În ultimii ani în condiţiile R. Moldova creşterii albinelor se acordă o atenţie sporită odată cu solicitarea produselor agricole (în primul rând a mierii) pe piaţa externă. Creşterea şi exploatarea albinelor este un domeniu profitabil pentru Republica Moldova îndeosebi dacă acest proces este organizat prin intermediul Asociaţiei Apicultorilor.

Investiţia iniţială 72 000 MDL

Vânzări în primul an 48 350 MDL

Profit brut (anual) 35 880 MDL

Perioada de recuperare a investiţiei 2 ani

Produsele obţinute de la albine sunt foarte diferite din punct de vedere al originii, compoziţiei, proprietăţilor şi al importanţei pentru om. Mierea, ceara, polenul, propolisul, veninul de albine sunt produse naturale cu un conţinut bogat de elemente biologice. Toate aceste produse pot fi folosite ca mijloace de tratare a diferitor boli. Din alt punct de vedere, albinele au fost, sunt şi vor fi veriga ecologică între floră şi faună, îndeosebi pentru republica noastră, care este o ţară agrară. încă un aspect important al aportului albinelor îl constituie polenizarea unui şir de culturi agricole, sporind recolta cu 30-60% la floarea soarelui şi livezi iar la legume - chiar până la 200-300%. Conform unor calcule aportul albinelor în această direcţie exprimată financiar este de 100 de ori mai mare faţă de produsele obţinute de la albine.

Avantajele primite de la creşterea albinelor:

• Primirea unor produse ecologice pure;

• Cerere mare pe piaţa internă şi externă;

• Posibilităţi de a exporta produsele apicole;

• Funcţii auxiliare de polenizare a florei şi faunei;

• Afacerea data poate fi organizată şi dezvoltată de către membrii unei familii;

Investiţia necesară

Investiţia în domeniul apiculturii este o investiţie pe termen lung, care poate fi lărgită în dependenţă de dorinţa şi posibilităţile proprietarului. Pentru a iniţia această afacere este nevoie de:

Familii de albini - pentru a lansa o afacere profitabilă iniţial este nevoie de a procura circa 50 familii de albini. Investiţia iniţială în familiile de albini poate fi ulterior rambursată prin vânzarea familiilor noi create sau prin lărgirea afacerii. Preţul unei familii este de 700 lei.

Stupina sau prisaca este locul unde sunt situaţi stupii, căsuţa pentru păstrarea utilajului, inventarului, etc. Terenul dat poate fi proprietate privată sau poate fi arendat. Stupina poate fi de tip staţionar sau mobilă. în primul caz dacă ea va fi plasată în afara localităţii este necesar de a prevedea cheltuielile pentru cumpărarea sau construcţia unei căsuţe, a gardului iar în al doilea caz - procurarea platformei cu roţi.

Stupi - în fiecare stup se plasează cate o familie, deci pentru lansare sunt necesare circa 50 stupi. Costul mediul al unui stup cu 12 faguri este de 600 lei.

Centrifuga pentru colectarea mieri - serveşte pentru extragerea mierii din faguri. Este de dorit utilizarea centrifugii din inox. Costul este de 4 500 lei.
Inventar auxiliar constă din: afumător, mască de protecţie, fumar de stupină, daltă apicolă, cuţit apicol, colector de polen, filtru de miere, tară pentru colectarea mierii - bidoane, hrănitoare, faguri.

Piaţa de desfacere

Preţul unui kilogram de miere variază în dependenţă de locul de comercializare şi de ambalajul utilizat pentru produsul finit. Principalele consumatori de miere pot fi:

• Cumpărătorii de la pieţele agricole, unde preţul mediu variază de la 25 lei pentru 1 kg la Comrat la 50 lei pentru 1 kg la Chişinău;

• Magazinele specializate create de asociaţiile de apicultori din diferite regiuni ale republicii

• Fabricile Nefis, Bucuria, Franzeluţa, Plaisir

• Supermarketurile Green Hiils, Fidesco, Number One - procură mierea ambalată în borcane a câte 420 gr. sau 1000 gr.

