Înapoi la articole

13 august 2026

Elaborarea, reexaminarea și înregistrarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă

1. Ce sunt instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă?

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă sunt acte interne ale unității, elaborate pentru a stabili cerințele obligatorii pe care lucrătorii trebuie să le respecte în timpul desfășurării unei anumite ocupații sau lucrări.

Potrivit definiției din HG nr. 95/2009, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă reprezintă acte juridice emise de unitate, care conțin dispoziții a căror respectare urmărește eliminarea comportamentului accidentogen al lucrătorilor.

Aceste instrucțiuni explică în mod concret:

ce riscuri există la locul de muncă;
cum trebuie pregătit postul înainte de începerea activității;
ce reguli trebuie respectate în timpul lucrului;
cum se utilizează corect echipamentele de lucru;
ce echipament individual de protecție trebuie folosit;
ce acțiuni sunt interzise;
cum trebuie procedat în situații de avarie sau pericol;
cui trebuie comunicată o defecțiune, un pericol sau un accident;
ce măsuri trebuie întreprinse după terminarea lucrului.

Instrucțiunile nu sunt documente generale, identice pentru toate întreprinderile. Conform pct. 76 din HG nr. 95/2009, acestea se elaborează pentru toate ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate, ținând seama de particularitățile activităților și ale locurilor de muncă sau posturilor de lucru.

De exemplu, o întreprindere poate avea instrucțiuni pentru:

lucrător administrativ;
conducător auto;
electrician;
muncitor necalificat;
operator de utilaj;
lucrător în depozit;
personal de întreținere;
lucrări de încărcare și descărcare;
lucrări la înălțime;
utilizarea sculelor electrice;
manipularea substanțelor periculoase.

Scopul instrucțiunilor este de a transforma cerințele generale ale legislației în reguli aplicabile direct activității desfășurate de lucrător. Din acest motiv, o instrucțiune trebuie să reflecte echipamentele utilizate, tehnologia aplicată, condițiile reale de muncă și riscurile profesionale identificate.

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă stau la baza instruirii la locul de muncă. Conform pct. 64–65 din HG nr. 95/2009, lucrătorului trebuie să i se prezinte riscurile specifice postului și dispozițiile instrucțiunilor elaborate pentru locul de muncă sau funcția respectivă.

2. Temeiul legal pentru elaborarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă

Obligația de elaborare și aplicare a instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă rezultă din mai multe acte normative ale Republicii Moldova.

Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008

Articolul 13 din Legea nr. 186/2008 stabilește obligațiile angajatorului în domeniul securității și sănătății în muncă. Potrivit art. 13 lit. h), angajatorul trebuie să asigure elaborarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile activităților și ale locurilor de muncă din unitate.

Aceeași lege prevede că lucrătorii trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea, instruirea și instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă primite de la angajator.

Hotărârea Guvernului nr. 95/2009

Regulamentul privind modul de organizare a activităților de securitate și sănătate în muncă și prevenire a riscurilor profesionale, aprobat prin HG nr. 95/2009, stabilește regulile concrete privind:

elaborarea instrucțiunilor;
conținutul și forma acestora;
reexaminarea;
înregistrarea;
multiplicarea;
acordarea instrucțiunilor lucrătorilor;
utilizarea acestora în procesul de instruire.

Regulile principale se regăsesc în Capitolul XI – „Elaborarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă”, pct. 76–79.

Punctul 76 din HG nr. 95/2009

Potrivit pct. 76, instrucțiunile se elaborează pentru toate ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate.

La elaborare trebuie să se țină cont de:

particularitățile ocupației;
specificul lucrării;
condițiile reale de muncă;
locul sau postul de lucru;
echipamentele și materialele utilizate;
riscurile profesionale existente.

Instrucțiunile se perfectează conform modelului prevăzut în Anexa nr. 7 la HG nr. 95/2009.

Punctul 77 din HG nr. 95/2009

Punctul 77 stabilește că textul instrucțiunilor trebuie să fie format din cerințe concise și distincte, care să excludă interpretările diferite.

Cerințele se expun în ordinea desfășurării procesului de muncă și se formulează în baza:

actelor normative de securitate și sănătate în muncă;
instrucțiunilor producătorului privind utilizarea echipamentelor de lucru;
instrucțiunilor producătorului privind utilizarea echipamentelor de protecție;
documentației tehnologice.

Punctul 78 din HG nr. 95/2009

Instrucțiunile se reexaminează în următoarele situații:

la apariția unor acte normative noi de securitate și sănătate în muncă;
la modificarea procesului tehnologic;
la schimbarea condițiilor de lucru;
la utilizarea unor echipamente de lucru noi;
la apariția unei situații de avarie;
în urma unui accident de muncă produs din cauza imperfecțiunii instrucțiunilor.

HG nr. 95/2009 nu stabilește, la pct. 78, un termen general de reexaminare obligatorie la fiecare cinci ani. Reexaminarea se efectuează atunci când apare una dintre situațiile prevăzute expres de regulament.

Punctul 79 din HG nr. 95/2009

După elaborare și aprobare, instrucțiunile:

se înregistrează într-un registru;
se evidențiază conform modelului din Anexa nr. 8;
se multiplică într-un număr necesar de exemplare;
se acordă muncitorilor pentru aplicare.

Prin urmare, obligația angajatorului nu se limitează la redactarea documentului. Acesta trebuie să asigure și înregistrarea, distribuirea, cunoașterea și aplicarea instrucțiunilor la locul de muncă.

3. Pentru ce ocupații și lucrări se elaborează instrucțiunile SSM?

Conform pct. 76 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă se elaborează pentru toate ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate.

Această obligație presupune că angajatorul trebuie să analizeze atât funcțiile existente în statele de personal, cât și activitățile efectiv realizate în cadrul întreprinderii.

Instrucțiuni pentru ocupații

Instrucțiunile pentru ocupații stabilesc cerințele aplicabile unei anumite funcții sau profesii.

În funcție de specificul întreprinderii, pot fi necesare instrucțiuni pentru:

lucrător administrativ;
specialist;
conducător auto;
electrician;
sudor;
operator de utilaj;
mecanic;
muncitor necalificat;
lucrător în depozit;
lucrător comercial;
personal de curățenie;
personal de întreținere și reparații.

Denumirea instrucțiunii trebuie să indice clar ocupația sau funcția căreia îi este destinată. De exemplu:

„Instrucțiune de securitate și sănătate în muncă pentru electrician”

„Instrucțiune de securitate și sănătate în muncă pentru conducător auto”.

Instrucțiuni pentru lucrări

Pe lângă instrucțiunile pentru ocupații, trebuie elaborate instrucțiuni și pentru lucrările desfășurate în unitate, atunci când acestea prezintă cerințe sau riscuri specifice.

Exemple:

lucrări la înălțime;
lucrări de încărcare și descărcare;
lucrări de sudare;
lucrări de excavare;
lucrări de montare și demontare;
utilizarea sculelor electrice;
lucrări în apropierea instalațiilor electrice;
manipularea substanțelor periculoase;
utilizarea schelelor și platformelor;
lucrări de întreținere și reparații;
curățarea și deservirea echipamentelor de lucru.

În asemenea cazuri, o instrucțiune elaborată pentru ocupația lucrătorului poate să nu fie suficientă. Dacă acesta execută o lucrare specială, trebuie să cunoască și cerințele instrucțiunii aplicabile lucrării respective.

De ce este necesară diferențierea instrucțiunilor?

O instrucțiune destinată unui lucrător administrativ nu poate fi utilizată în locul unei instrucțiuni pentru electrician, operator de utilaj sau lucrător care efectuează activități la înălțime.

Riscurile diferă în funcție de:

natura activității;
echipamentele de lucru;
materialele utilizate;
condițiile mediului de muncă;
nivelul de calificare;
modul de organizare a procesului;
consecințele posibile ale unei erori.

De aceea, instrucțiunile trebuie să fie adaptate fiecărei ocupații și fiecărei lucrări relevante, fără includerea unor cerințe generale care nu corespund activității reale.

Cum stabilește angajatorul lista instrucțiunilor necesare?

Pentru întocmirea listei, angajatorul trebuie să analizeze:

ocupațiile prevăzute în statele de personal;
lucrările efectiv desfășurate;
locurile și posturile de lucru;
echipamentele utilizate;
tehnologiile aplicate;
rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
instrucțiunile producătorilor;
cerințele actelor normative aplicabile.

Lista instrucțiunilor trebuie actualizată atunci când apar funcții noi, lucrări noi, echipamente noi sau modificări ale procesului tehnologic.

Funcțiile administrative

Funcționarii administrativi pot avea riscuri profesionale mai reduse, însă acest lucru nu înseamnă că sunt excluși automat din domeniul instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă.

Pentru aceștia pot fi necesare instrucțiuni privind:

organizarea sigură a postului de lucru;
utilizarea echipamentelor electrice de birou;
prevenirea incendiilor;
evacuarea;
prevenirea accidentelor prin alunecare sau cădere;
lucrul la monitor;
acțiunile în caz de urgență.

Conținutul instrucțiunilor trebuie stabilit în funcție de riscurile reale existente în activitatea administrativă.

4. Cine este responsabil de elaborarea instrucțiunilor SSM?

Responsabilitatea pentru asigurarea elaborării instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă îi revine angajatorului.

Conform art. 13 lit. h) din Legea nr. 186/2008, angajatorul trebuie să asigure elaborarea instrucțiunilor, ținând seama de particularitățile activităților și ale locurilor de muncă din unitate.

Această responsabilitate nu înseamnă neapărat că angajatorul trebuie să redacteze personal fiecare instrucțiune. El trebuie să organizeze procesul și să se asigure că documentele sunt:

elaborate pentru toate ocupațiile și lucrările relevante;
adaptate activității reale;
bazate pe actele normative aplicabile;
semnate de persoana responsabilă;
aprobate;
înregistrate;
aduse la cunoștința lucrătorilor;
aplicate la locul de muncă.

Cine poate elabora instrucțiunile?

În funcție de modul de organizare a activităților de prevenire și protecție, instrucțiunile pot fi elaborate de:

specialistul responsabil de securitatea și sănătatea în muncă;
serviciul intern de prevenire și protecție;
serviciul extern de protecție și prevenire;
o persoană cu pregătire și competențe corespunzătoare în domeniu.

Persoana care elaborează instrucțiunea trebuie să cunoască atât cerințele legislației, cât și specificul activității pentru care redactează documentul.

Rolul angajatorului

Angajatorul trebuie să asigure condițiile necesare pentru elaborarea corectă a instrucțiunilor. În acest scop, el trebuie să pună la dispoziția persoanei responsabile:

informații despre activitatea unității;
lista ocupațiilor și lucrărilor;
date despre locurile și posturile de lucru;
rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
informații despre echipamentele utilizate;
instrucțiunile producătorilor;
documentația tehnologică;
informații despre accidentele și incidentele produse.

Angajatorul trebuie, de asemenea, să verifice dacă instrucțiunea corespunde activității reale și să dispună aprobarea acesteia.

Rolul conducătorului locului de muncă

Conducătorul locului de muncă poate contribui la elaborarea și actualizarea instrucțiunilor prin furnizarea informațiilor despre modul efectiv de desfășurare a lucrărilor.

Acesta cunoaște:

operațiunile executate de lucrători;
echipamentele utilizate;
pericolele întâlnite în activitatea zilnică;
defecțiunile și incidentele apărute;
măsurile care pot fi aplicate în practică.

