Şocul traumatic este o complicaţie serioasă a traumelor şi combustiilor, care duce la inhibarea funcţiei organelor vitale. Şocul este o reacţie de răspuns a organismului la excitarea dureroasă puternică. De obicei şocul traumatic apare la combustii pe suprafeţe mari, la politraumatism, la trauma oaselor bazinului, femurului, coloanei vertebrale, cutiei toracice.

         Şocul poate fi:

1. Primar – apare îndată după traumă;
2. Secundar – apare peste  cîteva  ore  după  traumă  ca  rezultat  a neacordării

primului ajutor medical la timp, transportarea incorectă, imobilizarea insuficientă a fracturii, suprarăcirea sinistratului.

         Şocul decurge în două faze: de excitare (erectivă) şi de inhibiţie (torpidă).

         I fază se caracterizează printr-o perioadă scurtă. Sinistratul este în cunoştinţă, strigă, cere ajutor, plînge, vorbeşte repede, privirea este speriată, acoperit de sudoare rece, pielea este palidă. În 80% din cazuri persoana capătă leziuni suplimentare în această fază, deoarece prevalează instinctul de autopăstrare.

         II fază – persoana este în cunoştinţă, dar apatică, răspunde la întrebări neclar, nu are nevoie de nimic, pielea este de culoare pămîntie.

         Sinistraţii, care se află în stare de şoc, necesită acordarea primului ajutor medical urgent. Trebuie de efectuat următoarele măsuri antişoc:

1. Măsurile de lichidare a agentului vulnerabil care a produs leziunea.
2. Măsuri de lichidare a durerii – se administrează analgeticul din tubul – seringă care se află în trusa individuală (Omnopon, Promedol), seringa se fixează de haină în partea stîngă a toracelui.
3. Oprirea hemoragiei, imobilizarea fracturii, aplicarea pansamentului steril pe plagă.
4. Persoana trebuie culcată, bine învelită, de creat repaus fizic şi psihic, se dă de băut ceai tare, dulce şi cald, cafea, alcool în doze mici. Numai dacă nu are plagă penetrantă a abdomenului. În caz contrar băutura este interzisă.
5. Se transportă de urgenţă la instituţia medicală.

Sindromul de compresie (de strivire).

         Încă o stare de urgenţă este sindromul de compresie. În rezultatul multor accidente, cutremure de pămînt, alunecări de teren, demolarea construcţiilor sub dărîmături pot fi prinşi oamenii timp îndelungat. Cel mai des rămîn prinse membrele superioare şi inferioare. La compresie are loc zdrobirea şi strivirea ţesuturilor, cu toate că pielea rămîne intactă şi leziuni externe nu sînt. În rezultatul descompunerii ţesuturilor necrotizate se formează multe substanţe toxice de degradare a ţesuturilor, care absorbindu-se în sînge intoxifică organismul. Pînă la momentul cînd membrele rămîn compresate, absorbţia nu are loc sau are loc încet, starea generală a sinistratului rămîne satisfăcătoare. Dar numai membrele vor fi eliberate, se începe circulaţia sîngelui prin ele. În sînge se absorb substanţele de degradare a ţesuturilor, mai ales a proteinelor şi starea sinistratului brusc se înrăutăţeşte.

         Primul ajutor medical constă în scoaterea accidentatului de sub dărîmături. Dar  înainte de aceasta mai sus de locul comprimat se aplică un garou cu o comprimare medie pentru a micşora fluxul sangvin şi deci respectiv se va micşora viteza de absorbţie a toxinelor. După eliberarea membrelor se va efectua imobilizarea lor cu atele. Aceste persoane de obicei au sete, de aceea la prima posibilitate li se dă de băut apă cu zahăr. Se administrează un analgetic.