• întreprinderile specializate în ambalarea mierii - procură mierea la preţul de 25 lei/kg

• Exportatorii de miere - colectează mierea de albini la preţul de 25-30 lei

Desfăşurarea afacerii

Rase de albine. în Republica Moldova cele mai răspândite sunt următoarele rase: albina carpatina şi albina ucraineană. Procurarea raselor superioare, cu productivitatea înaltă şi bine aclimatizate la condiţiile climaterice concrete, vor permite obţinerea unor producţii mai înalte şi a unui profit mai mare.

Iniţierea afacerii. Apicultorul începător trebuie să pornească activitatea sa pentru primii 2-3 ani cu stupine de 40 -50 familii. Fiecare apicultor este obligat, pentru bunul mers al stupinei, să ţină evidenţa observaţiilor de bază şi a lucrărilor efectuate în stupină într-un registru unde paralel cu indicatorii pozitiv se înscriu toate situaţiile anormale (apariţia bolilor, defecte apărute la matcă, epuizarea rezervei de hrană, etc.) şi înlăturarea lor urgentă. O condiţie importantă pentru creşterea şi întreţinerea rentabilă a familiilor de albine o constituie cunoaşterea plantelor melifere din zona în care se află stupina, perioada lor de înflorire, precum şi valoarea nectaro-poliniferă.

Ciclul anual al familiilor de albine se împarte în două perioade: perioada activă şi perioada repaos relativ. In ambele perioade apicultorul trebuie să îngrijească corect albinele pentru primirea rezultatelor înalte

Perioada de repaos relativ a vieţii familiei de albine începe cu răcirea timpului, ouatul mătcii se reduce complet, albinele reaşează rezervele de hrană, albinele se află în stare de inactivitate, care durează până la depunerea primelor ouă de către matcă. în această perioadă este important de asigurat ventilaţia corectă a stupilor, de protejat de diferiţi atacatori (şoarecii), de vizitat stupina de 2-3 ori pe săptămână, de efectuat administrarea corectă a hranei. Tot în perioada de repaos se efectuează lucrările de însârmuirea ramelor, repararea stupilor, achiziţionarea inventatului apicol necesar.

Perioada activă. începutul perioadei de activitate se consideră depunerea de către matcă a primelor ouă, ţi încep a creşte primele larve. La temperatura aerului de 12 grade C la umbră albinele fac primele zboruri de curăţare. în această perioada apicultorul trebuie să:

• dirijeze instinctul de înmulţire a albinelor, fapt care contribuie la formarea unor familii puternice, sănătoase şi capabile de muncă pentru culesul principal;

• administreze corect hrana, pentru o bună dezvoltare în primăvară în fiecare familie de albine trebuie să existe 8-10 kg miere;

• amplaseze familiile în zone bogate în plante melifere, în scopul obţinerii unor recolte de miere bogate şi constante;

Boli şi dăunători ai albinelor. Bolile nu numai că reduc productivitatea albinelor dar şi duc la pierea stupilor. Bolile care

atacă familiile de albine sunt: bolile virotice, bacteriene, bolile micotice, bolile parazitare, boli ale puietului, boli ale mătcii, boli ne infecţioase.

Cei mai răspândiţi dăunători sunt:

Important:

• Familiile de albine folosesc baza meliferă de pe un teritoriu din jur, pe o rază de 2-3 km de la stup;

• Pentru creşterea 1 kg de albină, familia consumă circa 1,2 kg de miere şi 1 kg de polen;

• în timpul culesului controlul stupilor se reduce la minimum, pentru a evita deranjarea albinelor;

• Unificarea cu familii bolnave este interzisă categoric;

• Lărgirea cuibului se efectuează în luna iunie şi este o acţiune care se desfăşoară periodic la câteva zile;

Analiza veniturilor şi cheltuielilor

Pentru a calcula venitul brut s-a folosit recolta medie de miere de la o familie de 31 kg, deci de la 50 de familii de albini se colectează 1550 kg. Comercializarea mierii la preţul de 30 lei/kg permite încasarea unui venit anual de 37500 lei. Un al doilea produs comercializat în urma creşterii albinelor este ceara. O familie de albine produce 200-300 gr de ceară, care poate f comercializată la preţul de 35 lei pentru 1 kg. Apicultorul poate de asemenea încasa venit de la polenizarea plantelor, care anual se estimează la 30 lei pentru o familie.

Sursa: "Ghidul apicultoruluiMihai Beşliu, Nicolae Bucătaru, Chişinău 2003.