizoare?
Agentul de semnalizare este desemnat, dacă este necesar?
Operatorul și agentul cunosc semnalele utilizate?
Zona este suficient de iluminată și vizibilă?

24.7. Substanțe periculoase

Containerele sunt etichetate corespunzător?
Conductele vizibile sunt marcate?
Pictogramele de pericol sunt lizibile?
Zonele de depozitare sunt semnalizate?
Substanțele incompatibile sunt depozitate separat?
Lucrătorii cunosc riscurile și măsurile de protecție?
Sunt disponibile instrucțiuni și fișe cu date de securitate?

24.8. Instruirea lucrătorilor

Lucrătorii cunosc semnificația indicatoarelor?
Au fost instruiți privind căile de evacuare?
Cunosc locul echipamentelor de prim ajutor și stingere?
Cunosc semnalele luminoase și acustice?
Cunosc gesturile și cuvintele-cod utilizate la manevre?
Sunt instruiți să nu îndepărteze îngrădirile?
Instruirea este consemnată în documentele SSM?

24.9. Verificare și documentare

Există o persoană responsabilă de verificarea semnalizării?
Sunt efectuate controale periodice?
Neconformitățile sunt consemnate?
Sunt stabilite termene pentru remediere?
Măsurile corective sunt verificate după executare?
Documentele SSM reflectă situația reală?
Semnalizarea este actualizată după modificarea activității?

24.10. Remedierea neconformităților

Dacă în timpul verificării este identificată o situație periculoasă, angajatorul trebuie să stabilească imediat măsuri corespunzătoare, cum ar fi:

instalarea unui indicator temporar;
delimitarea zonei;
repararea sau înlocuirea îngrădirii;
refacerea marcajului;
eliberarea căii de evacuare;
restricționarea accesului;
oprirea lucrării până la eliminarea pericolului;
instruirea suplimentară a lucrătorilor.

O listă de verificare este utilă numai dacă neconformitățile identificate sunt remediate și măsurile aplicate sunt urmărite până la înlăturarea completă a riscului.

25. Ce riscă angajatorul în cazul nerespectării cerințelor SSM?

Nerespectarea cerințelor privind indicatoarele, marcajele și îngrădirile poate expune lucrătorii la accidente și poate atrage răspunderea persoanelor responsabile de organizarea și desfășurarea activității.

25.1. Riscuri pentru securitatea lucrătorilor

Lipsa sau utilizarea necorespunzătoare a semnalizării poate conduce la:

lovirea de obstacole;
căderea de la înălțime;
căderea în gropi sau șanțuri;
electrocutare;
strivire de utilaje;
lovire de vehicule;
expunere la substanțe periculoase;
incendii sau explozii;
blocarea evacuării;
întârzierea acordării primului ajutor.

25.2. Măsuri dispuse în timpul controlului

În cadrul unui control, autoritatea competentă poate constata:

lipsa indicatoarelor obligatorii;
marcaje deteriorate sau inexistente;
căi de evacuare blocate;
lipsa îngrădirilor;
accesul neautorizat în zone periculoase;
semnalizare care nu corespunde riscurilor;
lipsa instruirii lucrătorilor;
lipsa documentării verificărilor.

În funcție de gravitatea situației, pot fi dispuse măsuri de remediere, termene obligatorii, restricționarea accesului sau oprirea unor lucrări până la eliminarea pericolului.

25.3. Răspunderea contravențională

Încălcarea cerințelor de securitate și sănătate în muncă poate atrage sancțiuni contravenționale pentru angajator, conducătorii locurilor de muncă sau alte persoane responsabile, în condițiile legislației aplicabile.

Sancțiunea poate fi influențată de:

gravitatea încălcării;
numărul persoanelor expuse;
durata existenței neconformității;
existența unor avertismente anterioare;
producerea unui accident;
măsurile luate după constatarea problemei.

25.4. Răspunderea civilă

Dacă lipsa semnalizării sau a îngrădirilor contribuie la producerea unui accident, angajatorul poate fi obligat să repare prejudiciul cauzat lucrătorului, în condițiile legii.

Pot fi analizate:

prejudiciul material;
cheltuielile medicale;
pierderea veniturilor;
prejudiciul moral;
consecințele asupra capacității de muncă.

25.5. Răspunderea penală

În cazul în care încălcarea regulilor de securitate conduce la vătămări grave sau la deces, poate fi analizată răspunderea penală a persoanelor care aveau obligația de a organiza, conduce sau supraveghea activitatea.

