Ghid complet privind controalele Inspectoratului de Stat al Muncii, răspunderea contravențională și măsurile de conformare

Introducere

Asigurarea securității și sănătății în muncă nu reprezintă doar o obligație formală impusă de legislația națională, ci constituie unul dintre pilonii fundamentali ai managementului responsabil al oricărei organizații, indiferent de domeniul de activitate, forma juridică de organizare sau numărul de salariați.

În contextul actual al intensificării activităților de control și al modificărilor legislative din ultimii ani, angajatorii sunt obligați să demonstreze nu doar existența documentației obligatorii în domeniul securității și sănătății în muncă, ci și implementarea efectivă a măsurilor de prevenire și protecție, astfel încât riscurile profesionale să fie identificate, evaluate și controlate în mod corespunzător.

Experiența practică demonstrează că o parte semnificativă a sancțiunilor aplicate în urma controalelor nu sunt determinate de producerea unui accident de muncă, ci de constatarea unor deficiențe privind organizarea sistemului intern de securitate și sănătate în muncă, cum ar fi lipsa evaluării riscurilor profesionale, inexistența documentației obligatorii, instruirea necorespunzătoare a lucrătorilor sau neefectuarea examenelor medicale profilactice obligatorii.

În aceste situații, răspunderea angajatorului poate interveni chiar dacă nu s-a produs niciun eveniment soldat cu accidentarea lucrătorilor, simpla nerespectare a obligațiilor legale fiind suficientă pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de legislația în vigoare.

De ce este importantă respectarea legislației privind securitatea și sănătatea în muncă?

Scopul legislației în domeniul securității și sănătății în muncă nu constă în sancționarea angajatorilor, ci în instituirea unui cadru juridic și organizatoric care să permită prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, precum și protejarea vieții, sănătății și integrității fizice a lucrătorilor.

Din această perspectivă, obligațiile impuse angajatorilor trebuie interpretate ca măsuri preventive, menite să reducă riscurile profesionale înainte ca acestea să genereze consecințe asupra persoanelor sau asupra activității economice.

Implementarea unui sistem eficient de management al securității și sănătății în muncă produce beneficii semnificative atât pentru angajator, cât și pentru lucrători, contribuind la diminuarea accidentelor de muncă, reducerea absenteismului, creșterea productivității, limitarea costurilor generate de incidente și consolidarea imaginii organizației în raport cu angajații, partenerii contractuali și autoritățile competente.

Cine verifică respectarea legislației privind securitatea și sănătatea în muncă?

Autoritatea publică responsabilă de controlul respectării legislației muncii și al normelor privind securitatea și sănătatea în muncă este Inspectoratul de Stat al Muncii, instituție care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.

În exercitarea atribuțiilor sale legale, Inspectoratul de Stat al Muncii are competența de a verifica modul în care angajatorii respectă obligațiile stabilite prin legislația muncii și prin actele normative privind securitatea și sănătatea în muncă, de a constata contravenții, de a dispune măsuri obligatorii pentru înlăturarea neconformităților și, după caz, de a aplica sancțiunile prevăzute de lege.

Este important de subliniat faptul că activitatea inspectorilor de muncă nu este una discreționară, ci se desfășoară în limitele competențelor stabilite expres de lege și în baza unor proceduri și instrumente oficiale de control.

Cum se desfășoară un control al Inspectoratului de Stat al Muncii?

Contrar percepției potrivit căreia verificările ar avea un caracter aleatoriu, controalele efectuate de Inspectoratul de Stat al Muncii sunt organizate în conformitate cu metodologia controlului de stat și utilizează liste oficiale de verificare, aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 98 din 29 noiembrie 2022.

Aceste liste de verificare stabilesc criteriile obiective pe baza cărora inspectorii analizează conformitatea activității angajatorului cu cerințele legislației, contribuind la uniformizarea practicii de control și la asigurarea unui tratament egal pentru toți operatorii economici.

Prin urmare, verificările nu sunt realizate în mod arbitrar și nici nu depind exclusiv de aprecierea inspectorului, ci urmăresc aspecte clar definite în documentele oficiale utilizate în cadrul controlului.

Ce urmăresc inspectorii în timpul controlului?

În cadrul activităților de control, inspectorii de muncă nu verifică exclusiv existența unui dosar cu documente privind securitatea și sănătatea în muncă.

