In cautarea barbatului visurilor noastreUnde vom descoperi unul dintre rarele exemplare ale acestei specii,
pe care o numim "barbatul ideal"? Si, mai ales, de unde vom lua
optimismul necesar pentru un nou inceput, pentru o noua idila, cand
orice femeie ce poseda un cat d emic bagaj de experienta in materie de
dragoste sufla sceptica si in iaurt, intrucat s-au prajit (cel putin) o
data cu supa fierbinte?
Deseori, femeile se grabesc sa faca alegeri gresite: il prefera pe
fanfaronul cu masina aratoasa, pe frumuselul parca decupat dintr-o
revista ilustrata, cu splendizii lui ochi albastri, sau pe magnificul
povestitor de istorii fanteziste. Ca sa spunem lucrurilor pe nume,
aceasta se datoreaza faptului ca, o data indragostite, femeile devin
adevarate maestre ale proiectiilor subiective si ale autoamagirii. In
plus, aflate in acest stadiu, ele sunt deosebit de generoase in privinta
trasaturilor nu tocmai ideale ale partenerului, cu alte cuvinte, nu se
indupleca in ruptul capului sa renunte la imaginea pe care si-au
inventat-o: aceea a unui barbat nemaipomenit.
Cand femela si masculul ajung fata in fata, este vorba in primul rand de
un lucru: de atractie. Din fericire, acolo unde intra in joc emotiile,
nu mai avem posibilitatea sa ne mintim singure. Zadarnic ne vom stradui
sa-l gasim atragator pe cutare individ, daca in inima si in stomacul
nostru nu tresare nimic. Golul ivit in stomac sau loviturile de ciocan
ale inimii reprezinta termometrul infailibil al sentimentelor noastre:
ca sa ne indragostim de-a binelea, trebuie sa se puna in miscare
adrenalina.
Pastrati-va simtul realitatii
Tuturor celor ce au trecut candva prin seismul unui mare esec le
recomand sa se maturizeze, devenind niste visatoare cu mintea treaza. Ce
trebuie sa intelegem prin asta? De obicei, atunci cand ne indragostim,
sentimentul nostru se amesteca pana la confuzie cu o stare de vis.
Intalnim un om, inima incepe sa galopeze, ne pierdem capul si de aici
inainte plutim in al noualea cer. In majoritatea cazurilor acest
"somnambulism" amoros reduce la tacere orice simt al realitatii - ceea
ce, de altfel, este oarecum necesar, pentru a cultiva sentimentul
unicitatii trairilor noastre. Insa nu va fi cu putinta sa deosebim
pretiosul bulgare de aur de tinicheaua fara valoare, decat daca ne-am
exersat astfel privirea, incat ea sa perceapa cu claritate posibilul si
imposibilul, delimitandu-le unul de altul.
Visatoarea cu mintea treaza este femeia care, chiar dupa o mare
deceptie, isi apara cu luciditate, pasiune de explorator si entuziasm
visul ei de iubire, pastrandu-l neatins si viu. A fi o visatoare cu
mintea treaza inseamna, pe de alta parte, sa nu te lasi pacalita. Daca
purtarea unui barbat va da nastere la indoieli, le vei supune unui
examen sever, iar omului respectiv ii vei scormoni prin toate ungherele
sufletului. Nu-i vei lua drept garantata onestitatea, ci vei astepta sa o
probeze.
Asa cum reiese din insasi denumirea pe care i-am dat-o, conceptul
paradoxal de "visatoare cu mintea treaza" ne spune ca trebuie sa fim
receptive fata de bine si frumos, dar totodata sa dobandim
perspicacitatea indispensabila detectarii trucurilor folosite de barbati
ca simple metode de cucerire. Educati-va in asa fel incat sa fiti si
una si alta: si lucida si visatoare. Acest amestec va va feri sa cadeti
cu usurinta in bratele falsilor indragostiti si in acelasi timp va va
face atat de atragatoare, incat sa aveti posibilitatea de a alege.
Ideea unui barbat perfect e romantica, dar adesea nerealista, mai ales
in cazul cand visatoarea nu vrea sa ramana cu picioarele pe pamant,
adica sa ia in calcul ceea ce i se ofera concret. Desigur, literatura
universala abunda in mari povesti de iubire, deoarece fascinatia
sentimentelor inaltatoare nu se va stinge niciodata. Si e bine asa, caci
sentimentele inaltatoare exprima un adevar profund al fiintei noastre,
chiar daca ele nu sunt menite sa dureze.
La asta se adauga inca un amanunt ce complica datele problemei:
infrigurarea cu care e cautat partenerul ideal pare sa creasca o data cu
acumularea deceptiilor. Celei ce a suferit deja cateva infrangeri nu-i
mai vine usor sa creada in existenta unui prototip perfect - si, cu
toate acestea, e parca obsedata de el! Avem de-a face cu un paradox
perfid: a te plasa emotional intre poli opusi, intre resemnare si marile
sperante de fericire. Insa aceasta sete nestinsa de fericire
poarta ascunsa in samburele ei intim ideea salvarii prin prezenta unui
partener. Sa nu ne miram asadar de faptul ca solitarii, atunci cand li
se intampla sa se indragosteasca, adopta imediat pozitia "totul sau
nimic", cu alte cuvinte nu accepta decat marea iubire. Chiar si cei mai
tineri de 30 de ani tanjesc dupa un partener alaturi de care sa traiasca
pana la adanci batraneti.
Boala timpului nostru: vidul
Din 1970 incoace, ponderea in totalul populatiei a persoanelor
necasatorite a crescut de la 4,6% la 11,8%. A doua cifra era valabila in
1998. Noutatea consta in faptul ca tot mai multi tineri se decid sa
traiasca singuri. Daca acum trei decenii se aflau in aceasta situatie
mai ales varstnicii si vaduvii, azi aproape fiecare al patrulea tanar cu
varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani a ales libertatea. Iar
tendinta se profileaza in ascensiune: in 2008, ne putem astepta sa gasim
in aceasta categorie de varsta aproximativ 30% persoane fara familie.
Deocamdata, in special barbatii prefera sa-si traiasca viata in
burlacie. Studiile de data recenta indica faptul ca, in cele mai
numeroase cazuri, solitudinea e considerata numai o stare de tranzitie,
un parcurs intermediar intre iubirea A si iubirea B. Totusi, aproape
intotdeauna, acest parcurs se intinde pe o durata de timp mai lunga.
|