În asemenea situații, se verifică dacă:

riscul era cunoscut sau putea fi prevăzut;
exista o obligație legală de instalare a semnalizării;
îngrădirea era necesară și nu a fost instalată;
lucrătorii au fost instruiți;
au fost efectuate verificări;
neconformitățile au fost raportate și remediate.

25.6. Oprirea activității sau a lucrării

Atunci când există un pericol grav și imediat pentru lucrători, activitatea poate fi oprită până la eliminarea riscului.

Reluarea lucrărilor trebuie permisă numai după:

instalarea indicatoarelor necesare;
montarea îngrădirilor;
eliberarea căilor de acces și evacuare;
remedierea defecțiunilor;
verificarea zonei;
instruirea lucrătorilor;
consemnarea măsurilor aplicate.

25.7. Importanța documentării

Documentarea nu înlocuiește măsurile tehnice, dar demonstrează că angajatorul a organizat activitatea de prevenire.

Trebuie păstrate, după caz:

evaluarea riscurilor;
planul de prevenire și protecție;
instrucțiunile SSM;
listele de verificare;
procesele-verbale;
ordinele interne;
dovezile instruirii;
confirmările privind remedierea neconformităților.

Riscul juridic apare nu doar atunci când un indicator lipsește, ci și atunci când acesta este amplasat greșit, este deteriorat, nu corespunde pericolului sau nu este completat cu o îngrădire necesară.

Pentru reducerea riscurilor, angajatorul trebuie să asigure o semnalizare adaptată evaluării riscurilor, să verifice periodic starea acesteia și să păstreze dovezi privind măsurile aplicate.

26. Cum poate ajuta SSM Expert?

SSM Expert oferă soluții integrate pentru identificarea riscurilor, organizarea măsurilor de prevenire și asigurarea semnalizării corespunzătoare la locul de muncă.

26.1. Evaluarea riscurilor profesionale

Specialiștii SSM Expert analizează:

activitățile desfășurate;
locurile de muncă;
utilajele și echipamentele;
căile de circulație;
zonele cu acces restricționat;
lucrările temporare;
riscurile de cădere, lovire, strivire sau electrocutare;
riscurile generate de substanțe periculoase.

Pe baza evaluării se stabilește ce indicatoare, marcaje și îngrădiri sunt necesare.

26.2. Stabilirea necesarului de indicatoare

SSM Expert poate ajuta angajatorul să selecteze indicatoarele potrivite pentru:

interzicerea accesului;
avertizarea asupra pericolelor;
obligativitatea echipamentului individual de protecție;
evacuare și prim ajutor;
echipamente de stingere a incendiilor;
circulația pietonilor și a utilajelor;
lucrări la înălțime;
substanțe chimice;
zone de construcții și reparații.

Indicatoarele sunt alese în funcție de riscul real și de condițiile concrete de amplasare.

26.3. Furnizarea indicatoarelor și panourilor

SSM Expert oferă indicatoare de securitate, panouri informative și materiale vizuale pentru instruirea lucrătorilor, disponibile în mai multe formate și materiale.

Oferta include, după caz:

indicatoare de avertizare;
indicatoare de interzicere;
indicatoare de obligativitate;
indicatoare de salvare și prim ajutor;
indicatoare PSI;
indicatoare pentru produse chimice;
panouri informative SSM;
afișe tematice;
panouri personalizate;
materiale pentru școli, grădinițe și instituții;
scheme și planuri de evacuare.

Pentru catalog, dimensiuni, materiale și prețuri, consultați pagina Indicatoare și panouri SSM.

26.4. Elaborarea schemelor de evacuare

SSM Expert poate elabora scheme de evacuare adaptate:

configurației clădirii;
numărului de niveluri;
amplasării încăperilor;
căilor de acces;
ieșirilor de urgență;
amplasării stingătoarelor și hidranților;
punctului de adunare.

Schema trebuie să corespundă situației reale și să fie amplasată în locuri vizibile pentru lucrători și vizitatori.

26.5. Verificarea locurilor de muncă

În cadrul unei verificări SSM pot fi analizate:

amplasarea indicatoarelor;
starea marcajelor;
căile de circulație;
căile de evacuare;
accesul la echipamentele de intervenție;
îngrădirile și barierele;
zonele de lucru ale utilajelor;
semnalizarea temporară;
etichetarea substanțelor periculoase.

În urma verificării, angajatorul primește recomandări concrete pentru remedierea neconformităților.

