Tudor Arghezi
Ma uit la flori
Ma uit la flori, ma uit la stele; Esti chinul dulce al tristetii mele. Ma uit in mine, ca intr-o chilie, Ma uit in ceruri, in imparatie, Ma uit in gol, ma uit in vizuini. Te caut printre spinii din gradini, Dau buruienile de-o parte, de otrava, Si pipai locul urmei tale cu zabava. Strabat calare sesul, cucuruzul: Te caut cu vederea, cu auzul. Ma plec la trandafiri si le miros Bobocii din tulpinile de jos. Fusesi in toate si te-ai dat in laturi. Incerc sulfina: tu trecusi alaturi. Incerc plapandele verbine. Ele raspund ca stie patlagina mai bine. Zisei soparlei: – "A trecut pe-aici?”; Ea m-a trimis la serpi si licurici. Si neprimind raspuns nici de la stupi, Ma iau dupa vulturi si lupi. Am colindat mosia-n lung si lat Si-am scoborat din leat in leat Si, ostenit in ravna si puteri, N-am dat de tine nicaieri. Oriunde-ncep a cerceta Trecuse alba, chiar atuncea, umbra ta. Taria-i de beteala si salba langa salba. Mi s-a parut odata ca ai fi fost o nalba. Dar auzind o soapta, m-am intors: Vorbise vantul intr-un lan de orz … "Omul cu soimul cauta mereu Raspantia lui Dumnezeu. Noi o vedem in camp si in livede. El sigur are ochi si nu o vede”. Cu juramantul mortii, cei fara iertaciune, Toate il stiu pe Domnul: nici una nu mi-l spune. |