Conducătorul locului de muncă poate propune modificarea instrucțiunii atunci când aceasta nu mai corespunde condițiilor reale de lucru.

Poate angajatorul să apeleze la un serviciu extern?

Da. În cazul în care unitatea nu dispune de persoane cu pregătirea necesară, angajatorul poate apela la un serviciu extern de protecție și prevenire.

Un serviciu extern specializat poate asigura:

analiza activităților și a locurilor de muncă;
stabilirea listei instrucțiunilor necesare;
elaborarea instrucțiunilor pentru ocupații și lucrări;
corelarea documentelor cu evaluarea riscurilor;
reexaminarea instrucțiunilor existente;
pregătirea documentelor pentru aprobare;
organizarea registrului de înregistrare;
instruirea lucrătorilor cu privire la conținutul instrucțiunilor.

Apelarea la un serviciu extern nu înlătură responsabilitatea angajatorului. Acesta rămâne responsabil pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor și pentru aprobarea și aplicarea documentelor în unitate.

5. Principiile elaborării instrucțiunilor SSM

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie elaborate astfel încât să poată fi aplicate direct la locul de muncă. Ele nu trebuie să conțină doar formulări generale, ci cerințe concrete, adaptate activității desfășurate.

Conform pct. 76–77 din HG nr. 95/2009, la elaborarea instrucțiunilor trebuie respectate următoarele principii.

Adaptarea la activitatea reală

Instrucțiunea trebuie să reflecte modul în care se desfășoară efectiv activitatea în unitate.

La redactare trebuie analizate:

operațiunile executate de lucrător;
echipamentele utilizate;
materialele și substanțele folosite;
condițiile locului de muncă;
organizarea procesului de lucru;
riscurile profesionale existente.

Nu este suficient ca documentul să poarte denumirea corectă. Conținutul acestuia trebuie să corespundă situației reale din întreprindere.

Corelarea cu riscurile profesionale

Instrucțiunile trebuie să includă măsuri pentru prevenirea riscurilor identificate la locul de muncă.

De exemplu, dacă lucrătorul este expus riscului de:

cădere de la înălțime;
electrocutare;
tăiere;
strivire;
intoxicare;
arsuri;
lovire de obiecte;
alunecare sau împiedicare,

instrucțiunea trebuie să prevadă reguli concrete pentru prevenirea acestor situații.

Utilizarea cerințelor tehnice ale producătorului

Conform pct. 77 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile se elaborează și în baza instrucțiunilor producătorului privind utilizarea echipamentelor de lucru și a echipamentelor de protecție.

Prin urmare, la redactare trebuie consultate:

manualul de utilizare al echipamentului;
instrucțiunile tehnice;
cerințele privind montarea și pornirea;
regulile de întreținere;
măsurile în caz de defecțiune;
condițiile de utilizare a echipamentului individual de protecție.

Instrucțiunea internă nu trebuie să contrazică indicațiile tehnice ale producătorului.

Formularea clară și concisă

Punctul 77 din HG nr. 95/2009 prevede că instrucțiunile trebuie să fie alcătuite din cerințe laconice și distincte, care să excludă interpretările diverse.

În practică, cerințele trebuie:

să fie ușor de înțeles;
să exprime o singură obligație;
să indice clar acțiunea necesară;
să evite formulările ambigue;
să nu conțină explicații inutile;
să fie adaptate nivelului de pregătire al lucrătorilor.

De exemplu, formularea „se vor respecta toate regulile de securitate” este prea generală. O formulare aplicabilă ar fi: „Înainte de începerea lucrului, lucrătorul verifică integritatea cablului de alimentare și nu utilizează echipamentul dacă acesta prezintă deteriorări.”

Respectarea ordinii procesului de muncă

Cerințele trebuie prezentate în ordinea în care se desfășoară activitatea:

pregătirea pentru lucru;
verificarea locului și a echipamentelor;
executarea operațiunilor;
acțiunile în caz de pericol sau avarie;
finalizarea lucrului.

Această structură permite lucrătorului să identifice rapid ce trebuie să facă înainte, în timpul și după executarea lucrării.

Stabilirea unor măsuri aplicabile

Instrucțiunile trebuie să prevadă măsuri care pot fi aplicate efectiv la locul de muncă.

Cerințele trebuie să răspundă concret la următoarele întrebări:

Ce trebuie verificat înainte de lucru?
Ce echipament individual de protecție trebuie utilizat?
Ce acțiuni sunt interzise?
Cum se operează echipamentul?
Ce se face în cazul unei defecțiuni?
Cui se comunică pericolul?
Când trebuie oprită activitatea?
Cum se procedează în caz de accident?

Evitarea prevederilor inaplicabile

În instrucțiuni nu trebuie incluse cerințe care nu au legătură cu activitatea sau cu echipamentele utilizate.

Un document prea general, copiat de la o altă întreprindere, poate conține:

echipamente care nu există în unitate;
riscuri care nu se regăsesc la postul respectiv;
operațiuni care nu sunt executate;
trimiteri la tehnologii inexistente;
cerințe imposibil de aplicat.

O instrucțiune corectă este una utilă pentru lucrător și verificabilă de către conducătorul locului de muncă.

Corelarea cu alte documente SSM

Instrucțiunile trebuie să fie în concordanță cu:

evaluarea riscurilor profesionale;
planul de protecție și prevenire;
fișele de post;
fișele tehnice ale echipamentelor;
procedurile de lucru;
lista echipamentului individual de protecție;
planul de acțiune în caz de pericol grav și imediat;
tematica instruirii la locul de muncă.

Astfel se evită situația în care diferite documente ale unității stabilesc cerințe contradictorii.

6. Sursele utilizate la elaborarea instrucțiunilor SSM

Conform pct. 77 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă se elaborează pe baza unor surse juridice, tehnice și organizatorice. Scopul este ca fiecare cerință din instrucțiune să fie justificată și aplicabilă activității desfășurate.

Actele normative de securitate și sănătate în muncă

Instrucțiunile trebuie să respecte actele normative aplicabile activității concrete, inclusiv:

Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008;
HG nr. 95/2009;
cerințele minime aplicabile locului de muncă;
actele normative referitoare la echipamentele de lucru;
actele normative privind echipamentele individuale de protecție;
actele normative aplicabile lucrului la monitor;
actele normative privind utilizarea instalațiilor electrice;
cerințele aplicabile lucrărilor la înălțime;
alte acte normative specifice domeniului de activitate.

Nu este suficientă menționarea generală a legislației. Cerințele din actele normative trebuie transpuse în reguli concrete pentru lucrător.

Instrucțiunile producătorului pentru echipamentele de lucru

La elaborarea instrucțiunilor trebuie consultate manualele și instrucțiunile producătorului pentru utilajele și echipamentele utilizate.

Acestea pot conține informații despre:

instalarea și amplasarea echipamentului;
pornirea și oprirea acestuia;
modul corect de exploatare;
limitele de utilizare;
dispozitivele de siguranță;
operațiunile de întreținere;
defecțiunile posibile;
procedura de oprire în caz de pericol;
operațiunile interzise.

Instrucțiunea internă trebuie să fie compatibilă cu cerințele tehnice ale producătorului și nu poate permite utilizarea echipamentului într-un mod contrar destinației sale.

Instrucțiunile producătorului pentru echipamentele de protecție

În cazul utilizării echipamentului individual de protecție, trebuie consultate instrucțiunile producătorului privind:

destinația echipamentului;
modul corect de îmbrăcare și utilizare;
ajustarea și fixarea;
durata de utilizare;
verificarea înainte de folosire;
curățarea și păstrarea;
condițiile de înlocuire;
limitele de protecție.

Instrucțiunea SSM trebuie să stabilească echipamentul necesar pentru activitatea respectivă și modul corect de utilizare a acestuia.

Documentația tehnologică

Documentația tehnologică descrie modul în care trebuie desfășurat procesul de muncă. Aceasta poate include:

succesiunea operațiunilor;
schema procesului tehnologic;
parametrii de funcționare;
metodele de lucru;
materialele utilizate;
condițiile de operare;
măsurile în cazul abaterilor de la procesul normal.

Cerințele de securitate trebuie integrate în această succesiune, pentru ca lucrătorul să știe ce trebuie să facă la fiecare etapă a activității.

Evaluarea riscurilor profesionale

Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă o sursă importantă pentru elaborarea instrucțiunilor.

Din aceasta pot fi preluate informații despre:

factorii periculoși și nocivi;
nivelul riscurilor;
lucrătorii expuși;
măsurile de prevenire;
echipamentele individuale de protecție necesare;
operațiunile care necesită atenție sporită;
situațiile în care activitatea trebuie oprită.

Instrucțiunea trebuie să prevadă măsuri corespunzătoare riscurilor identificate. Dacă evaluarea riscurilor este modificată, trebuie verificat dacă instrucțiunile existente mai sunt aplicabile.

Informațiile despre locul și postul de lucru

La elaborare trebuie analizat locul concret unde se desfășoară activitatea. Sunt relevante:

amplasarea echipamentelor;
căile de acces și evacuare;
iluminarea;
ventilarea;
spațiul disponibil;
circulația persoanelor și vehiculelor;
existența altor surse de pericol;
interacțiunea dintre lucrători și echipamente.

O instrucțiune redactată fără cunoașterea condițiilor reale poate omite pericole importante sau poate conține cerințe imposibil de aplicat.

Datele despre accidente și incidente

Accidentele de muncă, incidentele și situațiile periculoase trebuie analizate la elaborarea sau reexaminarea instrucțiunilor.

Aceste informații pot indica:

o etapă periculoasă a procesului;
o procedură insuficient de clară;
o defecțiune repetată;
o utilizare greșită a echipamentului;
necesitatea introducerii unei interdicții;
necesitatea unor măsuri suplimentare de instruire.

Dacă un accident a fost cauzat, inclusiv, de imperfecțiunea instrucțiunilor, acestea trebuie reexaminate conform pct. 78 subpct. 3 din HG nr. 95/2009.

7. Cerințele de redactare a instrucțiunilor SSM

Conform pct. 77 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie redactate astfel încât să fie clare, concise și ușor de aplicat de către lucrători.

Cerințe clare și concise

Textul instrucțiunilor trebuie să fie format din cerințe scurte, distincte și precise. Fiecare prevedere trebuie să transmită o obligație concretă.

Este recomandată utilizarea unor formulări precum:

„Verifică integritatea cablului de alimentare înainte de începerea lucrului.”
„Utilizează echipamentul individual de protecție prevăzut pentru această activitate.”
„Oprește imediat echipamentul în cazul apariției unei defecțiuni.”
„Comunică imediat conducătorului locului de muncă orice pericol identificat.”

Trebuie evitate formulările generale, cum ar fi:

„Respectă toate regulile de securitate.”
„Lucrează cu atenție.”
„Utilizează echipamentul corespunzător.”

Aceste formulări nu indică în mod suficient ce trebuie să facă lucrătorul.

Excluderea interpretărilor diferite

Cerințele trebuie redactate astfel încât să nu poată fi înțelese în moduri diferite.

Pentru aceasta, trebuie precizate:

acțiunea care trebuie efectuată;
momentul în care se efectuează;
echipamentul sau materialul utilizat;
persoana care trebuie informată;
măsura aplicabilă în cazul apariției unei defecțiuni sau a unui pericol.

De exemplu, formularea „verifică echipamentul” este incompletă. Este mai clar să se precizeze: „Înainte de pornire, verifică integritatea cablului, existența dispozitivelor de protecție și funcționarea butonului de oprire de urgență.”