26.6. Elaborarea documentației SSM

În funcție de activitatea unității, SSM Expert poate elabora sau actualiza:

evaluarea riscurilor profesionale;
planul de prevenire și protecție;
instrucțiuni SSM;
instrucțiuni pentru lucrări periculoase;
proceduri de evacuare;
ordine și dispoziții interne;
liste de verificare;
registre și formulare SSM.

26.7. Instruirea lucrătorilor

Lucrătorii pot fi instruiți cu privire la:

semnificația indicatoarelor;
culorile și simbolurile utilizate;
căile de evacuare;
semnalele luminoase și acustice;
gesturile de semnalizare;
accesul în zonele periculoase;
utilizarea echipamentului de protecție;
respectarea îngrădirilor și barierelor.

26.8. Soluții pentru diferite domenii de activitate

Serviciile și materialele pot fi adaptate pentru:

birouri;
instituții publice;
școli și grădinițe;
unități medicale;
magazine și depozite;
întreprinderi de producție;
șantiere;
agricultură;
transport;
alimentație publică;
ateliere și service-uri.

26.9. De ce este importantă consultanța specializată?

Alegerea corectă a indicatoarelor și îngrădirilor trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor și pe cerințele legale aplicabile. Un specialist poate identifica neconformități care nu sunt observate în verificarea obișnuită și poate propune măsuri proporționale cu riscurile existente.

Aveți nevoie de indicatoare, marcaje, panouri informative, scheme de evacuare sau verificarea condițiilor SSM? Contactați SSM Expert pentru o soluție adaptată activității dumneavoastră.

27. Întrebări frecvente

27.1. Când este obligatorie instalarea indicatoarelor SSM?

Indicatoarele sunt necesare atunci când la locul de muncă există pericole care trebuie semnalizate, iar lucrătorii trebuie avertizați, informați sau orientați. Necesarul se stabilește în funcție de evaluarea riscurilor profesionale, specificul activității și condițiile concrete de muncă.

Cerințele generale sunt prevăzute în HG nr. 918/2013.

27.2. Care sunt principalele tipuri de indicatoare SSM?

Principalele categorii sunt:

indicatoare de interzicere;
indicatoare de avertizare;
indicatoare de obligativitate;
indicatoare de salvare și prim ajutor;
indicatoare pentru echipamentele de stingere a incendiilor;
indicatoare informative.

27.3. Este suficient un indicator pentru protejarea unei zone periculoase?

Nu întotdeauna. Dacă există risc de cădere, lovire, strivire sau acces accidental, indicatorul trebuie completat cu măsuri de protecție colectivă, cum ar fi balustrade, parapete, bariere, plase sau îngrădiri.

Un indicator informează, însă o îngrădire poate împiedica fizic accesul sau căderea.

27.4. Cum se semnalizează căile de evacuare?

Căile de evacuare trebuie indicate prin panouri vizibile, amplasate pe traseu și în punctele în care direcția de deplasare se schimbă.

Traseele trebuie menținute:

libere;
accesibile;
iluminate;
neobstrucționate;
ușor de urmărit în caz de urgență.

27.5. Cum se marchează obstacolele și locurile periculoase?

Conform anexei nr. 5 la HG nr. 918/2013, obstacolele și locurile cu risc de lovire sau cădere pot fi marcate prin benzi alternative galben-negre sau roșu-albe.

Dacă există un risc real de cădere sau acces accidental, marcajul trebuie completat cu o îngrădire de protecție.

27.6. Când trebuie utilizate îngrădirile de protecție?

Îngrădirile sunt necesare, de exemplu, pentru:

margini și goluri;
șanțuri și săpături;
lucrări la înălțime;
părți mobile ale utilajelor;
zone de manevrare a macaralelor;
instalații electrice periculoase;
lucrări de construcții și demolare;
zone cu acces interzis.

Pentru lucrările de construcții se aplică și prevederile NCM A.08.02-2014.

27.7. Cine stabilește necesarul de indicatoare și îngrădiri?

Necesarul se stabilește de angajator, cu participarea persoanei desemnate, a serviciului intern sau extern de prevenire și protecție și a conducătorilor locurilor de muncă.

Decizia trebuie să se bazeze pe:

evaluarea riscurilor;
specificul activității;
organizarea locului de muncă;
echipamentele utilizate;
lucrările temporare;
cerințele legislației aplicabile.

27.8. Cât de des trebuie verificate indicatoarele și îngrădirile?

Legislația nu stabilește un singur interval identic pentru toate situațiile. Verificarea trebuie realizată periodic, în funcție de nivelul de risc, și ori de câte ori:

se modifică procesul de muncă;
se instalează utilaje noi;
apar lucrări temporare;
indicatoarele sunt deteriorate;
îngrădirile sunt deplasate;
se produce un accident sau incident;
apar condiții meteorologice nefavorabile.