Obiectivul principal al controlului îl constituie evaluarea modului în care angajatorul și-a organizat sistemul de prevenire și protecție și dacă măsurile stabilite sunt implementate efectiv în activitatea curentă a unității.

În acest sens, inspectorii pot analiza, printre altele:

• modul de organizare a activităților de securitate și sănătate în muncă;
• existența și actualizarea documentației obligatorii;
• efectuarea evaluării riscurilor profesionale;
• desfășurarea instruirii lucrătorilor;
• informarea personalului privind riscurile profesionale;
• acordarea echipamentului individual de protecție;
• efectuarea examenelor medicale profilactice obligatorii;
• organizarea măsurilor privind primul ajutor, prevenirea incendiilor și evacuarea lucrătorilor;
• modul de cercetare și raportare a accidentelor de muncă.

Această abordare reflectă faptul că scopul controlului nu este verificarea unor simple formalități administrative, ci evaluarea existenței unui sistem funcțional de management al securității și sănătății în muncă.

De ce ajung angajatorii să fie sancționați?

În practica activității de control, sancțiunile contravenționale sunt aplicate, de regulă, ca urmare a constatării unor deficiențe organizatorice care demonstrează că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile legale privind prevenirea riscurilor profesionale.

Cele mai frecvente neconformități constatate sunt reprezentate de lipsa evaluării riscurilor profesionale, inexistența documentației obligatorii, instruirea necorespunzătoare a lucrătorilor, neorganizarea examenelor medicale obligatorii, neacordarea echipamentului individual de protecție și neimplementarea măsurilor de prevenire și protecție rezultate în urma evaluării riscurilor.

Aceste deficiențe constituie temei pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute de articolul 55³ din Codul contravențional, chiar și în situațiile în care nu s-a produs un accident de muncă.

În continuare vom analiza, în mod detaliat, principalele încălcări pentru care angajatorii pot fi sancționați în temeiul articolului 55³ din Codul contravențional al Republicii Moldova, explicând implicațiile practice ale fiecărei obligații și măsurile recomandate pentru asigurarea conformității.

1. Neevaluarea riscurilor profesionale la locurile de muncă

Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă fundamentul întregului sistem de management al securității și sănătății în muncă.

Prin intermediul acesteia sunt identificate toate pericolele existente în cadrul activității desfășurate, este estimat nivelul riscurilor profesionale și sunt stabilite măsurile necesare pentru eliminarea sau diminuarea acestora.

În lipsa unei evaluări corespunzătoare, angajatorul nu poate demonstra că a identificat riscurile existente și că a adoptat măsurile necesare pentru protejarea lucrătorilor.

În practică, inspectorii verifică dacă evaluarea:

• există;
• este actualizată;
• acoperă toate funcțiile și locurile de muncă;
• reflectă activitatea desfășurată în realitate;
• conține măsuri concrete de prevenire.

Una dintre cele mai frecvente neconformități constatate în timpul controalelor este utilizarea unor evaluări generale, copiate din alte companii, fără legătură cu activitatea efectivă a angajatorului.

2. Neinformarea lucrătorilor cu privire la riscurile profesionale

Identificarea riscurilor profesionale nu este suficientă dacă lucrătorii nu sunt informați în mod corespunzător.

Fiecare salariat trebuie să cunoască:

• riscurile specifice locului său de muncă;
• măsurile de prevenire;
• modul de utilizare a echipamentelor;
• procedurile aplicabile în situații de urgență;
• obligațiile care îi revin în domeniul securității și sănătății în muncă.

Informarea trebuie realizată într-o manieră clară, adaptată activității desfășurate și nivelului de pregătire al lucrătorului.

Lipsa dovezii privind informarea poate conduce la constatarea unei încălcări chiar dacă documentele există formal.

3. Lipsa documentației obligatorii în domeniul securității și sănătății în muncă

Aceasta reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale aplicării sancțiunilor contravenționale.

Documentația SSM nu reprezintă un simplu dosar administrativ, ci dovada modului în care angajatorul organizează activitățile de prevenire și protecție.

În funcție de specificul activității, documentația poate include:

• ordine interne;
• evaluarea riscurilor profesionale;
• planul anual de prevenire și protecție;
• instrucțiuni proprii SSM;
• fișe individuale de instruire;
• registre obligatorii;
• documente privind echipamentul individual de protecție;
• documente privind examenele medicale.

Inspectorii verifică nu doar existența acestor documente, ci și actualizarea și aplicarea lor efectivă.