Prezentarea cerințelor în ordinea procesului de muncă

Cerințele trebuie expuse în consecutivitatea desfășurării activității:

pregătirea lucrătorului;
pregătirea locului de muncă;
verificarea echipamentelor și materialelor;
executarea operațiunilor;
acțiunile în caz de pericol sau avarie;
finalizarea lucrului.

Această ordine îi permite lucrătorului să urmărească instrucțiunea ca pe un ghid practic al activității sale.

Utilizarea verbelor de acțiune

Pentru ca obligațiile să fie ușor de identificat, este recomandată folosirea verbelor la forma imperativă sau a formulărilor obligatorii:

verifică;
utilizează;
poartă;
menține;
oprește;
deconectează;
informează;
evacuează;
nu utiliza;
nu înlătura;
nu efectua.

Formulările trebuie să indice clar dacă o anumită acțiune este obligatorie sau interzisă.

Utilizarea unei terminologii uniforme

În aceeași instrucțiune trebuie folosiți aceiași termeni pentru aceleași echipamente, funcții și operațiuni.

De exemplu, dacă documentul utilizează termenul „echipament de lucru”, acesta nu trebuie înlocuit ulterior, fără motiv, cu „utilaj”, „instalație” sau „mașină”, dacă se referă la același obiect.

Terminologia trebuie să corespundă:

actelor normative aplicabile;
documentației tehnice;
instrucțiunilor producătorului;
documentației tehnologice;
denumirilor utilizate în unitate.

Evitarea informațiilor inutile

Instrucțiunea trebuie să conțină cerințele relevante pentru ocupația sau lucrarea respectivă. Nu este recomandată includerea unor prevederi care nu au legătură cu activitatea.

Un document prea lung și încărcat cu informații generale poate fi dificil de utilizat și poate reduce atenția lucrătorului asupra riscurilor reale.

Corelarea cerințelor cu responsabilitățile lucrătorului

Instrucțiunea trebuie să stabilească obligațiile lucrătorului în limitele atribuțiilor sale. Nu trebuie incluse cerințe care țin de responsabilitatea altor persoane, dacă acestea nu sunt explicate corespunzător.

De exemplu, lucrătorul trebuie să comunice defecțiunea echipamentului, însă repararea acestuia poate fi efectuată doar de o persoană autorizată sau desemnată.

Verificarea finală a textului

Înainte de aprobare, instrucțiunea trebuie verificată pentru a se constata dacă:

se referă la ocupația sau lucrarea corectă;
descrie riscurile reale;
include toate etapele procesului de muncă;
este compatibilă cu documentația producătorului;
nu conține cerințe contradictorii;
nu utilizează acte normative depășite;
poate fi înțeleasă și aplicată de lucrători.

8. Structura instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie redactate într-o structură logică, care să urmărească desfășurarea activității de la pregătirea lucrătorului până la finalizarea lucrului.

Conform pct. 77 din HG nr. 95/2009, cerințele trebuie expuse în consecutivitatea procesului de muncă. În funcție de ocupație sau lucrare, instrucțiunea poate fi structurată în următoarele capitole:

Cerințe generale;
Cerințe până la începerea lucrului;
Cerințe în timpul lucrului;
Cerințe în situații de avarie;
Cerințe după terminarea lucrului.

8.1. Cerințe generale

Acest capitol prezintă regulile aplicabile înainte de începerea activității și pe întreaga durată a lucrului.

Pot fi incluse:

condițiile de admitere la activitate;
instruirea necesară;
calificarea sau autorizarea cerută;
riscurile profesionale specifice;
echipamentul individual de protecție;
regulile privind ordinea la locul de muncă;
interdicția consumului de alcool sau substanțe interzise;
obligația de comunicare a pericolelor;
regulile privind accidentele și situațiile de urgență;
responsabilitatea pentru nerespectarea cerințelor.

8.2. Cerințe până la începerea lucrului

Această parte stabilește verificările și acțiunile care trebuie realizate înainte de începerea activității.

Pot fi prevăzute reguli privind:

pregătirea locului de muncă;
verificarea echipamentului de lucru;
verificarea dispozitivelor de protecție;
verificarea sculelor și materialelor;
verificarea instalațiilor electrice;
verificarea iluminatului și ventilării;
pregătirea echipamentului individual de protecție;
îndepărtarea obstacolelor;
raportarea defecțiunilor constatate.

Lucrătorul nu trebuie să înceapă activitatea dacă există o defecțiune sau o situație care poate pune în pericol viața ori sănătatea.

8.3. Cerințe în timpul lucrului

Acesta este, de regulă, capitolul principal al instrucțiunii. El trebuie să descrie modul sigur de executare a operațiunilor.

Pot fi stabilite reguli privind:

ordinea executării lucrărilor;
utilizarea echipamentelor și sculelor;
manipularea materialelor;
menținerea ordinii la locul de muncă;
utilizarea corectă a echipamentului individual de protecție;
interzicerea înlăturării dispozitivelor de protecție;
interzicerea reparațiilor neautorizate;
prevenirea contactului cu părțile periculoase;
acțiunile în cazul abaterilor de la procesul normal;
comunicarea imediată a pericolelor.

Cerințele trebuie formulate în funcție de operațiunile reale efectuate de lucrător.

8.4. Cerințe în situații de avarie

Acest capitol stabilește acțiunile lucrătorului în cazul apariției unei situații periculoase, a unei avarii sau a unui accident.

Instrucțiunea poate prevedea:

oprirea imediată a lucrului;
oprirea sau deconectarea echipamentului;
îndepărtarea din zona periculoasă;
informarea conducătorului locului de muncă;
evacuarea lucrătorilor;
apelarea serviciilor de urgență;
acordarea primului ajutor;
prevenirea accesului persoanelor neautorizate;
păstrarea locului accidentului, dacă acest lucru nu creează un pericol suplimentar.

Instrucțiunile trebuie să descrie acțiunile în funcție de situațiile care pot apărea la postul respectiv.

8.5. Cerințe după terminarea lucrului

Ultimul capitol stabilește măsurile care trebuie întreprinse după finalizarea activității.

Acestea pot include:

oprirea echipamentelor;
deconectarea surselor de energie;
curățarea și ordonarea locului de muncă;
depozitarea sculelor și materialelor;
îndepărtarea deșeurilor;
verificarea absenței unor surse de pericol;
predarea schimbului, dacă activitatea se desfășoară în schimburi;
raportarea defecțiunilor și a situațiilor neobișnuite;
respectarea cerințelor de igienă.

Structura instrucțiunii poate fi completată în funcție de specificul ocupației sau lucrării, însă cerințele trebuie să rămână clare, aplicabile și prezentate în ordinea desfășurării procesului de muncă.

9. Ce trebuie să conțină cerințele generale?

Capitolul „Cerințe generale” stabilește regulile de bază aplicabile lucrătorului înainte de începerea activității și pe întreaga durată a lucrului. Conținutul trebuie adaptat ocupației sau lucrării pentru care este elaborată instrucțiunea.

Condițiile de admitere la activitate

Instrucțiunea trebuie să indice condițiile pe care lucrătorul trebuie să le îndeplinească pentru a desfășura activitatea în mod independent, cum ar fi:

instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă;
pregătirea profesională necesară;
calificarea sau autorizarea, dacă activitatea o impune;
aptitudinea medicală pentru activitatea respectivă;
cunoașterea instrucțiunilor aplicabile;
verificarea cunoștințelor înainte de admiterea la lucru.

Dacă activitatea presupune utilizarea unor echipamente sau executarea unor lucrări speciale, instrucțiunea trebuie să precizeze că acestea pot fi realizate numai de lucrători instruiți și autorizați, după caz.

Riscurile profesionale specifice

Trebuie indicate principalele riscuri existente la locul de muncă și modul în care acestea pot afecta lucrătorul.

În funcție de activitate, pot fi menționate riscuri precum:

căderea de la înălțime;
electrocutarea;
lovirea sau strivirea;
tăierea;
arsurile;
expunerea la substanțe periculoase;
zgomotul și vibrațiile;
alunecarea și împiedicarea;
suprasolicitarea fizică;
incendiul sau explozia.

Riscurile trebuie prezentate în legătură cu măsurile concrete de prevenire, nu doar enumerate formal.

Echipamentul individual de protecție

Instrucțiunea trebuie să indice echipamentul individual de protecție necesar pentru ocupația sau lucrarea respectivă.

Pot fi prevăzute:

casca de protecție;
încălțămintea de protecție;
mănușile;
ochelarii sau viziera;
îmbrăcămintea de protecție;
centura sau sistemul de protecție împotriva căderii;
protecția auditivă;
masca sau semimasca de protecție respiratorie.

Trebuie precizat și faptul că echipamentul se verifică înainte de utilizare și se folosește conform destinației și instrucțiunilor producătorului.

Regulile de comportament la locul de muncă

Cerințele generale trebuie să stabilească regulile de conduită care contribuie la prevenirea accidentelor, inclusiv:

menținerea ordinii și curățeniei;
utilizarea echipamentelor numai conform destinației;
respectarea indicațiilor conducătorului locului de muncă;
interzicerea executării lucrărilor neautorizate;
interzicerea utilizării echipamentelor defecte;
interzicerea înlăturării dispozitivelor de protecție;
interzicerea distragerii atenției altor lucrători;
interzicerea consumului de alcool sau substanțe care afectează capacitatea de muncă.

Cerințele privind incendiile și exploziile

În funcție de specificul activității, instrucțiunea trebuie să includă reguli referitoare la:

utilizarea surselor de foc;
fumat;
depozitarea materialelor inflamabile;
utilizarea echipamentelor electrice;
păstrarea căilor de evacuare;
amplasarea mijloacelor de stingere;
acțiunile în caz de incendiu sau explozie.

Aceste prevederi trebuie corelate cu instrucțiunile privind apărarea împotriva incendiilor și cu planul de evacuare al unității.

Comunicarea pericolelor și defecțiunilor

Lucrătorul trebuie să fie obligat să comunice imediat conducătorului locului de muncă:

orice defecțiune a echipamentului;
lipsa sau deteriorarea dispozitivelor de protecție;
deteriorarea echipamentului individual de protecție;
apariția unui pericol iminent;
scurgerile, incendiile sau alte situații neobișnuite;
orice accident sau incident produs în timpul lucrului.

Instrucțiunea trebuie să precizeze cui se transmite informația și ce acțiune trebuie întreprinsă până la remedierea pericolului.

Răspunderea pentru nerespectarea instrucțiunilor

În partea finală a cerințelor generale poate fi menționat că lucrătorul răspunde, potrivit legislației și actelor interne ale unității, pentru nerespectarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă.

Această prevedere nu înlocuiește analiza concretă a faptei și nu permite aplicarea automată a unei sancțiuni. Ea subliniază obligația lucrătorului de a respecta cerințele comunicate și însușite în cadrul instruirii.

10. Ce trebuie să prevadă instrucțiunile înainte de începerea lucrului?

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie să stabilească verificările și măsurile pe care lucrătorul le efectuează înainte de a începe activitatea. Aceste cerințe se adaptează ocupației, lucrării și echipamentelor utilizate.

Pregătirea locului de muncă

Înainte de începerea lucrului, lucrătorul trebuie să verifice dacă locul de muncă este pregătit și nu prezintă pericole evidente.

