Tudor Arghezi
Porunca
Prin Rai copiii au dus-o foarte bine, Cum ar fi dus-o orişicine, Jucându-se cu gâzele şi iezii Care săreau pe mugurii livezii Nici: „Culcă-te devreme!” Nici „Te Scoală!” Nu era cine ţine socoteală Că întârzii, Adame, de la şcoală, Că lecţia s-o spui fără greşeală, Că, Eva, încă nici te-ai pieptănat Şi te găseşte prânzul tot în pat. Nimic, nici taţi, nici mame, nici dădace, Nici profesoară, rea ca o răgace, Nici dascălul cu zgârci în beregată Care să sâcâie băiatul şi pe fată. Totul era de glumă şi de joacă Şi aşteptai doar pomii să se coacă. Dar ce-i veni într-o zi lui Dumnezeu Că se-arătă încins în curcubeu Şi dete-ntâile porunci Anume ce-i iertat şi nu e să mănânci. -„Din pomul acesta, Evo şi Adame, Să nu v-atingeţi nicidecum de poame. De unde nu, cunoaşte-ţi ce v-aşteaptă: Pedeapsa mea cea crâncenă şi dreaptă.” - „Ai auzit?” - „Am auzit!” - „ce fel, Că se mânie Domnul, însuşi el?” - „Mi-e tare poftă, dragul meu, să gust Tocmai din pomul ăla, plin de must.” |