4. Lipsa instrucțiunilor și a instruirii lucrătorilor

Instruirea lucrătorilor constituie una dintre cele mai importante obligații ale angajatorului.

Scopul acesteia este de a asigura că fiecare lucrător cunoaște:

• riscurile profesionale;
• regulile de securitate;
• modul corect de executare a activităților;
• măsurile aplicabile în caz de pericol.

În practică, inspectorii verifică atât documentele privind instruirea, cât și nivelul real de cunoaștere al lucrătorilor.

Nu sunt rare situațiile în care angajații declară că nu au participat niciodată la instruire sau că au semnat documente fără ca aceasta să fie efectuată efectiv.

5. Admiterea la muncă fără pregătirea necesară

Angajatorul are obligația de a permite desfășurarea activității numai după ce lucrătorul a dobândit instruirea necesară și cunoaște regulile de securitate aplicabile postului ocupat.

Această obligație este deosebit de importantă în activitățile cu risc ridicat, unde lipsa pregătirii poate conduce la accidente grave.

Inspectorii verifică existența dovezilor privind instruirea și competențele persoanelor care desfășoară activități specifice.

6. Nestabilirea atribuțiilor în domeniul securității și sănătății în muncă

Responsabilitățile privind securitatea și sănătatea în muncă trebuie repartizate în mod clar.

Administratorul, conducătorii locurilor de muncă, lucrătorii desemnați și ceilalți salariați trebuie să cunoască obligațiile care le revin.

În lipsa unei repartizări clare a responsabilităților, implementarea măsurilor de prevenire devine dificilă și pot apărea situații în care obligațiile nu sunt îndeplinite de nicio persoană.

7. Nerespectarea obligației de creare și menținere a condițiilor igienice și sanitare de muncă

Condițiile de muncă trebuie organizate astfel încât să nu afecteze sănătatea lucrătorilor.

Inspectorii pot verifica aspecte precum:

• iluminatul;
• ventilația;
• temperatura;
• grupurile sanitare;
• curățenia;
• spațiile destinate servirii mesei;
• condițiile generale de igienă.

Aceste elemente contribuie în mod direct la protejarea sănătății și la prevenirea îmbolnăvirilor profesionale.

8. Neacordarea gratuită a echipamentului individual de protecție

În situațiile în care evaluarea riscurilor stabilește necesitatea utilizării echipamentului individual de protecție, angajatorul are obligația de a-l acorda gratuit lucrătorilor.

Nu este suficientă simpla achiziționare a echipamentului.

Angajatorul trebuie să demonstreze că acesta:

• a fost distribuit;
• este adecvat riscurilor existente;
• este întreținut corespunzător;
• este utilizat de lucrători.

9. Neorganizarea examenelor medicale profilactice obligatorii

Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor reprezintă un element esențial al sistemului de prevenire.

În funcție de riscurile profesionale identificate, angajatorul trebuie să organizeze examenele medicale prevăzute de legislație și să păstreze documentele justificative.

Lipsa acestora constituie una dintre neconformitățile frecvent constatate în cadrul controalelor.

10. Lipsa măsurilor privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor

Orice unitate trebuie să fie pregătită pentru gestionarea situațiilor de urgență.

Inspectorii verifică dacă există:

• persoane instruite pentru acordarea primului ajutor;
• truse medicale;
• stingătoare;
• planuri și scheme de evacuare;
• proceduri privind intervenția în situații de urgență.

11. Nefuncționarea sistemelor și dispozitivelor de protecție

Protecția lucrătorilor nu depinde doar de existența echipamentelor de securitate, ci și de funcționarea lor permanentă.

În funcție de activitatea desfășurată, inspectorii pot verifica:

• sistemele de protecție ale utilajelor;
• instalațiile de ventilație;
• dispozitivele de oprire de urgență;
• aparatura de măsurare și control;
• instalațiile de captare și neutralizare a substanțelor periculoase.

Neîntreținerea acestor sisteme poate genera riscuri majore pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor.

Ce sancțiuni contravenționale pot fi aplicate angajatorilor?

Respectarea obligațiilor privind securitatea și sănătatea în muncă reprezintă o responsabilitate legală permanentă a angajatorului. În situația în care, în urma controlului, inspectorii constată încălcări ale legislației, aceștia pot aplica sancțiunile prevăzute de articolul 55³ din Codul contravențional al Republicii Moldova, dacă faptele constatate nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Sancțiunile diferă în funcție de natura încălcării, de persoana sancționată și de gravitatea situației constatate.