27.9. Ce trebuie făcut dacă un indicator este deteriorat?

Indicatorul trebuie înlocuit sau reparat imediat. Până la remediere, zona poate fi securizată prin:

instalarea unui indicator temporar;
montarea unei bariere;
restricționarea accesului;
supravegherea zonei;
oprirea lucrării, dacă există un pericol grav.

27.10. Cine trebuie să respecte semnalizarea SSM?

Semnalizarea trebuie respectată de toți lucrătorii, conducătorii locurilor de muncă, vizitatorii, lucrătorii altor unități și orice persoană care are acces în zona respectivă.

Angajatorul trebuie să se asigure că persoanele expuse cunosc semnificația indicatoarelor și regulile aplicabile.

27.11. Cum se semnalizează substanțele periculoase?

Containerele și conductele care conțin sau transportă substanțe periculoase trebuie marcate prin etichete și pictograme corespunzătoare.

Cerințele sunt prevăzute în anexa nr. 3 la HG nr. 918/2013 și în HG nr. 640/2024.

27.12. Ce riscă angajatorul dacă nu asigură semnalizarea?

În funcție de gravitatea încălcării, angajatorul poate fi supus:

măsurilor dispuse în urma controlului;
sancțiunilor contravenționale;
obligației de remediere;
opririi unor lucrări;
răspunderii civile;
răspunderii penale în cazul unor consecințe grave.

Lipsa semnalizării și a îngrădirilor poate contribui direct la producerea unui accident de muncă.

28. Concluzie

Indicatoarele, semnalizările, marcajele și îngrădirile de securitate reprezintă măsuri concrete de prevenire a accidentelor și nu trebuie tratate ca simple elemente decorative sau formalități administrative.

În conformitate cu Legea nr. 186/2008, HG nr. 918/2013, HG nr. 353/2010, HG nr. 95/2009 și NCM A.08.02-2014, angajatorul trebuie să identifice pericolele, să evalueze riscurile și să aplice măsuri proporționale cu situația reală de la locul de muncă.

O organizare corectă presupune:

alegerea indicatorului potrivit pentru fiecare pericol;
amplasarea acestuia într-un loc vizibil;
utilizarea corectă a culorilor, formelor și pictogramelor;
marcarea obstacolelor și a căilor de circulație;
menținerea liberă a căilor de evacuare;
instalarea îngrădirilor acolo unde există risc de cădere, lovire sau acces accidental;
semnalizarea lucrărilor temporare și a zonelor de lucru ale utilajelor;
etichetarea containerelor și conductelor cu substanțe periculoase;
instruirea lucrătorilor;
verificarea periodică și actualizarea măsurilor de protecție.

Este important de reținut că un indicator avertizează, dar nu elimină pericolul. Atunci când există un risc real pentru securitatea lucrătorilor, semnalizarea trebuie completată cu măsuri tehnice și organizatorice, în special cu mijloace de protecție colectivă.

Prin urmare, conformitatea nu se rezumă la existența unor panouri pe pereți. O unitate este organizată corespunzător numai atunci când semnalizarea și îngrădirile corespund riscurilor reale, sunt înțelese de lucrători și contribuie efectiv la prevenirea accidentelor.

O evaluare profesionistă a locului de muncă permite identificarea neconformităților, alegerea măsurilor adecvate și protejarea atât a lucrătorilor, cât și a angajatorului.

29. Apel la acțiune

Aveți nevoie de indicatoare de securitate, panouri informative, marcaje, îngrădiri sau scheme de evacuare pentru compania dumneavoastră?

SSM Expert vă poate ajuta cu:

evaluarea riscurilor profesionale;
identificarea zonelor care necesită semnalizare;
alegerea indicatoarelor potrivite;
furnizarea panourilor și afișelor SSM;
elaborarea schemelor de evacuare;
verificarea căilor de circulație și evacuare;
identificarea necesarului de îngrădiri;
instruirea lucrătorilor;
pregătirea documentației SSM;
consultanță pentru conformarea cu legislația în vigoare.

Consultați catalogul de indicatoare și panouri SSM sau solicitați o recomandare personalizată în funcție de activitatea și riscurile existente în unitatea dumneavoastră.

Pentru informații și comenzi:

Telefon: 068 11 84 55
E-mail: director@ssmexpert.md

SSM Expert – soluții complete pentru securitatea și sănătatea în muncă.