Pot fi verificate:

starea pardoselii și a suprafețelor de lucru;
existența obstacolelor;
accesul liber către postul de lucru;
căile de circulație și evacuare;
iluminarea;
ventilarea;
ordinea și curățenia;
amplasarea stabilă a materialelor și obiectelor.

Orice situație care poate conduce la accidentare trebuie înlăturată sau comunicată conducătorului locului de muncă înainte de începerea lucrului.

Verificarea echipamentului de lucru

Instrucțiunea trebuie să indice ce verificări se efectuează asupra echipamentului înainte de utilizare.

În funcție de echipament, pot fi controlate:

integritatea corpului și a componentelor;
existența apărătorilor;
funcționarea dispozitivelor de protecție;
starea cablurilor și a elementelor de conectare;
funcționarea butoanelor de pornire și oprire;
existența butonului de oprire de urgență;
fixarea componentelor;
lipsa scurgerilor;
respectarea parametrilor de utilizare.

Echipamentul defect nu trebuie utilizat până la remedierea deficienței de către o persoană competentă.

Verificarea sculelor și materialelor

Dacă activitatea presupune folosirea sculelor sau a materialelor, instrucțiunea trebuie să prevadă verificarea acestora înainte de lucru.

Lucrătorul trebuie să se asigure că:

sculele sunt în stare bună;
mânerele sunt fixate corespunzător;
dispozitivele de tăiere nu prezintă deteriorări;
materialele sunt amplasate stabil;
obiectele grele pot fi manipulate în condiții de siguranță;
substanțele sunt identificate și păstrate corespunzător;
ambalajele și recipientele nu sunt deteriorate.

Verificarea instalațiilor electrice

Pentru activitățile în care sunt utilizate echipamente electrice, instrucțiunea poate stabili verificarea:

prizelor și fișelor;
cablurilor de alimentare;
carcaselor și apărătorilor;
legăturii la pământ, dacă este cazul;
dispozitivelor de protecție;
absenței umezelii în zona de lucru.

Este interzisă utilizarea echipamentelor electrice cu conductoare deteriorate, prize defecte sau alte deficiențe vizibile.

Pregătirea echipamentului individual de protecție

Înainte de începerea lucrului, lucrătorul trebuie să primească și să verifice echipamentul individual de protecție prevăzut pentru activitatea sa.

Acesta trebuie:

să fie potrivit activității;
să fie adaptat dimensiunilor lucrătorului;
să fie curat și în stare bună;
să nu prezinte deteriorări;
să fie utilizat conform instrucțiunilor producătorului.

Dacă echipamentul individual de protecție este deteriorat sau nu asigură protecția necesară, lucrătorul trebuie să informeze conducătorul locului de muncă.

Verificarea condițiilor speciale de lucru

Pentru anumite activități trebuie verificate și condiții suplimentare, cum ar fi:

existența ventilației;
lipsa gazelor sau vaporilor periculoși;
stabilitatea schelelor și platformelor;
montarea balustradelor;
delimitarea zonei de lucru;
semnalizarea pericolului;
oprirea echipamentelor aflate în apropiere;
obținerea permisului de lucru, dacă este necesar.

Interzicerea începerii lucrului în condiții periculoase

Instrucțiunea trebuie să prevadă că lucrătorul nu începe activitatea atunci când:

echipamentul este defect;
lipsesc dispozitivele de protecție;
nu dispune de echipamentul individual de protecție necesar;
locul de muncă prezintă un pericol iminent;
nu a fost instruit pentru lucrarea respectivă;
nu sunt respectate condițiile tehnice de desfășurare a lucrării.

În aceste situații, lucrătorul trebuie să informeze imediat conducătorul locului de muncă și să aștepte înlăturarea pericolului sau indicațiile persoanei responsabile.

11. Ce reguli se stabilesc pentru timpul lucrului?

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie să descrie modul corect și sigur de executare a operațiunilor. Cerințele se stabilesc în funcție de ocupația lucrătorului, lucrarea executată, echipamentele utilizate și riscurile profesionale identificate.

Executarea lucrărilor conform tehnologiei

Lucrătorul trebuie să execute operațiunile în ordinea prevăzută de documentația tehnologică și de instrucțiunile aplicabile.

Instrucțiunea trebuie să precizeze:

ordinea executării lucrărilor;
metodele de lucru admise;
poziția sigură a lucrătorului;
distanțele de siguranță;
limitele de utilizare a echipamentelor;
operațiunile care pot fi executate numai de persoane autorizate;
condițiile în care activitatea trebuie oprită.

Nu este permisă modificarea improvizată a tehnologiei sau executarea unor operațiuni pentru care lucrătorul nu a fost instruit.

Utilizarea echipamentelor de lucru

Echipamentele trebuie utilizate numai conform destinației și instrucțiunilor producătorului.

În timpul lucrului, lucrătorul trebuie:

să utilizeze echipamentul numai după instruire;
să respecte parametrii de funcționare;
să mențină apărătorile și dispozitivele de siguranță în poziția prevăzută;
să nu depășească limitele de încărcare;
să nu utilizeze echipamentul în alte scopuri;
să nu efectueze reparații fără autorizare;
să oprească echipamentul înainte de curățare, reglare sau deblocare, dacă este necesar.

Este interzisă înlăturarea, blocarea sau modificarea dispozitivelor de protecție ale echipamentelor.

Manipularea materialelor

Instrucțiunea trebuie să stabilească modul sigur de manipulare, transportare și depozitare a materialelor.

Pot fi prevăzute reguli privind:

masa maximă care poate fi manipulată manual;
utilizarea mijloacelor mecanizate;
stabilitatea materialelor;
fixarea încărcăturilor;
prevenirea căderii obiectelor;
păstrarea distanței față de încărcăturile suspendate;
manipularea substanțelor periculoase;
utilizarea echipamentului individual de protecție.

Materialele nu trebuie depozitate pe căile de acces, în apropierea surselor de căldură sau în locuri unde pot cădea ori se pot răsturna.

Menținerea ordinii la locul de muncă

Pe durata lucrului, locul de muncă trebuie menținut într-o stare care să nu creeze riscuri pentru lucrător sau pentru alte persoane.

Lucrătorul trebuie:

să păstreze libere căile de circulație;
să îndepărteze deșeurile în locurile stabilite;
să nu lase scule sau materiale în poziții instabile;
să curețe imediat substanțele vărsate, dacă poate face acest lucru în siguranță;
să păstreze cablurile și furtunurile astfel încât să nu provoace împiedicarea;
să asigure iluminarea și vizibilitatea necesare.

Utilizarea echipamentului individual de protecție

Echipamentul individual de protecție trebuie utilizat pe toată durata operațiunilor pentru care a fost prevăzut.

Lucrătorul trebuie:

să poarte echipamentul corespunzător riscului;
să îl utilizeze conform destinației;
să nu îl modifice;
să nu îl împrumute sau să îl folosească într-un mod necorespunzător;
să comunice deteriorarea sau pierderea proprietăților de protecție.

Acțiunile în cazul apariției unei defecțiuni

În cazul în care observă o defecțiune, lucrătorul trebuie:

să oprească activitatea, dacă există un pericol;
să oprească echipamentul conform procedurii;
să informeze conducătorul locului de muncă;
să împiedice utilizarea echipamentului defect;
să nu efectueze reparații dacă nu este autorizat;
să reia lucrul numai după înlăturarea defecțiunii.

Interzicerea acțiunilor periculoase

Instrucțiunea trebuie să prevadă acțiunile interzise pentru activitatea respectivă, inclusiv:

utilizarea echipamentului defect;
înlăturarea dispozitivelor de protecție;
efectuarea reparațiilor în timpul funcționării echipamentului;
lucrul fără echipamentul individual de protecție;
folosirea sculelor în alte scopuri;
transportarea persoanelor cu echipamente destinate exclusiv mărfurilor;
trecerea pe sub încărcături suspendate;
executarea lucrărilor fără instruire sau autorizare;
continuarea lucrului în cazul unui pericol iminent.

Comunicarea situațiilor periculoase

Orice lucrător trebuie să informeze imediat conducătorul locului de muncă despre:

apariția unui pericol iminent;
defectarea unui echipament;
lipsa unui dispozitiv de protecție;
producerea unui incident;
accidentarea unei persoane;
modificarea neautorizată a condițiilor de lucru.

Cerințele instrucțiunii trebuie să fie suficient de clare pentru ca lucrătorul să știe când este obligat să oprească activitatea și cui trebuie să comunice situația.

12. Ce trebuie prevăzut pentru situațiile de avarie?

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie să stabilească acțiunile lucrătorilor în cazul apariției unei avarii, a unui pericol iminent, a unui incendiu sau a unui accident de muncă.

Cerințele trebuie adaptate riscurilor specifice activității și echipamentelor utilizate.

Oprirea activității

La apariția unei situații periculoase, lucrătorul trebuie să oprească activitatea dacă acest lucru poate fi făcut fără a-și pune viața sau sănătatea în pericol.

În funcție de situație, acesta poate trebui să:

oprească echipamentul;
deconecteze sursa de energie;
închidă alimentarea cu gaz, apă sau alte substanțe;
oprească procesul tehnologic;
îndepărteze materialele inflamabile;
evacueze zona periculoasă.

Nu se recomandă efectuarea unor acțiuni care pot agrava situația sau pot expune lucrătorul unui risc suplimentar.

Comunicarea avariei

Instrucțiunea trebuie să stabilească persoana care trebuie anunțată și modalitatea de comunicare a situației.

Lucrătorul trebuie să informeze imediat:

conducătorul locului de muncă;
angajatorul sau persoana responsabilă;
serviciile de urgență, dacă situația o impune;
alte persoane indicate în procedurile interne.

Comunicarea trebuie să includă, pe cât posibil:

locul producerii avariei;
natura pericolului;
numărul persoanelor afectate;
existența unor victime;
măsurile deja întreprinse.

Evacuarea din zona periculoasă

Dacă există un pericol grav și imediat, lucrătorii trebuie să părăsească zona conform căilor și planului de evacuare stabilit în unitate.

Instrucțiunea poate prevedea:

direcția de evacuare;
interdicția utilizării lifturilor, dacă există risc de incendiu;
interdicția revenirii în zona periculoasă;
deplasarea către punctul de adunare;
acordarea ajutorului persoanelor care nu se pot evacua singure;
informarea persoanei responsabile despre lucrătorii evacuați.

Acordarea primului ajutor

În cazul accidentării, îmbolnăvirii spontane sau intoxicării acute, lucrătorul trebuie să solicite ajutor și, dacă este instruit, să acorde primul ajutor în limitele competențelor sale.

Instrucțiunea trebuie să indice:

locul trusei de prim ajutor;
numărul serviciului de urgență;
persoanele instruite pentru acordarea primului ajutor;
modul de solicitare a ajutorului;
acțiunile interzise până la sosirea personalului medical.

Primul ajutor trebuie acordat fără expunerea salvatorului la un pericol suplimentar.

Acțiunile în cazul incendiului

În cazul izbucnirii unui incendiu, lucrătorul trebuie să:

anunțe imediat persoanele din apropiere;
comunice incendiul serviciului de urgență;
informeze conducătorul locului de muncă;
oprească echipamentul, dacă este posibil în siguranță;
utilizeze mijloacele de stingere numai dacă este instruit și intervenția nu prezintă un risc grav;
evacueze zona conform planului stabilit.

Instrucțiunile SSM trebuie corelate cu instrucțiunile privind apărarea împotriva incendiilor și cu planul de evacuare al unității.