Amenzile aplicabile pentru încălcările generale ale legislației SSM

Pentru încălcările precum:

• neevaluarea riscurilor profesionale;
• lipsa documentației obligatorii;
• lipsa instruirii lucrătorilor;
• lipsa examenelor medicale obligatorii;
• neacordarea echipamentului individual de protecție;
• lipsa măsurilor privind primul ajutor și evacuarea;
• celelalte obligații prevăzute la articolul 55³ alin. (1),

Codul contravențional stabilește următoarele sancțiuni:

Pentru persoana cu funcție de răspundere

amendă de la 100 la 200 unități convenționale.

Pentru persoana juridică

amendă de la 250 la 400 unități convenționale.

Este important de subliniat că inspectorul stabilește cuantumul concret al sancțiunii în limitele prevăzute de lege, ținând cont de circumstanțele fiecărui caz, de gravitatea încălcării și de celelalte criterii prevăzute de legislația contravențională.

Încălcările care privesc lucrătorii minori

Legislația acordă o protecție suplimentară persoanelor care nu au împlinit vârsta majoratului.

Astfel, dacă încălcările prevăzute la articolul 55³ alin. (1) sunt săvârșite în raport cu lucrători minori, sancțiunile devin considerabil mai severe.

În această situație pot fi aplicate:

Persoanei cu funcție de răspundere

amendă de la 240 la 300 unități convenționale.

Persoanei juridice

amendă de la 400 la 500 unități convenționale.

Majorarea sancțiunilor reflectă importanța protejării unei categorii de lucrători considerați vulnerabili din punct de vedere juridic și social.

Sancțiuni pentru necomunicarea și necercetarea accidentelor de muncă

O categorie distinctă de încălcări este reprezentată de nerespectarea obligațiilor privind accidentele de muncă.

Legislația sancționează:

• necomunicarea accidentului;
• necercetarea acestuia;
• lipsa evidenței;
• neraportarea accidentelor;
• modificarea locului producerii accidentului, cu excepțiile expres prevăzute de lege.

În această situație, persoana cu funcție de răspundere poate fi sancționată cu:

amendă de la 300 la 400 unități convenționale.

Aceste obligații sunt esențiale deoarece cercetarea accidentelor permite identificarea cauzelor și adoptarea măsurilor necesare pentru prevenirea unor evenimente similare.

Aplicarea amenzii nu reprezintă întotdeauna singura consecință

Mulți angajatori consideră că un control se finalizează exclusiv prin aplicarea unei amenzi.

În realitate, legislația conferă Inspectoratului de Stat al Muncii un spectru mult mai larg de atribuții.

În funcție de natura neconformităților constatate, inspectorii pot dispune:

• înlăturarea încălcărilor într-un termen stabilit;
• întocmirea și implementarea unui plan de remediere;
• verificarea ulterioară a modului de executare a măsurilor dispuse;
• aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege;
• suspendarea temporară a lucrărilor sau activităților care prezintă un pericol grav și iminent pentru viața ori sănătatea lucrătorilor, în condițiile prevăzute de lege.

Aceste măsuri urmăresc eliminarea riscurilor și prevenirea producerii unor accidente de muncă.

Cele mai frecvente situații întâlnite în practică

Experiența acumulată în activitatea de consultanță arată că majoritatea sancțiunilor nu sunt generate de încălcări complexe, ci de omisiuni aparent minore, care se repetă în numeroase companii.

Printre cele mai frecvente situații se numără:

Documentație incompletă

Există companii care dețin doar o parte dintre documentele obligatorii sau utilizează modele depășite, care nu mai corespund legislației în vigoare.

Documente neactualizate

Evaluarea riscurilor profesionale și instrucțiunile proprii nu sunt revizuite după modificarea activității, introducerea unor echipamente noi sau schimbarea proceselor tehnologice.

Instruiri efectuate doar formal

În unele situații, fișele de instruire sunt completate și semnate, însă lucrătorii nu au beneficiat efectiv de instruirea prevăzută de lege.

Această practică poate fi constatată cu ușurință atunci când inspectorii discută direct cu lucrătorii.

Lipsa corelării între documente

În practică se întâlnesc frecvent situații în care:

• evaluarea riscurilor indică existența anumitor pericole;
• însă instrucțiunile nu tratează aceste riscuri;
• planul de prevenire nu conține măsurile necesare;
• echipamentul individual de protecție nu este acordat.

