Natura si semnificatia iubirii

As defini iubirea foarte simplu: o combinatie puternica de deschidere si caldura, care ne permite sa intram intr-un contact real, sa ne bucuram de el si sa-l apreciem, si sa ne simtim bine cu noi insine, cu ceilalti si cu viata in general. Dechiderea - da-ul pur si neconditionat al inimii - este esenta iubirii. Iar caldura este expresia de baza a iubirii, nascandu-se ca o extensie naturala a acestui da - dorinta de a-ti intinde mainile si a atinge, a te conecta cu si a hrani ceea ce iubesti.

Daca deschiderea iubirii e asemenea cerului senin, fara nori, caldura sa este ca lumina soarelui care se intinde pe acest cer, emitand un spectru de culori asemanator curcubeului: pasiune, bucurie, contact, comuniune, bunatate, afectiune, sprijin, dedicare si devotiune.

Conform sfintilor si misticilor, iubirea este chiar materialul din care suntem facuti, suntem creati din caldura si deschiderea ei. Nu trebuie sa fim mari intelepti ca sa recunoastem asta. Tot ce trebuie sa facem este sa aruncam o privire onesta asupra lucrului care face viata sa merite traita.

Cand prezenta iubirii este vie si traieste in noi, nu exista niciun dubiu ca viata noastra isi urmeaza telul si este plina de sens, indiferent de circumstantele exterioare. Simtim ca suntem conectati la ceva mai presus de fiinta noastra redusa. Asta face ca povara izolarii si alienarii sa ne fie ridicata de pe umeri, umplandu-ne de pace si bunastare.

Dar atunci cand iubirea nu este prezenta, ceva intotdeauna ne intisteaza, nu pare a fi in regula; ceva pare ca lipseste, si ne este greu sa gasim bucurie, chiar si atunci cand circumstantele sunt favorabile. Cadem usor prada lipsei de sens, anxietatii sau disperarii.

Aceste adevaruri simple sunt sustinute si de cercetarile stiintifice, care confirma ca legaturile noastre cu ceilalti afecteaza dezvoltarea sanatoasa si functionarea creierului, a sistemelor endocrin si imunitar si a echilibrului nostru emotional. Pe scurt, iubirea este forta centrala care ne sustine viata si o ajuta sa functioneze. "Viata e iubire si iubirea e viata" - Nisargadatta Maharaj.

In timp ce femeile acorda in general iubirii un rolul principal, barbatii sunt mult mai des reticenti in a accepta acest lucru. In esenta, majoritatea lucrurilor pentru care ne zbatem - siguranta, succes, bogatie, statut, putere, recunoastere, validare, pretuire - sunt cai prin care incercam sa umplem un gol din noi insine, un gol format din cauza indepartarii de iubire.

Ca moduri prin care incercam sa castigam iubirea indirect, aceste gratificari surogat nu ne hranesc cu adevarat, pentru ca nu ne ofera senzatia adevarata. In acest sens, ele sunt asemenea mancarii de la fast - food. Esecul lor in a ne hrani nu face altceva decat sa ne sporeasca foamea interioara, determinandu-ne sa alergam de nebuni pe roata de hamster a succesului, sperand cu disperare sa castigam vreo recompensa care sa ne statisfaca realmente.

Daca iubirea este in centrul a ceea ce suntem, de ce ne simtim deseori atat de departe de ea? Toate marile traditii spirituale au incercat sa raspunda la intrebarea de ce oamenii se poarta atat de urat unii cu altii si de ce lumea este intr- o asemenea stare de dezordine.

Cuvintele "Te iubesc", rostite in momente de apreciere reala, de uimire sau de afectiune, pornesc din ceva perfect pur, din noi insine - capacitatea de a ne deschide si a spune "da" fara rezerve. Asemenea momente de deschidere totala a inimii ne aduc aproape de perfectiunea naturala, atat cat putem ajunge in acesta viata. Caldul si radiantul "da" al inimii este perfect, asemenea soarelui, dand viata tuturor lucurilor si hranind tot ceea ce este cu adevarat uman.

Asadar, chiar alaturi de adevarul perfectiunii iubirii sta un alt adevar, unul mai dificil - existenta unei retete deteriorate, incalcite a relatiilor umane, care naste frustrari extraordinare, suferinta si furie oriunde ne uitam. Intr-o clipa esti conectat la cu iubirea din inima ta, te simti deschis, afectuos si legat de ea. Iar in clipa urmatoare, pana te dezmeticesti, tu si iubitul tau ati ramas inclestati intr-un conflict sau o neintelegere care va face sa va inchideti in voi insiva sau sa va comportati ca si cum ati fi lipsiti de sentimente.