Acțiunile în cazul electrocutării

În cazul electrocutării unei persoane, salvatorul nu trebuie să atingă victima înainte de întreruperea alimentării cu energie electrică.

Acțiunile pot include:

deconectarea sursei de energie;
solicitarea serviciului de urgență;
îndepărtarea victimei numai după eliminarea pericolului;
acordarea primului ajutor de către persoana instruită;
informarea conducătorului locului de muncă.

Instrucțiunea trebuie adaptată tipului de instalații și echipamente electrice existente.

Păstrarea locului accidentului

În cazul unui accident de muncă, locul producerii accidentului trebuie păstrat nemodificat, în măsura în care acest lucru nu creează un pericol pentru alte persoane și nu împiedică acordarea primului ajutor sau eliminarea pericolului.

Trebuie protejate, pe cât posibil:

poziția echipamentelor;
obiectele implicate;
materialele;
urmele și condițiile existente;
dispozitivele de protecție.

Orice modificare necesară pentru salvarea persoanei sau eliminarea unui pericol trebuie comunicată ulterior persoanelor responsabile de cercetarea evenimentului.

Reluarea activității

Activitatea nu trebuie reluată până când:

cauza avariei a fost înlăturată;
echipamentul a fost verificat;
locul de muncă este sigur;
au fost restabilite dispozitivele de protecție;
lucrătorii au primit indicațiile necesare;
persoana responsabilă a permis reluarea lucrului.

Dacă avaria sau accidentul a fost cauzat de imperfecțiunea instrucțiunilor, acestea trebuie reexaminate conform pct. 78 subpct. 3 din HG nr. 95/2009.

13. Ce reguli se stabilesc după terminarea lucrului?

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie să prevadă acțiunile pe care lucrătorul le efectuează după finalizarea activității. Aceste cerințe urmăresc oprirea sigură a echipamentelor, predarea corespunzătoare a locului de muncă și eliminarea pericolelor rămase.

Oprirea echipamentelor

La finalul lucrului, echipamentele trebuie oprite conform instrucțiunilor producătorului și procedurii tehnologice.

În funcție de echipament, lucrătorul poate trebui să:

oprească mecanismul;
deconecteze alimentarea cu energie;
închidă robinetele sau conductele;
elibereze presiunea, dacă este necesar;
fixeze componentele mobile;
lase echipamentul într-o poziție sigură;
monteze apărătorile prevăzute.

Operațiunile de curățare, reglare sau întreținere se efectuează numai în condițiile stabilite de producător și de instrucțiunea aplicabilă.

Predarea locului de muncă

După finalizarea activității, lucrătorul trebuie să predea locul de muncă într-o stare sigură și ordonată.

Acesta trebuie să:

îndepărteze sculele și materialele;
așeze obiectele în locurile destinate;
elibereze căile de acces și circulație;
îndepărteze deșeurile;
verifice dacă nu au rămas surse de pericol;
asigure închiderea sau delimitarea zonei, dacă este necesar.

În cazul lucrului în schimburi, predarea trebuie făcută lucrătorului din schimbul următor, cu comunicarea defecțiunilor și a situațiilor neobișnuite.

Verificarea locului după încheierea lucrului

În funcție de activitate, trebuie verificat dacă:

nu există scurgeri;
nu au rămas surse de foc;
nu există cabluri sau conductori deteriorați;
echipamentele sunt oprite;
materialele sunt amplasate stabil;
deșeurile au fost evacuate;
căile de evacuare sunt libere;
nu există condiții care pot provoca un incendiu sau un accident.

Pentru activitățile cu risc de incendiu, verificarea finală trebuie să includă și identificarea eventualelor surse de aprindere sau materiale combustibile lăsate necorespunzător.

Depozitarea sculelor și materialelor

Sculele, echipamentele și materialele trebuie depozitate în locurile stabilite de unitate.

Trebuie evitată:

lăsarea sculelor pe marginea meselor, platformelor sau schelelor;
depozitarea materialelor pe căile de acces;
amplasarea obiectelor grele în poziții instabile;
păstrarea substanțelor în recipiente neetichetate;
depozitarea materialelor incompatibile în același loc;
lăsarea echipamentelor conectate fără supraveghere.

Înlăturarea deșeurilor

Instrucțiunea trebuie să stabilească modul de colectare și evacuare a deșeurilor rezultate din activitate.

În funcție de natura acestora, deșeurile pot fi:

colectate separat;
depozitate în recipiente speciale;
evacuate din zona de lucru;
predate persoanei responsabile;
manipulate cu echipamentul individual de protecție necesar.

Deșeurile inflamabile, toxice sau alte materiale periculoase nu trebuie lăsate în apropierea surselor de căldură ori în locuri neamenajate.

Comunicarea defecțiunilor

La sfârșitul lucrului, orice defecțiune sau situație neobișnuită trebuie comunicată conducătorului locului de muncă.

Informarea trebuie să vizeze, după caz:

deteriorarea echipamentului;
funcționarea necorespunzătoare;
lipsa dispozitivelor de protecție;
deteriorarea echipamentului individual de protecție;
scurgerile sau mirosurile neobișnuite;
producerea unui incident;
apariția unui pericol care poate afecta următorul schimb.

Igiena după terminarea lucrului

Instrucțiunea poate include cerințe privind:

îndepărtarea prafului și a impurităților;
spălarea mâinilor;
schimbarea îmbrăcămintei de lucru;
curățarea echipamentului individual de protecție;
păstrarea separată a îmbrăcămintei de lucru și a celei personale;
utilizarea spațiilor sanitare amenajate.

Aceste reguli sunt deosebit de importante pentru activitățile în care lucrătorii intră în contact cu substanțe chimice, praf, uleiuri sau alți factori care pot afecta sănătatea.

Părăsirea locului de muncă

Lucrătorul poate părăsi postul numai după îndeplinirea cerințelor stabilite pentru finalizarea activității și după transmiterea informațiilor necesare conducătorului sau schimbului următor.

Dacă rămâne un pericol care nu poate fi înlăturat imediat, zona trebuie semnalizată sau izolată, iar persoanele responsabile trebuie informate.

14. Cum se perfectează instrucțiunile conform Anexei nr. 7 la HG nr. 95/2009?

Conform pct. 76 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă se perfectează potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 7 la Regulamentul privind modul de organizare a activităților de protecție și prevenire a riscurilor profesionale.

Prima pagină a instrucțiunii trebuie să conțină:

denumirea unității;
mențiunea „Aprobate”;
semnătura conducătorului unității;
numele și prenumele conducătorului;
numărul și data ordinului de aprobare;
denumirea „Instrucțiuni de securitate și sănătate în muncă”;
denumirea ocupației sau lucrării;
numărul de înregistrare;
textul instrucțiunii;
numele, prenumele și semnătura persoanei care a elaborat documentul.

Exemplu de denumire

INSTRUCȚIUNE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
pentru lucrătorul care utilizează scule electrice

INSTRUCȚIUNE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
la executarea lucrărilor de încărcare și descărcare

Denumirea trebuie să indice clar ocupația sau lucrarea pentru care se aplică instrucțiunea.

Aprobarea instrucțiunii

Instrucțiunea se aprobă de conducătorul unității prin ordin. Pe prima pagină se indică numărul și data ordinului de aprobare.

Semnarea documentului de către elaborator confirmă responsabilitatea pentru întocmirea acestuia, însă instrucțiunea devine document intern aplicabil după aprobarea de către angajator.

Numărul de înregistrare

Numărul înscris pe instrucțiune trebuie să corespundă numărului atribuit în Registrul de înregistrare a instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă, întocmit conform Anexei nr. 8 la HG nr. 95/2009.

Astfel, instrucțiunea și înregistrarea din registru trebuie să poată fi identificate fără ambiguități.

Semnarea instrucțiunii

La sfârșitul documentului se înscriu:

numele și prenumele elaboratorului;
funcția acestuia;
semnătura;
data elaborării sau reexaminării, dacă este prevăzută în sistemul intern de evidență.

După aprobarea instrucțiunii, aceasta se înregistrează, se multiplică în numărul necesar de exemplare și se acordă lucrătorilor cărora li se aplică, conform pct. 79 din HG nr. 95/2009.

15. Cum se aprobă instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă?

După elaborare, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie supuse aprobării angajatorului. Aprobarea confirmă faptul că documentul este acceptat ca act intern al unității și poate fi aplicat lucrătorilor.

Verificarea înainte de aprobare

Înainte de semnare, instrucțiunea trebuie verificată pentru a se confirma că:

se referă la ocupația sau lucrarea corectă;
corespunde activității desfășurate în unitate;
reflectă riscurile profesionale existente;
este compatibilă cu echipamentele utilizate;
respectă instrucțiunile producătorului;
nu conține prevederi contradictorii;
este redactată clar și în ordinea procesului de muncă;
corespunde cerințelor pct. 76–77 din HG nr. 95/2009.

Semnarea de către persoana responsabilă

Persoana care elaborează sau reexaminează instrucțiunea o semnează și indică:

numele și prenumele;
funcția;
semnătura;
data, dacă aceasta este prevăzută în sistemul intern de evidență.

Această semnătură confirmă cine a întocmit sau a reexaminat documentul.

Aprobarea de către angajator

Instrucțiunea este aprobată de conducătorul unității. Pe prima pagină se indică:

semnătura conducătorului;
numele și prenumele acestuia;
numărul ordinului de aprobare;
data ordinului.

Modelul primei pagini este prevăzut în Anexa nr. 7 la HG nr. 95/2009.

Ordinul de aprobare

Aprobarea instrucțiunii se formalizează printr-un ordin al angajatorului. Ordinul poate prevedea:

aprobarea unei instrucțiuni noi;
denumirea și numărul acesteia;
data de la care se aplică;
persoana responsabilă de înregistrare;
persoana responsabilă de aducerea documentului la cunoștința lucrătorilor;
retragerea versiunii anterioare, dacă există;
organizarea instruirii lucrătorilor.

Înregistrarea după aprobare

După aprobare, instrucțiunea se înregistrează în registrul prevăzut în Anexa nr. 8 la HG nr. 95/2009.

În registru se înscriu:

numărul de înregistrare;
numărul și data ordinului;
denumirea instrucțiunii;
numele, prenumele și semnătura persoanei care a efectuat înregistrarea.

Punerea în aplicare

După aprobare și înregistrare, instrucțiunea trebuie:

multiplicată în numărul necesar de exemplare;
pusă la dispoziția lucrătorilor;
utilizată la instruirea la locul de muncă;
păstrată într-un loc accesibil;
inclusă în sistemul de evidență al documentelor SSM.

Dacă instrucțiunea este modificată sau înlocuită, lucrătorii trebuie informați și instruiți cu privire la noile cerințe, iar versiunea veche trebuie retrasă din utilizare.

16. Cum se înregistrează instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă?

Conform pct. 79 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă se înregistrează într-un registru întocmit conform Anexei nr. 8 la Regulament.

Înregistrarea se efectuează după elaborarea și aprobarea instrucțiunii.

Ce conține registrul?

Registrul de înregistrare a instrucțiunilor trebuie să includă următoarele informații:

numărul de înregistrare;
numărul și data ordinului de aprobare;
denumirea instrucțiunii;
numele și prenumele persoanei care a efectuat înregistrarea;
semnătura persoanei responsabile.

Modelul registrului este prevăzut în Anexa nr. 8 la HG nr. 95/2009.

Cine efectuează înregistrarea?