Toate aceste neconcordanțe pot demonstra că sistemul SSM nu funcționează în mod corespunzător.

De ce nu este suficient să existe documentele?

Una dintre cele mai importante concluzii desprinse din practica controalelor este că simpla existență a documentelor nu garantează respectarea legislației.

Inspectorii urmăresc dacă sistemul SSM funcționează în realitate.

Aceasta înseamnă că documentele trebuie:

• să fie adaptate activității companiei;
• să fie actualizate;
• să fie cunoscute de personal;
• să fie puse efectiv în aplicare.

Un dosar complet, dar neimplementat, nu oferă protecția juridică pe care mulți angajatori o presupun.

Cum poate fi redus riscul aplicării sancțiunilor?

Cea mai eficientă metodă de evitare a sancțiunilor constă în implementarea unui sistem preventiv, bazat pe îmbunătățirea continuă.

În acest sens este recomandat ca fiecare companie să efectueze periodic o verificare internă privind:

• documentația obligatorie;
• evaluarea riscurilor profesionale;
• instruirea lucrătorilor;
• examenele medicale;
• echipamentul individual de protecție;
• măsurile de prevenire și protecție;
• organizarea situațiilor de urgență.

Identificarea și remedierea neconformităților înaintea unui control reprezintă cea mai eficientă modalitate de reducere a riscului de sancțiuni.

Auditul intern – o investiție în conformitate

Tot mai multe organizații aleg să efectueze audituri interne înainte de controalele autorităților.

Un audit profesionist permite:

• identificarea neconformităților;
• actualizarea documentației;
• verificarea aplicării măsurilor de prevenire;
• instruirea suplimentară a personalului;
• pregătirea companiei pentru eventualele controale.

Din perspectiva managementului riscurilor, costul unui audit preventiv este, în majoritatea cazurilor, semnificativ mai redus decât costurile generate de accidente de muncă, litigii sau sancțiuni contravenționale.

Întrebări frecvente (FAQ)

1. Poate fi sancționată o companie chiar dacă nu s-a produs niciun accident de muncă?

Da.

Una dintre cele mai frecvente concepții greșite este că răspunderea contravențională intervine doar atunci când are loc un accident de muncă.

În realitate, simpla constatare a nerespectării obligațiilor prevăzute de legislația privind securitatea și sănătatea în muncă poate constitui temei pentru aplicarea sancțiunilor.

De exemplu, lipsa evaluării riscurilor profesionale, lipsa documentației obligatorii sau neefectuarea instruirii lucrătorilor pot fi sancționate chiar dacă activitatea companiei nu a generat niciun incident.

2. Este suficient să existe documentele?

Nu.

Inspectorii verifică atât existența documentelor, cât și modul în care acestea sunt implementate în practică.

O documentație completă, dar neaplicată, nu demonstrează respectarea obligațiilor legale.

În timpul controlului pot fi adresate întrebări lucrătorilor pentru a verifica dacă:

• cunosc riscurile profesionale;
• au participat efectiv la instruire;
• utilizează echipamentul individual de protecție;
• cunosc procedurile privind primul ajutor și evacuarea.

3. Pot fi aplicate mai multe sancțiuni în cadrul aceluiași control?

Da.

Dacă inspectorii constată mai multe încălcări distincte ale legislației, fiecare faptă poate fi analizată și sancționată potrivit dispozițiilor legale aplicabile.

În practică, lipsa documentației este frecvent însoțită și de alte neconformități, precum:

• lipsa instruirii;
• lipsa evaluării riscurilor;
• lipsa examenelor medicale;
• lipsa echipamentului individual de protecție.

4. Ce se întâmplă după finalizarea controlului?

În funcție de constatările efectuate, Inspectoratul de Stat al Muncii poate:

• dispune măsuri obligatorii pentru înlăturarea neconformităților;
• stabili termene de remediere;
• verifica ulterior modul de executare a măsurilor dispuse;
• aplica sancțiuni contravenționale;
• dispune alte măsuri prevăzute de lege, atunci când situația o impune.

Scopul principal îl constituie aducerea activității angajatorului în conformitate cu cerințele legale și eliminarea riscurilor pentru lucrători.

