Tudor Arghezi
Pe o piatra
Pe o piatră, subt un pom, Îmbuca pâine un om, Şi din pom un titirez Cerea fărâme de miez. Acum, după-nvăţătură, Vine şi le ia din gură. Titirez ori vrabie Zboară către albie, Unde maica spală rufe. Ar avea şi el o scufe Şi-o batistă de clătit, Care s-au cam murdărit. Vrăbioiule vecine, Rogu-te treci pe la mine. Stai de-un an la noi in casă Şi de chirie nu-ţi pasă. Mă tot ţii într-o minciună Şi n-ai dat măcar arvună. Vrabia cum să plătească La casă gospodărească? Ea n-are în buzunar Două parale măcar. Toată lumea doar o ştie Că nu plăteşte chirie Şi stă-n pod pe datorie. |