Înregistrarea se efectuează de către lucrătorul desemnat sau de către lucrătorul serviciului intern de prevenire și protecție, potrivit responsabilităților stabilite în unitate.

Dacă întreprinderea utilizează un serviciu extern de protecție și prevenire, acesta poate pregăti documentele și poate acorda suport metodologic, însă angajatorul trebuie să stabilească responsabilitățile privind evidența documentelor.

Ce se întâmplă după înregistrare?

După înregistrare, instrucțiunea trebuie:

multiplicată în numărul necesar de exemplare;
acordată lucrătorilor cărora li se aplică;
păstrată într-un loc accesibil;
utilizată la instruirea la locul de muncă;
inclusă în evidența documentelor SSM ale unității.

Acordarea instrucțiunilor către lucrători trebuie să permită consultarea acestora în timpul activității.

Evidența versiunilor

Dacă instrucțiunea este reexaminată și înlocuită cu o versiune nouă, unitatea trebuie să asigure:

retragerea versiunii anterioare;
înregistrarea noii versiuni;
păstrarea informației despre documentul înlocuit;
distribuirea versiunii actualizate;
informarea și instruirea lucrătorilor.

Nu trebuie să existe simultan, la același loc de muncă, mai multe versiuni aplicabile ale aceleiași instrucțiuni.

Înregistrarea nu înlocuiește instruirea

Înscrierea instrucțiunii în registru confirmă evidența documentului, dar nu dovedește că lucrătorul a fost instruit.

Conținutul instrucțiunii trebuie prezentat lucrătorului în cadrul instruirii la locul de muncă, iar rezultatul instruirii trebuie consemnat în documentele corespunzătoare, inclusiv în fișa personală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Astfel, sistemul corect presupune trei etape distincte:

elaborarea și aprobarea → înregistrarea și acordarea → instruirea lucrătorilor.

17. Cum se acordă instrucțiunile lucrătorilor?

Conform pct. 79 din HG nr. 95/2009, după înregistrare, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă se multiplică într-un număr necesar de exemplare și se acordă muncitorilor pentru aplicare.

Multiplicarea instrucțiunilor

Numărul de exemplare trebuie stabilit în funcție de modul de organizare a activității și de necesitățile unității.

Instrucțiunile pot fi păstrate:

la locul de muncă;
în apropierea echipamentului;
în spațiul destinat documentelor SSM;
la conducătorul locului de muncă;
în format electronic, dacă lucrătorii au acces efectiv la document.

Pentru activitățile cu mai multe schimburi sau puncte de lucru, trebuie asigurat accesul tuturor lucrătorilor cărora li se aplică instrucțiunea.

Punerea instrucțiunilor la dispoziția lucrătorilor

Instrucțiunile trebuie acordate astfel încât lucrătorii să le poată consulta în timpul activității. Ele trebuie să fie:

lizibile;
complete;
într-o versiune aprobată;
disponibile la locul de muncă;
protejate împotriva deteriorării sau pierderii;
redactate într-o formă accesibilă lucrătorilor.

Simpla existență a instrucțiunii într-un dosar administrativ nu este suficientă dacă lucrătorii nu au acces la conținutul acesteia.

Prezentarea instrucțiunilor în cadrul instruirii

Instrucțiunile se utilizează la instruirea lucrătorilor, în special la instruirea la locul de muncă și la instruirea periodică.

În cadrul instruirii trebuie explicate:

riscurile specifice postului;
cerințele aplicabile activității;
modul corect de utilizare a echipamentelor;
echipamentul individual de protecție;
acțiunile în caz de avarie;
procedura de comunicare a pericolelor;
regulile aplicabile după terminarea lucrului.

Lucrătorul trebuie să poată demonstra că a înțeles și poate aplica cerințele instrucțiunii.

Consemnarea instruirii

Acordarea instrucțiunii nu înlocuiește instruirea lucrătorului. După prezentarea și explicarea cerințelor, instruirea se consemnează în fișa personală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, conform prevederilor HG nr. 95/2009.

Fișa trebuie semnată de:

lucrătorul instruit;
persoana care a efectuat instruirea;
persoana care a verificat cunoștințele, după caz.

Acordarea instrucțiunilor după modificare

Dacă instrucțiunea este reexaminată și se aprobă o versiune nouă, angajatorul trebuie să:

retragă versiunea anterioară;
înregistreze versiunea nouă;
pună la dispoziția lucrătorilor documentul actualizat;
explice modificările;
efectueze instruirea necesară;
consemneze instruirea în documentele corespunzătoare.

Conform pct. 69 subpct. 2 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează și atunci când au fost operate modificări în instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă.

Accesul efectiv la instrucțiuni

Angajatorul trebuie să se asigure că instrucțiunile pot fi consultate efectiv de lucrători. Dacă documentele sunt păstrate doar într-un birou închis sau într-un dosar inaccesibil, obligația de informare și acordare nu este realizată în mod corespunzător.

Pentru fiecare loc de muncă trebuie să fie clar:

ce instrucțiuni se aplică;
unde sunt păstrate;
cine este responsabil de evidența lor;
când au fost aduse la cunoștința lucrătorilor.

18. Când trebuie reexaminate instrucțiunile SSM?

Conform pct. 78 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă se reexaminează în următoarele cazuri:

1. La apariția unor acte normative noi

Instrucțiunile trebuie verificate atunci când sunt aprobate sau modificate acte normative aplicabile activității unității.

Reexaminarea urmărește:

identificarea cerințelor noi;
eliminarea prevederilor depășite;
actualizarea trimiterilor legislative;
completarea măsurilor de prevenire;
menținerea conformității cu legislația în vigoare.

Nu orice modificare legislativă impune automat rescrierea tuturor instrucțiunilor. Trebuie analizat dacă actul normativ nou se aplică ocupației, lucrării sau locului de muncă respectiv.

2. La modificarea procesului tehnologic

Dacă se schimbă modul de executare a lucrărilor, instrucțiunea trebuie reexaminată pentru a verifica dacă mai reflectă procesul real.

Exemple de modificări:

schimbarea succesiunii operațiunilor;
introducerea unei etape noi;
utilizarea altor materiale;
automatizarea unei operațiuni;
reorganizarea fluxului de lucru;
modificarea metodelor de manipulare sau transport.

3. La schimbarea condițiilor de lucru

Reexaminarea este necesară dacă se modifică mediul sau modul de organizare a activității.

Pot fi relevante:

mutarea postului de lucru;
reorganizarea spațiului;
modificarea iluminatului sau ventilării;
schimbarea căilor de circulație;
creșterea nivelului de zgomot, praf sau vibrații;
modificarea programului sau a organizării muncii;
apariția unor lucrători expuși la riscuri suplimentare.

4. La utilizarea unor echipamente de lucru noi

Introducerea unui utilaj, aparat, instalație sau a unei scule noi poate genera riscuri diferite față de echipamentele utilizate anterior.

Trebuie verificat dacă instrucțiunea include:

modul corect de utilizare;
condițiile de pornire și oprire;
dispozitivele de protecție;
operațiunile interzise;
cerințele producătorului;
măsurile în caz de defecțiune;
echipamentul individual de protecție necesar.

Dacă instrucțiunea existentă nu poate fi adaptată, trebuie elaborată o instrucțiune nouă.

5. La apariția unei situații de avarie

O avarie poate evidenția faptul că anumite măsuri nu au fost prevăzute sau că procedura existentă nu este suficient de clară.

În acest caz trebuie analizate:

cauza avariei;
modul în care au acționat lucrătorii;
eficiența cerințelor existente;
necesitatea unor interdicții sau măsuri suplimentare;
necesitatea instruirii suplimentare.

6. După un accident de muncă

Instrucțiunea se reexaminează atunci când accidentul de muncă s-a produs din cauza imperfecțiunii acesteia.

Trebuie verificat dacă documentul:

a identificat riscul care a dus la accident;
a prevăzut măsuri suficient de clare;
a stabilit corect modul de utilizare a echipamentului;
a indicat echipamentul individual de protecție necesar;
a prevăzut acțiuni pentru situația respectivă;
a fost adus la cunoștința lucrătorului.

Ce înseamnă reexaminarea?

Reexaminarea nu presupune întotdeauna modificarea documentului. Ea constă în analiza instrucțiunii în raport cu situația apărută.

În urma analizei se poate decide:

menținerea instrucțiunii fără modificări;
completarea unor prevederi;
modificarea anumitor cerințe;
aprobarea unei versiuni noi;
abrogarea și înlocuirea instrucțiunii.

Rezultatul reexaminării trebuie documentat, pentru a putea demonstra că angajatorul a verificat actualitatea instrucțiunii.

Ce se face după modificare?

Dacă reexaminarea conduce la modificarea instrucțiunii, trebuie:

elaborată versiunea actualizată;
semnată de persoana responsabilă;
aprobată de angajator;
înregistrată în registrul conform Anexei nr. 8;
retrasă versiunea anterioară;
acordată lucrătorilor versiunea nouă;
efectuată instruirea corespunzătoare.

Conform pct. 69 subpct. 2 din HG nr. 95/2009, modificarea instrucțiunilor constituie și temei pentru efectuarea instruirii periodice.

19. Ce se face după reexaminarea instrucțiunilor SSM?

După reexaminarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă, angajatorul trebuie să stabilească dacă documentul poate fi menținut în forma existentă sau dacă este necesară modificarea acestuia.

Menținerea instrucțiunii fără modificări

Dacă se constată că instrucțiunea corespunde în continuare legislației, procesului tehnologic, condițiilor de lucru și echipamentelor utilizate, aceasta poate fi menținută în forma existentă.

Este recomandat ca rezultatul verificării să fie consemnat într-un document intern, pentru a demonstra că instrucțiunea a fost analizată.

Modificarea instrucțiunii

Dacă sunt identificate prevederi incomplete sau depășite, acestea trebuie corectate și completate.

Modificările pot viza:

cerințele înainte de începerea lucrului;
regulile aplicabile în timpul lucrului;
utilizarea echipamentelor;
echipamentul individual de protecție;
acțiunile în situații de avarie;
măsurile după terminarea lucrului;
trimiterile la actele normative aplicabile.

Elaborarea unei versiuni noi

Dacă modificările sunt semnificative, este recomandată elaborarea unei versiuni noi a instrucțiunii, în locul efectuării unor completări greu de urmărit.

Noua versiune trebuie:

să conțină cerințele actualizate;
să fie semnată de persoana responsabilă;
să fie aprobată de angajator;
să primească un număr de înregistrare;
să fie înregistrată conform Anexei nr. 8 la HG nr. 95/2009.

Retragerea versiunii anterioare

După aprobarea noii versiuni, exemplarele instrucțiunii înlocuite trebuie retrase de la locurile de muncă.

Este necesar să se evite situația în care lucrătorii utilizează instrucțiuni diferite pentru aceeași ocupație sau lucrare.

Versiunea anterioară poate fi păstrată în arhiva unității ca document înlocuit, cu mențiunea că nu mai este aplicabilă.

Acordarea instrucțiunii actualizate

Conform pct. 79 din HG nr. 95/2009, instrucțiunea actualizată se multiplică în numărul necesar de exemplare și se acordă lucrătorilor.

Documentul trebuie să fie disponibil:

la locul de muncă;
în apropierea echipamentului, dacă este relevant;
la conducătorul locului de muncă;
în spațiul destinat documentelor SSM.

Instruirea lucrătorilor

După modificarea instrucțiunilor, lucrătorii trebuie informați și instruiți cu privire la noile cerințe.