_________

Scris de Ion Darii
Director SSM Expert, specialist SSM, PSI și protecție civilă, formator în domeniul securității și sănătății în muncă.

Experiență profesională: din 2011
Formare: UTM – Inginerie antiincendiară și protecție civilă
Profil autor: Ion Darii →

Preluăm integral responsabilitatea securității și sănătății în muncă în compania dumneavoastră

1. Introducere

2. Cadrul legal privind semnalizarea și îngrădirile SSM în Republica Moldova

2.1. Legea nr. 186/2008 privind securitatea și sănătatea în muncă

2.2. Modificările aduse prin Legea nr. 193/2025

2.3. Hotărârea Guvernului nr. 95/2009

2.4. Hotărârea Guvernului nr. 353/2010

2.5. Hotărârea Guvernului nr. 918/2013

2.6. NCM A.08.02-2014

2.7. Hotărârea Guvernului nr. 640/2024

3. Ce reprezintă indicatoarele, semnalizările, marcajele și îngrădirile SSM?

3.1. Indicatoarele și panourile de securitate

3.2. Semnalizarea de securitate

3.3. Marcajele de securitate

3.4. Îngrădirile de protecție

3.5. Diferența dintre îngrădirea de protecție și îngrădirea de semnalizare

3.6. De ce indicatorul nu este întotdeauna suficient?

4. Rolul semnalizării în prevenirea accidentelor de muncă

4.1. Avertizarea asupra pericolelor

4.2. Prevenirea comportamentelor periculoase

4.3. Orientarea și evacuarea lucrătorilor

4.4. Localizarea echipamentelor de intervenție

4.5. Separarea fluxurilor și delimitarea zonelor

4.6. Coordonarea lucrărilor și a manevrelor

4.7. Limitele semnalizării

5. Cum se stabilește necesarul de semnalizare în funcție de riscurile profesionale?

5.1. Identificarea pericolelor

5.2. Stabilirea persoanelor expuse

5.3. Alegerea mijlocului de protecție

5.4. Stabilirea locului de amplasare

5.5. Stabilirea necesității îngrădirilor

5.6. Luarea în considerare a lucrărilor temporare

5.7. Consultarea documentelor SSM

5.8. Actualizarea semnalizării

6. Tipurile de indicatoare și panouri de securitate

6.1. Indicatoare de interzicere

6.2. Indicatoare de avertizare

6.3. Indicatoare de obligativitate

6.4. Indicatoare de salvare și prim ajutor

6.5. Indicatoare pentru echipamentele de stingere a incendiilor

6.6. Indicatoare informative

6.7. Indicatoare cu semne combinate

6.8. Alegerea indicatorului potrivit

7. Culorile, formele și pictogramele indicatoarelor SSM

7.1. Semnificația culorilor de securitate

7.2. Formele geometrice

7.3. Cerințe pentru pictograme

7.4. Utilizarea inscripțiilor suplimentare

7.5. Contrastul și vizibilitatea

7.6. Dimensiunea panoului

7.7. Marcajele colorate pentru obstacole și zone periculoase

8. Reguli pentru amplasarea, vizibilitatea și întreținerea indicatoarelor

8.1. Alegerea locului de amplasare

8.2. Înălțimea și orientarea panoului

8.3. Vizibilitatea indicatoarelor

8.4. Iluminarea și contrastul

8.5. Distanța față de sursa de pericol

8.6. Menținerea căilor de acces și evacuare

8.7. Verificarea periodică

8.8. Înlocuirea indicatoarelor deteriorate

8.9. Actualizarea semnalizării

8.10. Înlăturarea semnalizării temporare

9. Semnalizarea obstacolelor și a locurilor periculoase

9.1. Ce trebuie semnalizat?

9.2. Utilizarea marcajelor de securitate

9.3. Delimitarea fizică a zonelor periculoase

9.4. Semnalizarea lucrărilor temporare

9.5. Marcarea căilor de circulație

9.6. Protejarea căilor de acces

9.7. Semnalizarea riscului de cădere a obiectelor

9.8. Verificarea marcajelor și a delimitărilor

9.9. Exemplu practic

10. Marcarea căilor de circulație și a căilor de evacuare

10.1. Căile de circulație pentru pietoni

10.2. Căile de circulație pentru vehicule

10.3. Separarea circulației pietonale de circulația utilajelor

10.4. Menținerea liberă a căilor de circulație

10. Marcarea căilor de circulație și a căilor de evacuare

10.1. Căile de circulație pentru vehicule

10.2. Separarea circulației pietonale de circulația utilajelor