5. Cât de des trebuie actualizată documentația SSM?

Documentația trebuie revizuită ori de câte ori apar modificări relevante, precum:

• schimbarea activității;
• introducerea unor echipamente noi;
• modificarea proceselor tehnologice;
• schimbarea sediului;
• modificarea numărului de lucrători;
• apariția unor riscuri noi;
• modificări legislative.

O documentație care nu mai reflectă situația reală poate conduce la constatarea unor neconformități în timpul controlului.

6. Cum se poate pregăti o companie pentru un control?

Pregătirea nu trebuie realizată doar în momentul în care este anunțat controlul.

Conformitatea trebuie menținută permanent.

În acest scop este recomandată efectuarea periodică a unor verificări interne.

Checklist înainte de un control al Inspectoratului de Stat al Muncii

Înainte de orice control, este recomandat să verificați dacă:

✅ activitatea SSM este organizată conform legislației;

✅ persoanele responsabile sunt desemnate prin acte interne;

✅ evaluarea riscurilor profesionale este actualizată;

✅ planul anual de prevenire și protecție este implementat;

✅ instrucțiunile proprii sunt actualizate;

✅ lucrătorii au fost instruiți și există dovada instruirii;

✅ fișele individuale sunt completate corect;

✅ registrele obligatorii sunt completate;

✅ examenele medicale sunt efectuate în termenele prevăzute de lege;

✅ echipamentul individual de protecție este acordat și utilizat;

✅ trusele medicale sunt complete;

✅ stingătoarele sunt verificate și funcționale;

✅ căile de evacuare sunt libere și semnalizate;

✅ schemele de evacuare sunt afișate, acolo unde este necesar;

✅ măsurile rezultate din evaluarea riscurilor au fost implementate.

Acest checklist poate contribui semnificativ la reducerea riscului identificării unor neconformități în timpul controlului.

Cele mai eficiente măsuri pentru evitarea sancțiunilor

Experiența demonstrează că majoritatea sancțiunilor pot fi prevenite printr-o organizare corespunzătoare a activităților de securitate și sănătate în muncă.

Cele mai importante măsuri sunt:

• efectuarea evaluării riscurilor profesionale;
• elaborarea documentației obligatorii;
• instruirea periodică a lucrătorilor;
• efectuarea examenelor medicale obligatorii;
• actualizarea documentelor atunci când apar modificări;
• efectuarea auditurilor interne;
• colaborarea cu specialiști în domeniul securității și sănătății în muncă.

Prevenția este întotdeauna mai puțin costisitoare decât remedierea consecințelor generate de accidente sau sancțiuni.

Concluzie

Respectarea legislației privind securitatea și sănătatea în muncă nu trebuie privită exclusiv prin prisma obligațiilor administrative sau a riscului aplicării unor amenzi.

Un sistem eficient de securitate și sănătate în muncă contribuie la protejarea vieții și sănătății lucrătorilor, la reducerea accidentelor de muncă și la dezvoltarea unei culturi organizaționale bazate pe responsabilitate și prevenție.

În același timp, o companie care implementează corect măsurile de prevenire și protecție demonstrează profesionalism, reduce expunerea la riscuri juridice și financiare și este mult mai bine pregătită pentru controalele efectuate de autoritățile competente.

Investiția în conformitate nu reprezintă doar respectarea unei obligații legale, ci o investiție în stabilitatea, continuitatea și reputația afacerii.

Aveți nevoie de asistență pentru conformarea cu legislația SSM?

Respectarea cerințelor legale privind securitatea și sănătatea în muncă nu trebuie să fie complicată. Echipa SSM Expert vă oferă consultanță specializată și soluții complete pentru implementarea unui sistem eficient de prevenire și protecție, adaptat specificului activității companiei dumneavoastră.

Vă putem sprijini cu:

✔ Elaborarea documentației obligatorii în domeniul securității și sănătății în muncă;

✔ Evaluarea riscurilor profesionale pentru toate locurile de muncă;

✔ Organizarea și desfășurarea instruirilor obligatorii SSM;

✔ Audituri de conformitate și verificări preventive;

✔ Asistență în pregătirea pentru controalele Inspectoratului de Stat al Muncii;

✔ Consultanță permanentă privind aplicarea legislației în domeniul securității și sănătății în muncă.

Contacte

📞 Telefon: 068 11 84 55

☎️ Telefon fix: 022 20 33 55

✉️ E-mail: director@ssmexpert.md

🌐 Website: www.ssmexpert.md

📍 Adresă: mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 84, et. 2

👤 Persoană de contact: Ion Darii – Director