Potrivit pct. 69 subpct. 2 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează și atunci când au fost operate modificări în instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă.

În cadrul instruirii trebuie explicate:

modificările efectuate;
riscurile vizate;
noile reguli de lucru;
acțiunile interzise;
procedurile în caz de avarie;
echipamentul individual de protecție necesar.

Instruirea se consemnează în fișa personală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Aplicarea instrucțiunii reexaminate

Instrucțiunea actualizată trebuie aplicată efectiv la locul de muncă. Conducătorul locului de muncă trebuie să verifice dacă lucrătorii cunosc și respectă noile cerințe.

Astfel, procesul complet după reexaminare este:

verificare → modificare, dacă este necesar → aprobare → înregistrare → retragerea versiunii vechi → acordarea versiunii noi → instruirea lucrătorilor.

20. Legătura dintre instrucțiunile SSM și instruirea lucrătorilor

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă reprezintă unul dintre principalele materiale utilizate la instruirea lucrătorilor. Ele transformă cerințele generale ale legislației în reguli concrete pentru ocupația, lucrarea sau postul de lucru respectiv.

Instruirea introductiv-generală

Conform pct. 58–63 din HG nr. 95/2009, instruirea introductiv-generală se efectuează pentru persoanele care solicită angajarea, precum și pentru stagiari și ucenici.

Aceasta are ca scop prezentarea:

activităților desfășurate în unitate;
riscurilor generale;
măsurilor de securitate și sănătate în muncă;
regulilor privind stingerea incendiilor și evacuarea;
măsurilor de acordare a primului ajutor.

Instrucțiunile specifice ocupației sau lucrării nu înlocuiesc instruirea introductiv-generală, ci se utilizează împreună cu materialele și informațiile generale despre unitate.

Instruirea la locul de muncă

Potrivit pct. 64–66 din HG nr. 95/2009, instruirea la locul de muncă se efectuează de conducătorul locului de muncă, pe baza informațiilor și instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă elaborate pentru postul sau locul de muncă respectiv.

Această instruire trebuie să includă:

riscurile profesionale specifice;
cerințele instrucțiunii aplicabile;
măsurile pentru prevenirea accidentelor;
regulile în caz de incendiu și evacuare;
instrucțiunile privind acordarea primului ajutor;
demonstrații practice;
utilizarea echipamentului individual de protecție;
folosirea mijloacelor de alarmare și evacuare.

Lucrătorul poate fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor și consemnarea instruirii în fișa personală de instruire.

Instruirea periodică

Conform pct. 67 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează pe baza informațiilor și instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă.

Scopul acesteia este:

reîmprospătarea cunoștințelor;
actualizarea informațiilor;
verificarea respectării cerințelor;
reamintirea riscurilor profesionale;
corectarea comportamentelor nesigure.

Intervalul dintre două instruiri periodice nu poate depăși:

6 luni pentru muncitori;
12 luni pentru funcționarii administrativi, în condițiile prevăzute de HG nr. 95/2009.

Instruirea după modificarea instrucțiunilor

Conform pct. 69 subpct. 2 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează și atunci când au fost operate modificări în instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă.

În acest caz, lucrătorilor trebuie să li se explice:

ce prevederi au fost modificate;
de ce au fost introduse cerințe noi;
ce riscuri sunt vizate;
ce acțiuni sunt obligatorii sau interzise;
cum se aplică noile reguli în practică.

Verificarea cunoștințelor

După instruire, cunoștințele lucrătorului trebuie verificate. Verificarea poate include:

întrebări teoretice;
explicații privind riscurile;
demonstrații practice;
simularea unor acțiuni în caz de avarie;
verificarea utilizării echipamentului individual de protecție.

Dacă lucrătorul nu demonstrează că a înțeles cerințele, acesta nu trebuie admis la executarea independentă a lucrării până la instruirea și verificarea repetată a cunoștințelor.

Consemnarea instruirii

Rezultatul instruirii se consemnează în Fișa personală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, conform HG nr. 95/2009.

Fișa trebuie semnată de:

lucrătorul instruit;
persoana care a efectuat instruirea;
persoana care a verificat cunoștințele, după caz.

Semnătura confirmă efectuarea instruirii, însă instruirea trebuie să fie efectivă și să includă prezentarea cerințelor aplicabile.

Responsabilitatea conducătorului locului de muncă

Conducătorul locului de muncă trebuie să se asigure că lucrătorii:

cunosc instrucțiunile aplicabile;
respectă regulile stabilite;
utilizează corect echipamentele;
poartă echipamentul individual de protecție;
comunică imediat defecțiunile și pericolele;
opresc activitatea atunci când apare un pericol grav și imediat.

21. Greșeli frecvente la elaborarea și evidența instrucțiunilor SSM

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie să fie documente aplicabile, actuale și corelate cu activitatea reală. În practică, apar frecvent deficiențe care reduc valoarea acestora și pot crea probleme în timpul unui control sau după producerea unui accident.

Utilizarea unui model general, fără adaptare

Una dintre cele mai frecvente greșeli este copierea unei instrucțiuni de la o altă întreprindere fără verificarea condițiilor reale de muncă.

Un asemenea document poate conține:

echipamente care nu există în unitate;
operațiuni care nu sunt executate;
riscuri omise;
reguli care nu pot fi aplicate;
denumiri greșite ale funcțiilor sau utilajelor.

Instrucțiunile trebuie elaborate pentru ocupațiile și lucrările efectiv desfășurate în unitate.

Lipsa instrucțiunilor pentru unele ocupații sau lucrări

Conform pct. 76 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile se elaborează pentru toate ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate.

Este o eroare să existe instrucțiuni doar pentru muncitorii implicați în activități tehnice, fără analizarea funcțiilor administrative, a lucrărilor ocazionale sau a activităților efectuate de personalul de întreținere.

Redactarea unor cerințe prea generale

Formulări precum „lucrează cu atenție” sau „respectă regulile de securitate” nu descriu acțiunile concrete ale lucrătorului.

Cerințele trebuie să precizeze:

ce trebuie verificat;
ce echipament trebuie utilizat;
ce operațiuni sunt interzise;
cui trebuie raportată defecțiunea;
când trebuie oprită activitatea;
cum se procedează în caz de avarie.

Neluarea în considerare a instrucțiunilor producătorului

Conform pct. 77 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile se elaborează și pe baza documentelor emise de producătorul echipamentelor de lucru și al echipamentelor de protecție.

Ignorarea acestor documente poate conduce la stabilirea unor reguli incompatibile cu modul de utilizare prevăzut de producător.

Neactualizarea după modificări

Instrucțiunile trebuie reexaminate atunci când apar:

acte normative noi;
modificări ale procesului tehnologic;
schimbări ale condițiilor de lucru;
echipamente de lucru noi;
situații de avarie;
accidente de muncă produse din cauza imperfecțiunii instrucțiunilor.

Păstrarea unei versiuni vechi, deși activitatea s-a modificat, poate indica lipsa unei organizări corespunzătoare a activităților SSM.

Lipsa aprobării

O instrucțiune care nu este aprobată de angajator nu este finalizată ca document intern al unității.

Prima pagină trebuie întocmită conform Anexei nr. 7 la HG nr. 95/2009 și trebuie să conțină datele privind aprobarea, inclusiv numărul și data ordinului.

Neînregistrarea în registru

Instrucțiunile aprobate trebuie înregistrate în registrul conform Anexei nr. 8 la HG nr. 95/2009.

Lipsa înregistrării face dificilă verificarea:

datei aprobării;
denumirii documentului;
numărului atribuit;
persoanei responsabile;
existenței instrucțiunii în evidența unității.

Neacordarea instrucțiunilor lucrătorilor

Păstrarea instrucțiunilor doar într-un dosar nu este suficientă. Conform pct. 79, acestea trebuie multiplicate în numărul necesar și acordate muncitorilor.

Lucrătorii trebuie să aibă acces la instrucțiunile aplicabile ocupației sau lucrării pe care o execută.

Lipsa instruirii după modificare

Dacă instrucțiunea a fost modificată, lucrătorii trebuie informați și instruiți cu privire la noile cerințe.

Potrivit pct. 69 subpct. 2 din HG nr. 95/2009, instruirea periodică se efectuează și atunci când au fost operate modificări în instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă.

Existența mai multor versiuni utilizate simultan

La locul de muncă nu trebuie să existe mai multe versiuni ale aceleiași instrucțiuni, dintre care unele sunt depășite.

Versiunea veche trebuie retrasă, iar lucrătorilor trebuie acordată versiunea aprobată și înregistrată.

Lipsa corelării cu alte documente

Instrucțiunile trebuie să fie corelate cu:

evaluarea riscurilor profesionale;
planul de protecție și prevenire;
documentația tehnologică;
fișele posturilor;
instrucțiunile producătorului;
lista echipamentului individual de protecție;
tematica instruirii.

Contradicțiile dintre aceste documente pot crea confuzie și pot afecta aplicarea măsurilor de prevenire.

Lipsa dovezilor privind aplicarea

Pe lângă existența documentului, unitatea trebuie să poată demonstra că instrucțiunile au fost:

aprobate;
înregistrate;
acordate lucrătorilor;
prezentate în cadrul instruirii;
aplicate la locul de muncă;
reexaminate atunci când au apărut situațiile prevăzute de HG nr. 95/2009.

22. Ce poate verifica Inspectoratul de Stat al Muncii?

În cadrul unui control, Inspectoratul de Stat al Muncii poate verifica dacă angajatorul și-a îndeplinit obligațiile privind elaborarea, evidența și aplicarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă.

Verificarea nu se limitează la existența unor documente într-un dosar. Inspectorul poate analiza dacă instrucțiunile corespund activității reale și dacă sunt cunoscute și respectate de lucrători.

Existența instrucțiunilor pentru ocupații și lucrări

Inspectorul poate verifica dacă au fost elaborate instrucțiuni pentru:

ocupațiile existente în unitate;
lucrările desfășurate;
activitățile cu riscuri specifice;
utilizarea echipamentelor de lucru;
lucrările ocazionale sau speciale.

Conform pct. 76 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie elaborate pentru toate ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate.

Corespunderea cu activitatea reală

Se poate verifica dacă instrucțiunile reflectă:

locul concret de muncă;
echipamentele utilizate;
materialele și substanțele folosite;
procesul tehnologic;
riscurile profesionale existente;
echipamentul individual de protecție necesar.

Un document copiat dintr-un model general poate fi considerat necorespunzător dacă nu descrie activitatea efectivă a lucrătorilor.

Respectarea cerințelor pct. 76–79 din HG nr. 95/2009

Inspectorul poate verifica dacă:

instrucțiunile sunt elaborate pentru ocupațiile și lucrările relevante;
cerințele sunt clare și distincte;
conținutul se bazează pe actele normative aplicabile;
au fost consultate instrucțiunile producătorului;
documentele au fost reexaminate în cazurile prevăzute;
instrucțiunile sunt înregistrate și acordate lucrătorilor.

Forma și aprobarea documentelor

Poate fi verificat dacă instrucțiunile sunt perfectate conform Anexei nr. 7 la HG nr. 95/2009 și dacă includ:

denumirea unității;
denumirea instrucțiunii;
numărul de înregistrare;
numărul și data ordinului de aprobare;
semnătura conducătorului;
datele persoanei care a elaborat documentul.

Înregistrarea în registru

Inspectorul poate solicita registrul de înregistrare a instrucțiunilor, întocmit conform Anexei nr. 8 la HG nr. 95/2009.

