Mi-a umblat in papadie
O goanga cu palarie
Si camase stacojie.
Avea fuste si manta
Taiate din catifea
Si pieptar cu solzi da tipla.
Captusit c-un fel de sticla.

Donmisoarei cu trei rochii-i
Lacrimau rubine ochii
Sa te-ntreb pe Dumneata,
Cum venisi în iarba mea

Si de unde, Domnisoara
De cristal si scortisoara ?

Dupa pana ce te-a scris,
Vii si tu din somn si vis.
Caci vopseli asemeni nu-s
Decît colo tocmai sus,

Unde sînt într- adevar
Pensule de-a fir-a-par
Si zugravii de o schioapa,
Mesteri scriitori cu apa,

Ce te-a suparat ? Tîntarul,
Papurisul, nenufarul ?

As fi vrut sa stea s-o prind,
A venit mcoa sarind
Si-a plecat sarind într-alte
Buruieni si mai înalte.
Sî-as fi vrut sa-rni stea întîi
Pe un vîrf si s-o mîngîi.

Mi-a lasat atîta mic :
Bumbii goi, de papadie.