Limitele normalitatii si anormalitatii in sexualitate

Perversiune? Ce este si cum este? Cand un lucru este pervers si cand nu este? Iata o intrebare adecvata pentru secolul trecut. Intre timp, s-au schimbat multe lucruri in plan social, astfel ca aceasta intrebare este relativ inutila.

Cand spun inutila aceasta este generata, in primul rand, de "laicizarea" actului sexual. Pervers reprezinta ceva care incalca limitele fixate. Dar in prezent nu mai vorbim de limite fixate ci de un cuplu care consimte sau nu sa apeleze la un anumit act.

"Imi doresc sa fac sex anal, ea refuza. Eu tot imi doresc. Inseamna ca sunt anormal?". Este o problema a unui om. In fapt, problema principala nu este dorinta in sine cat faptul ca exista un refuz. Un refuz pe care nu il intelege si care pare un atac la propria persoana. Problema este ca refuzul nu este insotit de nici o explicatie.

In cazul unei explicatii lucrurile devin logice. Dar cum sa existe o explicatie atat timp cat celalalt, de fapt, nici nu isi pune problema sa inteleaga de ce el / ea insusi / insasi refuza.

Se considera act sexual normal - actul de penetrare vaginala realizat de barbat, prin intermediul penisului. Este o conceptie care a fost realizata si structurata prin interventia bisericii. Unele lucrari (Foucault, in special), rezuma aceasta interventie a bisericii in scopul controlului dorit si in interiorul cuplului. Dincolo de istorie, in activitatea curenta, intalnesc multi oameni care identifica actul sexual cu actul de penetrare, oricare alta abordare este considerata ca anormala.

Care este efectul pozitiv - o conceptie clara si simpla despre sexualitate care se rezuma la un act ce permite fecundarea. Efectul negativ? Incapacitatea de a vedea alte forme de manifestare, imposibilitatea de a izola actul sexual de actul fecundarii. Foarte des acest temei despre actul sexual este prezent la cei care manifesta ejaculare precoce. Imi este greu sa afirm sau sa infirm o legatura intre ejacularea precoce si temeiul sexualitatii ca penetrare, insa este perfect posibila si logica.

De fapt, penetrarea vaginala functioneaza ca o "conserva culturala" - in sensul unei scheme de intelegere a lumii. Cand aceasta conserva exista, apare fenomenul anxietatii pe care o simte o persoana cand se confrunta cu oricare schema. Cand ea nu functioneaza, din orice motiv, nu mai exista un plan B si apare senzatia unei probleme sexuale. Pe masura ce temeiul problemei sexuale din mintea barbatului capata proportii, apar inevitabil si problemele sexuale de factura psihologica.
Ce ar putea face un barbat cand penetrarea nu functioneaza? Sa gaseasca alte forme de erectie, asteptand sa treaca momentul dificil. Pentru aceasta este insa necesar sa considere ca actul sexual cuprinde si alte elemente.

Pana unde poate merge capacitatea de expresie sexuala?

Acum aproape 2 secole, Sigmund Freud, arata ca in orice act sexual normal, exista elemente de perversitate - sarutul, atingerea organelor genitale, etc. sunt practic in afara conservei culturale a penetrarii, deoarece presupun alte forme de actiune.

Astazi, pentru a intelege modul de perceptie a "limitelor sexuale" este necesar sa avem o privire in afara psihologiei. Ce ar putea fi cu adevarat inacceptabil pentru societate? Sunt idei care au tot fost abordate in decursul secolului trecut, in diverse lucruri, scrise de oameni care au acordat mult timp. Si totusi exista si contexte in care conserva culturala a penetrarii devine un lucru condamnabil, nu numai de opinia publica, ci si de justitia din orice tara civilizata.

In primul rand sunt cateva lucruri care sunt receptate in codul penal. Violul - est eu un act sexual realizat fara acordul partenerei. Din acest motiv este considerat un act de viol-enta. A actiona impotriva partenerei este un act de violenta pe care nu il poti accepta ca atare deoarece incalca dreptul fiecarei persoanei la alegere. In mod firesc, cei mai multi oameni au o imagine despre viol. Violul este o tema importanta care poate prinde cu usurinta.