Se verifică, în special:

numărul de înregistrare;
numărul și data ordinului;
denumirea instrucțiunii;
persoana care a efectuat înregistrarea;
semnătura acesteia.

Reexaminarea instrucțiunilor

Se poate verifica dacă instrucțiunile au fost reexaminate:

la apariția unor acte normative noi;
după modificarea procesului tehnologic;
după schimbarea condițiilor de lucru;
la introducerea unor echipamente noi;
după o avarie;
după un accident de muncă produs din cauza imperfecțiunii instrucțiunilor.

De asemenea, inspectorul poate analiza dacă, după modificarea instrucțiunilor, lucrătorii au fost instruiți.

Acordarea instrucțiunilor lucrătorilor

Conform pct. 79 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie multiplicate în numărul necesar și acordate muncitorilor.

Inspectorul poate verifica:

unde sunt păstrate documentele;
dacă lucrătorii au acces la acestea;
dacă versiunile existente sunt actuale;
dacă documentele sunt disponibile la locurile de muncă relevante.

Instruirea lucrătorilor

Poate fi verificat dacă instrucțiunile au fost utilizate la:

instruirea la locul de muncă;
instruirea periodică;
instruirea după modificarea documentului;
instruirea pentru lucrări ocazionale sau speciale;
instruirea privind echipamentele noi.

Verificarea poate include discuții directe cu lucrătorii sau demonstrații practice.

Cunoașterea și aplicarea cerințelor

Inspectorul poate întreba lucrătorii:

ce riscuri există la postul lor;
ce echipament individual de protecție trebuie utilizat;
ce fac în cazul unei defecțiuni;
cui comunică un pericol;
cum procedează în caz de accident sau avarie;
ce acțiuni sunt interzise.

Dacă lucrătorii nu cunosc cerințele instrucțiunii sau lucrează contrar prevederilor acesteia, poate fi constatată o problemă atât de instruire, cât și de aplicare a măsurilor SSM.

Corelarea cu celelalte documente

Inspectorul poate compara instrucțiunile cu:

evaluarea riscurilor profesionale;
planul de protecție și prevenire;
fișele de post;
documentația tehnologică;
fișele tehnice ale echipamentelor;
documentele privind echipamentul individual de protecție;
fișele personale de instruire.

Prin urmare, instrucțiunile trebuie să facă parte dintr-un sistem coerent de documente și măsuri, nu să existe izolat într-un dosar.

23. De ce este utilă implicarea unui serviciu extern specializat?

Elaborarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă necesită cunoașterea legislației, analiza activităților și înțelegerea riscurilor existente la fiecare loc de muncă. Pentru multe întreprinderi, aceste activități pot fi realizate mai eficient cu sprijinul unui serviciu extern de protecție și prevenire.

Analiza activităților desfășurate

Un specialist poate analiza:

ocupațiile existente în unitate;
lucrările efectiv executate;
locurile și posturile de lucru;
echipamentele utilizate;
materialele și substanțele folosite;
condițiile reale de lucru;
riscurile profesionale identificate.

Pe baza acestei analize se stabilește lista instrucțiunilor necesare, astfel încât documentația să corespundă activității reale.

Elaborarea instrucțiunilor

Serviciul extern poate elabora instrucțiuni pentru:

ocupațiile existente în unitate;
lucrările desfășurate;
echipamentele de lucru;
activitățile ocazionale sau speciale;
lucrările cu riscuri profesionale specifice.

Documentele trebuie redactate conform pct. 76–77 din HG nr. 95/2009 și perfectate potrivit Anexei nr. 7.

Reexaminarea și actualizarea documentelor

Specialiștii pot verifica dacă instrucțiunile existente mai corespund:

actelor normative actuale;
procesului tehnologic;
condițiilor de lucru;
echipamentelor utilizate;
rezultatelor evaluării riscurilor profesionale.

Reexaminarea este necesară, în special, atunci când apar situațiile prevăzute la pct. 78 din HG nr. 95/2009.

Organizarea aprobării și înregistrării

Serviciul extern poate pregăti documentele necesare pentru:

aprobarea instrucțiunilor prin ordin;
perfectarea primei pagini conform Anexei nr. 7;
atribuirea numerelor de înregistrare;
completarea registrului conform Anexei nr. 8;
retragerea versiunilor înlocuite;
evidența documentelor aflate în vigoare.

Angajatorul aprobă instrucțiunile și stabilește responsabilitățile interne pentru aplicarea acestora.

Instruirea lucrătorilor

Instrucțiunile trebuie aduse la cunoștința lucrătorilor și utilizate în cadrul instruirii la locul de muncă și al instruirii periodice.

Serviciul extern poate contribui la:

prezentarea cerințelor;
explicarea riscurilor;
demonstrații practice;
verificarea cunoștințelor;
consemnarea instruirii în documentele corespunzătoare.

Pregătirea pentru control

O documentație elaborată și evidențiată corect permite întreprinderii să prezinte:

instrucțiunile aprobate;
registrul de înregistrare;
ordinele de aprobare;
lista instrucțiunilor aplicabile;
dovezile privind instruirea;
documentele privind reexaminarea;
versiunile actuale utilizate la locurile de muncă.

De ce este importantă abordarea individualizată?

Un serviciu specializat nu trebuie să ofere aceeași instrucțiune tuturor întreprinderilor. Documentele trebuie adaptate la specificul fiecărui client.

O instrucțiune corect elaborată trebuie să răspundă la întrebări practice:

Ce riscuri există la acest post?
Ce trebuie verificat înainte de lucru?
Ce echipament trebuie utilizat?
Ce acțiuni sunt interzise?
Când trebuie oprită activitatea?
Cui se comunică defecțiunile?
Cum se procedează în caz de avarie?

Pentru întreprinderile care nu dispun de specialiștii necesari, colaborarea cu un serviciu extern oferă acces la competențe specializate și contribuie la organizarea coerentă a documentației și instruirii în domeniul securității și sănătății în muncă.

24. Concluzie

Instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă trebuie să fie elaborate pentru toate ocupațiile și lucrările desfășurate în unitate, ținând cont de particularitățile locurilor de muncă, ale proceselor tehnologice și ale echipamentelor utilizate.

Conform pct. 76–79 din HG nr. 95/2009, instrucțiunile trebuie:

redactate clar și concis;
bazate pe actele normative aplicabile, documentația tehnologică și instrucțiunile producătorilor;
perfectate conform Anexei nr. 7;
aprobate de angajator;
înregistrate conform Anexei nr. 8;
multiplicate și acordate lucrătorilor;
reexaminate atunci când apar modificări legislative, tehnologice sau condiții noi de lucru.

Instrucțiunile nu trebuie tratate ca simple documente formale. Ele trebuie să reflecte riscurile reale, să fie cunoscute de lucrători și să fie aplicate efectiv la locul de muncă.

SSM Expert oferă servicii profesionale pentru:

elaborarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă;
reexaminarea și actualizarea instrucțiunilor existente;
întocmirea listei instrucțiunilor necesare;
perfectarea documentelor conform Anexei nr. 7 la HG nr. 95/2009;
organizarea registrului conform Anexei nr. 8;
pregătirea ordinelor de aprobare;
instruirea lucrătorilor;
verificarea și completarea documentației SSM.

Pentru consultanță și solicitarea unei oferte, contactați SSM Expert:

SSM EXPERT SRL
Website: www.ssmexpert.md
E-mail: director@ssmexpert.md
Telefon: +373 68118455
Adresă: mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 84

O documentație SSM elaborată corect contribuie la prevenirea accidentelor, la informarea lucrătorilor și la îndeplinirea obligațiilor legale ale angajatorului.

_________

Scris de Ion Darii
Director SSM Expert, specialist SSM, PSI și protecție civilă, formator în domeniul securității și sănătății în muncă.

Experiență profesională: din 2011
Formare: UTM – Inginerie antiincendiară și protecție civilă
Profil autor: Ion Darii →

Preluăm integral responsabilitatea securității și sănătății în muncă în compania dumneavoastră

1. Ce sunt instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă?

2. Temeiul legal pentru elaborarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă

Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008

Hotărârea Guvernului nr. 95/2009

Punctul 76 din HG nr. 95/2009

Punctul 77 din HG nr. 95/2009

Punctul 78 din HG nr. 95/2009

Punctul 79 din HG nr. 95/2009

3. Pentru ce ocupații și lucrări se elaborează instrucțiunile SSM?

Instrucțiuni pentru ocupații

Instrucțiuni pentru lucrări

De ce este necesară diferențierea instrucțiunilor?

Cum stabilește angajatorul lista instrucțiunilor necesare?

Funcțiile administrative

4. Cine este responsabil de elaborarea instrucțiunilor SSM?

Cine poate elabora instrucțiunile?

Rolul angajatorului

Rolul conducătorului locului de muncă

Poate angajatorul să apeleze la un serviciu extern?

5. Principiile elaborării instrucțiunilor SSM

Adaptarea la activitatea reală

Corelarea cu riscurile profesionale

Utilizarea cerințelor tehnice ale producătorului

Formularea clară și concisă

Respectarea ordinii procesului de muncă

Stabilirea unor măsuri aplicabile

Evitarea prevederilor inaplicabile

Corelarea cu alte documente SSM

6. Sursele utilizate la elaborarea instrucțiunilor SSM

Actele normative de securitate și sănătate în muncă

Instrucțiunile producătorului pentru echipamentele de lucru

Instrucțiunile producătorului pentru echipamentele de protecție

Documentația tehnologică

Evaluarea riscurilor profesionale

Informațiile despre locul și postul de lucru

Datele despre accidente și incidente

7. Cerințele de redactare a instrucțiunilor SSM

Cerințe clare și concise

Excluderea interpretărilor diferite

Prezentarea cerințelor în ordinea procesului de muncă

Utilizarea verbelor de acțiune

Utilizarea unei terminologii uniforme

Evitarea informațiilor inutile

Corelarea cerințelor cu responsabilitățile lucrătorului

Verificarea finală a textului

8. Structura instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă

8.1. Cerințe generale

8.2. Cerințe până la începerea lucrului

8.3. Cerințe în timpul lucrului

8.4. Cerințe în situații de avarie

8.5. Cerințe după terminarea lucrului

9. Ce trebuie să conțină cerințele generale?

Condițiile de admitere la activitate

Riscurile profesionale specifice

Echipamentul individual de protecție

Regulile de comportament la locul de muncă

Cerințele privind incendiile și exploziile

Comunicarea pericolelor și defecțiunilor

Răspunderea pentru nerespectarea instrucțiunilor

10. Ce trebuie să prevadă instrucțiunile înainte de începerea lucrului?

Pregătirea locului de muncă

Verificarea echipamentului de lucru

Verificarea sculelor și materialelor

Verificarea instalațiilor electrice

Pregătirea echipamentului individual de protecție

Verificarea condițiilor speciale de lucru

Interzicerea începerii lucrului în condiții periculoase

11. Ce reguli se stabilesc pentru timpul lucrului?

Executarea lucrărilor conform tehnologiei

Utilizarea echipamentelor de lucru

Manipularea materialelor

Menținerea ordinii la locul de muncă

Utilizarea echipamentului individual de protecție

Acțiunile în cazul apariției unei defecțiuni

Interzicerea acțiunilor periculoase

Comunicarea situațiilor periculoase

12. Ce trebuie prevăzut pentru situațiile de avarie?

Oprirea activității

Comunicarea avariei